Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Articulaia umrului este caracterizat prin coaptarea imperfect a suprafeelor osoase, iar
stabilitatea este dat de aparatul capsulo-ligamentar i inseriile musculare peri-articulare.
Traumatismele locale pot determina suferin articular n principal prin fenomene vaso-
motorii locale i reacii neurologice la distan. Consecina este apariia fenomenelor inflamatorii
locale sub termenul generic de periartrit scapulo-humeral. Aceasta poate cuprinde grade variate
de leziuni de la simpla ruptur muscular (lunga poriune a bicepsului) pn la ruptura mu chilor
rotatori cu umrul blocat.
Strnsa relaie umr-cot-mn permite apariia unor disfuncii neurologice (sindromul
algo-neuro-distrofic, mono sau bipolar) care complic evoluia dificil a traumatismului local.
Traumatismul osos este deobicei de mic importan i cu rare excepii nu influeneaz
evoluia i prognosticul traumatismului articular. Cazuri rare includ fracturi ale glenei humerale
i/sau fracturi parcelare cap-humeral (trohiter) care pot aprea n luxaiile de umr. Tracura de
col humeral poate avea consecine fie prin osificare vicioas, fie prin fenomene ischemice locale
i necoz de cap humeral. n general, factorul osos este considerat secundar n traumatismele
umrului, deoarece stabilitatea articular depinde predominant de componenta capsulo-
ligamentar.
Scopul recuperrii locale va fi deci:
-rectigarea supleii i armonia micrilor umrului;
-i recuperarea forei musculare sau obinerea vindecrii osoase perfecte.
Fac excepie situaiile n care factorul osos se opune evident funciei articulare prin
osificri anormale, fragment osos intraarticular sau disjuncie evident a contactului osos.
Majoritatea subiecilor se prezint cu imobilizri ale umprului ca unic tratament ortopedic sau
imobilizare post-operatorie. Tipul de imobilizare condiioneaz ulterior atitudinea terapeutic:
Ca tablou clinic de umr dureros blocat, iar ca test diagnostic imposibilitatea meninerii
abduciei la 90. Rezul de obicei prin leziuni la nivelul bursei subacromiale pe un fond
preexistent de microtraumatisme repetate. Se aplic principiile generale de recuperare avnd
grij n etapa iniiala s evitm micri care pot amplifica leziunea, in special adducie i rotaie
intern i retropulsia. Sunt utile hidroterapia i scripeto-terapia.
regiunea posterioar prezint relieful muchiului triceps brahial, cel mai puternic extensor format
dintr-o lung poriune inserat sus pe omoplat i doi muchi vati unul intern i altul extern
insetai sus pe humerus. Toi terminai n sus cu un tendon puternic inserat pe olecran.
Cu scop antalgic se aplic masajul profiund, cu presiuni i vibraii pe muchii cefei i ai spatelui
i (masaj vibrator al muchilor supraspinos, subscapular i pectoral.
Masajul recuperator se face dup consolidarea fracturii i este format din 4 timpi:
-masajul regional (manevre de nclzire pe suprafa mai mare dect regiunea de tratat) timpul de
lucru 3 4 minute;
-masajul zonal (manevre pe regiunea de tratat) 3 4 minute;
-masajul selectiv (se face mai mult pe fascicol, contracturi i cicatrici musculare) 2 3 minute;
-kinetoterapie (pasiv, activ i activ cu rezisten) 10 minute.
Rupturile muschiului biceps brahial se produc de obicei la nivelul celor trei tendoane de insertie.
in cazul in care ruptura se produce la nivelul tendonului lung proximal, la nivelul culisei
bicipitale sau in interiorul capsulei scapulo-humerale, recuperarea functionala postoperatorie se
face dupa schema tratamentului periartritei scapulo-humerale.In cazul rupturii tendonului scurt
proximal de insertie si dupa suturarea acestuia, schema de recuperare functionala este
urmatoarea:
Sezind
- inclinarea capului lateral, simultan cu trunchiul (atit cit permite imobilizarea)
- inclinarea trunchiului inainte si inapoi (atit cit permite imobilizarea)
-rasucirea trunchiului in ambele sensuri (atit cit permite imobilizarea)
-rotarea pumnului in ambele sensuri
-inclinarea cubitala si radiala a miinii
- indoirea si intinderea bratului sanatos
- rotarea bratelor in ambele sensuri
Excepie fac exerciiile auto-pasive cu scripei n care tensionarea capului articular este
reglat de ctre subiect pe baza durerii i tensiunii articulare. Dat fiind complexitatea spaial a
articulaiei cotului se vor efectua i exerciii de rearmonizare a cotului n lanul cinematic al
menbrului superior.
Entorsele de cot sunt rare i diagnosticate abuziv deoarece se nsoesc de leziuni osteo-
ligamentare (atenie la laxitatea de cot). Dac se exclud alte leziuni, beneficiaz n principal de
terapie fizical.
Tendinita constituie o inflamatie a tendoanelor care sunt fascicule fibroase ce fixeaza muschii de
oase. Tendinita reprezinta o inflamatie caracterizata de durere la insertiile tendinoase pe os.
Aceasta inflamatie poate fi prezenta fie la jonctiunea musculotendinoasa, fie la punctul lui de
insertie pe os (entesopatie), fie in partea sa mediana. Tendinita se localizeaza frecvent in:
tendoanele patelare si popliteale, capa rotatorilor umarului si tendoanele bicipitale, insertia
tendonului tibial posterior, insertia extensorilor articulatiei si a flexorilor cotului, tendonul lui
Achille la calcai. Aceasta boala este dureroasa si afecteaza in general umerii, genunchii, coatele,
soldurile, calcaiul si articulatia pumnului.
Sunt benefice atat terapia prin miscare sau repaus, cat si abordarea chirurgicala, insa nici una
dintre aceste terapii nu au fost verificate stiintific. Cea mai frecventa forma de tratament si
unanim cea mai acceptata este terapia non-chirurgicala, in urma careia se recapata
functionalitatea deplina a unitatii tendinoase si musculare. Se recomanda tratamentul prin
punerea in repaus a segemtului implicat si evitarea activitatilor care exacerbeaza afectiunea.
Eficace in cazurile mai usoare este tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Terapia de succes depinde in cea mai mare masura de procesul de vindecare, astfel ca absenta
durerii atat in repaus cat si in urma solicitarii musculare si tendinoase caracaterizeaza integritatea
deplina a structurilor neuronale, circulatia sanguina corespunzatoare in aceste zone precum si
structura stabila a fibrelor de colagen.
n majoritatea cazurilor, suferina minii este de natur traumatic. Mna suport greu
imobilizarea, chiar de scurt durat, redoarea (rigiditate) i retracturile devenind, ulterior, foarte
greu de ndeprtat.
Mna traumatic prezint mai multe grupe clinico-recuperatorii: leziuni tendinoase, paralizii ale
nervilor periferici, mna rigid, amputaiile.
Leziunile tendinoase pot fi rupturi pariale sau secionri complete. Acestea, iniial, sunt de
competena chirurgului (sutur/gref) sau sunt imobilizate n orteze.
Din punct de vedere etiologic, se pot diferenia leziuni traumatice ale nervului i afectarea
nervului prin presiune, mai ales n zonele de capcan anatomic (neuropatii de ncarcerare).
Obiective:
- cresterea amplitudinii de miscare
- cresterea fortei musculare
- cresterea stabilitatii in articulatia pumnului
- masaj terapeutic
- mobilizari executate de pana la limita suportabilitatii
- aplicarea metodei kabat
- tehnici FNP
- tehnici de fizioterapie (daca este necesar)
- shitasu si streaching in ultimele sedintele
Recuperarea are trei stadii principale, mai spune specialistul n recuperare: iniial, mediu i final.
Stadiul iniial (0-6 sptmni) : Obiectivul principal este limitarea edemului i a deficitului de
mobilitate a minii (se realizeaz prin ridicarea minii deasupra nivelului inimii, prin mobilizri
active i cu ajutorul benzilor elastice, prin micri active i pasive ale degetelor).
Utilizarea funcional a minii ajut, de asemenea, foarte mult la obiectivul menionat.
Trebuie ncepute exerciiile de rectigare a supinaiei (micare de rsucire a minii spre
exterior), care sunt, n general, cel mai greu de executat.
Stadiul mediu (6-8 sptmni): O dat ce vindecarea precoce este stabilizat (la aproximativ 6-8
sptmni de la traumatism), cu confirmare radiologic, pot ncepe exerciiile active asistate ale
antebraului i pumnului. Acestea au rolul de a crete mobilitatea.
Stadiul final (8-12 sptmni): O dat vindecarea fcut (6-12 sptmni ), pot fi iniiate
exerciiile de cretere a forei musculare, n timp ce exerciiile de mobilizare activ asistat sunt
continuate. Pumnul i mna vor beneficia mai multe luni de exerciii de cretere a forei
musculare, incluznd exerciii de for pentru degete.
Sunt frecvente datorit poziiei expuse a minii i pumnului n procesul muncii sau
activitilor cotidiene. Se pot produce prin multiple mecanisme, tiere, zdrobire, traumatisme
directe etc, iar primul aspect al leziunii poate masca o afectare profun sever (lezarea nervului
median prin ciob de sticl, cu leziune cutanat minim).
Particulare sunt leziunile de la nivelul degetelor unde sutura chirurgical prezint riscul
ischemiei post traumatice a tumefierii i edemului. Leziunile necomplicate se imobilizeaz 21
zile pe atel gipsat cu pumnul i MCF n uoar flezie, gipsul fiind plasat pe fa a palmar.
Degetele neafectate sunt lsate libere pentru a nu genera redori suplimentare n articulaiile
indemne (sntoase). Dup scoaterea gipsului (3 sptmni), leziunile necomplicate beneficiaz
de 10-14 zile de recuperare care va include:
n poziia ctigat la sfritul edinei se poate aplica o atel mulat care fixeaz
temporar poziia ctigat. Succesiunea masaj- mobilizare- ntindere- atel se aplic iniial de 4-
6 ori/zi apoi 2-3 ori/ zil, zilnic i odat la 2-3 zile.
Prezena edemului contraindic folosirea parafinei, se vor folosi ghea local i poziii
antigravitaionale ale minii. Uneori dac tratamenul chirurgical este tardiv, dup o perioad de
imobilizare procedurile recuperatorii se ncep nainte de intervenia chirurgical cu accent pe
mobilizarea pasiv-activ i activ a segmentelor afectate. Degetul cu flexor secionat poate fi
mobilizat folosind un cpstru din piele sau orteze care l fixeaz la un deget sntos.
Articulaia oldului este complet i stabil din dunct de vedere osos i ligamentar, iar
unele leziuni frecvente la alte articulaii ( entorsa, leziunile vasculo-nervoase) sunt foarte rare.
Articulaia oldului poate suferi n ca de apariie a unor poziii vicioase post-traumatice care i
scade suprafaa portant i i altereaz stabilitatea.
Poziia fiziologic a membrului inferior pelvin este de uoar abducie, extensie i rotaie
extern ( aparat gipsat pelvi-podal).
Rotaia extern: se corecteaz prin exerciii de cdere liber a gambei pe planul patului
rulnd pe marginea intern a piciorului. Primele edine vor dura doar 5-10 minute, deoarece sunt
dureroase (tratamentul durerii trebuie urmrit i efectuat de ctre kinetoterapeut ca prim etap
recuperatorie deoarece pacientul nu va sta i nu va merge pe un old dureros.).
1. Refacerea mobilitatii prin reeducarea tuturor miscarilor la nivelul soldului, dar mai ales de
flexie, adductie si rotatie externa.
Fizioterapia isi gaseste utilitatea in tratarea luxatiei congenitale de sold, prin utilizarea
termoterapiei, a hidroterapiei si a electroterapiei. Termoterapia utilizeaza caldura umeda sub
forma impachetarilor cu parafina cu namol si nisip. Hidroterapia utilizeaza baia la temperatura de
indiferenta, baia calda simpla, baia kinetoterapica, baia cu masaj, baia cu iod, etc.
Masajul este indicat in luxatia congenitala de sold pentru importantele sale actiuni locale si
generale: are actiune sedativa asupra durerilor, actiune hiperemiata locala, de imbunatatire a
circulatiei locale, actiune de inlaturare a lichidelor interstitiale de staza, de accelerare a
proceselor de resorbtie in regiunea masata, creste metabolismul bazal, stimuleaza functiile
aparatului circulator si respirator, si in general are efecte favorabile asupra starii generale a
pacientului.
In perioada de imobilizare, interesul pentru mobilizarea precoce este foarte mare, prevenindu-se
in acest fel aparitia escarelor de decubit, a redorilor articulare si a hipotoniei si hipotrofiei
musculare. Se efectueaza contractii musculare izometrice ale muschiului cvadriceps si fesier
mare, contractii izodinamice ajutate, contractii musculare izometrice si izodinamice rezistive in
grupele musculare distale ale membrului inferior operat, toate grupele musculare ale membrului
inferior controlateral si ale centurilor scapulo-humerale si ale membrelor superioare (pentru
pregatirea mersului cu carje).
Urmatoarea etapa a programului de recuperare are rolul de-a reda celui suferind cat mai multa
libertate de deplasare (cu cadru de mers, carje axilare, caraje canadiene, cele mai recomandate).
Programul de recuperare a mersului, debuteaza prin recuperarea mentinerii echilibrului in
ortostatism. Se folosesc barele paralele. Dupa recuperarea echilibrului se trece la recuperarea
mersului cu doua carje canadiene.
Momentul in care se incepe incarcarea progresiva a membrului inferior operat este dictata de
datele radiologice, in ceea ce priveste consolidarea focarului de fractura. Tehnica cea mai corecta
de incarcare progresiva este cea care foloseste planul inclinat, mai intai facandu-se cu sprijin
bipodal, iar mai apoi unipodal.
Obiectivele fizioterapiei sunt combaterea durerii si a inflamatiei locale, astfel aceasta terapie prin
agenti fizici, foloseste electroterapia antalgica si antiinflamatorie, laser, crioterapie, etc.
Masajul este permis numai la distanta de focarul de fractura, si vizeaza favorizarea intoarcerii
veno-limfatice, prevenirea contracturilor musculare reactionale si calmarea durerii. Initial,
masajul este cu viza circulatorie, dupa care se completeaza progresiv cu manevre
decontracturante.
-tendonul cvadricepsului;
-rotula;
-tendonul rotulian.
n condiii normale, stabilitatea n ortostatism se poate realiza numai prin punerea n tensiune a
aparatului capsulo-ligamentat i meninerea unei hiper=extensii de genunchi astfel nct axa
centului de greutate s cad ur anterior de linia tranversal delimitat de cele dou oase
scafoide.
Singurul muchi necesar pentru mobilizare este tricepsul sural care realizeaz flexia
plantar i permite iniierea primului pas i a mersului. Un aspect particular de biomecanic este
mecanismul de blocare sau zvorre a rotulei care asigur stabilitatea genunchiului prin
echilibrul dintre componentele cvadricepsului.
Astfel, vastul intern i n special fibrele oblice tracioneaz intern rotual cu o for cel
puin egal cu dreptul anterior, vastul extern i cruralul luate la un loc.
I-Combaterea durerii:
Ca i la nivelul cotului , genunchiul are o bogat inervaie senzitiv astfel nct durerea nsoete
majoritatea afeciunilor genunchiului. Un genunchi dureros nu tolereaz procedurile de
recuperare i poate compromite stabilitatea i mobilitatea genunchiului.
-medicaie antalgic, antiinfalmatorii administrat per os( oral), intraarticular sau local;
-imobilizarea cu ortez sau aparat gipsat pe perioad de 2-3 sptmni pn la dispariia durerii.
Aceast etap precede pe cea de mobilizare deoarece un genunchi instabil mpiedic orice
mobilizare a pacientului. Particular pentru genunchi este dezvoltarea rapid a hipotoniei i
hipotrofiei vastului intern chiar i la 48 de ore dup imobilizare. n msur mai mic, dar posibil
s apar sunt dezechilibrele la nivelul celorlalte grupe musculare ( cruralul, m, labei de gsc,
ishchiogambieiri, bandeleta iliopectinee, etc).
Recuperarea vastului intern este etap obligatorie n orice traumatism de genunchi, dat
fiind implicarea acestuia n blocarea rotulei i stabilizarea genunchiului n extensie. Din
perioada de imobilizare, la 4-5 zile dup traumatism se vor ncepe exerciii de recuperare:
Pot fi utilizate imobilizri n grade succesive de extensie, inclusiv atele gipsate provizorii.
Pacientul poate realiza contracii maximale cu contrarezisten din partea asistentului urmate de
relaxare, felxie i extensie forat (FNP)
Daca leziunea este minima, iar durerea si celelalte simptome dispar, medicul va recomanda un
program de exercitii de fortificare a musculaturii. Exercitiile pentru afectiunile meniscului sunt
efectuate initial sub supravegherea unui medic sau terapeut. Terapeutul se va asigura ca pacientul
efectueaza exercitiile corect si fara riscul de aparitie a unei noi injurii. Exercitiile urmatoare sunt
destinate fortificarii musculaturii coapsei si cresterii elasticitatii:
- incalzirea articulatiei prin mersul pe bicicleta medicinala, apoi exercitii de intindere si ridicare a
piciorului
- extinderea piciorului din pozitia sezanda (poate fi asezata o greutate mica pe glezna pentru
acest exercitiu)
- in decubit ventral, se executa miscari de ridicare ale piciorului
- exercitii in piscina, inclusiv mersul rapid cu apa la nivelul pieptului, ridicarea fiecarui picior la
90 cu spatele lipit de un perete al bazinului.
Daca ruptura este extinsa, medicul poate efectua artroscopie sau operatie chirurgicala, pentru a
evalua severitatea si pentru repararea leziunii. Medicul poate sutura meniscul la pacientii relativ
tineri, daca leziunea este intr-o zona bine vascularizata si ligamentele sunt intacte. Majoritatea
atletilor tineri vor putea efectua activitatile sportive viguroase dupa repararea meniscului.
a) reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul recuperarii deoarece gonalgia
ingreuneaza sau face imposibila aplicarea programului recuperator;
c) obtinerea mobilitatii;
a) Indoloritatea;
b) Stabilitatea;
c) Mobilitatea
d) Coordonarea;
- ridicarii pasive ale piciorului cu genunchiul intins, incepind dupa 3-4 zile de la operatie;
Recuperarea genunchiului fracturat se face inca din perioada de imobilizare: tratarea inflamatiei,
asigurarea drenajului limfatic, mentinerea tonusului muscular, recuperarea dupa terminarea
imobilizarii prin exercitii pasive facute de kinetoterapeut in apa, dar si prin miscari active,
reinvatarea mersului la inceput cu carja apoi cu baston, reacomodarea la pozitia ortostatica ,
tonifierea musculaturii, mobilizarea articulara cu recastigarea amplitudinii de flexie, sunt pasii
care vor trebui urmati.
Tratamentul profilactic, este unul foarte important, in sensul ca se vor evita miscarile bruste la
nivelul genunchiului de catre sportivii de performanta dar si de catre batrani si copii care prezinta
sensibilitate crescuta la acest nivel.
Apare relativ fecvent prin ceterea activitilor sportive. Tendonul se rupe la jonciunea sa
cu muchiul sau la inseria pe calcaneu. Ruptura poate fi parial sau total. Exist duo semne
pentru recunoaterea rupturii de tendon Ahilian:
-tratamentul edemului ( postur decliv, bandaj elastic, baie cu vrtejuri, masaj, diapuls);
-pentru combaterea edemului rezidual se face masaj, bi pariale alternante, cureni intefereniali
n formul excito-motorie, ultrasunete;