KINETOTERAPIA ȘOLDULUI

POSTTRAUMATIC
LP 5
 Traumatismele șoldului nu sunt rare și de multe ori sunt urmate de
impotența funcțională marcată. Obiectivul nostru este ca pacientul să-și
recapete gradul de mobilizare corectă cât mai precoce.

1. Luxația de șold
Se începe la două săptămâni de la luxație.

Metode:
*Mobilizări în apă
*Mobilizări din suspendare
*Refacerea forței musculare
2. Fracturile de cotil

A. Fracturi fără înfundare

I. Prima săptămână
*Repaus la pat
*Gimnastică respiratorie
*Pentru membrele superioare exerciții active cu și fără rezistentă
*Pentru membrul pelvian sănătos : cu bazinul fixat pacientul va efectua exerciții
active cu și fără rezistentă
*Pentru membrul pelvian bolnav, se vor efectua: -contracții izometrice pentru
mușchii fesieri și mușchiul cvadriceps. -mișcări pasive de flexie-extensie ale
articulațiilor coxo-femurală și a genunchiului care să nu depășească 45 grade.
*Pentru musculatura abdominală exerciții izometrice.
II. Săptămânile a 2-a și a 3-a
În plus față de prima perioadă vom asocia
*Poziționarea pacientului și în șezut și în decubit ventral
*Continuarea contracțiilor izometrice la intensitate mai mare
*Mobilizări autopasive cu ajutorul scripeților
*Mobilizări autopasive din suspendare

III. După săptămâna a 3-a

*Exerciții active asistate cu rezistentă
*Mers fără încărcare cu sprijin cârje
*Mers în bazin cu apă cel mult până la talie
*Mers cu încărcare treptată
*Exerciții cu lanț kinetic închis
B. Fracturi cu înfundare

I. În perioada de tracțiune a membrului care durează 45 zile

*Gimnastică respiratorie
*Mișcări active ale membrelor superioare și a membrului inferior sănătos
*Contracții izometrice pe mușchii abdominali, fesieri și mușchi cvadriceps
*Întreruperea pentru 30 minute/zi a suspendării pentru a efectua mișcări
activo-pasive de flexie-extensie cu șoldul și genunchiul afectat
*După 2-3 săptămâni: se vor efectua mișcări active din poziția de
suspendare ; se va verticaliza progresiv trunchiul fără sprijin în membrul
afectat
II. După întreruperea tracțiunii

*Se va trece treptat în poziția șezând fără sprijin

*Pacientul va merge în bazin
*Exerciții cu ajutorul scripeților
*Exerciții active cu rezistentă în lanț deschis

III. După 3 luni

*Sprijin progresiv cu ajutorul bastonului

*Exerciții cu lanț kinetic închis pentru stabilizare și coordonare
*Mersul pe bicicletă

Se va continua cu programul kinetoterapeutic pentru coxartroză.

3. Fracturile de epifiză proximală a femurului

Există două metode de tratament al acestui tip de fractură

a. Tratament ortopedic conservator descris mai sus

b. Tratament chirurgical

a. Cu cui Smith Peterson, placă cui, broșe, șuruburi

În prezent această tehnică se practică rar.

* Săptămâna I - pacient în decubit dorsal exerciții ale membrelor sănătoase, gimnastică respiratorie.

* Săptămâna II, III - pacientul în decubit ventral, cu postură în șezut progresivă :

• mobilizări din suspendare a articulației coxo-femurală fără rotații și fără flexie activă cu
genunchiul întins
• exerciții izometrice pe fesierul mijlociu
• exerciții active cu rezistentă pentru mușchi cvadriceps și marele fesier
• trecerea treptată în poziția ortostatică
*3 săptămâni-3 luni :
• hidrokinetoterapie
• exerciții active în lanț deschis pentru toată musculatura membrului inferior
• mers în cârje cu piciorul pe sol fără încărcare
• se efectuează treptat încărcarea

*după 3 luni :
• mersul în baston
• exerciții de stabilitate și coordonare

b. Tratament chirurgical cu tije Ender

De asemenea rar folosite în prezent.
Etapele de mai sus se scurtează și sprijinul se reia după 2-4 săptămâni.
4. Coxartroza operată

În cazul intervențiilor chirurgicale pentru coxartroză, pacientul va fi pregătit preoperator

*Creșterea forței musculare a membrului inferior (fesier,cvadriceps)

*Ameliorarea mobilității coloanei lombare și a articulațiilor membrelor inferioare.
*Creșterea stabilității și coordonării membrului contralateral
*Creșterea forței membrelor superioare și învățarea utilizării cârjei și bastonului
*Ameliorarea circulației la membrul inferior ce va suferi intervenția chirurgicală

Acest program va scurta considerabil perioada de recuperare postoperatorie!!

Tratamentul de recuperare postoperatorie este diferit în funcție de tipul de intervenție

chirurgicală.
I. Butee-ul osteoplastic

*În perioada de imobilizare totală (extensie continuă)

• mobilizarea membrelor superioare, membrul inferior sănătos
• exerciții respiratorii

*După 3-4 săptămâni vom efectua în plus

• mobilizări pasive 60-70 grade flexie
• mobilizări pasive 15-20 grade abducție
• contracții izometrice pentru mușchi cvadriceps și fesieri
• NU ROTAȚII!
• NU POZIȚIE ȘEZÂNDĂ!
*După 6 săptămâni
• mișcări active inițial din suspendare
• mișcări în bazin "treflă"
• se verticalizează treptat pacientul
• ortostatism fără sprijin

*După 8 săptămâni
• exerciții active cu rezistență
• mers în cârje fără sprijin cu piciorul pe sol
• exerciții izometrice

*Între 3-4 luni

• exerciții în lanț kinetic închis
• mers cu încărcare treptată până la sprijin total
II. Osteotomie intertrohanteriana(Pawels sau Mac Murray) =scopul de a corecta

* Perioada de imobilizare 3-4 săptămâni

• gimnastică generală a membrelor sănătoase
• posturari pentru evitarea atitudinilor viciioase(flexie, adductie, rotație
externă)
• exerciții izometrice pentru mușchi fesieri + cvadriceps
• pompaj al piciorului
• schimbări de poziție în pat

*Săptămâna 4-5
• poziționarea pacientului în șezut
• mobilizarea genunchilor cu tonifierea mușchilor flexori și extensori
• inițierea verticalizării fără sprijin
 *Săptămâna 6-12
• mers în cârje fără sprijin
• mobilizări coxo-femurale și ale genunchilor pasive, pasivo-active, din
suspendare sau în bazin treflă.
• exerciții cu pendulare
• exerciții active cu rezistență moderată pentru flexori-extensori în special
pentru mușchiul fesier mijlociu
• exerciții izometrice pentru fesieri și cvadriceps
• continuarea posturilor de combatere a pozițiilor viciioase.

NU SE EFECTUEAZĂ ROTAȚII!
NU SE FAC MIȘCĂRI CU AMPLITUDINE MAXIMĂ!
NU FLEXII COXO-FEMURALE CU GENUNCHIUL EXTINS!
*4-6 luni
• mers cu încărcare progresivă până la mers în baston(sprijin total fără
baston)
• Sprijinul total fără baston se realizează la aproximativ 8-10 luni dacă nu
sunt dureri !!!
• aplicarea de talonet în cazul inegalității de membru
• hidrokinetoterapie
• tonifiere musculară la nivelul membrului afectat
• exerciții de coordonare în lanț kinetic închis

NU CIRCUMDUCȚIE SAU MIȘCĂRI DE ROTAȚIE!!

Pacientul va urma toată viața kinetoterapie pentru coxartroză.

III. Osteotomie de bazin(Chiari)

*Imobilizare până la 6-8 săptămâni (gips,tracțiune continuă)

*Trecerea la verticalizare cu sprijin treptat
*Sprijin posibil după 4 luni.

Programul de recuperare este asemănător celui din cazul osteotomiei

intertrohanteriene.
IV. Operația VOSS (tenotomia)-secțiunea parțială a unui tendon

În această situație kinetoterapia depinde de numărul de tendoane implicate. În cazul

unei tenotomii mai largi se urmează etapele de mai jos :
*Primele 2-3 săptămâni imobilizare în decubit +/- tracțiune
• exerciții pentru membrele sănătoase
• posturi succesive de abducție, flexie-extensie
• mobilizări coxo-femurale pasive în toate direcțiile

*4-8 săptămâni. Perioadă de mobilizare fără sprijin

• mers în cârje
• hidrokinetoterapie
• mobilizări pasive, autopasive
• cu ajutorul scripeților mobilizări active ajutate din suspendare

EVITĂM FLEXIA,ROTAȚIA EXTERNĂ ȘI ADDUCTIA!!!

*8-12 săptămâni
• mers în cârje cu sprijin treptat
• mișcări active ajutate cu rezistentă ușoară crescută progresiv
• tracțiune în ax

*5-6 luni
• sprijin total posibil
• se recomandă mersul cu baston
• exercițiile pentru coxartroză
V. Artroplastia cu cupulă

*Până la 4 săptămâni în perioada de imobilizare în decubit

• mobilizări pasive sau autopasive în suspendare
• tracțiune în ax
• exerciții izometrice pentru fesieri și cvadriceps
• gimnastică generală pentru membrele superioare
• pompaj al piciorului

EVITĂM ROTAȚIA ȘI ADDUCTIA!!

*4-12 săptămâni
• verticalizam pacientul
• mers în cârje fără sprijin
• mișcări active fără rezistentă
• exerciții izometrice intense
• hidrokinetoterapie în bazin treflă sau bazin mare

*4-5 luni
• mers cu încărcare progresivă
• exerciții active cu rezistentă progresivă mai ales pe fesierul mijlociu

Recuperarea se poate prelungi până la 2 ani pentru reluarea stabilității și

coordonării.
VI. Proteză cervico-cefalică (tip Moore)-parțială

*kinetoterapie preoperatorie
*1 săptămână imobilizarea în decubit
*1-6 săptămâni:
• mobilizarea la marginea patului în șezut
• mobilizarea în ortostatism cu mers în cârje sau în cadru
• sprijinul parțial se crește progresiv
• mobilizare pasivă, autopasiva
• mobilizare pasivă, autopasiva cu suspendare cu ajutorul scripeților
• exerciții izometrice pentru fesieri și cvadriceps
• hidrokinetoterapie în bazin
EVITĂM ROTAȚIA ȘI ADDUCTIA!!

*După 2 luni
• exerciții active cu rezistentă
• exerciții în lanț kinetic închis pentru stabilizare și coordonare
• mers cu sprijin în baston
NU MIȘCĂRI DE ROTAȚIE ȘI ADDUCTIE!!
 VII. Proteză totală de șold
Există două tipuri de proteze de șold: cimentată și necimentata.
Cea cimentată se fixează la os cu un ciment special : cimentul acrilic(polimentacrilat de
metil) care joacă rolul de amortizor și de omogenizare a forțelor cu care proteză se
atașează la femur. Protezele necimentate se fixează biologic direct la os, fără
intermediul cimentului. Proteză se fixează la os datorită proprietăților materialului
protezei, care permite creșterea osului la suprafața de contact a protezei la os. Există și
combinații ale acestor tipuri de fixări, constituind protezele de tip hibrid cu coadă
cimentată și cupă necimentata.

Perioada de imobilizare de la 3 zile pănâ la 3-4 săptămâni.

*3 zile
• în primele 3 zile posturare corectă în poziție neutră
• exerciții respiratorii
• exerciții izometrice pentru fesieri și cvadriceps
• busculari ant-post de bazin și mișcări de lateralitate (contracția mușchiului pătrat lombar)

*după 4-5 zile

• mobilizări de șold pasive și cu suspendare (flexie-extensie, abducție ușoară)
• flexii de genunchi
• exerciții de rezistență pentru cvadriceps

*7-21 zile
• verticalizare mai întâi în șezut apoi în ortostatism
• mers în cârje sau în cadru cu piciorul pe sol fără sprijin
• exerciții active asistate de către kinetoterapeut sau cu ajutorul scripeților
• exerciții izometrice pentru fesieri și cvadriceps
• exerciții active simple și cu ușoară rezistență
• gimnastică respiratorie
• pompaj al piciorului
În funcție de abord în primele 3 săptămâni se vor evita:
*Calea anterioară : NU ROTAȚIE EXTERNĂ, EXTENSIE ȘI ADDUCTIE!
*Calea posterioară : NU ROTAȚIE INTERNĂ, FLEXIE ȘI ABDUCȚIE!
*Calea laterală : NU ROTAȚIE EXTERNĂ ȘI ADDUCTIE!
*Indiferent de abord : NU COMBINĂM-> FLEXIE+ADDUCTIE+ROTATIE EXTERNA+DECUBIT
CONTRALATERAL FĂRĂ PERNE ÎNTRE GENUNCHI

*3-4 săptămâni
• ortostatism
• mers cu încărcare progresivă
• exerciții active cu rezistentă progresivă
• hidrokinetoterapie
• exerciții în lanț închis pentru stabilizare și coordonare

EVITĂM MOBILIZAREA ARTICULARĂ LA UNGHIURI MAXIME!!!

ABDUCȚIE MAXIM 30-40 GRADE
ROTAȚIA EXTERNĂ ȘI ADDUCTIA TREBUIE EVITATE ÎN DECUBIT ȘI ȘEZÂND!!
NU TREBUIE CA PACIENTUL SĂ STEA PE SCAUNE JOASE!!!
Se continuă programul de menținere a forței musculare toată viața!
Link-uri cu exercitii demonstrative
• https://www.youtube.com/watch?v=qlCvKEOZtpo
• https://www.youtube.com/watch?v=pCsuDA5W_9g
• https://www.youtube.com/watch?v=tPeJe5xJ09A
• https://www.youtube.com/watch?v=GlBg0shoJWM