Protocolul de Recuperare

Protocolul de recuperare in umarul inghetat
operat
Umarul inghetat (cunoscut si sub denumirea de capsulita retractila) apare mai ales in
decada a 5-a si a 6-a de viata, cu predominanta la sexul feminin. Reprezinta o afectiune care
produce limitarea miscarii in articulatia umarului prin contractia si cicatrizarea postraumatica a
capsulei articulare. Este o entitate patologica separata, inca putin inseleasa la ora actuala, iar
cauza poate fi multifactoriala. Cauzele potentiale sau factorii de risc sunt diverse patologii:
traumatismul direct asupra umarului, sindroamele cervicale, procesele autoimune, tumora
Pancoast-Tobias, bolile tiroidiene, boala Parkinson, traumatismele craniene, infarctul de miocard,
diabetul zaharat, mai ales tipul 1 etc. Este vorba de o ingrosare si contractare a capsulei
articulare, absenta relativa a lichidului sinovial si modificari cronice inflamatorii.
Un mod mai precis de a defini acest lucru, este sa se faca referire la adevarata capsulita adeziva
(care afecteaza capsula articulara), ca o capsulita adeziva primara. Dupa cum sugereaza si
numele, capsulita adeziva afecteaza ligamentele care inconjoara umarul, dar mai ales capsula
articulara. In capsulita adeziva secundara (sau umar inghetat) ar putea exista unele schimbari in
capsula articulara, dar rigiditatea umerilor vine de la ceva din afara articulatiei. Unele dintre
conditiile asociate capsulitei adezive secundare, includ rupturi ale rotatorilor, tendinita bicepsului,
si artrita. In oricare stare, partile in mod normal libere ale capsulei articulare, se ataseaza una de
alta. Acest lucru limiteaza serios capacitatea umarului de a se misca, si cauzeaza inghetarea
umarului.
Din propria mea experienta, umarul inghetat apare ca o entitate care genereaza dureri majore,
exacerbate pana la lacrimi la cea mai mica miscare. Este o afectiune invalidanta pentru pacient.
Tratamentul chirurgical nu este de prima intentie si este rezervat pacientilor la care tratamentul
conservator nu a adus nicio ameliorare a simptomatologiei. Acesta consta in procedee de
distensie articulara sub control artroscopic sau nu, mobilizare sub anestezie sau interventii
artroscopice mai elaborate de sinovectomie sau chiar artroliza. Se poate practica si o
capsulotomie limitata, tot pe cale artroscopica, atunci cand situatia o impune. Manipularea sub
anestezie poate da rezultate foarte bune, dar ar trebui evitata la pacientii cu osteopenie sau
fracturi recent vindecate.
Saptamanile 0 - 2
 Sling-ul este permis numai pentru confort, in primele 5-7 zile, scotand mana de 5-7 ori
pe zi pentru exercitii de miscare a cotului (flexie/extensie)
 Educatie posturala si exercitii posturale
 Exercitii de strangere a mainii
 Se aplica gheata la fiecare doua ore timp de 15 - 20 de minute in primele 5 - 7 zile,
dupa aceea de 3 ori pe zi.
 MPC (miscarea pasiva continua) 4 - 6 ore pe zi timp de 1 - 4 saptamani.
 Mobilizarea tesuturilor moi cencentrandu-ne asupra musculaturii periscapulare, a
coloanei vertebrale cervicale si a coafei rotatorilor.
 Mobilizare scapulara.
 Miscari de mobilitate activa si pasiva cu scopul obtinerii unei anverguri complete a
miscarilor cat de repede,
 Programul de cardio poate include bicicleta medicinala, banda de alergare,
ergometru.
Saptamanile 2 - 4
 Anvergura pasiva completa a miscarii ar trebui obtinuta in maximum 2-4 saptamani
 Mobilizarea articulatiei scapulare si glenohumerale la indicatia medicului curant
 Inceperea reantrenarii si intaririi coafei rotatorilor, concentrandu-va asupra restabilirii
unei biomecanici corecte.
 Integrarea umarului implicat prin activitati bilaterale ale membrelor superioare si
antrenamente pentru recapatarea anvergurii complete a miscarilor (miscari complete
ale corpului care utilizeaza atat extremitatile superioare cat si cele inferioare).
 Continuarea programului cardiovascular si a celui de baza.
 Aplicarea continua de gheata de 3 ori pe zi.
Saptamanile 4 - 8
 Progresia programului de forta conditionat de o biomecanica perfecta
 Dezvoltarea unui program independent pentru acasa si unul pentru sala de
gimnastica.
 Se poate reveni la activitatea de inot dupa 6 saptamani
Saptamanile 8 - 10
 Progresia catre activitatea normala in activitatile curente si la locul de munca
 Pacientul este externat cu un program de intretinere pentru tot parcursul vietii,
incluzand exercitii zilnice de miscare a umarului, exercitii ale coafei rotatorilor si
exercitii cardio
NB: Toate progresiile sunt aproximari si ar trebui utilizate doar ca indrumare. Progresia se
va baza pe starea individuala a pacientului, care este evaluata pe tot parcursul procesului de
tratament.
Protocolul post-operator de recuperare a

coafei rotatorilor
Leziunile de la nivelul umarului sunt dificil de tratat datorita faptului ca solicitarea umarului este
permanenta, cu fiecare miscare a bratului, situatie ce presupune accentuarea durerii si posibila
agravare a leziunii deja existente. Un al doilea motiv ar fi ca articulatia umarului este mai putin
stabila decat majoritatea celorlalte articulatii din organism, particularitate de biomecanica
necesara pentru realizarea multitudinii de miscari la acest nivel. Cu alte cuvinte, umarul sacrifica
stabilitatea in favoarea mobilitatii, fiind frecvent predispus la accidentari.
Majoritatea articulatiilor sunt stabilizate de catre ligamente. Stabilitatatea umarului este conferita
de coafa rotatorilor, de capsula si ligamentele periarticulare si de ceilalti muschi din vecinatatea
articulatiei.
Coafa rotatorilor este alcatuita din patru muschi ce inconjoara articulatia umarului asemanator
unei mansete: subscapular, supraspinos, infraspinos si ms. rotund mic. Supraspinosul initiaza
miscarea de ridicare a bratului (de abductie). Infraspinosul si rotundul mic realizeaza rotatia
externa a bratului. Acesti patru muschi actioneaza ca o unitate, mai degraba decat fiecare in mod
individual, pentru a mentine stabilitatea dinamica a umarului. In acelasi timp, ei permit ridicarea
bratului.
Leziunile coafei rotatorilor si optiunile de tratament
Coafa rotatorilor se poate rupe printr-un traumatism acut, precum ridicarea de greutati sau
caderea pe umar sau cot. Imediat, pacientul descrie scaderea fortei la nivelul umarului si dureri
la mobilizarea acestuia. O ruptura a coafei rotatorilor secundar unui traumatism acut se trateaza
cel mai bine chirurgical. Coafa rotatorie se poate rupe si in urma modificarilor secundare. Acest
tip de leziune poate fi reparata, de asemenea, chirurgical insa exista si cazuri in care nu se
indica sutura acesteia. Cu toate acestea, daca leziunea provoaca dureri severe si dizabilitati
functionale, chirurgia reprezinta cea mai buna modalitate de tratament pentru alinarea durerii si
pentru imbunatatirea functionalitatii umarului. Daca o leziune a coafei rotatorilor nu este reparata,
umarul va dezvolta in timp modificari degenerative, leziunea devenind odata cu trecerea timpului
ireparabila.
Considerente generale:
 Mobilizarea activa a articulatiei gleno-humerale pentru prevenirea aderentelor
capsulare este esentiala.
 Aceasta mobolizare timpurie se face într-o maniera nu implica complet musculatora:
supraspinos - se evita adductia peste linia mediana si rotatia externa.
 NU ridicati bratul afectat peste 70 de grade în orice plan în primele 4 saptamani post-
operator.
 NU ridicati obiecte de peste 5 kilograme cu bratul afectat în primele 6 saptamani.
 Evitati miscarile de apucare si rotirea externa / interna în primele 6 saptamani.
 Aplicati gheata de 3-5 ori (15 minute la fiecare aplicare) pe zi pentru a controla
inflamatia si tumefactia
 Un sling de umar cu perna de abductie este utilizat timp de 4 saptamani dupa
operatie. Purtarea sling-ului în timpul somnului este optionala, în functie de confort.
 Mentineti o postura corecta a umarului în orice moment si în special în timpul utilizarii
sling-ului.
Saptamanile 0 - 2
Manual:
 Mobilizarea tesuturilor, masaj pentru controlul edemului

 Mobilizarea pasiva a articulatiei umarului
Exercitii (de 3 ori pe zi)
 Eexercitii de tip pendulum,

 Sstoarcerea mingii,
 Antrenarea muschilor triceps si biceps cu Theraband,
 Flexie pasiva cu scripetele si adductie (plan scapular) 0-60 grade,
 Abductia izometrica a umarului, adductia, extensia si flexia cu bratul pe langa corp
 Streching al gatului pentru confort.
* Este important sa inlaturati sling-ul frecvent pentru a va îndoi si a îndrepta cotul de fiecare data
timp de 10-15 repetari, pentru a minimiza edemul membrului operat
Obiective:
 Reducerea durerii si edemului.

 Miscarea pasiva a umarului flexie / adductie de 0-60 de grade.
 Miscarea activa a cotului flexie / extensie.
 Utilizarea sling-ului timp de 4 saptamani.
Saptamânile 2 - 4
Manual:
Tratamentul musculaturii gatului si umarului pentru comfort
Exercitii:
Continuati exercitiile efectuate in primele 2 saptamani
Obiective:

 Mobilizarea pasiva a umarului flexie / adductie 0-70 grade, rotatie externa la 30 grade.
 Purtarea sling-ului timp de 4 saptamani.
Saptamanile 4 - 8
Manual:
Continuati mobilizarea tesuturilor moi, mobilizari blande pentru a creste anvergura miscarilor
Exercitii:
Puteti incepe miscari active de rotatie interna si externa, chiar si impotriva unei mici rezistente
(75% din anvergura miscarii, atata vreme cat starea pacientului o permite), fara a ridica umarul.
Obiective:
 Anvergura pasiva completa de miscare în toate planurile - flexie, abductie, rotatie

externa si rotatie interna
 Anvergura activa completa de miscare pâna în saptamana 12.
 Nicio ridicare peste nivelul capului.
Saptamânile 12 si mai târziu:
 Incepeti un program mai agresiv al coafei rotatorilor, asa cum este tolerat.
 Începeti progresiv exercitii impotriva rezistentei, marind greutatea in functie de
toleranta
 Continuati sa cautati o anvergura completa a miscarii umarului in toate planurile
 Cresteti forta si pregatirea pentru revenirea treptata la activitatile curente si sport.
 Întoarcerea la sporturile specifice este determinata de kinetoterapeut prin testarea
functionala specifica sportului vizat.
Obiective:
 Mariti anduranta / rezistenta.

 Anvergura completa a miscarii
 Initiati revenirea la antrenamentul sportiv.
tratament.
Protocol de recuperare post-operator pentru

disjunctia acromio-claviculara
Articulatia acromioclaviculara este implicata frecvent in traumatismele ce afecteaza umarul.
Majoritatea traumelor la acest nivel sunt legate de o cadere pe umar sau de o actiune repetitiva
in care este implicat umarul (de exemplu, la atleti). Aceste afectiuni se intalnesc cel mai des
dupa a doua decada de viata, cu incidenta mai crescuta la barbati, in special hocheisti si rugbisti.
Mecanismul producerii. Cadere pe umar cu bratul in adductie (bratul pe langa corp).
Tratament:
Descrierea tratamentului este facuta in functie de tipul disjunctiei acromio-claviculare:
Tip I
 Tratament ortopedic. De obicei, simptomele dispar dupa 7-10 zile de repaus; gheata
local, in primele 12-24 de ore; imobilizare cu esarfa. Se intrerup activitatile sportive si
ridicarea greutatilor pentru o perioada mai indelungata ( pana la disparitia
simptomelor si a durerii palpatorii).
 Tratament chirurgical. Se indica atunci cand se dezvolta o artrita simptomatica la 6
luni dupa tipul I de disjunctie acromioclaviculara. Practic, esecul tratamentului
conservator 3-6 luni recomanda o interventie chirurgicala, care consta in rezectia
ultimilor 5 mm din extremitatea distala a claviculei.
Tip II
 Tratament ortopedic, comun cu tipul I de disjunctie, 14 zile de imobilizare in bandaj

Dessault, dupa 7 zile de la imobilizare, daca simptomele se atenueaza, se indica
miscari usoare ale bratului, pentru activitati necesare zilnice. Activitatile grele,
ridicarile, sporturile de contact, nu sunt recomandate timp de 6 saptamani.
 Tratament chirurgical, are indicatii ca si in cazul tipului I de disjunctie.
Tip III
 Tratament ortopedic/chirurgical in functie de gradul de activitate al pacientului. In

cazul tratamentului ortopedic, perioada de imobilizare este de 14-21 zile, reluarea
activitatilor obisnuite, dupa 21 zile (la atenuarea simptomelor). La 4 saptamani
mobilitatea este la 80% fata de umarul sanatos. Recuperarea totala se obtine in 3
luni.
 Tratamentul chirurgical consta in fixarea claviculei in pozitie normala cu ancore sau
prin plastie musculara. Recuperarea dupa o interventie chirurgicala este de 1 luna,
pana la recapatarea completa a mobilitatii si 6 luni pana la practicarea activitatilor
sportive.
Tipurile IV, V si VI au intotdeauna indicatie chirurgicala.
Faza 1: Faza de protectie (0-6 saptamani)

Scopuri:
 Asigurati protejarea operatiei

 Preveniti redoarea umarului
Metode auxiliare
 Folositi la nevoie medicatie antialgica

 Orteza de umar trebuie purtata timp de 6 saptamani
Exercitii:
 Miscari ale cotului, pumnului si mainii: flexia si extensia activa a cotului, pumnului si a
degetelor este incurajata. Sunt premise exercitiile de apucare.
 Mobilizarea umarului: Incepeti miscari pasive ale umarului, dar nu mai mari de 90 de
grade. Sub limita de 90 de grade, puteti incepe si miscari active ale umarului.
Metode de precautie:
 Nu va folositi bratul operat pentru a impinge sau ridica obiecte.

 Nu va ridicati bratul mai sus de nivelul umarului
 Sunt permise miscarile de la masa/birou: scris, servit masa, utilizarea calculatorului
Faza 2: Faza de miscare (7-12 saptamani)

Scopuri:
 Incepeti miscari active, complete ale umarului
Metode auxiliare:
 Indepartati orteza de umar

 Puteti folosi in continuare, la nevoie, medicatia antialgica
Exercitii:
 Continuati exercitiile din timpul primei faze

 Mobilizarea umarului: incepeti miscarile pasive si active de ridicare a bratului peste
nivelul umarului
 Exercitii izometrice ale umarului: pot fi initiate exercitii izometrice de flexie, extensie,
abductie, rotatie interna si externa ale umarului
 Intarirea izotonica a umarului cu ajutorul Theraband: Prindeti banda de o clanta sau
un carlig astfel incat sa puteti intinde banda pana cand simtiti rezistenta. Pentru
inceput folositi o banda cu rezistenta scazuta. Faceti 5 repetitii de 3 ori pe zi. Gradual
mariti numarul pana cand veti ajunge la 20 de repetitii pe zi. Odata ce ati ajuns la 20
de repetitii, schibati banda cu una cu o rezistenta mai mare, incepeti cu 5 repetitii pe
zi, crescand apoi numarul pana la 20 de repetitii. Exercitiile de intarire trebuie sa
include flexia, extensia, abductia si rotatia interna/externa a umarului.
 Fara activitati sportive

 Fara ridicari de greutati
 Evitati traumatismele locale la nivelul umarului
Faza 3: Faza de intarire (13-18 saptamani)
Scopuri:
 Intarirea umarului
 Mentineti o anvergura completa, nedureroasa a miscarilor de la nivelul umarului
 Intariti deltoidul, coafa rotatorilor si musculatura stabilizatoare a scapulei
Exercitii:
 Continuati toate exercitiile din prima si cea de-a doua faza, descrise mai sus.
Adaugati urmatoarele exercitii sub indrumarea directa a unui kinetoterapeut
profesionist:
 Intarirea isotonica a umarului cu greutati/gantere: Avansati la folosirea de gantere
usoare (nu mai grele de 1,5 kg) dupa ce ati terminat faza Theraband.
 Stretching agresiv: Strechingul propriu poate fi util inainte de a incepe exercitiile de
intarire. Faceti stretching in adductie (capsula posterioara), rotatie externa si interna
(cu ajutorul unui prosop sau a unei curele dusa la spate) pentru a maximiza
mobilitatea umarului.
 Fara ridicarea de greutati mari

 Fara activitati sportive
 Evitati traumatismele locale la nivelul umarului
Faza IV: Faza de intarire avansata (19-26 saptamani)
Scopuri:
 Imbunatatirea functionala (daca este necesara)

 Pregatirea pentru activitatile sportive
 Pregatirea pentru munca intensa
Exercitii:
 Continuati exercitiile de la faza 3, pe care le puteti efectua acum chiar si fara

supervegherea unui kinetoterapeut
 Puteti incepe exercitii specifice sportului practicat
 Fara ridicari de greutati deasupra capului

 Fara sporturi de contact
Fara V: faza de mentenanta (27+ saptamani)
Scopuri:
 Revenirea la locul de munca fara restrictii

 Revenirea la activitatile sportive fara restrictii
 Mentinerea functionalitatii optime
Exercitii:
 Continuati exercitiile de intarire izotonica a umarului, de 3 ori pe saptamana

 Continuati exercitiile specifice sportului practicat
Protocol de recuperare dupa fractura de

clavicula
Fractura de clavicula este o patologie sportiva frecventa care apare, in general, in urma unui
impact la nivelul umarului sau unei caderi pe bratul intins. Aceste fracturi pot fi incomplete sau
complete si deseori necesita o rezolvare chirurgicala, urmata de o perioada de imobilizare.
Fiecare fractura este unica si, de aceea, este foarte important sa lucrati impreuna cu medicul si
kinetoterapeutul dumneavoastra pentru a va concepe un program de recuperare specific leziunii
dumnevoastra, nivelului de pregatire sportive si stilului de viata.
In general, toate programele de recuperare sunt concepute pentru a-I permite pacientului sa-si
recapete, mai intai, anvergura completa a miscarilor, dupa care insistandu-se pe redobandirea
fortei.
In cele ce urmeaza vom discuta despre cateva exercitii de recuperare de baza care sunt
realizate intr-o fractura de clavicula fara complicatii.
Principii generale
1. Fara ridicari de brat: nu va ridicati membrul inferior operat la mai mult de 70 de grade in
orice directie in primele 4 saptamani post-operatorii
2. Fara ridicari de obiecte: nu ridicati obiecte mai grele de 2 gb pentru 6 saptamani de la
momentul operatiei
3. Aplicatii locale reci: puneti gheata la nivelul plagii operatorii si a bratului pentru cel putin
15 minute de cel putin 3 ori pe zi pentru a diminua durerea si sindromul inflamator.
4. Imobilizare: mentineti membrul operat intr-o imobilizare speciala timp de 3-4 saptamani
post-operator pentru a va sustine, fara efort, clavicula
5. Atentie la mecanica corpului: chiar daca aveti membrul imobilizat este foarte important sa
mentineti o aliniere musculara si osoasa corecta pentru a evita astfel eventualele
probleme ce pot aparea odata cu pozitiile vicioase. Nu va mentineti umerii ridicati sau
coborati sub imobilizare.
Saptamana 1
Impreuna cu doctorul si kinetoterapeutul dumneavoastra veti lucra la un program de recuperare
specific nevoilor dumneavoastra. In principiu, acesta va contine:
 Exercitii de pendulare: in acest exercitiu va veti apleca inainte de la nivelul bazinului
si va veti lasa bratul operat sa atarne liber pe langa corp. Faceti mici miscari
concentrice cu membrul operat si lasati-va bratul sa se miste liber, atat in sensul
acelor de ceasornic, cat si in sens invers.
 Exercitii de intarire a fortei: strangeti o minge mica (minge anti-stress/minge de
squash) cu miscari usoare si de aceeasi intensitate de mai multe ori pe zi.
 Exercitii izometrice: in timpul exercitiilor izometrice va veti contracta musculatura
fara a va misca, insa. Exista mai multe exercitii izometrice pe care le puteti efectua,
incluzand aici:
o Exercitii izometrice ale muschiului triceps: muschiul triceps este direct
raspunzator de extensia cotului
 Intindeti-va bratul pe o masa cu cotul flexat la 90 de grade
 Strangeti pumnul si apasati masa cu intreg antebratul, pornind
de la pumn inspre cot
 Bratul nu se va misca, dar va veti contracta muschiul triceps
o Exercitii izometrice ale coafei rotatorii: la nivelul muschilor ce compun
coafara rotatorie se produc deseori rupturi incomplete sau complete, odata
cu fracturile de clavicula. Exercitiile izometrice de rotatie interna si externa
sunt recomandate pentru redobandirea fortei musculare la acest nivel.
 Exercitii izometrice de rotatie interna si externa: pozitionati-va la
nivelul unui toc de usa. Cotul va fi intr-o pozitie de 90 de grade
de flexie, cu bratul pe langa corp. Pentru rotatie interna, puneti
palma pe tocul usii cu degetul mare in sus. Pentru rotatie
interna, va veti pune dosul palmei pe tocul usii, degetul mare
fiind pozitionat tot in sus. Apasati cu palma si mentineti pozitia
timp de 5 secunde.
o Exercitii izometrice ale umarului: tot in programul de recuperare, se
poate va fie recomandate exercitii izometrice ale umarului care includ
abductia, adductia, extensia si flexia acestuia, cu bratul pe langa corp.
In timpul primei saptamani, kinetoterapeutul se va preocupa si de posibilele leziuni de parti moi

pe care le-ati suferit , incluzand aici intinderi sau rupturi musculare.
Daca va simtiti pregatiti, puteti efectua si exercitii de cardio precum mers, urcat de scari sau
mers pe bicicleta medicinala in programul de recuperare.
Saptamanile 2-4
Kinetoterapeutul se va preocupa in continuare de leziunile de parti moi, fiind in acelasi timp
foarte atent la eventualele pozitii vicioase.Pentru imbunatatirea anvergurii miscarilor, veti incepe
exercitii de “mers pe perete” sau exercitii cu scripetele. Miscarea de “mers pe perete” se face
prin ascensionarea cat mai sus a mainii pe perete fara a resimti vreun discomfort semnificativ la
nivelul umarului. In fiecare zi, trebuie sa progresati din ce in ce mai mult.
Tot in aceasta perioada veti incepe exercitiile de redobandire a anvergurii complete a miscarii
cotului prin exercitii usoare de pivotare si flexie/extensie la nivelul pumnului si cotului.
Saptamanile 4-8
Daca va vindecati cum trebuie, veti creste gradul de miscare al umarului si veti incepe exercitiile
de intarire. Exercitiile coafei rotatorilor vor continua, de data aceasta insa adaugand benzi de
rezistenta sau mici greutati.
Ghidul dumneavoastra in acest moment trebuie sa fie gradul de durere, fiind singurul simptom
care va poate sugera gradul de efort pe care sa-l depuneti. Cu toate acestea, trebuie sa evitati
miscarile excesive de ridicare si rotatie ale bratului.
Saptamanile 8-12
In timpul acestei faze, veti lucra la redobandirea completa a anvergurii miscarilor in toate
planurile. Totodata, veti continua exercitiile de redobandire a fortei musculare, evitand insa
ridicarile de obiecte grele. Concentrati-va, in principal, pe rezistenta musculara prin executarea
exercitiilor cu greutati mai usoare, dar facand mai multe repetitii.
Saptamanile 12-16
In cazul in care kinetoterapeutul dumneavoastra considera ca sunteti pregatit, veti incepe un
program mai agresiv de redobandire a fortei musculare. Cu toate acestea, intrerupeti orice
activitate daca resimtiti durere sau instabilitate odata cu aceste miscari. La sfarsitul acestei
perioade, testele functionale ar trebui sa releve ca partea operata este la fel de puternica si
flexibila ca cea sanatoasa, permitandu-va astfel sa va intoarceti fara probleme la activitatile
curente pe care le desfasurati inainte de accidentare, incluzand aici, desigur, si activitati sportive.
Protocolul de recuperare dupa interventia

Bankart
Recuperarea dupa refacerea instabilitatii de umar prin procedeul Bankart nu este usoara. Este
foarte important ca pacientul sa inteleaga ca uneori procesul de recuperare este foarte dificil si
poate dura foarte mult timp. Pacientul trebuie sa fie foarte compliant la tratament, rabdator si
increzator in reusita tratamentului. Trebuie sa efectueze zilnic exercitii de recuperare pentru a
putea recapata forta musculara si gradele normale de mobilitate. Perioada de recuperare
completa nu poate fi anticipata si variaza destul de mult. In mod normal dureaza intre 4 si 6 luni,
dar uneori se poate prelungi pana la 12 luni. Munca de birou poate fi reluata dupa 1 saptamana
de la operatie, iar munca fizica este permisa dupa 6 luni. Perioada de recuperare depinde de
succesul interventiei chirurgicale, implanturile folosite si de modul in care pacientul face
recuperare.
La sfarsitul interventiei chirurgicale, pacientul este trasferat din blocul operator in sectia de
terapie intensiva unde ramane cateva ore. Membrul pelvin operat este imobilizat intr-un sling
(bandaj special), pe care pacientul il va purta in mod continuu 14 zile, cu exceptia momentelor in
care se spala, se imbraca si face exercitii. Este recomandat ca pacientul sa doarma cu
imobilizarea si sa o foloseasca si dupa 2 saptamani daca merge prin aglomeratie. Scopul folosirii
acestei imobilizari este de proteja sutura sau reinsertia capsulei articulare. Dupa o astfel de
interventie in perioada imediat urmatoare pacientul va primi analgezice (medicamente pentru
durere), chiar daca in literatura sunt descrise dureri suportabile.
Crioterapia este folosita postoperator pentru a scadea durerea, edemul local, spasmele
musculare si pentru a micsora raspunsul inflamator. Gheata se foloseste in reprise de cate 20-30
de minute in primele 4-5 zile postoperator.
Dupa 2-3 zile de spitalizare pacientul este externat, urmand sa merga la control la medical curant
din 3 in 3 zile pana la 14 zile cand se scot firele. Pacientul va continua acasa sa ia medicatia
prescrisa de medical curant: antibiotice si medicamente impotriva durerii. Va continua si cu
crioterapia.
Considerente generale privind recuperarea

 Post-operator se va imobiliza membrul superior operat intr-un sling sau o orteza de
umar
 Umatoarele miscari ale membrului vor fi restrictionate timp de 4 saptamani:
o extensia (in spate) dincolo de planul corpului
o rotatia externa (rotatia membrului catre exterior) peste 0° (drept in fata);
reparatiile extinse pot necesita mai multe restrictii
o in cazul reparatiilor posterioare, evitati orice rotatie interna
 Se evita intinderile puternice pasive spre rotatie externa/extensie timp de 3 luni dupa
o reparatie anterioara si rotatia interna dupa o reparatie posterioara
 O pozitie corecta este vitala in timpul procesului de recuperare pentru ca asigura o
vindecare corespunzatoare si scade riscul dezvoltarii unei mecanici slabe
 Conditionare aeroba pe intreg parcusul procesului de recuperare
 Toate exercitiile active trebuie atent monitorizate pentru a minimiza substitutia sau
compensatia
Saptamana 1
Se va aplica gheata pe umar la fiecare 2 ore pentru 15-20 minute in timpul zilei pentru 2
saptamani
Manual:
 effleurage (o forma de masaj care implica miscari circulare si netede realizate cu

podul palmei)
 mobilizarea tesutului moale din jurul musculaturii
 miscari scapulare usoare
Exercitii:
Programul de acasa consta in:
 flexia/extensia cotului
 intarirea musculaturii pumnului si a antebratului
 stretching cervical
 educatie posturala
Este importanta inlaturarea frecventa a slingului pentru a indoi si indrepta cotul timp de 10-15
repetitii pentru a minimiza tumefactia de la nivelul membrului operat
Scopuri:
 Reducerea durerii si a edemului.

 Initierea anvergurii pasive a miscarii cu restrictii (Bankart anterior – fara rotatie
externa; Bankart posterior – fara rotatie interna)
 Anvergura pasiva a miscarilor < 50 grade flexie/abductie
 Anvergura completa a miscarii cotului.
Saptamanile 2-4
Manual:
 Effleurage
 mobilizarea tesutului moale din jurul musculaturii
 miscari scapulare usoare
 controlul durerii (crioterapie, masaj si stimulare electrica).
Scopuri:

 Anvergura pasiva a miscarii < 90 grade flexie/abductie
Saptamanile 4-6
Vizita medicala la 4 saptamani si inlaturarea slingului daca medicul o recomanda.
Manual:
 Mobilizarea tesutului si a musculaturii din jurul plagii
Exercitii:
 Flexii active si pasive asistate pana la planul scapular

 Flexia activa a bratului impotriva gravitatiei pana la planul scapular (in limita
tolerabilitatii)
o Fara rezistenta pana cand nu se pot efectua 30 de repetari cu mecanica
perfecta.
 Exercitii isotonice ale pumnului, antebratului si scapulei
 Exercitii de tragere in jos a membrului operat cu Theraband din fata si din planul
scapular
 Flexia cotului
 Exercitii izometrice submaximale (pana la limita dictata de durere);
 Exercitii active de elevare si retragere a scapulei
 Permis caratul unor greutati usoase
 Exercitii la ergometru fara rezistenta sau cu rezistenta minima
 Se incep antrenamentele proprioceptive (scrisul alfabet, abilitati motorii fine, exercitii
specifice serviciului/activitatii sportive practicate).
Scopuri:
 Inlaturarea slingului; durere minima in repaus.
 Initierea anvergurii active a miscarii de flexie si de abductie.
Saptamanile 6-8
Manual:
 Continuarea mobilizarii tesutului moale si imbunatatirea anvergurii miscarilor.
Exercitii:
 Continuati progresia anvergurii miscarilor in limita tolerabilitatii (dintat anterior, trapez

superior si inferior); adaugati exercitii excentrice.
 Se poate incepe o intindere usoara spre rotatie externa.
 Se poate incepe mobilizarea usoara a articulatiei glenohumerale.
 Se pot adauga exercitii usoare de rotatie interna de la 0 grade catre corp.
 Progresia antrenamentului proprioceptiv (aplecat pe coate, pozitie cvadrupla / "in
maini si genunchi" pentru stabilizare ritmica)
 Exercitii la ergometru cu cresterea rezistentei
Scopuri:
 Anvergura miscarilor mai mare de 80% din normal, initiati miscari de ducere a mainii
in spatele capului, exercitii de spate in limita tolerabilitatii
 Incepeti sa faceti jogging, ciclism, exercitii de ridicare ale bratului impotriva rezistentei
in piscina
Saptamanile 8-12
 Se pune accentul pe recastigarea fortei si a rezistentei.

 Exercitii active de anvergura a miscarii, incluzand aici rotatia interna si externa,
abductia bratului, presa
 Alergare, ciclism rutier sau montan; nicio activitate cu miscari fortate, balistice ale
bratului
3-6 luni:
 Vizita medicala la 12 saptamani.

 Extensie agresiva; inceperea exercitiilor cu rezistenta intensa.
 Adaugarea exercitiilor usoare de aruncare cu atentia centrata pe mecanica
corespunzatoare.
6 luni:
 Intensificati programul de aruncare/programul specific sportului.

NB: Toate progresiile sunt aproximari si ar trebui utilizate doar ca indrumare. Progresia se va
baza pe starea individuala a pacientului, care este evaluata pe tot parcursul procesului de
tratament.
Protocolul de reabilitare dupa artroscopia de

umar
Considerente generale
 Utilizarea unui sling timp de 1-2 saptamani post operator
 Men?inerea unei posturi corecte la efectuarea tuturor exercitiilor.
 Conditionare aerobica în timpul procesului de reabilitare.
 Controale medicale post-operatorii: Ziua 1, 4 saptamani, 3 luni, 6 luni si 1 an.
 Toate exercitiile active trebuie monitorizate cu atentie pentru a minimiza substituirea
sau compensarea.
Saptamana 1
Manual
 Mobilizarea tesuturilor moi, masaj pentru scaderea edemului

 Exercitii de mobilizare in toate planurile, in limita durerii
Exercitii
 Flexia si extensia cotului, întarirea articulatiei pumnului si a antebratului.

 Streching cervical, mobilizarea centurii scapulare
 Este foarte important inlaturati frecvent slinguri pentru a indoi si a îndrepta cotul
pentru 10-15 repetari de fiecare data pentru a reduce tumefactia bratului operat
 Exercitii fizice cardiovasculare (bicicleta medicinala, bicicleta eliptica, stairmaster)
 Scopuri
 Reducerea edemului si a durerii.
 Anvergura pasiva de miscarilor, adductie pana la 90 de grade, rotatie externa pana la
30 de grade.
Saptamanile 2 - 4
Manual
 Continuati tratamentul tesuturilor moi, anvergura pasiva a miscarilor, mobilizarea

scapulei, mobilizari usoare ale articulatiilor in limita durerii.
 Controlul durerii (crioterapie, masaj, stimulare electrica)
Exercitii
 Exercitii izometrice în toate planurile.

 Initiati miscarile active in toate planurile in limita de toleranta a durerii
 Exercitii de intarire a centurii scapulare cu ajutorul Theraband.
 Conditionarea generala cat este tolerabila (include exercitii de flexie si extindere a
trunchiului).
Scopuri

 Anvergura pasiva a miscarilor, adductie pana la 120 de grade, rotatie externa pana la
60 de grade.
 Anvergura activa a miscarilor, adductie si abductie de 90 de grade cu mecanica buna.
Saptamanile 4 - 6:
Manual
 Continuati mobilizarea tesuturilor moi si a articulatiilor
Exercitii
 Progresia antrenamentelor de intarire, include si exercitii cu greuttaii, exercitii

Theraband si exercitii la aparate.
Scopuri
 Anvergura completa a miscarilor (atat pasiva, cat si activa)

Saptamanile 6 - 8
Manual
 Continuati mobilizarea tesuturilor moi si a articulatiilor
Exercitii
 Continuati intarirea coafei rotatorilor in toate planurile de miscare

 Initiati activitati usoare de tipul aruncare.
Saptamanile 8+
 Initiati antrenamentul sportiv specific, cat este tolerat fara sa apara durerea.
 Continuati intarirea, exercitiile de anduranta si starea generala de fitness.
NB: Toate progresiile sunt aproximari si ar trebui utilizate doar ca indrumare. Progresia se va
baza pe starea individuala a pacientului, care este evaluata pe tot parcursul procesului de
tratament.
Recuperarea dupa sutura de menisc

Dupa o interventie chirurgicala, inainte de a parasi sala de operatie, o fasa elastica si o punga de
gheata vor fi aplicate la genunchi. Punga cu gheata va contribui la reducerea durerii si umflaturii.
Crioterapia ar trebui sa fie utilizata incontinuu pentru primele 3-4 zile dupa operatie. Ulterior
gheata ar trebui sa fie folosita pentru aproximativ 30 de minute, intre sesiunile de kinetoterapie.
Dupa 24 de ore, pacientul va fi externat, cu un tratament din care nu trebuie sa lipseasca un
antibiotic (3 zile), un antiinflamator (7 zile), un antialgic (la nevoie) si un anticoagulant (2 zile)
Primele 2 saptamani:
Obiective initiale:
 controlul durerii si al tumefactiei

 efectuarea imediata a unei game variate de exercitii de miscare
 atingea si mentinerea complet pasiva a extensiei si a flexiei pana la 45 de grade
 prevenirea atrofierii muschiului cvadriceps
 reluarea mersului fara incarcare pe membrul operat
Controlul durerii si al tumefactiei:
 In perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul ridicat (pozitie

procliva si sa puneti gheata pe genunchi)
 Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul intr-o pozitie fixa (mai jos decat restul
corpului), ca acest lucru va duce la cresterea in volum a genunchiului si a piciorului.
 Combaterea durerii presupune administrarea de antialgice si antiinflamatoare in
cursul spitalizarii.
 Va sfatuim sa nu calcati pe piciorul operat, pentru ca exista riscul sa deteriorati
sutura.
 Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.
De a doua zi, timp in care durerile si tumefactia s-au ameliorat, pacientul va incepe
kinetoterapia:
 3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale muschiului

cvadriceps. Fiecare contractie are o durata de 6 secunde.
 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari: flexia coapsei pe bazin la 45-60

grade. In decubit dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60
de grade si mentine pozitia 6 secunde. Excercitiile se executa cu multa blandete.
Dupa fiecare ridicare pacientul isi poate relaxa musculatura 2-3 secunde.
 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari: abductia coapsei pe bazin la 45-60
grade. In decubit lateral cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de
grade si mentine pozitia 6 secunde. Excercitiile se executa cu multa blandete. Dupa
fiecare ridicare pacientul isi poate relaxa musculatura 2-3 secunde. Se repeta acelasi
exercitiu si in decubit dorsal.
 antrenarea adductorilor este foarte importanta in scaderea durerii anterioare a

genunchilor. Pentru antrenarea adductorilor se folosesc o serie de aparate special
concepute pentru aceste grupe de muschi. Exemplu de exercitiu: pacientul asezat pe
spate, confortabil, cu mainile la ceafa, o perna sau o minge tinuta strans intre
genunchii flectati, 6-10 secunde. Acest exercitiu se repeta de 10 ori. Aceste exercitii
sunt recomandat doar in sala de kinetoterapie, dupa 14 zile de la operatie.
 4-6 reprize/zi a cate 10 minute de flexie pasiva si extensie activa 0-45 grade: la
marginea mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea fortei
gravitationale, si ridicat prin contractia ms cvadriceps, ajutat cu piciorul controlateral
(neoperat) in ambele faze.
 pacientul poate folosi activ o bicicleta ergonomica, pedaland cu ambele picioare (se
aseaza scaunul in pozitia cea mai inalta si confortabila). Se cauta folosirea unei
biciclete cu suport pentru degetele de la picioare. Se recomanda pedalatul zilnic in jur
de 15-45 minute, crescand rezistenta, atat cat poate fi tolerata.
 miscari de intindere zilnice, 20-30 minute (se recomanda aceste miscari de intindere
dupa si inainte de pedalat). Fiecare exercitiu trebuie facut in 3 seturi a cate 15 repetari
zilnice.
Antrenamentul de intinderi trebuie facut cu blandete, fara a forta. Se adreseaza in special
musculaturii posterioare a coapsei si gambei.
Pacientul trebuie sa urmeze cateva sedinte de fizioterapie, in primele 10 zile postoperator, pentru
a scadea inflamatia si durerile.
Saptamanile 3-4:
Obiective:
 atingerea unei flexii de 60 de grade

 pacientul nu are voie sa calce pe menbrul pelvin operat
 trebuie sa poarte orteza in toata aceasta perioada, cu limitarea flexiei la 60 de grade.
Pacientul trebuie sa continuie sa continue kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea

membrului la 90 de grade, extensie activa, flexie pasiva si activa (pana la 60 de grade). Toate
exercitiile se fac dupa acelasi program. Ordinea lor nu are importanta, doar numarul de repetari
si timpii de odihna. Fiecare perioada a zilei de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate exercitiile
enumerate in programul anterior.
Daca pacientul are o munca de birou, i se permite reintegrarea dupa 14 zile. Daca are un job
care presupune activitate fizica intensa, perioada de repaus este de 4 saptamani.
Saptamanile 4-6:
Obiective:
 atingerea unei flexii de 90 de grade

 pacientul nu are voie sa calce pe menbrul pelvin operat
 trebuie sa poarte orteza in toata aceasta perioada, cu limitarea flexiei la 90 de grade.
Pacientul trebuie sa continuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea

membrului la 90 de grade, extensie activa, flexie pasiva si activa (pana la 90 de grade). Toate
exercitiile se fac dupa acelasi program. Ordinea lor nu are importanta, doar numarul de repetari
si timpii de odihna. Fiecare perioada a zilei de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate exercitiile
enumerate in programul anterior.
Dupa 6 saptamani pacientul poate sa inceapa sa calce si sa scoata intermitent orteza. Pacientul
trebuie sa continuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, tonifierea musculaturii
coapsei si gambei, extensie activa, flexie activa (peste 90 de grade). Toate exercitiile se fac dupa
acelasi program. Restrictii: alergarea cu schimbarea directiei, sarituri, pivotari, flexie maxima.
tratament.
Recuperarea dupa reconstructia ligamentului

incrucisat posterior
Recuperarea post-operatorie dureaza, de regula, de la 6 la 9 luni. Durata fiecaruia dintre cele
cinci faze ale recuperarii si durata totala a acesteia, variaza in functie de varsta pacientului, de
conditia fizica a pacientului si de succesul operatiei. Primul scop al recuperarii este protejarea
grefei LIP prin plasarea genunchiului intr-o orteza mobila care se fixeaza in extensie completa in
primele saptamani, consecutiv operatiei. Orteza poate fi deblocata doar in timpul exercitiilor de
intarire si de recuperare a anvergurii miscarilor.
In prima faza – faza imediat post-operatorie – se incurajeaza flexia pasiva si extensia activa a
genunchiului pe o anvergura de 0-90°. De asemenea, sunt permise exercitii izometrice ale
cvadricepsului, ridicari ale membrului inferior in extensie si streching al muschiului harmstring.
Aceste exercitii se repeta, in mod obisnuit, de 3 sau 4 ori pe zi, fiecare serie cuprinzand de la 10
la 25 de repetari. Edemul genunchiului trebuie monitorizat cu atentie, din moment ce acesta
contribuie in mod semnificativ la artrofia si inhibitia musculara.
Principala modalitate de a preveni edemul genunchiului este reprezentata de metoda RICE:

Rest, Ice, Compression, Elevation (Repaus la pat, gheata local, comprimare, ridicarea piciorului).
Gheata ar trebui aplicata 10-20 minute la fiecare 2-4 ore, impreuna cu comprimarea si ridicarea
piciorului. Pentru a restabili anvergura miscarilor si pentru a preveni artro-fibroza, rotula trebuie
mobilizata in toate directiile imediat consecutiv operatiei, in faza precoce de recuperare.
In faza urmatoare – faza de protejare maxima – anvergura miscarilor ar trebui sa progreseze
de la 0° la 120° si incarcarea ar trebui sa inainteze de la incarcarea tolerabila cu carje la
incarcarea completa, fara ajutorul carjelor. Urmatoarele criterii ar trebui indeplinite pentru
incetarea folosirii carjelor:
 Control bun al muschiului cvadriceps

 Fara intarzieri in exercitiile de ridicare a membrului in extersie
 Anvergura completa a miscarii de extensie
 Capacitatea de a sta intr-un picior fara durere
 Fara dureri in timpul mersului.
In aceasta faza, este de asemenea, foarte important, sa se normalizeze mersul, in special fazele
de incarcare si de postura, cu ajutorul activarii muschiului cvadriceps. In aceasta faza, pacientul
incepe sa efectueze exercitii open kinetic chain de extensie a articulatiei genunchiului (anvergura
de la 0o la 70o) si exercitii closed kinetic chain (cu o anvergura de la 0° la 45°). Exercitiile closed
kinetic chain includ exercitii de squatting si presa uni- si bilaterala. Odata ce flexia genunchiului e
mai mare de 100°, pacientul poate trece la mersul stationar pe bicicleta. Hidroterapia, exercitii de
ridicare ale membrului cu rezistenta de maximum 10% din greutatea corpului, exercitii de mini-
squatting (flexie de 0°-45°) pot fi incorporate ca exercitii suplimentare de intarire. Metoda RICE
ar trebui continuata si in aceasta faza.
In faza 3 – faza de mers controlat – exercitiile closed kinetic chain progreseaza de la exercitii
bilaterale la exercitii unilaterale cu o flexie de 45o-60o. Exercitii precum exercitiile de squat la
perete, squat intr-un singur picior sau fandarile, ce progreseaza prin adaugarea rezistentei,
imbunatatesc anvergura miscarilor. In prima jumatate a acestei faze, pacientul ar trebui sa
renunte la orteza de genunchi. Alte exercitii, inclusiv echilibrul si exercitii proprioceptive, exercitii
de step-up inainte si in lateral, mers pe banda si jogging acvatic (hidroterapie in piscina) sunt
efectuate de-a lungul acestei faze. Exercitiile de flexie a genunchiului, cu rezistenta, ar trebui
efectuate doar la finalul acestei faze, datorita fortei de sfasiere uriasa pe care LIP o resimte in
timpul acestei miscari.
Pe durata fazei 4 – faza de activitate usoara – se face progresia de la mers la alergare usoara
si exercitii de agilitate usoara sunt adaugate in program. Aceste exercitii includ alergatul in salturi
si urcatul spalierelor.
Progresia de la mers la alergat usor (jogging) se face numai daca pacientul indeplineste
urmatoarele criterii:
 Mers normal
 Anvergura miscarilor genunchiului de 0°-120°
 Lipsa edemului genunchiului
 Capacitatea de a sari intr-un picior fara durere
 Toleranta mersului cel putin 25 de minute
In timpul acestei faze, anvergura miscarilor, viteza, resistenta si volumul sau durata exercitiilor ar
trebui sa creasca.
Ar trebui continuate exercitiile de intarire ale genunchiului si ale soldului si alte exercitii ar trebui
adaugate in program, precum exercitii open kinetic chain ale muschiului cvadriceps (anvergura
de 90o-0o), exercitii open kinetic chain ale muschilor hamstring (anvergura de la 0o la 450) si
exercitii closed kinetic chain de suqatting si fandari (anvergura 0°-75°). Se initiaza inotul si
exercitii de agilitate in apa, care se vor continua pe toata perioada acestei fazei. Inainte de
intoarcerea la activitatea sportiva, pacientul ar trebui sa fie capabil sa efectueze un test de
saritura cu un rezultat de minim 80% din capacitatea sariturii pe membrul neafectat.
In ultima faza a recuperarii – faza de intoarcere la activitatea sportiva – se cresc intensitatea
exercitiilor de intarire si nevoile controlului neuromuscular. Exemple de exercitii din aceasta faza
includ fandarile multi-directionale, statul intr-un picior cu perturbatie, alergari, exercitii de
schimbare a directiei si sarituri pe banca de gimnastica. Activitatile specifice sportului practicat
cuprind miscari in planurile sagital, transvers si frontal. Exercitiile closed kinetic chain avanseaza
la o anvergura de 90°, iar exercitiile open kinetic chain ale muschiului hamstring se efectueaza
acum pana la o anvergura de 60°. De asemenea, pot fi executate exercitii cu impact puternic, de
doua pana la patru ori pe saptamana. Pentru a determina daca pacientul este capabil sau nu sa
revina la activitatea sportiva, kinetoterapeutii prefera testul de saritura. Rezultatul membrului care
a suferit reconstructia LIP ar trebui sa fie 90% din rezultatul membrului neafectat. In timpul
efectuarii testului, trebuie monitorizate saritura si aterizare pentru a evita hiperextensia sau
angularile in varus/valgus.
La finalul perioadei de recuperare, pacientul trebuie sa fie constient de importanta exercitiilor pe
care trebuie sa le efectueze acasa. In timpul activitatilor sportive, pacientii pot folosi o orteza
functionala pentru a imbunatati proprioceptia si pentru a facilita mecanica corecta a genunchiului
in timpul activitatilor de alergat si de pivotare.
tratament.
Recuperarea dupa osteotomia superioara de

tibie
Recuperarea medicala dupa HTO este o parte importanta din procesul de vindecare si un proces
mai indelungat in comparatie cu alte interventii la nivelul genunchiului cum ar fi artroplastia de
genunchi totala sau unicompartimentala. Fizioterapeutul este cel care decide implementarea
acestui protocol intr-un plan de tratament adecvat. Undele exercitii pot fi adaptate in functie de
echipamentul clinicii de recuperare. Acest protocol trebuie deasemenea adaptat in functie de
pacient si de deficitele acestuia pre-operator.
Indicatii pentru osteomia superioara de tibie.

Aceasta interventie chirurgicala este indicata in tratamentul genunchiului dezaxat, cu redoare
articulara, in cazul artritei la pacientii activi de varsta medie sau la pacientii tineri care au suferit
in copilarie o fractura la nivelul cartilajului de crestere. Axul anatomic care traverseaza
genunchiul permite o variatie de 5-7° de valg. Totalul fortei de greutate ce se transmite prin
genunchi se imparte in 60% la nivelul compartimentului medial si 40% la nivelul compartimentului
lateral. O instabilitate ligamentara aditionala poate creste incarcarea la nivelul compartimentului
medial.
Scopul osteotomiei de corectie este, de cele mai multe ori, ameliorarea durerii la nivelul
compartimentului medial si incetinirea procesului de artroza prin redistribuirea greutatii la nivelul
genunchiului cat mai aproape de normal. Indicatiile clinice pentru aceasta procedura include
devierea in varus in ortostatism asociata cu:
 Gonartroza la nivelul compartimentului medial si durere ce limiteaza activitatea

 Gonartroza compartimentului medial cu deficit ligamentar si instabilitate clinica
 Gonartroza compartimentului medial cu leziune de menisc intern sau leziunea
cartilajului articular
Situatii care se coreleaza cu un rezultat mai putin bun: artroza in stadiu avansat, corectia prea
mult sau prea putin a axului, inaintarea in varsta, artroza patelofemurala, scadera vizibila a razei
de miscare (oflexia genunchiului), interventii artroscopice anterioare, instabilitate articulara.
Educarea pacientului.
Indicatiile postoperatorii includ: mers cu incarcare partiala (carje sau cadru) cu orteza cu balama
timp de 6 saptamani. Instructiunile de incarcare permisa sunt date de catre medicul chirurg si
difera in functie de mai multi factori inclusiv gradul de corectie care a fost necesar si tipul de
implant folosit. In cazul osteotomiilor instabile, sau a complicatiilor in ceea ce priveste
vindecarea, pacientii sunt instruiti sa foloseasca carjele pentru o perioada mai indelungata de
timp, iar incarcarea completa va fi intarziata.
Reluarea activitatilor/sport
Vindecarea completa dupa HTO, definita prin absenta durerii si reluarea activitatilor, inclusiv
orice tip de exercitii, poate dura si pana la 6 luni sau mai mult. Exista studii si rapoarte cu date
despre alinierea membrelor, rata vindecarii osului, timpul pana la mersul cu incarcare completa,
viteza de mers, dinamica articulatiei genunchiului si date subiective ale pacientilor despre durere,
functionalitate si calitatea vietii la 6,12,28 si 24 luni postoperator.
Faza I: imediat postoperator (0-2 saptamani)

Scop:
 reeducarea pacientului, folosirea carjelor si incarcare in limita indicata de chirurg,

orteza purtata tot timpul, inclusiv pe timpul noptii; poate fi scoasa in timpul exercitiilor
de kinetoterapie.
 ameliorarea durerii si a edemului
 flexie pana la 90° si extensie completa pana la 2 saptamani
 mentinerea musculaturii gambei si coapsei, lucrarea muschilor cvadriceps si gluteali.
Exercitii indicate
Flexibilitate:
- Flexie/extensie a genunchiului cu calcaiul alunecand pe o suprafata plana (sau pe role)
- Flexie activa asistata (cu un prosop) a genunchiului, din sezand

- Intinderea gambei (cu prosop sau elastic), cu genunchiul in extensie (gastrocnemieni) sau in
flexie (solear)
Intarirea musculaturii
 Cvadriceps –contractii isomerice
 Gluteali –contractii in supin sau ortostatism, flexie/extensie si adductie/abductie a
soldului in ortostatism
 Gambe –flexie/extensie a gleznei
Faza a II-a: intarire musculara fara incarcare (2-6

saptamani)
Scop:
 Folosirea carjelor si incarcare limitata indicata de chirurg timp de 6 saptamani post-

op; gradul de activitate este dictat de instalarea durerii si a edemului local
 Gama de miscare: >120° flexie si extensie completa pana la 6 saptamani
Exercitii indicate
Anvergura miscarilor:
 Se continua exercitiile de flexie extensie a genunchiului (cu sau fara role)
Extensie
 Extensie pasiva a genunchiului din pozitie sezanda, cu un sul sub calcai

 In decubit ventral cu genunchii la marginea patului, extensie pasiva
Flexie
 In decubit dorsal cu picioarele ridicate pe perete – flexia genunchilor cu calcaiul pe
perete, asistat de forta gravitationala
 In decubit dorsal, flexia genunchilor pe o minge medicinala
 In decubit ventral, flexia genunchiului (asistata)
 Bicicleta medicinala – cu scaunul sus, ½ de rotatie inainte/inapoi, apoi rotatii complete
– se coboara scaunul in functie de toleranta
Intarirea musculaturii
Cvadriceps
 Contractii isomerice in pozitie sezanda, decubit dorsal, ortostatism

 Extensia gambei cu un sul sub genunchi
Sold/ gluteus/coapsa posterioara
 In decubit dorsal, ridicarea piciorului cu genunchiul in extensie

 Flexie/extensie si adductie/abductie a coapsei, in ortostatism – se pot introduce
scripeti sau benzi elastic
 Flexia genunchiului in decubit ventral
 In decubit dorsal –ridicarea bazinului (cu baza pe 2 picioare, apoi pe 1 picior)
 In decubit dorsal –ridicarea bazinului pe mingea de gimnastica
Gambe – flexie plantara a gleznei cu benzi elastice
Faza a III-a: incarcare progresiva a greutatii si intarire

musculara (6-12 saptamani)
Scop
 Mers cu incarcare conform indicatiilor medicului: mers cu incarcare progresiva

 Orteza se poarta conform indicatiilor medicului
 Monitorizarea si normalizarea posturii de mers
 Gama de miscare completa a genunchiului si lipsita de durere
 Initierea exercitiilor cardiovasculare
Exercitii indicate
Anvergura miscarilor:
 Mobilizarea articulatiei tibiofemurale, daca este necesar, pentru o gama de miscare

completa
 Bicicleta medicinala
Flexibilitate:
 Extensia cvadricepsului in decubit lateral, decubit ventral sau ortostatism

 Exercitii de intindere pentru gastrocnemieni si solear cu incarcare totala sau partiala
Incarcare si postura:
 Avansati de la 2 carje, la o carja, apoi incarcare totala, cu mentinerea posturii normale

in timpul mersului
 Balans lateral si in fata pe piciorul operat, cu ajutorul unui cantar
Intarirea musculaturii:
Cvadriceps:
 Genoflexiuni la perete incepand cu 30° si continuand la 60°-90°
 Schimbare din sezand in ridicat, incepand cu scaunul cat mai sus si coborand in
functie de toleranta
 Presa cu greutati mici, cu ambele picioare
 Mers cu benzi elastice: in fata, in spate si in lateral
 Steper 5-10 cm inaltime, lateral si in fata
Fesieri:
 Intarirea soldurilor cu avansarea in greutati/rezistenta benzilor elastic

 Flexia gambei in decubit ventral cu greutati
 Decubit dorsal, cu picioarele pe mingea de gimnastica – se ridica bazinul si se
flecteaza genunchi
Gambe:
 Extensia gambelor din pozitie sezanda cu greutati

 Mers pe varfuri
Exercitii de echilibru – odata cu reluarea incarcarii totale
Exercitii cardiovasculare – bicicleta

Faza a IV-a (reluarea activitatilor sportive)
Scop:
 Continuarea si avansarea in dificultate a exercitiilor pentru muschii fesieri, cvadriceps

si posteriori ai coapsei
 Continuarea exercitiilor cardiovasculare
 Continuarea exercitiilor de echilibru
 Reluarea antrenamentului sportiv
Intarirea musculara
Cvadriceps:
 Ridicari din pozitie sezanda, cu scaderea progresiva a inaltimii scaunului

 Step-up in lateral si in fata 10-15-20cm inaltime
Fesieri si coapsa posteriara:
 Abductie si extensia soldului

 Flexia gambei in pozitie de decubit ventral cu greutati
 Cresterea progresiva a greutatilor si a intensitatii exercitiilor
Echilibru:
 Balans intr-un picior pe suprafata neregulata

tratament.
Protocolul de recuperare dupa artroplastia

de genunchi
Durata de spitalizare este de 7 pana la 14 zile, in functie de evolutia imediata a pacientului, de
modul in care incepe recuperarea. Inainte de externare, pacientul trebuie sa fie capabil sa
efectueze urmatoarele miscari: sa se ridice din pat si sa se aseze in pat fara ajutor, sa se
deplaseze cu carje sau cu cadru, sa poata face exercitiile recomandate de kinetoterapeutul care
l-a ajutat pe toata durata spitalizarii.
In primele 6 saptamani este esential sa urmati sfaturile medicului si sa efectuati exercitiile sub
indrumarea unui personal calificat (kinetoterapeut). Principiile generale privind ingrijirea operatiei:
 Pansamentul aplicat la spital trebuie sa fie curat si schimbat ori de cate ori este
nevoie.
 Pacientului ii este interzis sa faca dus sau baie inainte de scoaterea firelor de sutura
la 14 zile de la interventie. Locul inciziei trebuie mentinut curat si uscat.
 Anuntati medicul daca pansamentul se pateaza, pielea isi modifica culoarea, zona
este mai calda, faceti temperatura, frison, apar usturimi la mictiune, gamba sau
coapsa se umfla sau apar dureri.
 Luati-va temperatura de doua ori pe zi (dimineata si seara).
 Luati medicamentele prescrise la iesirea din spital. Medicamentele vor fi administrate
strict conform indicatiilor medicului curant. Veti primi anti-coagulante pentru
prevenirea formarii cheagurilor de sange in venele gambelor sau coapselor deoarece
acestea pun in pericol viata. In plus veti primi un antiinflamator pentru 7zile si un
antialgic (medicament pentru durere) la nevoie. Va trebui sa luati antibiotice ori de
cate ori exista pericolul unei infectii bacteriene, spre exemplu o faringita, bronsita,
abces dentar, furuncul, panaritiu periunghial.
Evitati:
 Nu incrucisati picioarele la nivelul genunchilor timp de cel putin 2 saptamani.
 Nu ridicati genunchiul mai sus de sold.
 Nu va aplecati in fata in timp ce stati jos sau in timp ce va asezati.
 Nu incercati sa luati ceva de pe jos in timp ce stati asezat.
 Nu fortati rasucirea picioarelor inspre interior sau exterior atunci cand va aplecati.
 Nu va intindeti pentru a apuca patura atunci cand stati in pat (din pozitie orizontala).
 Nu stati cu degetele de la picioare intoarse inauntru.
 Nu folositi durerea ca pe un indiciu pentru ceea ce puteti sau nu sa faceti.
Sfaturi utile:
 Reluarea mersului se face imediat, dar cu ajutorul unui cadru. In limitele tolerabilitatii
durerii distanta parcursa de pacient va creste progresiv. Incarcarea pe membrul
operat se face cu toata greutatea.
 Renuntarea la cadrul ajutator are loc la 6 saptamani.
 Somnul presupune o pozitie cu membrul pelvin operat pe o perna.
 Urcatul scarilor trebuie evitat pana la vindecarea completa (8 saptamani).
 Daca urcatul scarilor este inevitabil: puneti prima data piciorul sanatos pe treapta,
apoi ridicati piciorul operat la acelasi nivel, apoi aduceti pe aceeasi treapta bastonul
sau carjele, iar pentru a cobori, repetati procesul invers.
 Alimentatia este normala, dar in cazul unei persoane supraponderale scaderea in
greutate este esentiala pentru a proteja proteza.
 De aceea va sfatuim sa va modificati stilul de viata, de alimentatie prin inlociurea
grasimilor alimentare cu fibre, fructe, legume. Va recomandam administrarea de
suplimente de fier si vitamine. Pentru a evita suprasolicitarea articulatiei, este
recomandata evitarea consumului de alcool.
 Activitatea sexuala poate fi reluata, in siguranta, la 4 – 6 saptamani de la interventie.
 Sofatul poate fi reluat dupa 6 saptamani de la operatie.
 Folositi un scaunel pentru dus sau o bara de sustinere.
 Inotul este recomandat, imediat dupa indepartarea suturilor si vindecarea inciziei, la
aproximativ 4 saptamani de la interventie.
 Mergeti pe jos cat puteti, dar tineti minte ca mersul pe jos nu trebuie sa inlocuiasca
exercitiile recomandate.
 Evitati activitatile ce pun presiune mare pe articulatie, sporturile de contact.
Recuperare postoperatorie:
Etapa I: saptamana 1
 Ridicarea in siguranta la marginea patului

 Reluarea mersului in siguranta cu ajutorul cadrului metallic
 Echilibru static si dinamic cu ajutorul cadrului metallic
 Extensie completa si 100o flexie
 Ziua operatiei:
 Miscare pasiva continua postoperator
 Gheata local 20 min la fiecare 1-2 ore
 Un prosop rulat sub glezna in perioadele de relaxare
Ziua 1:
 Progresia miscarii pasive continue cu 10° sau mai mult, in fiecare zi, pana la flexie de
100°
 Gheata local 15 min de cel putin 3 ori pe zi
 Miscare la nivelul patului: flexia extensia gleznei, extensie activa a genunchiului
(cvadriceps), flexia activa a genunchiului cu alunecarea calcaiului pe pat.
 Pozitie sezanda la marginea patului, cu ajutor
 Mers cu cadrul metallic
 Pozitie sezanda in scaun 15 min
 Miscare activa a genunchiului 0-70°
Ziua 2:
 Continuarea exercitiilor cu imbunatatirea amplitudinii de miscare, mers corect cu

cadru metallic
 Exercitii la nivelul patului de 5 ori pe zi
 Mers cu cadru metalic 75-100 min sub supraveghere
 Mers la toaleta si exersarea transferului din pat, si pe toaleta
 30 min de doua ori pe zi in scaun (+ in timpul mesei)
Ziua 3:
 Continuarea exercitiilor
 Ridicarea din pat sub supraveghere
 Mers cu cadru metalic 150min sub supraveghere
 4 trepte cu ajutor
 Flexia soldului si flexia genunchiului din ortostatism
 45 min in scaun de cat mai multe ori pe zi
 Folosirea toaletei cu supraveghere
Ziua 4:
 Transfer din pat fara ajutor
 Mers cu cadru metalic 300min
 4-8 trepte cu ajutor
 Majoritatea zilei in scaun, cu pauze de intindere a piciorului operat la fiecare 45 min
Ziua 5:
 Mers cu cadru metalic 400min
 Urcare/coborare scari cu cadru metallic
 Externare
ETAPA II: RECUPERARE FUNCTIONALA PROGRESIVA (saptamanile

2-5)
 Schimbarea cadrului metalic cu carja sau baston

 Imbunatatirea fortei musculare si a functiilor proprioceptive
 Imbunatatirea echilibrului in timpul mersului
 Reluarea activitatii in casa
Saptamanile 2-3
 Verificarea plagii operatorii si prezenta inflamatiei, suprimarea firelor de sutura

 Continuarea exercitiilor acasa
 Prelungirea distantei de mers
 Se incepe bicicleta medicinala 5-10 min cu supraveghere
 Exercitii de echilibru
 Amplitudinea miscarilor active 0-115°
Saptamanile 3-4
 Mers cu ajutorul bastonului
 Bicicleta medicinala 10-12 min, de 2 ori pe zi
 Echilibru intr-un picior, cel operat
 Genuflexiuni (doar greutatea corpului)
Saptamanile 4-5
 Mers cu ajutorul bastonului
 Bicicleta medicinala 15 min, de 2 ori pe zi
 Se introduce exercitiul de pas lateral
ETAPA III: PROGRAM AVANSAT DE RECUPERARE
 Mers fara ajutor

 Echilibru static si dinamic normal
 Amplitudinea maxima a miscarilor
Saptamanile 6-7
 Mers fara ajutor
 Se pune accent pe exercitii pentru tonifiere musculara. Nu se adauga greutati pana la
consultarea chirurgului
 Atingerea unei amplitudini de miscare la nivelul genunchiului 0-135°
Saptamanile 7-8
 Continuarea exercitiilor de tonifiere si rezistenta

Protocolul de recuperare dupa artroscopia
de genunchi
Faza I – Prima saptamana post-artroscopie
Scopuri:
 Controlarea durerii si a tumefactiei

 Mentinerea motilitatea genunchiului
 Activarea muschilor cvadriceps
Ghiduri si activitati:
1. Puteti incarca cu toata greutatea si merge pe piciorul operat. In unele instante, vor fi
folosite carje pertru perioada imediat urmatoare chirurgiei daca mersul este inconfortabil.
2. Inlaturati bandajul atunci cand ajungeti acasa si aplicati gheata direct pe genunchi.
Schimbati bandajele ori de cate ori este nevoie.
3. Mobilizati cu blandete genunchiul (flexie si extensie) pe cat de mult puteti pentru a
preveni redoarea. Nu pozitionati o perna sub genunchi pentru comfort. Acest lucru poate
conduce la redoarea de genunchi.
4. Aplicati gheata pentru a reduce durerea si tumefactie. Folositi gheata dupa urmatorul
program: 20 minute gheata, 20 minute fara pe perioada primei zile post-operatorii. Apoi
aplicati gheata de cate ori simtiti nevoia pentru 15-20 minute pe parcusul urmatoarelor
zile post-artroscopie. Puneti un prosop intre piele si gheata pentru a preveni degeraturile.
5. Puteti face dus si uda inciziile portalurilor. Cu toate acestea, nu le imbibati in cada sau
Jacuzii pana cand firele nu au fost inlaturate.
6. Luati o aspirina in fiecare dimineata.
7. Puteti purta ciorapi elastici sub genunchi pentru a preveni umflarea picioarelor. De
asemenea, faceti cel putin 10 exercitii de mobilitate a gleznei pentru a preveni edemul si
pentru a preveni tromboflebita.
Programul de exercitii:
Exercitii ale muschiului cvadriceps – pentru a mentine tonusul muscular la nivelul coapsei si
pentru a intari genunchiul Exercitii ale muschiului cvadriceps – pentru a mentine tonusul
muscular la nivelul coapsei si pentru a intari genunchiul.
Asezati-va pe spate cu genunchiul in extensie maxima ca in figura. Contractati si mentineti

contractia muschilor anteriori ai coapsei (cvadriceps), genunchiul devenind aplatizat si drept.
Daca acestea sunt executate corect, rotula va glisa proximal spre muschii coapsei.
Pastrati contractia pentru 5 secunde. Executati cel putin 20 de repetitii de cate 3 sau 4 ori pe zi.
Sprijinul pe calcai – pentru a intinde complet genunchiul intindeti-va pe spate cu un prosop rulat
sub calcai sau stati pe un scaun cu calcaiul pe un taburet, la fel ca in poza. Lasati genunchiul sa
se relaxeze in extensie. Daca genunchiul nu se va intinde complet, puteti pune o greutate (900 g
pana la 2,25 kg) pe coapsa, exact deasupra rotulei. Incercati sa mentineti aceasta pozitie pentru
5 minute, de 3 ori pe zi. In timp ce mentineti aceasta pozitie de extensie, lucrati exercitiile
de cvadriceps.
Alunecarile de calcai – pentru a va recastiga flexia genunchiului
In timp ce stati intinsi pe spate (figura), alunecati calcaiul pentru a indoi genunchiul. Continuati sa
indoiti genunchiul pana cand simtiti o “intindere” in regiunea anterioara a genunchiului. Pastrati
flexia pentru 5 secunde si apoi usurati flexia si intindeti genunchiul. Cat timp genunchiul este
intins, puteti combina exercitiile si sa le repetati pe cele de cvadriceps. Repetati de 20 de
ori, de 3 ori pe zi.
Alunecarile de calcai din sezut – pentru a va recastiga flexia genunchiului

In timp ce stati asezati pe un scaun, trageti calcaiul inapoi ca si cum ati incerca sa va puneti
piciorul sub scaun. Pastrati pentru 5 secunde si reveniti la pozitia de extensie. Va puteti ajuta de
piciorul opus, daca simtiti nevoia. Repetati acest exercitiu de 20 de ori, de cate 3 ori pe zi.
Flexia plantara si dorsiflexia piciorului – mobilizati piciorul in sus si in jos pentru a stimula
circulatia in picior. Executati cel putin 10 astfel de miscari la fiecare ora.
Faza II – 2 la 6 saptamani post-operator
Scopuri:
 Protejati genunchiul de suprasolicitare si permiteti vindecarea

 Recastigati-va mobilitatea completa
 Recastigati-va forta musculara completa
Activitati:
1. Puteti sa incarcati complet si sa mergeti, in acelasi timp evitand schiopatatul. Evitati sa

mergeti pe distante lungi pentru 4-6 saptamani post-operator.
2. Continuati cu aplicatiile de gheata pentru a reduce durerea si inflamatia. Puneti gheata
pe genunchi de 3 ori pe zi pentru 15-20 minute. Puneti intotdeauna un prosop intre pielea
si gheata pentru a preveni degeraturile.
3. Nu puneti o perna sub genunchi pentru comfort. Acest lucru poate conduce la redoarea
articulatiei.
Programul de exercitii
Urmatorul program de exercitii ar trebui sa fie executat sub indrumarea unui doctor sau a unui
fiziokinetoterapeut. Daca puneti efectua aceste exercitii cu usurinta, atunci puneti folosi o
greutate de glezna pentru a creste rezistenta exercitiilor si pentru a mari forta. Incepeti cu 500
mg si mariti gradual cate 500 mg pe saptamana pana cand ajungeti la 2,5 kg.
Efectuati exercitiile zilnic in prima saptamana, si apoi scadeti la fiecare 2 zile in momentul in care
incepeti sa folositi greutatile de glezna.
Puneti folosi bicicleta stationara pentru 20-30 minute pe zi.
Evitati folosirea stepper-urilor, genoflexiunilor sau orice exercitiu ce provoaca pocnituri sau
durere la nivelul rotulei.
La 6 saptamani post-operator, puteti sa reveniti gradual la activitatile premergatoare operatiei

daca aveti o anvergura complete a miscarilor, daca v-ati recastigat forta complet si daca nu
prezentati inflamatie.
Bicicleta medicinala
Folositi o bicicleta medicinala pentru a mobiliza genunchiul si pentru a mari flexia acestuia. Daca
nu puteti executa pedalari complete, atunci pastrati piciorul operat pe pedala si pedalati inainte si
inapoi pana cand genunchiul se va indoi suficient cat sa permita un ciclu complet. Majoritatea
persoanelor reusesc un ciclu complet mai intai in sens invers, urmat apoi se sensul inainte.
Puteti folosi bicicleta, fara rezistenta, pentru 10 la 20 minute pe zi. Reglati inaltimea seii bicicletei
astfel incat atunci cand stati pe bicicleta, genunchiul sa fie in extensie completa atunci cand
pedala este in pozitia cea mai de jos. Pedalarea se va face cu ajutorul antepiciorului (varfului
piciorului), si nu a calcaiului.
pentru a intari genunchiul.

Pastrati contractia pentru 5 secunde. Executati cel putin 20 de repetitii de cate 3 sau 4 ori pe zi
pana cand puteti intinde genunchiul la acelasi nivel cu partea neoperata.
Sprijinul pe calcai – pentru a intinde complet genunchiul.
Intindeti-va pe spate cu un prosop rulat sub calcai sau stati pe un scaun cu calcaiul pe un
taburet, la fel ca in poza. Lasati genunchiul sa se relaxeze in extensie. Daca genunchiul nu se va
intinde complet, puteti pune o greutate (900 g pana la 2,25 kg) pe coapsa, exact deasupra
rotulei. Incercati sa mentineti aceasta pozitie pentru 5 minute, de 3 ori pe zi. In timp ce mentineti
aceasta pozitie de extensie, lucrati exercitiile de cvadriceps.
intins, puteti combina exercitiile si sa le repetati pe cele de cvadriceps. Continuati aceste
exercitii pana cand puteti indoi genunchiul asemeni partii fara leziune de LIA (unnoperated side).
De asemenea, pe masura ce va recastigati flexia, va puteti folosi de un prosop pentru a progresa
cu flexia genunchiului. Repetati de 20 de ori, de 3 ori pe zi.
Ridicari ale membrului in extensie

Contractati muschiul cvadriceps astfel incat genunchiul sa fie plat, drept si extins complet.
Incercati sa ridicati intregul membru operat de-asupra planului patului sau podelei.
Daca sunteti capabili sa pastrati genunchiul drept pana la aproximativ 45 de grade, faceti o
pauza de o secunda si apoi coborati usor piciorul inapoi pe pat. Relaxati-va si repetati.
Daca genunchiul se indoaie in timp ce incercati sa ridicati membrul, nu continuati cu aceste
exercitii. Incercati din nou exercitiile de cvadriceps pana cand veti reusi sa ridicati membrul fara a
indoi genunchiul.
Ridicari scurte
Cu genunchiul indoit pe un prosop rulat sau o patura, ridicati piciorul astfel incat genunchiul se
extinde complet. Pastrati genunchiul blocat in extensie pentru 5 secunde, apoi coborati cu
blandete. Repetati de 20 de ori.
Ondulari hamstring din picioare

Pozitionati-va cu fata la perete, folosindu-va de acesta pentru echilibru si suport. In timp ce stati
in membrul fara leziune LIA, indoiti genunchiul si ridicati genunchiul spre fund. Pastrati aceasta
pozitie flexata pentru o secunda. Coborati usor membrul inapoi pe podea. Pastrati soldurile
aliniate ca in ilustratie. Repetati de 20 de ori.
Ridicari pe varfuri
Stati cu fata la o masa, avand mainile pe aceasta pentru echilibru si suport. Genunchii vor fi in
extensie maxima. Contractati cvadricepsul si mentineti genunchiul in extensie maxima. Ridicati-
va pe varfuri, mentinand in acelasi timp genunchii in extensie maxima. Mentineti aceasta pozitie
pentru o secunda, apoi reveniti la pozitia de start. Repetati de 20 de ori.
Abductia soldului
Intindeti-va pe partea sanatoasa. Genunchii vor fi in extensie maxima. Ridicati membrul operat
pana la 45 de grade, ca in figura alaturata. Mentineti aceasta pozitie pentru o secunda, apoi
reveniti usor. Repetati de 20 de ori.
tratament.
Protodolul de recuperare dupa debridarea

tendonului rotulian
Faza 1 – saptamanile 0-2 post-operator
Scopuri:
1. Protejarea implantului cartilaginous

2. Favorizarea cicatrizarii
3. Obtinerea si mentinerea unei extensii complete
4. Obtinerea unei flexii de 90 de grade
5. Combaterea edemului local
6. Intarirea musculara a cvadricepsului
7. Evitarea formarii de trombi in membrele pelvine
Activitati
1. Orteza/carje: Folositi orteza de genunchi atunci cand va dati jos din pat si mergeti.
Orteza va fi setata in extensie maxima. Puteti pune greutate pe piciorul operat, dar cu
genunchiul imobilizat in orteza. Puteti folosi carjele pentru o stabilitate in plus atunci cand
mergeti. Nu incercati sa urcati/coborati scari.
2. Aplicati gheata pentru a reduce durerea si tumefactia. Folositi gheata dupa urmatorul
program: 20 minute gheata, 20 minute fara pe perioada primei zile post-operatorii. Apoi
aplicati gheata de cate ori simtiti nevoia pentru 15-20 minute pe parcusul urmatoarelor
zile post-operator. Puneti un prosop intre piele si gheata pentru a preveni degeraturile.
3. Puteti face dus si uda incizia operatorie. Cu toate acestea, nu o imbibati in cada sau
Jacuzzi pana cand firele nu au fost inlaturate.
4. Luati o aspirina in fiecare dimineata.
5. Puteti purta ciorapi elastici sub genunchi pentru a preveni umflarea picioarelor. De
asemenea, faceti cel putin 10 exercitii de mobilitate a gleznei pentru a preveni edemul si
pentru a preveni tromboflebita.
Alunecarile de calcai – pentru a va recastiga flexia genunchiului. In timp ce stati intinsi pe spate
(figura), alunecati calcaiul pentru a indoi genunchiul. Continuati sa indoiti genunchiul pana cand
simtiti o “intindere” in regiunea anterioara a genunchiului. Pastrati flexia pentru 5 secunde si apoi
usurati flexia si intindeti genunchiul. Cat timp genunchiul este intins, puteti combina
exercitiile si sa le repetati pe cele de cvadriceps. Repetati de 20 de ori, de 3 ori pe zi.
Exercitii de flexie din sezut – pentru a va recapata flexia. In timp ce stati pe un scaun flexati
genunchiul pana la limita durerii. Mentineti pozitia pentru 5 secunde dupa care, cu ajutorul
piciorului neoperat, ridicati-va piciorul operat pana la extensia complete (asistenta pasiva).
Repetati acest exercitiu de 20 de ori, de cate 3 ori pe zi.
Abductia soldului
Ridicari pe varfuri
Faza 2: de la 2 la 6 saptamani
Scopuri:
1. Mers normal
2. Redobandirea mobilitatii complete
3. Redobandirea fortei musculare
Activitati:
 Puteti renunta la orteza in timpul mersului daca va simtiti in siguranta

 Incarcati complet pe piciorul operat. Incercati sa nu schiopatati si mergeti normal. Nu
incarcati complet pe picior atunci cand urcati/coborati scarile.
 Continuati cu aplicatiile locale reci
Program de exercitii:
Puteti folosi bicicleta, fara rezistenta, pentru 10 la 20 minute pe zi.
Reglati inaltimea seii bicicletei astfel incat atunci cand stati pe bicicleta, genunchiul sa fie in
extensie completa atunci cand pedala este in pozitia cea mai de jos. Pedalarea se va face cu
ajutorul antepiciorului (varfului piciorului), si nu a calcaiului.

intins, puteti combina exercitiile si sa le repetati pe cele de cvadriceps. Repetati de 20 de ori, de
3 ori pe zi.
Ridicari cu genunchiul in extensie
In aceste exercitii, conteaza in primul rand contractia muschiului si nu abilitatea de a
ridica piciorul.
1. Contractati cvadricepsul cand puteti de tare.

2. Contractati muschiul si mai tare!
3. Ridicati calcaiul la 10-15 cm.
4. Contractati cvadricepsul din nou.
5. Coborati membrul si calcaiul inapoi la podea. Mentineti muschiul cvadriceps pe cat puteti
de incordat.
6. Contractati muschiul din nou.
7. Relaxati-va si repetati.

indoi genunchiul.
Ridicari scurte

Abductia soldului
Ridicari pe varfuri
Alunecari pe perete
Stati drepti cu spatele si fundul atingand peretele. Plasati picioarele la 30 cm distanta unul de
celalalt si la 6 cm distanta de perete. Indoiti genunchiul si alunecati de-a lungul peretelui pana
cand genunchii sunt flexati la 45 de grade. Pastrati aceasta pozitie pentru 5 secunde si apoi
reveniti la cea de start. Executati 3 seturi a cate 10-15 repetari.
Faza 3: 6 la 12 saptamani post-operator

Alunecari pe perete
Ghemuiri pe scaun
In aceste exercitii, coborati-va fundul spre scaun pana cand v-ati asezat pe acesta. Nu stati pe
scaun, in schimb, ridicati-va imediat si reveniti usor la pozitie de start. Amintiti-va sa pastrati
capul deasupra picioarelor si sa va indoiti bazinul in timp ce coborati. Dupa prima saptamana,
puteti tine gantere in timp ce executati aceste exercitii. Incepeti cu 1,5 – 2,5 kg in fiecre mana.
Puteti adauga 1-2 kg pe saptamana pana cand ajungeti la 10 kg. Executati 3 seturi a cate 10-15
repetari.
Exercitii de step-up
Pentru acest exercitiu, asezati un taburet mic, o carte sau o bucata de lemn pe podea, la
aproximativ 60 cm de un perete. Asezati-va piciorul lezat pe taburei. Mentineti-va echilibrul
sprijinindu-va pe perete (figura). Ridicati-va usor pe taburet si permiteti genunchiului sa se intinda
usor. Coborati-va usor piciorul opus pe podea, incercand sa nu ca odihniti, in schimb, revenind
imediat la pozitie “stepped up”. Incepeti acest exercitiu cu 5 repetari a cate 3 seturi in prima
saptamana. Puneti adauga o repetare la fiecare sesiune, pana cand veti ajunge la 15 repetari,
daca nu resimtiti durere la nivelul genunchiului sau la locul de insertie a tendonului rotulian.
Stretching cvadriceps
Acest exercitiu se realizeaza ca in pozitia alaturata. Executati o miscare de apropiere a calcaiului
de fund. Atunci cand simtiti o intindere la nivelul portiunii anterioare a coapsei si a genunchiului,
mentineti pozitia pentru 15-20 secunda, timp de 3-5 repetari.
Stretching al gambei
In pozitia ilustrata, mentineti calcaiul drept pe podea, genunchiul fiind in extensie mxima.
Aplecati-va inainte la nivelul coapselor, mainile sustinand greutatea dumneavoastra. Atunci cand
simtiti o intindere usoara la nivelul portiunii posterioare a gambei si a genunchiului, mentineti
aceasta pozitie pentru 15-20 secunde, timp de 3-5 repetari.
Exercitii aditionale
Urmatoarele exercitii pot fi adaugate in programul dumneavoastra incepand cu 8
saptamani post-leziune:
Presa de picioare. Pentru greutatea de inceput, folositi o cantitate pe care

o simtiti suficient de usoara astfel incat sa executati 20 de repetari. Folositi
aceasta greutate pentru o saptamana, putand apoi sa o cresteti gradual.
Greutatea va fi marita cu 2,25 kg la fiecare 7-10 zile, atata vreme cat puteti
executa 20 de repetari vreme de 3 seturi.
La acest exercitiu, evitati sa permiteti genunchilor sa pocneasca sau sa se extinda rapid in timp
ce ajungeti la pozitia de intindere completa. Evitati sa incepeti exercitiile cu genunchii flexati
excesiv. Nu indoiti genunchii atat de mult astfel incat gamba si soldul sa intre in contact.
Fandari hamstring cu rezistenta

Daca aveti acces la un aparat de fandari hamstring (figura), atunci puteti sa incepeti sa il folositi.
La fel ca si la presa de picioare, incepeti cu o greutate rezonabila cu care veti executa exercitiile
de-a lungul primei saptamani. Puteti creste greutatea cu 2,25-5 kg la fiecare 10 zile, atata vreme
cat puteti lucra 3 seturi a cate 20 de repetari. Daca nu aveti acces la un aparat de fandari
hamstring, puteti sa continuati cu fandarile hamstring din picioare, atasandu-va greutati la nivelul
gleznelor. Incepeti cu 1,5-2,25 kg si adaugati 0,5 kg la fiecare saptamana pana cand ajungeti la
3 seturi a cate 15 repetari cu greutati de 4,5 kg.
tratament.
Recuperarea pentru sindromul de tract ilio-

tibial (genunchiul alergatorului)
Sindromul de frecare a tractului ilio-tibial este o suprasolicitare provocata de frecarile repetate ale
tractului ilio-tibial ce trece peste epicondilul femural lateral. Reprezinta o cauza bine cunoscuta
de durere la alergatori, de aceea mai poarta si denumirea de “genunchiul alergatorului”. Poate,
de asemenea, aparea si la alti sportivi. Alergatorul obisnuit calca pe pamant de aproximativ 3000
de ori la fiecare 1,5 km parcursi.
Astfel, vorbim de 60000 de batai ale piciorului pe sol la fiecare 20 km de alergare. Un singur
picior este la sol in timpul miscarii de alergare. In schimb, atunci cand mergem, 30% din timp,
ambele picioare sunt la sol. In timpul alergarii, forta impactului piciorului pe sol a fost estimata a fi
de aproximativ 3 ori greutatea corpului. De asemenea, trebuie sa tinem cont si de incaltamintea
folosita. Dupa aproximativ 750 km, majoritatea incaltamintei de specialitate va pastra o
capacitate de absorbtie a socurilor de doar 60% din cea initiala.
Atunci cand mergem cu bicicleta, la fiecare pedalare, tractul ilio-tibial gliseaza peste epicondilul
lateral femural. Flexia si extensia genunchiului se repeta de aproximativ 4800 de ori pe ora,
astfel incat tractul ilio-tibial va fi susceptibil la iritari repetate.
Tratament
Patologia reprezinta o consecinta a suprasolicitarii din timpul alergarii prelungite. In termeni
simpli, daca veti inceta alergarea, leziunea se va vindeca, intr-un final.
Atunci cand genunchiul este dureros si tumefiat, trebuie sa il odihniti. Evitati urcatul scarilor si
activitatile sportive ce implica sarituri. Tineti membrul inferior intins atunci cand stati si evitati
genuflexiunile. Daca veti continua activitatea sportiva in prezenta durerii, nu veti face decat sa
agravati patologia. Discomfortul minim nu reprezinta o problema, dar durerea reprezinta o cauza
serioasa de ingrijorare.
Puneti gheata pentru 20 minute, de 2-3 ori pe zi si la sfarsitul activitatilor sportive, astfel
reducand tumefactia, inflamatia si durerea. Un doctor ortoped sau un kinetoterapeut va poate
recomanda o serie de exercitii care sa va intareasca musculatura. In unele cazuri, insa,
interventia chirurgicala nu poate fi evitata.
Sporturi
Folositi-va judecata! Atunci cand va dor genunchii, evitati activitatile sportive deoarece astfel nu
veti face decat sa va agravati problema. Repaosul total poate fi deseori necesar.
 Sporturi care pot agrava tendinita patelara: volei, baschet, fotbal, alergarea pe
distante lungi, squash, rugby si exercitiile de squat (weightlifting).
 Sporturi care pot provoca simptome: ciclismul (cel mai bine este sa va pozitionati
saua intr-o pozitie cat mai inalta si sa evitati dealurile), ski-ul, tenis.
 Sporturi care sunt cele mai “usoare” pentru genunchi: inotul, mersul (evitati, de
asemenea, dealurile), si ski-ul cross-country.
Program de exercitii
Urmatorul program de exercitii ar trebui urmat sub supravegherea atenta a unui doctor sau a
unui kinetoterapeut. Pentru exercitiile de ridicare ale membrului in extensie sau ridicari scurte,
puteti adauga greutati de glezna pentru a creste rezistenta exercitiilor si pentru a mari forta.
Incepeti cu 500g si mariti gradual cate 500g pe saptamana pana cand ajungeti la 2,5 kg.
Exercitiile trebuie executate zilnic pana in momentul adaugarii greutatilor de glezna. In acest
moment, exercitiile de ridicare ale membrului in extensie, ridicarile scurte si alunecarile pe perete
ar trebui executate la fiecare 2 zile, exercitiile de stretching executandu-se in continuare zilnic.
Atunci cand puteti efectua ridicarile membrului in extensie si ridicarile scurte cu greutatile de 2,5
kg, continuati-le doar de 2 ori pe saptamana, pentru intretinerea fortei musculare.

Incercati sa ridicati intregul membru operat de-asupra planului patului sau podelei. Daca sunteti
capabili sa pastrati genunchiul drept pana la aproximativ 45 de grade, faceti o pauza de o
secunda si apoi coborati usor piciorul inapoi pe pat. Relaxati-va si repetati! Daca genunchiul se
indoaie in timp ce incercati sa ridicati membrul, nu continuati cu aceste exercitii. Incercati din nou
exercitiile de cvadriceps pana cand veti reusi sa ridicati membrul fara a indoi genunchiul.
Repetati de 20 de ori.
Ridicari scurte
Ridicari pe varfuri
Abductia soldului
Alunecari pe perete
Stretching hamstring
Executati aceste exercitii in pozitia din figura alaturata. Indoiti inainte la nivelul soldului, pastrand
genunchiul in extensie completa, pana cand simtiti o intindere usoara la nivelul portiunii
posterioare a coapsei si a genunchiului. Mentineti pozitia de stretching pentru 15-20 secunda si
repetati de 3-5 ori.
Stretching ale gambei

Stretching ale soldului si ale coapsei

Incrucisati-va piciorul stang (drept) in fata celuilalt. Aplecati-va pe partea stanga (dreapta),
indoind la nivelul soldului lasand proeminenta soldului drept (stang) in afara. Atunci cand simtiti o
intindere usoara pe partea extensioara a soldului, pastrati aceasta pozitie pentru 15-20 secunde,
timp de 3 sau 5 repetari.
tratament.
Protocolul de recuperare dupa

ligamentoplastie (LIA)
Dupa o interventie chirurgicala inainte de a parasi sala de operatie o imobilizare de genunchi si o
punga de gheata vor fi aplicate pe genunchi. Este foarte important ca in primele 10 zile sa faceti
exercitii pentru mentinerea extensiei si sa tineti gheata pe genunchi. Recuperarea efectiv incepe
a doua zi dupa operatie.
 Punga cu gheata va contribui la reducerea durerii si umflaturii. Crioterapia ar trebui sa

fie utilizata continuu pentru primele 3-4 zile dupa operatie. Ulterior gheata ar trebui sa
fie folosita pentru aproximativ 30 de minute, intre sesiunile de kinetoterapie.
 Imobilizarea in orteza ajuta la mentinerea extensiei si trebuie purtata in mod continuu
la inceput, ulterior in timpul mersului si somnului, in rest aceasta poate fi inlaturata.
In primele 7 zile este foarte important sa lucrati pentru a va recapata extensia.
Protocol de recuperare in zilele 1-8 dupa operatie:

Obiective:

 atingea si mentinerea complet pasiva a extensiei
 reluarea mersului
Ce aveti de facut dupa operatie:

Perioada imediat urmatoare interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul ridicat (pozitie
procliva si sa puneti gheata pe genunchi).
Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul într-o pozitie fixa (mai jos decât restul corpului), ca
acest lucru va duce la cresterea in volum a genunchiului si a piciorului. Când sunteti asezat
pentru o perioada semnificativa de timp, ridica-va piciorul pe un scaun.
Conbaterea durerii presupune administrarea de altialgice si antiinflamatoare in cursul spitalizarii.
In primele 10 zile va sfatuim sa nu calcati cu toata greutatea pe piciorul operat.
Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.In prima zi si noapte, dupa o
ligamentoplastie, va puteti astepta ca pansamentele sa se imbibe cu sange. Acest lucru este
normal! Vrem ca sângele sa se scurga din genunchi in pansamente, mai degraba decât sa se
acumuleze în genunchi si sa produca tumefactie si dureri. Dupa 2 zile, timp in care durerile si
tumefactia s-au ameliorat, pacientul va incepe kinetoterapia prin inlaturarea imobilizarii din 3 in 3
ore:
3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale muschiului

cvadriceps. Fiecare contractie are o durata de 6 secunde.
3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari: flexia coapsei pe bazin la 45-60 grade. In decubit
dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de grade si mentine pozitia 6
secunde. Excercitiile se executa cu multa blandete. Dupa fiecare ridicare pacientul isi poate
relaxa musculatura 2-3 secunde.
3-4 reprize/zi a cate 10-15 minute: extensia completa. Extensia o puteti recastiga prin 2 tipuri
de exercitii pe care trebuie sa le alternati. In decubit dorsal, plasati un prosop strans sub
tendonul achilean (sub glezna), si lasati piciorul sa se relaxeze. In decubit ventral, stati cu 1/3
inferioara a coapsei pe marginea mesei de kinetoterapie si relaxati membrul pelvin.
Hiperextensia trebuie evitata.
4-6 reprize/zi a cate 10 minute de flexie pasiva si extensie activa 0-90 grade: la marginea
mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea fortei gravitationale, si ridicat
prin contractia ms cvadriceps, ajutat cu piciorul controlateral (neoperat) in ambele faze.
Pacientul poate folosi pasiv o bicicleta ergonomica, pedaland doar cu piciorul sanatos.
Protocol de recuperare in zilele 8-14 dupa

ligamentoplastie:
Obiective:
 mentinerea extensiei complete

 reintegrarea psiho-sociala si familialaPacientul trebuie sa continuie sa scoata
imobilizarea de 4-6 ori pe zi a cate 10-15 minute, sa continuie kinetoterapia: contractii
izometrice, ridicarea membrului la 60 de grade, extensie pasiva, extensie pasiva
asistata prin contractia ms. cvadriceps, flexie pasiva si activa. Toate exercitiile se fac
dupa acelasi program. Ordinea lor nu are importanta, doar numarul de repetari si
timpii de odihna.Fiecare perioada a zilei de kinetoterapie trebuie sa cuprinda toate
exercitiile enumerate in programul anterior. Daca pacientul are o munca de birou, i se
permite reintegrarea dupa 14 zile. Daca are un job care presupune activitate fizica
intensa, perioada de repaus este de 8-12 saptamani.
ligamentoplastie:
Obiective:
 mentinerea extensiei complete

 atingerea unei flexii de 100-120 de grade
 tonifierea musculaturii coapsei, astfel incat pacientul sa poata renunta la imobilizare.
Pacientul trebuie sa continuie sa scoata imobilizarea de 4-6 ori pe zi a cate 10-15
minute, sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea membrului la 90 de
grade, extensie pasiva, extensie pasiva asistata prin contractia ms. cvadriceps, flexie
pasiva si activa. Flexia trebuie sustinuta cu piciorul controlateral pana se ating 100-
120 de grade.
In plus, pacientul trebuie sa stea in ortostatism (in picioare), cu membrele in usoara rotatie
externa, sa se sprijine cu mainile de o masa pentru a avea stabilitate si saflecteze usorgenunchii.
Flexia trebuie mentinuta 6 secunde si exercitiul trebuie efectuat pe parcursul a 3 seturi de 10
repetari.
Pacientul va incepe sa se ridice pe varfuri: 3 seturi a 10 repetari, 6 secunde fiecare exercitiu.
Pacientul va continua sa lucreze la bicicleta astfel:
 la intensitate mica
 rezistenta se va mari dupa 5-6 saptamani postoperator
 timpul petercut pe acest aparat va creste progresiv de la 3 reprize a cate 5 minute in
prima saptamana la 3 reprize a cate 20 de minute in a treia.
 dupa 4 saptamani nu exista o restrictie legata de timpul petrecut pe bicicleta.
Dupa 3 saptamani, pacientul poate renunta la carje si la imobilizare. Masina poate fi condusa
dupa 4-6 saptamani, daca piciorul operat este dreptul si dupa 3 saptamani daca este stangul.
Daca masina are cutie automata, in cazul piciorului stang dupa 7 zile.
ligamentoplastie:
Pacientul trebuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea membrului la 90 de
grade, extensie pasiva, extensie activa asistata prin contractia ms. cvadriceps, flexie activa.
Flexia trebuie sa atinga 125 de grade. Practic pacientul trebuie sa castige toate gradele de
mobilitate.
In continuare se poate adresa unei sali de gimnastica pentru a lucra cu greutati sub indrumarea
unui profesor de kinetoterapie. Este foarte important innotul in aceasta etapa. Pacientului i se
permite dupa 4 saptamani sa mearga cu bicicleta in aer liber, fara merge pe diferente de nivel.
Jokingul este permis dupa 12 saptamani, iar alergarea cu schimbarea directiei dupa 16
saptamani.
Reintegrarea sportiva este permisa dupa 9 luni.
O supraveghere medicala saptamanala in timpul primei faze de reeducare este de dorit

deoarece poate ameliora rezultatele, permitand respectarea mai riguroasa a programului de
recuperare si ajustarea sa in functie de fiecare pacient, precum si depistarea precoce a
eventualelor complicatii.
tratament.

RECUPERAREA DUPA MENISCECTOMIE
1. HOME
2. FIZIOKINETOTERAPIA EXPLICATA
3. PROTOCOALE DE RECUPERARE
4. GENUNCHI
5. MENISCECTOMIE
Informatie medicala revizuita de: ANDREI BOGDAN, Medic primar ortopedie – traumatologie
Protocolul de recuperare dupa meniscectomie

Dupa interventia chirurgicala, inainte de a parasi sala de operatie o fasa elastica si o punga de
gheata vor fi aplicate la genunchi. Punga cu gheata va contribui la reducerea durerii si umflaturii.
Crioterapia ar trebui sa fie utilizata in mod continuu in primele 3-4 zile dupa operatie. Ulterior,
gheata ar trebui sa fie folosita pentru aproximativ 30 de minute, intre sesiunile de kinetoterapie.
Dupa 24 de ore, pacientul va fi externat, cu un tratament din care nu trebuie sa lipseasca un
antibiotic (3 zile), un antiinflamator (7 zile), un antialgic (la nevoie) si un anticoagulant (2 zile).
Protocol de recuperare dupa meniscectomie in primele 7 zile

dupa meniscectomie:
Obiective:

 atingerea si mentinerea complet pasiva a extensiei si a flexiei pana la 90 de grade
 reluarea mersului
Ce aveti de facut dupa operatie:
1. In perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul ridicat (pozitie

procliva si sa puneti gheata pe genunchi)
2. Nu stati perioade lungi de timp cu piciorul intr-o pozitie fixa (mai jos decat restul corpului),
pentru ca acest lucru va duce la cresterea in volum a genunchiului si a piciorului.
3. Combaterea durerii presupune administrarea de antialgice si antiinflamatoare in cursul
spitalizarii.
4. Va sfatuim sa calcati cu toata greutatea pe piciorul operat, de a doua zi postoperator.
5. Puteti sa faceti dus, dar suturile trebuie protejate de apa.
De a doua zi, timp in care durerile si tumefactia s-au ameliorat, pacientul va incepe kinetoterapia:
3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale muschiului cvadriceps.

Fiecare contractie are o durata de 6 secunde.
3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari: flexia coapsei pe bazin la 45-60 grade. In decubit
dorsal, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de grade si mentine pozitia 6
relaxa musculatura 2-3 secunde.
3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari: abductia coapsei pe bazin la 45-60 grade. In decubit
lateral cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de grade si mentine pozitia 6
relaxa musculatura pentru 2-3 secunde. Se repeta acelasi exercitiu si in decubit dorsal.
4-6 reprize/zi a cate 10 minute de flexie pasiva si extensie activa 0-90 grade: la marginea
mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea fortei gravitationale, si ridicat
prin contractia muschiului cvadriceps, ajutat cu piciorul controlateral (neoperat) in ambele faze.
Dupa 3-4 zile pacientul va incepe flexia gambei pe coapsa pana la 90 de grade, exercitiu ce
se va repeta in primele 7 zile astfel: 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari.
Pacientul poate folosi pasiv o bicicleta ergonomica, pedaland doar cu piciorul sanatos.
Pacientul trebuie sa urmeze cateva sedinte de fizioterapie, in primele 10 zile postoperator, pentru
a scadea inflamatia si durerile.
Protocol de recuperare dupa meniscectomie in zilele 8-14

dupa meniscectomie:
Obiectiv:
 reintegrarea psiho-sociala si familiala
Pacientul trebuie sa continuie kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea membrului la 60 de

grade, extensie pasiva, extensie pasiva asistata prin contractia ms. cvadriceps, flexie pasiva si
activa. Toate exercitiile se fac dupa acelasi program. Ordinea lor nu are importanta, doar
numarul de repetari si timpii de odihna. Fiecare perioada a zilei de kinetoterapie trebuie sa
cuprinda toate exercitiile enumerate in programul anterior.
Daca pacientul are o munca de birou, i se permite reintegrarea dupa 7 zile. Daca are un job care
presupune activitate fizica intensa, perioada de repaus este de 4 saptamani.
tratament.
Protocolul de recuperare dupa micro-fracturi

pentru defectele cartilaginoase
Faza 1: sapamanile 0-2 post-operator
Scopuri:
 Protejarea zonei cartilaginoase

 Favorizarea cicatrizarii
 Obtinerea si mentinerea unei extensii complete
 Obtinerea unei flexii de 90 de grade
 Combaterea edemului local
 Intarirea musculara a cvadricepsului
 Evitarea formarii de trombi in membrele pelvine
Activitati
 Kinetec: Folositi kinetecul (un dispozitiv special ce va va mobiliza genunchiul) cat de

mult posibil in primele 2 saptamani. Indepartati-va orteza in timpul acestor exercitii. Ar
trebui, in mod normal, sa folositi dispozitivul pentru minimum 10 ore pe zi. Extensia
genunchiului trebuie setata la -5 grade pentru a favoriza extensia completa a
acestuia. Este foarte important sa puteti intinde genunchiul complet. Dispozitivul este
prevazut sa includa o pauza de extensie de 5 secunde. Modulul de flexie trebuie setat
la 30-40 de grade si trebuie crescut gradual pana la 90 de grade pe masura ce veti
tolera din ce in ce mai mult flexia genunchiului.
 Orteza/carje: Pentru leziunile rotuliene si trohleare, veti purta o orteza de genunchi,
setata sa nu permita flectarea mai mult de 30 de grade a genunchiului si va mentine
genunchiul in extensie completa. Puteti pune intreaga greutate a corpului pe piciorul
operat, in limita durerii. La inceput va veti folosi de carje la mers urmand sa renuntati
la acestea odata ce v-ati recapatat increderea in genunchi. Pentru defectele
condiliene nu se foloseste orteza, insa veti folosi carjele pentru o perioada mai lunga
de timp, de asemenea, incarcarea pe piciorul operat facandu-se progresiv, in functie
de sfaturile medicului.
 Aplicati gheata pentru a reduce durerea si tumefactie. Folositi gheata dupa urmatorul
program: 20 minute gheata, 20 minute fara pe perioada primei zile post-operatorii.
Apoi aplicati gheata de cate ori simtiti nevoia pentru 15-20 minute pe parcusul
urmatoarelor zile post-operator. Puneti un prosop intre piele si gheata pentru a
preveni degeraturile.
 Puteti face dus si uda inciziile portalurilor. Cu toate acestea, nu le imbibati in cada
sau Jacuzii pana cand firele nu au fost inlaturate.
 Luati o aspirina in fiecare dimineata.
 Puteti purta ciorapi elastici sub genunchi pentru a preveni umflarea picioarelor. De
asemenea, faceti cel putin 10 exercitii de mobilitate a gleznei pentru a preveni edemul
si pentru a preveni tromboflebita.

Sprijinul pe calcai – pentru a intinde complet genunchiul intindeti-va pe spate cu un prosop rulat
sub calcai sau stati pe un scaun cu calcaiul pe un taburet, la fel ca in poza. Lasati genunchiul sa
se relaxeze in extensie. Daca genunchiul nu se va intinde complet, puteti pune o greutate (900 g
pana la 2,25 kg) pe coapsa, exact deasupra rotulei. Incercati sa mentineti aceasta pozitie pentru
5 minute, de 3 ori pe zi. In timp ce mentineti aceasta pozitie de extensie, lucrati exercitiile de
cvadriceps.
Alunecarile de calcai – pentru a va recastiga flexia genunchiului.
3 ori pe zi.
Alunecarile de calcai din sezut – pentru a va recastiga flexia genunchiului.

Faza 2 – de la 2 la 6 saptamani post-operator

Scopuri:
 Nu suprasolicitati genunchiul, favorizand vindecare

 Redobanditi-va mobilitatea completa a genunchiului
 Incepeti intarirea musculara
Program de excercitii:
Pastrati contractia pentru 5 secunde. Executati cel putin 20 de repetitii de cate 3 sau 4 ori pe zi
pana cand puteti intinde genunchiul la acelasi nivel cu partea neoperata.

rotulei. Incercati sa mentineti aceasta pozitie pentru 5 minute, de 3 ori pe zi. In timp ce
mentineti aceasta pozitie de extensie, lucrati exercitiile de cvadriceps.


indoi genunchiul.
Ridicari scurte

Ridicari pe varfuri
Abductia soldului
Faza 3: 8-12 saptamani post-operator
Scopuri:
 Mergeti normal
 Redobanditi-va mobilitatea completa a genunchiului
 Recapatati-va forta musculara
Alunecari pe perete
reveniti la cea de start. Executati:3 seturi a cate 10-15 repetari.
Pe langa acestea, veti continua exercitiile incepute in timpul celei de-a doua faze.
Faza 4: incepand cu 12 saptamani post-operator
Scopuri:
 Redobandirea completa a fortei musculare

 Intoarcerea progresiva la activitatile uzuale
Streching hamstring
posterioare a coapsei si a genunchiului. Mentineti pozitia de strech-ing pentru 15-20 secunda si
Stretching gamba
Ghemuiri pe scaun
In aceste exercitii, coborati-va fundul spre scaun pana cand v-ati asezat pe acesta. Nu stati pe
scaun, in schimb, ridicati-va imediat si reveniti usor la pozitie de start. Amintiti-va sa pastrati
capul deasupra picioarelor si sa va indoiti bazinul in timp ce coborati. Dupa prima saptamana,
puteti tine gantere in timp ce executati aceste exercitii. Incepeti cu 1,5 – 2,5 kg in fiecre mana.
Puteti adauga 1-2 kg pe saptamana pana cand ajungeti la 10 kg. Executati 3 seturi a cate 10-15
repetari.
Alunecari pe perete
cand genunchii sunt flexati la 30 de grade (NU FLEXATI MAI MULT DE 30 DE GRADE – MAI
ALES LA MICROFRACTURILE ROTULIENE SI TROHLEARE). Pastrati aceasta pozitie pentru
5 secunde si apoi reveniti la cea de start. Executati 3 seturi a cate 10-15 repetari.
Presa de picioare (PACIENTII CU MICROFRACTURI PATELARE SAU TROHLEARE NU FAC

ACEST EXERCITIU)
Pentru greutatea de inceput, folositi o cantitate pe care o simtiti suficient de usoara astfel incat sa
executati 20 de repetari. Folositi aceasta greutate pentru o saptamana, putand apoi sa o cresteti
gradual. Greutatea va fi marita cu 2,25 kg la fiecare 7-10 zile, atata vreme cat puteti executa 20
de repetari vreme de 3 seturi.
La acest exercitiu, evitati sa permiteti genunchilor sa pocneasca sau sa se extinda rapid in timp
ce ajungeti la pozitia de intindere completa. Evitati sa incepeti exercitiile cu genunchii flexati
excesiv. Nu indoiti genunchii atat de mult astfel incat gamba si soldul sa intre in contact.
Fandari hamstring cu rezistenta

Daca aveti acces la un aparat de fandari hamstring (figura), atunci puteti sa incepeti sa il folositi.
La fel ca si la presa de picioare, incepeti cu o greutate rezonabila cu care veti executa exercitiile
de-a lungul primei saptamani. Puteti creste greutatea cu 2,25-5 kg la fiecare 10 zile, atata vreme
cat puteti lucra 3 seturi a cate 20 de repetari. Daca nu aveti acces la un aparat de fandari
hamstring, puteti sa continuati cu fandarile hamstring din picioare, atasandu-va greutati la nivelul
gleznelor. Incepeti cu 1,5-2,25 kg si adaugati 0,5 kg la fiecare saptamana pana cand ajungeti la
3 seturi a cate 15 repetari cu greutati de 4,5 kg.
Exercitii de step-up
Pentru acest exercitiu, asezati un taburet mic, o carte sau o bucata de lemn pe podea, la
aproximativ 60 cm de un perete. Asezati-va piciorul lezat pe taburei. Mentineti-va echilibrul
sprijinindu-va pe perete (figura). Ridicati-va usor pe taburet si permiteti genunchiului sa se intinda
usor. Coborati-va usor piciorul opus pe podea, incercand sa nu ca odihniti, in schimb, revenind
imediat la pozitie “stepped up”. Incepeti acest exercitiu cu 5 repetari a cate 3 seturi in prima
saptamana. Puneti adauga o repetare la fiecare sesiune, pana cand veti ajunge la 15 repetari,
daca nu resimtiti durere la nivelul genunchiului sau la locul de insertie a tendonului rotulian.
tratament.

RECUPERAREA DUPA RECONSTRUCTIA MPFL
1. HOME
4. GENUNCHI
5. RECONSTRUCTIA MPFL
Protocol de recuperare dupa reconstructia MPFL

Tratamentul chirurgical consta in sutura ligamentului femuro-patelar intern (artroscopic) sau
reconstructie cu autogrefa, alogrefa (grefa atasata cu suruburi de femur si cu ancore resorbabile
pe rotula). Functia ligamentului este de a preveni alunecarea laterala a rotulei in primele 30 de
grade de flexie. Cauza rupturii de ligament medial patelo-femural poate se fie traumatica sau
atraumatica.
Sfaturi generale postoperatorii:

 De evitat incarcarea cu genunchiul in valgus si soldul in rotatie interna.
 Postoperator se recomanda imobilizarea genunchiului in extensie (48-72 ore). Odata
cu recuperarea cvadricepsului femural se recurge la o orteza ce imobilizeaza rotula.
 Extensia totala este atinsa la scurt timp dupa operatie, in schimb flexia este limitata
de durere.
 Reconstructia MPFL duce postoperator la atrofia cvadricepsului femural, astfel
recuperarea acestuia este extrem de importanta si trebuie facuta cu grija fara a
deteriora grefa.
 Se recomanda electrostimulare musculara.
 Fizioterapia este recomandata postoperator pentru 6-12 luni.
 Reluarea activitatilor sportive este asteptata postoperator la 6-12 luni.
 Terapia cu gheata este recomandata nu numai in faza imediata a operatiei, cat si apoi
simptomatic (post activitate recuperatorie). Gheata de 5 ori pe zi, respectiv 20 de
minute pe fiecare ora.
Protocolul de recuperare a fost creat in 4 faze:
Faza I
Reprezinta faza initiala postoperatorie si in mod normal dureaza 1-3 saptamani. In prima
saptamana postoperatorie se recomanda repaus total, pozitie procliva a genunchiului afla in
extensie, gheata local. In toata aceasta perioada pe membrul operat o sa purtati o orteza, pe
care nu trebuie sa o scoateti nici macar in somn. Orteza trebuie sa fie blocata in extensie pentru
72 de ore, ulterior puteti sa permiteti o flexie de 30 de grade. Incarcarea incepe cu ajutorul
carjelor gradat, initial nu aveti voie sa va lasati cu mai mult de 50% din greutatea corpului pe
piciorul operat (incarcarea depinde de durere, inflamatie si recuperarea cvadricepsului). La
sfarsitul celor 3 saptamani este nevoie sa ajungeti la o flexie de 60 de grade.
Exercitii recomandate:
Flexia si extensia plantara a piciorului (pacientul in decubit dorsal), 10-20 de repetari in
fiecare ora.
Flexia genunchiului (pacientul in decubit dorsal, se poate folosi de membrul sanatos pentru a
indoi genunchiul operat), de 2-3 ori pe zi 20 de repetari.
Extensia genunchiului (un sul asezat la nivelul gleznei, fata posterioara). Se incepe cu 2
minute de extensie pasiva apoi pana la 5 minute de 2-3 ori pe zi.
Contractia muschiului cvadriceps. Cu genunchiul in extensie, in sezand, pacientul contracta
cvadricepsul femural de 5-10 ori tinand contractia aproximativ 5 secunde. Acest exercitiu trebuie
sa evolueze la 30 de contractii a cate 10 secunde cu pauza de 5 secunde intre contractii.
Folosirea electro stimularii musculare este recomandata pentru acest exercitiu.
Adductia soldului. Pacientul in decubit dorsal cu genunchii flectati (la 30-45 de grade), trebuie
sa tina o minge intre genunchi (5 secunde 5-10 repetari). Acest exercitiu se recomanda sa
evolueze pana la 30 de repetari cu contractie de 10-15 secunde si pauza 5 secunde intre tineri.
Toate aceste exercitii trebuiesc facute de 2-3 ori pe zi.
Faza II
Se trece in faza a II-a a recuperarii atunci cand nivelul durerii permite progresia exercitiilor si
cand extensia totala a genunchiului este atinsa, iar flexia este egala cu cel putin 60 de grade.
Faza a II-a dureaza de la saptamana a 4-a pana la a 12-a.
In aceasta faza se urmaresc:
 Combaterea durerii si inflamatiei

 Raza de mobilitate de la 0 la 90 de grade trebuie atinsa pana in saptamana a sasea
postoperator
 Contractie buna a cvadricepsului
 Incarcare completa cu orteza de genunchi. Incarcarea totala fara carje trebuie atinsa
la sfarsitul acestei faze si este permisa cand aveti un control bun al muschiului
cvadriceps.
 Bicicleta stationara in recuperarea zilnica
 Concentrare pe activitatea cvadricepsului (folosind electrostimulare)
 Orteza se scoate pe timpul noptii, la 4-6 saptamani. Orteza cu balama este inlocuita
pe timpul zilei cu o orteza cu fixare a rotulei.
Exercitii:
 Flexie progresiva activa, activa asistata si exercitii pasive

 Genoflexiuni cu flexie 0-90 grade maxim, 10 repetari cu mentinerea flexie timp de 5
secunde ( se cresc progresiv numarul de repetari pana la 30 cu 15 secunde
mentinerea genoflexiunii). Aveti grija sa faceti exercitiile corect.
 In decubit ventral, pacientul flecteaza genunchiul, glezna fiind atasata de un obiect fix
printr-o coarda elastica (pentru a opune rezistenta flexiei). Se incepe cu 10 repetari,
pana la 3 seturi de 15 repetari.
 In decubit dorsal, genunchii flectati, apropiati, mainile pe langa corp, pacientul ridica
bazinul de 10 ori mentinand aceasta elevare 5 secunde (daca pacientul ajunge sa
faca acest exercitiu de 20 de ori cu mentinere 10 secunde atunci aceasta ridicare a
bazinului poate fi facuta cu sustinere pe un singur membru).
Pacientul incarca de pe un picior pe altul, 5 secunde pe cel operat si 10 pe cel normal. Evolutia
asteptata este de 30 secunde de 5 ori pe fiecare picior.
Faza a III-a
Normal aceasta faza dureaza de la saptamana 13 pana la 18 (aceasta faza poate sa dureze
pana la 6 luni).
In faza a III-a se urmaresc:
 Mobilitate totala
 Mers fara sprijin cu folosirea sustinerii rotuliene
 Aerobic 20-30 minute pe zi
 Imobilizarea rotulei se face doar cand urmeaza activitati cu risc crescut de
accidentare.
Exercitii:
 Raza de mobilitate este completa in aceasta etapa

 Initial se foloseste un scaun ca sprijin pentru trecerea greutatii de pe un picior pe altul
cu genunchiul flectat la 90 grade. Se incepe cu un set de 10 repetari cu 5 secunde
mentinere, pana la 30 repetari cu 15 secunde retinere.
 Urcarea unei trepte (initial un set de 10 repetari cu mentinere 5 secunde, apoi se
creste numarul de repetari la 30 cu 15 secunde mentinere).
 Acelasi exercitiu doar ca pacientul coboara o treapta.
 Nu trebuie sa neglijati musculatura coapselor si abdominala. Trebuie sa includeti
exercitii destinate tonifierii acestor muschi.
 Puteti practica plimbari lungi, jogging, cicling, inot.
 Trebuie sa capatati echilibru pe piciorul operat.
Faza a IV-a
Aceasta faza incepe la 3 luni postoperator cel mai repede (de obicei la 18 saptamani) si tine
pana la 12 luni. Aceasta faza urmareste balansul, durata efortului fizic, antrenamente sportive
specifice.
Exercitii:
 Fandari. La inceput 1 set de 10 repetari cu mentinere a fandarii 5 secunde, apoi 3

seturi a cate 10 repetari.
 Intr-un picior pe o trambulina, pacientul mentine pozitia timp de 5 secunde (atentie
genunchiul sa nu fie inaintea degetelor).
 Sarituri successive pe membrul operat, in pozitii specificate pe pardoseala salii de
recuperare.
 Trebuie sa continuati toate exercitiile prezentate anterior.
Aceasta faza are un pachet extrem de variat de exercitii (sarituri intr-un picior, cu picioarele
apropiate, departate…) desprinse din aerobic.
tratament.
Recuperarea dupa revizia de ligament

incrucisat anterior
Reconstructia ligamentului incrucisat anterior (LIA) e acceptata ca fiind tratamentul de referinta la
indivizii cu instabilitate functionala datorata unui deficit al LIA. Numarul reconstructiilor se
estimeaza a fi in jur de 60.000 – 75.000, desi alti autori vorbesc de 350.000 de reconstructii
effectuate anual. Desi 90% din reconstructii sunt efectuate de chirurgi care efectueaza mai putin
de 10 ligamentoplastii pe an, rata de success a acestei proceduri e mare, variind intre 75 si 90%.
Totusi, trebuie sa remarcam potentialul mare de esec al acestor reconstructii primare.
In evaluarea unui pacient cu plangeri persistente consecutive unei reconstructii LIA primare,
primul si cel mai important pas este de a defini esecul reconstructiei LIA (RLIA). In prezent,
exista o lipsa de consens in ceea ce privesc criteriile ce definesc esecul reconstructiilor LIA,
existand o corelatie scazuta intre perceptia pacientului si evaluarea obiectiva a stabilitatii
genunchiului. Safran si Harner au propus o definitie a esecului RLIA, incercand sa combine atat
perceptia subiectiva a pacientului, cat si datele clinice obiective colectate de catre chirurg. Esecul
a fost astfel definit ca fiind “instabilitatea functionala in timpul activitatilor de zi cu zi sau
activitatilor sportive, genunchiul prezentand laxitate marita la examenul fizic si la testarea
instrumentala”. Pe baza acestei definitii, se estimeaza ca 8% dintre pacientii supusi RLIA vor
dezvolta instabilitate recurenta, ajungandu-se in final la esecul reconstructiei.
Evaluarea, diagnosticul, tratamentul si recuperarea in esecul RLIA este complexa. Succesul

reviziei RLIA necesita un diagnostic corect in ceea ce priveste cauza esecului, un planning pre-
operator corespunzator, selectia adecvata a pacientilor, o tehnica chirurgicala bine executata si
programe de recuperare individualizate pentru fiecare pacient in parte. De obicei, rezultatele
reviziilor LIA sunt inferioare reconstructiilor primare. De asemenea, revenirea la acelasi nivel de
performanta de dinaintea leziunii e mai greu de obtinut dupa revizia LIA. In ciuda acestor
provocari, rezultatele reviziilor LIA pot fi favorabile prin atentia la detalii, printr-un planning pre-
operator meticulor si prin respectarea principiilor de tehnica chirurgicala si de recuperare.
Recuperarea
Consecutiv reviziei LIA, abilitatea pacientului de a se intoarce la acelasi nivel de performanta ca
inainte de leziunea ligamentului va depinde in mare masura de programul de recuperare. Revizia
LIA reprezinta o provocare atat pentru chirurg, cat si pentru kinetoterapeut. Recuperarea se face
diferit de la caz la caz, fiind specifica fiecarui pacient in parte. In mod obisnuit, recuperarea dupa
revizia LIA va dura o perioada mai lunga de timp. Pana in prezent, nu exista un consens in
literatura referitor la continutul, timing-ul si scopul recuperarii dupa revizia LIA.
Pentru a intelege cu adevarat principiile care stau la baza recuperarii specifice fiecarui pacient in
parte, consecutiv reviziei LIA, trebuie sa intelegem istoria si progresul RLIA primare de-a lungul
timpului. Dintr-o perspectiva istorica, recuperarea RLIA s-a modificat considerabil odata cu
introducerea chirurgiei la inceputul anilor 1900. Rezultatele slabe si instabile de-a lungul
secolului XX au dus la aparitia unor protocoale standard atat pentru perioada pre-operatorie, cat
si pentru cea post-operatorie in reconstructiile primare. In anii 1970 si 1980, multi autori
recomandau recuperarea conservatoare prin 6-8 saptamani de imobilizare, 8-12 saptamani de
folosire a carjelor si multi interziceau intoarcerea la activitatile sportive pentru cel putin 12 luni
post-operator. De-a lungul anilor 1980, complicatiile reconstructiilor precum artrofibroza, atrofia
muschiului cvadriceps si esecul de grefa, coroborate cu un planning pre-operator care nu
includea recastigarea completa a miscarilor articulatiei, au dus la modificari care stau la baza
protocolului actual al RLIA primar.
Obiectivele recuperarii in reviziile LRIA

In prezent, obiectivele recuperarii consecutiv reviziei RLIA sunt similare cu cele ale reconstructiei
primare, dar intr-un ritm mai lent, specific fiecarui pacient in parte. Desi obiectivele de lunga
durata ale reviziei LRIA sunt asemanatoare cu cele ale RLIA primare, multe rapoarte indica
faptul ca revenirea la ritmul pre-leziune este nerealista. Principiile de baza are recuperarii post-
RLIA primara sunt bine cunoscute in literatura. Recuperarea in RLIA primara pune accent pe
incarcare si pe exercitii de anvergura a miscarii, obtinerea extentiei pasive complete a
genunchiului, recastigarea completa a controlului neuro-muscular si folosirea exercitiilor de
perturbatie in scopul imbunatatirii rezultatului final.
Recuperarea post-operatorie la pacientii cu revizia LIA trebuie sa fie individualizata fiecarui

pacinet in parte si sa ia in considerare o serie de factori. Acesti factori se refera in primul rand la
tehnica chirurgicala si selectarea tipului de grefa, caracteristicile pacientului (varsta, indice de
masa corporala, etc.) si asteptarile pacientului. Prezenta leziunilor concomitente reprezinta un alt
aspect important care va influenta recuperarea post-operatorie. S-a demonstrat ca mai putin de
10% din pacientii care sunt supusi reviziei LIA prezinta cartilaj articular sau meniscuri normale
din punct de vedere morfologic in momentul reviziei. Prin urmare, reconstructia unor stabilizatori
secundari si a cartilajului articular reprezinta cei mai importanti factori care influenteaza
necesitarea unui program individualizat.
Recuperarea acestor pacienti poate fi impartita in 6 etape generale comune, concentrandu-se pe
obiective cheie de recuperare. In timp ce recuperarea agresiva si reabilitarea precoce consecutiv
RLIA primare constituie azi normalul, acest principiu este in mod absolut abordarea gresita in
reviziile RLIA. Studii multiple au indicat ca recuperarea prea agresiva poate rezulta in esecul
precoce al grefei (in primele 6 luni), precum si in laxitatea tardiva a ligamentului (dupa primele 6
luni). Pacientul cu revizia RLIA va beneficia de un program mai lent si mai precaut din mai multe
motive. In primul rand, in reviziile RLIA sunt folosite allogrefele, la care vindecarea grefa-os
dureaza mai mult. De asemenea, procesul de sterilizare al allogrefelor pot determina
incorporarea/fixarea mai tardiva a grefei. In consecinta, pentru a asigura o fixarea biologica
propice, este recomandat un program de recuperare mai lent. In plus, e posibil ca esecul RLIA
sa se fi produs ca urmare a unei intoarceri precoce la activitatile curente sau ca urmare a unui
control neuromuscular incomplet, astfel ca o abordare mai precauta poate reduce riscul unui nou
esec. In cele din urma, marea majoritate a pacientilor cu revizii au leziuni intra-articulare
concomitente, care fie sunt tratate chirurgical si necesita un timp mai indelungat de revenire, fie
nu sunt compatibile cu operatia si in consecinta necesita un program de recuperare mai lent.
Prima etapa: Etapa post-operatorie initiala (0-4
saptamani)
Prima etapa a programului de recuperare se concentreaza pe minimizarea atrofierii musculare
prin modularea durerii si reducerea tumefactiei, prin extensie neutra si activarea precoce a
cvadricepsului. Etapa initiala dureaza in general 2 pana la 4 saptamani. O orteza de genunchi,
fixata in extensie completa, este recomandata. Exercitiile de anvergura a miscarilor pot fi
efectuate in mod pasiv sau activ, cu ajutor. Pacientul trebuie in primul rand obisnuit sa tina
genunchiul in extensie completa, spre deosebire de dorinta de a-si spijini genunchiul pe o perna
moale. Desi extensia pasiva completa reprezinta un aspect important consecutiv RLIA primare,
acest aspect nu este urmarit in mod special in perioada post-operatorie a reviziilor, primand
extensia neutra si protejarea grefei. Managementul eficient al tumefactiei in timpul acestei etape
initiale va determina o recuperare mai facila a anvergurii miscarilor. Invers, o abordare agresiva
in incercarea de la recastiga anvergura completa a miscarilor, va determina durere si tumefactie,
determinand atrofierea muschiului cvadriceps.
Incarcarea membrului in primele 6-8 saptamani va fi amanata si va incepe cu incarcarea

degetelor sau deloc, la pacientii cu situatii speciale precum refacerea rupturilor complexe de
menisc sau cu transplant de menisc. Progresia anvergurii miscarilor in aceasta etapa poate fi la
fel restrictionata intr-un timp atat de precoce in programul de recuperare. Comunicarea cu
chirurgul ortoped este esentiala pentru kinetoterapeut, pentru a se asigura ca flexia progresiva a
genunchiului nu este vatamatoare in aceasta perioada precoce de recuperare.
Exercitiile de activare musculara in aceasta etapa se concentreaza in principal pe muschiul
cvadriceps, miscari de ridicare ale membrului in extensie si activarea muschilor din loja
posterioara a coapsei. Abilitatea de a executa o contractie eficienta a muschiului cvadriceps , in
extensie completa, este esentiala in dobandirea mobilitatii articulatiei patelo-femurale si in
prevenirea contracturii intra-patelare. S-a constatat ca existenta unor leziuni concomintente vor
influenta redobandirea controlului neuromuscular. Din acest motiv, multi autori recomanda
screening-ul unor leziuni musculo-scheletale anterioare ale coloanei lombare sau ale
extremitatilor inferioare. De exemplu, restrictii de miscare la nivelul gleznei sau soldului vor duce
la incarcarea necorespunzatoare a genunchiului. Aceasta perioada a recuperarii e considerata a
fi ideala pentru a corecta aceste deficituri, inainte de a a trece la exercitii cu un impact mai mare
asupra membrelor inferioare. Acest lucru poate fi obtinut prin exercitii de ridicare a membrului
inferior, aflat in extensie, exercitii de ridicare a soldului cu articulatia genunchiului la 90 de grade,
si prin miscari de flexie dorsala si plantara. Exercitiile closed kinetic chain (CKC) in aceasta
etapa de recuperare se bazeaza pe limitarile de incarcare ale pacientului. Daca operatia nu a
necesitat proceduri ligamentale, osteocondrale sau de menisc asociate, atunci procesul de
incarcarea variaza de la incarcarea usoarea a degetelor pana la incarcarea completa. Exercitiile
CKC vor consta in miscari de rotatie ale membrului, in timp de poarta orteza, care pregatesc
pacientul pentru incarcarea completa.
Alte exercitii suplimentare sunt reprezentate de exercitii ale gleznei si de genoflexiuni partiale.
Aplicatiile locale reci (gheata) si-au demonstrat eficienta in minimizarea atrofierii musculare, dar
nu au redus nevoia de medicamente antialgice. Stimularea electrica neuromusculara se
foloseste in mod obisnuit in perioadele precoce de recuperare pentru recuperarea muschiului
cvadriceps si normalizarea diametrului acestuia.
Indiferent de cat de bine se simte pacientul in aceasta perioada a recuperarii, este absolut
necesar sa respecte status-ul de incarcare, anvergura miscarilor si miscarile limitate, astfel incat
sa nu provoace un stres suplimentar tesutului in curs de vindecare. Luand in considerare
neurofiziologia slabita a genunchiului, tensiunile excesive aplicate asupra tesutului in curs de
vindecare nu se manifesta imediat prin dureri sau edeme, ci printr-o instabilitate tardiva sau
simptome mecanice persistente care pot contribui la rezultate suboptimale.
A doua etapa: Etapa post-operatorie subacuta (2-8

saptamani)
In timpul celei de-a doua etape, care dureaza in mod obisnuit de la 2 la 8 saptamani, este
permisa progresia exercitiilor de recuperare, daca durerea este bine controlata si tumefactia
genunchiului s-a redus in timp. Aceasta perioada este marcata de incarcarea progresiva, exercitii
de mobilizare, exercitii cardiovasculare usoare si exercitii de control neuromuscular. Exceptand
limitarile de incarcare datorate leziunilor de tesut concomitente sau unor proceduri de reparatie
osteocondrala, se va promova mersul cu incarcare completa la 2 saptamani. Antrenarea
mersului cu orteza blocata la 90 de grade va limita stresul in plan non-sagital provocat asupra
articulatiei genunchiului si va proteja pacientul de flexia fortata a genunchiului, in cazul in care
pacientul va suferi o flexie a genunchiului necontrolata. Exercitiile de antrenare a mersului se
concentreaza pe constientizarea de catre pacient a miscarilor corecte, in special in timpul fazei
de pendulare, unde multi pacienti executa miscari suplimentare ale soldului sau ale gleznei
pentru a compensa miscarile de flexie limitate ale genunchiului.
Exercitiile care pot ajuta la redobandirea corecta a fazei de pendulare includ mersul pe loc cu
flexia progresiva a genunchiului, si mersul pe banda, realizate cu feedback verbal din partea
kinetoterapeutului sau cu feedback vizual prin folosirea unor oglinzi. Daca mersul pacientului
este alterat din cauza durerii, este recomandat mersul cu incarcare usoara. O optiune care
trebuie luata in considerare o reprezinta hidroterapia. Desi mersul in piscina este eficient in
reducerea greutatii pacientului, fortele care se resfrang asupra membrului in timpul miscarii prin
apa nu sunt aceleasi cu fortele din timpul mersului normal, pacientul putand astfel dobandi un
mers alterat.
Implementarea exercitiilor de control neuromuscular depinde de status-ul de incarcare. La

pacientii la care nu este permisa incarcarea completa in aceasta etapa de recuperare, exercitiile
de control neuromuscular sunt aceleasi ca in prima etapa. Daca pacientul poate suporta
incarcarea completa, atunci acesta poate executa o varietate mai mare de exercitii. Acestea vor
include exercitii open kinetic chain, closed kinetic chain, exercitii de intarire a centrului de
greutate si exercitii de antrenare a mersului.
Exercitiile closed kinetic chain pot fi implementate odata cu inceperea vindecarii tesuturilor moi,
uitandu-ne in acelasi timp la calitatea miscarilor pacientului. Progresia unui pacient catre
exercitiile closed kinetic chain, cu anvergura marita a miscarilor fara a lua in considerare si
tehnica de executare a acestora poate determina miscari compensatorii care sunt dificil de
corectat. Exercitiile closed kinetic chain pot include extensii terminale cu rezistenta theraband,
genoflexiuni incomplete, ridicari pe varfuri, genoflexiuni pe membrul dominant si exercitii de
presa pentru picioare (anvergura miscarilor genuchiului va fi de 0-90 de grade). De asemenea,
pot fi introduse, exercitii urcare si coborare cu o inaltime de 5-10 cm. Exercitii de echilibru intr-un
picior, cu ochii deschisi, pot fi executate cand pacientul prezinta un bun control al muschiului
cvadriceps, stabilitatea soldului si a pelvisului si nu acuza durere la incarcarea completa.
Exercitiile open kinetic chain, in completarea exercitiilor din Etapa 1, pot include extensia
izometrica a genunchiului cu o flexie de 90-60 de grade si extensii active de la 90 la 45 de grade.
Studiile arata faptul ca aceste exercitii, executate cu o anvergura a miscaritor limitata de la 90 la
35 de grade nu produc tensiuni daunatoare grefei LIA. Extensiile de la 30 la 0 grade, cu o
greutate aplicata pe glezna, pot, pe de alta parte, sa provoace diferite grade de tensiune asupra
grefei LIA. Incorporarea acestor exercitii in programul de recuperare, in jurul perioadei de 6
saptamani de dupa operatie a fost asociata cu rezultate mai bune in comparatie cu recuperarea
care s-a concentrat doar pe exercitiile closed kiinetic chain. In consecinta, se recomanda
introducerea acestor exercitii numai cand pacientul este constient de gradul de anvergura al
miscarilor care ii sunt permise (90 la 45 de grade) si cand pacientul a inteles ca exista efecte
adverse potentiale care pot surveni prin incalcarea acestor limitari ale flexiei genunchiului.
Intarirea centrului de greutate si stabilitatea joaca un rol important in revenirea la activitatile de

nivel inalt si diminuarea riscului unei noi leziuni. In aceasta etapa, pacientii pot executa flotari
laterale, flotari in plan frontal si podul la saltea. Cand pacientul poate sa efectueze podul
complet, progresia recuperarii poate include sprijinul intr-un singur picior sau podul realizat cu un
singur picior.
Exercitii cardio-vasculare de intensitate scazuta sunt importante in aceasta etapa subacuta. Pot
fi initiate exercitii pe bicicleta, punandu-se accent pe calitatea miscarilor si progresia graduala a
volumului (timp) si a intensitatii (viteza si rezistenta). In timp ce bicicleta poate fi folosita pentru a
redobandi flexia genunchiului, aceasta trebuie abordata cu precautie, mai degraba decat
abordarea unei strategii agresive care sa conduca la miscari compensatorii. La fel de eficienta in
aceasta este si implementarea hidroterapiei. Flotabilitatea asigurata de exercitiile din piscina
poate permite imbunatatirea calitatii exercitiilor cu incarcare (antrenarea mersului si exercitii
neuromusculare) si avansarea anvergurii miscarilor genunchiului. Ergometrul pentru partea
superioara a corpului constituie un alt tip de exercitiu si singurul care poate fi adoptat de catre
pacientii la care incarcarea nu este permisa datorita unor reconstructii de menisc, osteocondrale
sau ligamentare concomitente.
Etapa 3: Etapa neuromusculara initiala (6-12 saptamani)
Recuperarea in saptamanile 6-12 se concentreaza in principal pe exercitiile de intarire,
imbunatatirea mobilitatii miscarilor de flexie (35 la 0 grade), pregatirea pentru jogging si exercitii
precoce de agilitate. Ca un paradox, aceasta perioada survine in acelasi timp in care ligamentul
este in cel mai slab punct in ceea ce priveste rezistenta la tensiune si prezinta un risc ridicat de
intindere. Datorita acestui motiv, precum si datorita unor nevoi de masuri suplimentare de
precautii in reviziile RLIA, multi autori prefera o abordare putin diferita in aceasta etapa de
recuperare.
Deoarece majoritatea pacientilor supusi reviziei RLIA sufera proceduri concomitente sau tesut
intra-articular alterat, exercitiile de impact pot fi intarziate pana cand se dezvolta un control
neuromuscular (putere si anduranta) complet. Aceasta mica intarziere va imbunatati, de
asemenea, homeostazia articulatiei genunchiului, care se presupune a fi mai lunga de un an
consecutiv RLIA primare. Orteza va fi eliminata la inceputul acestei etape, cu exceptia cazurilor
mai severe (in care s-au efectuat reconstructii ligamentare sau osteocondrare mari). Miscarile
genunchiului in aceasta faza ar trebui sa includa extensia neutra si o flexie mai mare de 120 de
grade, la 12 saptamani dupa interventie. Inabilitatea de a dobandi extensia neutra va provoca un
model de contractie patologic al cvadricepsului (recrutarea cvadricepsului cuplata cu flexia
genunchiului). Daca aceasta contractie va continua, pacientul va dezvolta atrofia cvadricepsului
si dureri anterioare ale genunchiului datorita unor forte ridicate care se resfrang asupra
articulatiei patelo-femurale atunci cand genunchiul se afla in pozitia de flexie. Redobandirea
pasiva a miscarilor terminale din flexia completa a genunchiului, cu ajutorul unui specialist, nu
este recomandata. Intarzierea flexiei complete se datoreaza in primul rand tumefactiei reziduale
a genunchiului care se inrautateste in mod frecvent cu miscari de streching agresive. Rezolutia
tumefactiei, coroborata cu abilitatea pacientului de a executa miscarea completa de flexie, sunt
de obicei eficiente in redobandirea flexiei simetrice a genunchilor.
Mersul normal trebuie sa fie dobandit in aceasta etapa. Exercitiile efectuate in scopul indeplinirii
acestui scop sunt reprezentate de mersul inainte si lateral cu ajutorul unei scari speciale de
recuperare medicala, unor conuri sau cu ajutorul unor mici obstacole (6-8”). Antrenamentul
mersului in aceasta perioada poate sa includa si pasitul lateral si inapoi. Exercitii suplimentare
trebuie sa includa si exercitii de urcare si coborare executate corect pentru a implementa miscari
mecanice corespunzatoare. Atata vreme cat pacientul reuseste miscari de urcare si coborare
corect executate cu o treapta de 10 cm, inaltimea treptei poate urca pana la 15-20 cm.
Incarcarea excentrica a fost demonstrata de catre Gerber et at a fi un mijloc eficient si sigur de la
intari extremitarea inferioara consecutiv reviziei RLIA, si poate fi implementata in aceasta
perioada. Realizarea genoflexiunilor excentrice, cu o rezistenta/greutate corporala limitata,
permite pacientului sa dobandeasca tehnica corecta inainte de a mari intensitatea.
Exercitiile de echilibru intr-un picior progreseaza la realizarea lor cu ochii inchisi sau deschisi, dar
acompaniate de diferite miscari ale capului in directii variate.
Antrenamentul cardio-vascular din aceasta etapa trebuie sa includa inotul freestyle(mai putin inot
bras), bicicleta cu cresterea dificultatii (variatia intensitatii sau un program pre-setat) si
ergometrul. Daca pacientul prezinta un control neuromuscular corespunzator si nu prezinta
tumefactie, poate primi acceptul de a incepe exercitiile cu bicicleta eliptica. In timpul incercarii
initiale de realizare a acestor exercitii, fizio-kinetoterapeutul trebuie sa noteze calitatea miscarilor
si lipsa tumefactiei ca un indice de pregatire al pacientul pentru aceste noi exercitii. Tumefactia
subtila a articulatiei se manifesta in mod obisnuit ca un confort scazut, sau o senzatie de
apasare, la sfarsitul miscarilor de flexie sau extensie. Pacientul care prezinta aceste simptome
va necesita o scadere a volumului si intensitatii exercitiilor.
Etapa 4: controlul neuromuscular intermediar (12-20
saptamani)
In aceasta etapa, exercitiile pentru controlul neuromuscular vor progresa, tinand cont de
vindecarea tesutului moale si homeostazia articulatiei genunchiului (durere si tumefactie). Grefa
LIA va dobandi rezistenta, cat si toleranta la incarcare; cu toate acestea, grefa ramane
predispusa la intindere, datorata recuperarii prea agresive. In timp ce recuperearea RLIA primare
avanseaza catre exercitii de impact, cum ar fi joggingul si antrenamente de agilitate, in cazul
reviziilor RLIA se prefera o abordare mai conservatoare.
Indiferent de procedurile concomitente, anvergura miscarilor in aceasta etape trebuie sa includa

si flexia simetrica a genunchiului. Mersul normal trebuie sa fie prezent la inceputul acestei etape.
O analiza mai completa trebuie sa includa si feedback-ul mersului in timpul urcarii si coborarii
scarilor. Exercitiile de formare a mersului includ mersul cu genunchii ridicati, mersul cu obstacole
si pasitul lateral. Mersul cu rezistenta (realizata de o banda elastica plasata in jurul trunchiului
pacientului sau extremitatii inferioare) pot de asemenea sa imbunatateasca controlul
neuromuscular.
Exercitiile de intarire din aceasta etapa vor incorpora in continuare exercitii OKC si CKC.
Extensiile genunchiului vor fi realizate cu o limitare de 90-45 de grade a miscarilor pentru a
minimiza stresul translatiei anterioare a tibiei asupra vindecarii grefei LIA. In timpul acestei etape,
atentia se concentreaza asupra exercitiilor CKC. In timpul exercitiilor CKC, grija pacientului
trebuie sa se concentreze asupra evitarii valgului dinamic si asupra calitatii, nu cantitatii,
mersului. Pentru a implementa aceasta abordare, autorul recomanda 3 pana la 5 seturi din
fiecare exercitiu cu o durata de minimum 20 de secunde.
Progresia exercitiilor poate fi obtinuta prin manipularea mai multor variabile ale exercitiilor.
Acestea pot include cresterea timpului de exercitiu (de la 20-30 secunde la exercitii ce depasesc
45 de secunde), imbunatatirea excursiei articulatiei, cresterea vitezei de miscare, incorporarea
unor miscari multiple pentru acelasi exercitiu (ex: fantari multi-directionale) si adaugarea unor
diferite grade de rezistenta marite (ex: folosirea unei mingi medicinale sau a ganterelor).
/]
Genoflexiunile soldului dominant continua sa fie accentuate in aceasta etapa si progreseaza spre
folosirea ganterelor sau altor greutati. Fandarile executate in directii multiple se recomanda
pentru cererile neuromusculare sporite. In timp ce fandarile inainte sunt cele mai frecvente,
adaugarea fandarilor laterale, anterolaterale sau posterolaterale reprezinta o modalitate eficienta
de a dezvolta constientizarea miscarii si controlul neuromuscular, pregatind astfel membrul
pentru cerinte functionale mai mari. Spre sfarsitul acestei etape, daca nu exista tumefactii sau
dureri minime, pacientii pot incepe antrenamentele cu sarituri, in acest fel pregatindu-se pentru
urmatoarea etapa a programului de recuperare.
Rezistenta externa, folosind gantere, mingi medicinale sau benzi de rezistenta deservesc ca
stimuli suplimentari in recastigarea controlului neuromuscular. O rezistenta crescuta in timpul
genoflexiunilor nu provoaca solicitari suplimentare asupra LIA, comparativ cu genoflexiunile fara
greutati. Exercitiile incep cu pacientul care tine greutatile la nivelul soldului (bratele fiind extinse
de-a lungul partii laterale a soldului) si avanseaza spre sustinerea greutatilor la nivelul umarului
in timpul exercitiilor CKC. Genoflexiunile traditionale, cu gantera de-a lungul spatelui, nu sunt
recomandate in aceasta etapa deoarece acestea pot provoca in mod frecvent alterari ale
miscarilor si stres suplimentar asupra grefei in curs de vindecare. Pentru a potenta necesarul
neuromuscular, pot fi utilizate greutati doar pe o parte a corpului (genoflexiuni sau fandari cu
greutati intr-o singura mana) sau greutati asimetrice (10 kg intr-o mana si 20 de kg in cealalta
mana).
Progresul exercitiilor de intarire a centrului de greutate pot include miscari de rasucire ale
trunchiului, alergare cu genunchii la piept, flotari sau genoflexiuni cu bratele deasupra capului
sau pozitionate anterior si flotari cu 3 puncte de suport. Aceste exercitii vor crea cereri
suplimentare pentru stabilitatea centrului in timp ce efectueaza miscari coordonate ale
extremitatilor. Continuarea inotului, bicicletei eliptice sau medicinale si exercitiile de urcare a
scarilor reprezinta principalele mijloace de conditionare in aceasta etapa. Pentru a varia stimulul
de antrenament, vor fi efectuate schimbari frecvente in selectarea exercitiilor si/sau schimbarea
programului pre-setat la aparatele de exercitii.
Etapa 5: controlul neuromuscular tardiv (20-32

saptamani)
Aceasta etapa tardiva din programul de recuperare este caracterizata de inceperea unui
antrenament cu exercitii mai complexe, care vor mima cererile ocupationale ale pacientului,
nevoile recreationale sau cele ale sportului competititv. Pana la aceasta etapa, fortele rotationale
care se resfrang asupra genunchiului au fost evitate, din moment ce aceste exercitii pot provoca
un stres valg dinamic pe genunchi. La pacientii cu reparatii extensive de menisc, allogrefa de
menisc sau reparatii majore de cargilagiu articular, vom intarzia introducerea si progresia acestor
exercitii pana la 24 de saptamani.
Desi anvergura miscarilor genunchilor ar trebui sa fie aproape simetrica in acest moment al
recuperare, este imperios sa se continue stretching-ul usor, astfel incat sa se obtina miscarea
finala a flexiei. La fel cum s-a mentionat in etapele precoce de recuperare, este de asemenea
important sa se asigure o buna anvergura a miscarilor in articulatiile adiacente (talocrurala si
articulatia soldului), precum si in coloana lombara. Limitari ale miscarii in aceste zone vor
contribui la un stres subtil, dar potential cumulativ asupra articulatiei genunchiului.
Controlul neuromuscular in aceasta etapa tardiva va include o rezistenta si un volum mai mare
pentru exercitiile efectuate anterior. Exercitiile ce se efectueaza variaza si includ fandari cu
miscari concomitente ale trunchiului sau ale membrului superior (rotatii de trunchi sau apropierea
bratelor deasupra trunchiului), genoflexiuni partiale cu presa si urcatul scarilor cu greutati.
Exercitiile open kinetic chain vor fi efectuate in continuare pentru intarirea izolata a muschilor.
Exercitiile closed kinetic chain vor include exercitiul de „excursie stelara” si fandari
anteromediale. Aceste exercitii vor produce forte de valg asupra genunchiului, asa ca kineto-
terapeutul trebuie sa se asigure ca pacientul intelege acest risc si este dispus sa il evite.
Intarirea centrului de greutate si a extremitatii inferioare va continua si in aceasta etapa.

Modificarile care se produc includ o gama mai larga de exercitii de sprijin pe un singur picior si
modificarea suprafetei de sprijin. Un exemplu il reprezinta sprijinirea intr-un singur picior cu
efectuarea de exercitii ale partii superioare a corpului (presa deasupra capului sau rotatii ale
trunchiului). De asemenea, exerctiile de perturbatie pot fi incorporate in aceasta etapa.
Modalitatile de efectuare includ folosirea benzilor de rezistenta, sprijinul pe o suprafata instabila
si modificarea informatiilor vizuale sau vestibulare. Perturbatia cu ajutorul benzii de rezistenta va
include si impunerea unui stres valg asupra extremitatii inferioare prin aplicarea unei benzi de
rezistenta deasupra sau inferior de articulatia genunchiului in timpul efectuarii genoflexiunilor si
fandarilor sau in jurul trunchiului in timpul activitatilor de antrenare a mersului (mersul
inainte/urcarea pe o treapta inalta sau urcarea laterala a treptelor). Modificarile vizuale si
vestibulare includ exercitiile de echilibru pe un singur picior cu ochii deschisi sau inchisi sau
incorporarea miscarilor rotationale, diagonale sau verticale ale capului si gatului in timpul
fandarilor.
La pacientii cu leziuni concomitente (reparatie de menisc, transplant de menisc sau reparatii

osteocondrale), jogging-ul va fi initiat in piscina. Jogging-ul cu incarcare completa nu va incepe
decat la 24-28 saptamani. Accentul este pus pe modelul de mers simetric deoarece studiile au
aratat ca o asimetrie in timpul mersului persista pana la 1 an dupa revizia RLIA. Spre sfarsitul
acestei etape, exercitii de alergarea cu schimbarea directiei de mers trebuie implementate
(jogging in forma cifrei 8 sau intoarceri de 45/90 de grade).
Etapa 6: revenirea la activitatea fara restrictii (32-54
saptamani)
Etapa finala a recuperarii e marcata de analiza nevoilor sportului practicat sau ocupationale care
sunt necesare ca pacientul sa revina la nivelul dorit de activitate. Desi au fost enuntate multe
ghiduri cu privire la intoarcerea la activitatile sportive, raman totusi semne de intrebare referitor la
intoarcerea in conditii de siguranta, care sa nu implice ramificatii pe termen lung prin activitati cu
nevoi ridicate pe articulatia genunchiului. Studiile arata ca miscarile asimetrice in timpul fandarilor
sau sariturilor persista chiar si mai mult de un an consecutiv reconstructiei ligamentare. De
aceea, accentul se pune pe calitatea miscarii si dobandirea unui control neuromuscular
satisfacator, care sa permita intoarcerea la sport in condintii de deplina siguranta. Se recomanda
teste functionale la inceputul acestei etape finale pentru a furniza date cu privire la zonele de
deficienta. Exemple de teste functionale includ sariturile intr-un singur picior, sariturile verticale si
teste de agilitate. Teste izokinetice pot, de asemenea, sa evalueze simetria muschilor harmstring
si cvadricepsului in ceea ce priveste simetria fortei si andurantei.
Exercitiile controlului neuromuscular includ indreptari cu haltera, depinzand de cererile

ocupationale/sportive ale pacientului. Antrenamentul sariturilor poate progresa in aceasta etapa
si include „box jumps” cu grade progresive de dificultate si schimbarea directiei in timpul
sariturilor.
Miscarile pre-planificate ar trebui inlocuite cu miscarile de reactie deoarece studiile au aratat ca
activitatea neuromusculara si stresul asociat care se rasfrange asupra articulatiilor extremitatii
inferioare se modifica atunci cand se efectueaza aceste teste de reactie. In consecinta, pentru a
maximiza disponibilitatea revenirii in sport la acelasi nivel de performanta si pentru a diminua
riscul unei noi leziuni, trebuie implementate aceste teste de reactie. Testele de reactie pot
include schimbari de directie in timpul jogging-ului/alergarii.
Intoarcerea finala la activitatile de alergare in aceasta etapa trebuie sa analizeze nevoile fiecarui
pacient in parte si sa ia in condiderare pregatirea psihologica de a reveni la acelasi nivel de
performanta, de dinaintea leziunii ligamentare. Trebuie luate in considerare suprafata de teren pe
care pacientul va alerga si nevoia de includere a sprintului, miscari laterale rapide (asa cum se
intampla in baschet) sau alergari cu spatele.
Concluzii
Revizia RLIA trebuie privita ca fiind o interventie de „salvare”, programul de recuperare fiind mai
conservator comparativ cu cel al reconstructiilor primare. Programul de recuperare consecutiv
reviziei e influentat de un numar mare de variabile, care iau in considerare atat tehnica
chirurgicala folosita, cat si nevoile pacientului. Astfel, nu se va folosi un program accelerat, ci
unul individualizat fiecarui pacient in parte, mai lent si mai precaut, care sa respecte toate
variabilele, astfel incat sa asigure un rezultat chirurgical satisfacator.
tratament.
Recuperarea dupa sutura tendonului

cvadricipital sau rotulian
Faza I – Prima saptamana post-operator
Scopuri:
 Controlul durerii si a tumefactiei

 Initiati mobilizarea genunchiului
 Activarea muschiului cvadriceps
Ghiduri si activitati:
 Mobilitate: Puteti intinde complet genunchiul. Chirurgul va va oferi informatii referitor

la cat de mult puteti flexa genunchiul.
 Orteza si carje: Veti pleca acasa folosindu-va de carje si cu genunchiul imobilizat in
extensie completa intr-o orteza. In lipsa altor sfaturi din partea medicului, veti folosi
carjele la mers si veti incarca pe piciorul operat in limita durerii (chiar si pana la
incarcarea completa).
 Puteti purta ciorapi elastici sub genunchi pentru a preveni umflarea picioarelor. De
asemenea, faceti cel putin 10 exercitii de mobilitate a gleznei pentru a preveni edemul
si pentru a preveni tromboflebita.
Pastrati contractia pentru 5 secunde. Executati cel putin 20 de repetitii de cate 3 ori pe zi.
Sprijinul pe calcai – pentru a intinde complet genunchiul

3 ori pe zi.
Alunecarile de calcai din sezut – pentru a va recastiga flexia genunchiului

Control post-operator
La 10-14 zile dupa interventia chirurgicala veti efectua un control medical pentru urmarirea
evolutiei post-operatorii si pentru ablatia firelor de sutura.
Faza 2 – saptamanile 2-6 post-operator

Scopuri:
 Evitati suprasolicitarea tendonului si permiteti vindecarea

 Redobanditi mobilitatea genunchiului, limitand flexia la 90 de grade
 Incepeti intarirea musculara
Mobilizarea genunchiului
Puteti extinde complet genunchiul. Pentru a evita aplicarea stresului suplimentar la nivelul
tendonului, nu indoiti genunchiul mai mult de 90 de grade.
Orteza si carje
Va veti folosi de carje in timpul mersului, incarcand pe piciorul operat in limita durerii. De
asemenea, in timpul mersului, veti purta o orteza de genunchi, cu acesta intins in extensie
completa.
Pastrati contractia pentru 5 secunde. Executati cel putin 20 de repetitii de cate 3 ori pe zi.
3 ori pe zi.
Flexia genunchiului in sezut – pentru redobandirea flexiei genunchiului. In timp de stati pe un

scaun, ajutati-va de membrul sanatos pentru a efectua miscari de flexie-extensie a genunchiului,
limitand flexia la 90 de grade. Mentineti genunchiul in flexie 90 de grade timp de 5 secunde, dupa
care, cu ajutorul piciorului sanatos reveniti in pozitia de extensie completa. Repetati miscarea de
20 de ori, de cate 3 ori pe zi.
Abductia soldului. Intindeti-va pe partea sanatoasa. Genunchii vor fi in extensie maxima.

Ridicati membrul operat pana la 45 de grade, ca in figura alaturata. Mentineti aceasta pozitie
pentru o secunda, apoi reveniti usor. Repetati de 20 de ori.
Ridicari pe varfuri. Stati cu fata la o masa, avand mainile pe aceasta pentru echilibru si suport.
Genunchii vor fi in extensie maxima. Contractati cvadricepsul si mentineti genunchiul in extensie
maxima. Ridicati-va pe varfuri, mentinand in acelasi timp genunchii in extensie maxima.
Mentineti aceasta pozitie pentru o secunda, apoi reveniti la pozitia de start. Repetati de 20 de ori.
Control post-operator
La 6 saptamani dupa interventia chirurgicala veti efectua un control medical pentru urmarirea
evolutiei post-operatorii.
Faza 3 –6-12 saptamani post-operator

Scopuri:
 Mergeti normal
 Recapatati-va si imbunatatiti-va anvergura miscarilor genunchiului
 Incepeti exercitii de intarire musculara
Bicicleta medicinala. Folositi o bicicleta medicinala pentru a mobiliza genunchiul si pentru a
mari flexia acestuia. Daca nu puteti executa pedalari complete, atunci pastrati piciorul operat pe
pedala si pedalati inainte si inapoi pana cand genunchiul se va indoi suficient cat sa permita un
ciclu complet. Majoritatea persoanelor reusesc un ciclu complet mai intai in sens invers, urmat
apoi se sensul inainte. Puteti folosi bicicleta, fara rezistenta, pentru 10 la 20 minute pe zi. Reglati
inaltimea seii bicicletei astfel incat atunci cand stati pe bicicleta, genunchiul sa fie in extensie
completa atunci cand pedala este in pozitia cea mai de jos. Pedalarea se va face cu ajutorul
antepiciorului (varfului piciorului), si nu a calcaiului.
rotulei. Incercati sa mentineti aceasta pozitie pentru 5 minute, de 3 ori pe zi. In timp ce
mentineti aceasta pozitie de extensie, lucrati exercitiile de cvadriceps.

Ridicari ale membrului in extensie. Contractati muschiul cvadriceps astfel incat genunchiul sa
fie plat, drept si extins complet. Incercati sa ridicati intregul membru operat de-asupra planului
patului sau podelei.
indoi genunchiul.
Ridicari scurte. Cu genunchiul indoit pe un prosop rulat sau o patura, ridicati piciorul astfel incat
genunchiul se extinde complet. Pastrati genunchiul blocat in extensie pentru 5 secunde, apoi
coborati cu blandete. Repetati de 20 de ori.
Ridicari pe varfuri. Stati cu fata la o masa, avand mainile pe aceasta pentru echilibru si suport.
Genunchii vor fi in extensie maxima. Contractati cvadricepsul si mentineti genunchiul in extensie
maxima. Ridicati-va pe varfuri, mentinand in acelasi timp genunchii in extensie maxima.
Mentineti aceasta pozitie pentru o secunda, apoi reveniti la pozitia de start. Repetati de 20 de ori.
Alunecari pe perete. Stati drepti cu spatele si fundul atingand peretele. Plasati picioarele la 30
cm distanta unul de celalalt si la 6 cm distanta de perete. Indoiti genunchiul si alunecati de-a
lungul peretelui pana cand genunchii sunt flexati la 45 de grade. Pastrati aceasta pozitie pentru 5
secunde si apoi reveniti la cea de start. Executati 3 seturi a cate 10-15 repetari.
Faza 4 – 12 saptamani+ dupa operatie
Activitati:
 Mers / urcat scari: In mod normal ar trebui sa mergeti fara ajutorul ortezei si a
carjelor. Puteti incepe sa urcati/coborati scari.
 Bicicleta medicinala: Folositi o bicicleta medicinala pentru a va intari musculatura
coapsei si pentru a va imbunatati flexia.
 Inot (exercitiu ideal)
Exercitii:
Alunecari pe perete - Stati drepti cu spatele si fundul atingand peretele. Plasati picioarele la 30
cm distanta unul de celalalt si la 6 cm distanta de perete. Indoiti genunchiul si alunecati de-a
lungul peretelui pana cand genunchii sunt flexati la 45 de grade. Pastrati aceasta pozitie pentru 5
secunde si apoi reveniti la cea de start. Executati 3 seturi a cate 10-15 repetari.
Strech-ing hamstring - Executati aceste exercitii in pozitia din figura alaturata. Indoiti inainte la
nivelul soldului, pastrand genunchiul in extensie completa, pana cand simtiti o intindere usoara la
nivelul portiunii posterioare a coapsei si a genunchiului. Mentineti pozitia de strech-ing pentru 15-
20 secunda si repetati de 3-5 ori.
Stretching ale gambei - In pozitia ilustrata, mentineti calcaiul drept pe podea, genunchiul fiind in
extensie mxima. Aplecati-va inainte la nivelul coapselor, mainile sustinand greutatea
dumneavoastra. Atunci cand simtiti o intindere usoara la nivelul portiunii posterioare a gambei si
a genunchiului, mentineti aceasta pozitie pentru 15-20 secunde, timp de 3-5 repetari.
Stretching ale soldului si ale coapsei - Incrucisati-va piciorul stang (drept) in fata celuilalt.
Aplecati-va pe partea stanga (dreapta), indoind la nivelul soldului lasand proeminenta soldului
drept (stang) in afara. Atunci cand simtiti o intindere usoara pe partea extensioara a soldului,
pastrati aceasta pozitie pentru 15-20 secunde, timp de 3 sau 5 repetari.
tratament.
Recuperarea pentru tendinita rotuliana

(genunchiul saritorului)
Cea mai comuna tendinita a genunchiului este reprezentata de iritatia tendonului patelar.
Cunoscuta si sub denumirea de “genunchiul saritorului”, tendinopatia rotuliana reprezinta o
inflamatia a tendonului care ataseaza rotula de tibie. Aceasta patologie este descrisa indeosebi
la persoanele care joaca baschet, volei, tenis, la saritori in lungime, cataratori si la cei care
practica patinaj artistic.
In multe cazuri, veti observa o durere acuta in zona de sub genunchi la sfarsitul activitatilor
sportive sau recreationale. Puteti sesiza o durere atunci cand aterizati dintr-o saritura sau cand
urcati sau coborati scarile. Durerea poate aparea si in repaus, in mod special atunci cand stati cu
genunchii indoiti pentru o perioada indelungata de timp. Tumefactia genunchiului este de
asemenea frecventa, precum si senzatia de slabiciune a acestuia atunci cand resimtiti durere.
Tendonul rotulian devine inflamat si firav datorita suprasolicitarii. Leziunile prin suprasolicitare a
tendonului patelar se produc atunci cand repetati o activitate (de obicei, alergatul sau sariturile)
pana cand se produce o micro-leziune a tesutului care alcatuiese substanta tendonului. In
consecinta, pacientul va prezenta tumefactie, inflamatia si durere. In stadiul acut al tendinitei
rotuliene, durerea si inflamatia vor ceda cu repaosul. Puteti resimti durere la inceputul activitatii,
dar aceasta dispare de obicei dupa o perioada de incalzire si va reaparea la sfarsitul activitatii.
Daca veti continua cu activitatea in prezenta durerii, puteti executa exercitiile la un nivel normal.
Cu toate acestea, durerea va deveni din ce in ce mai persistenta si va fi prezenta inainte, in
timpul si la sfarsitul activitatii sportive. In acest stadiu, puteti provoca leziuni permanente ale
tendonului, ce vor necesita o perioada mai indelungata de vindecare.
Tratament
Tratamentul are doua obiective: sa reduca inflamatia si sa permita vindecarea tendonului.
Atunci cand genunchiul este dureros si tumefiat, trebuie sa il odiniti. Evitati urcatul scarilor si
activitatile sportive ce implica sarituri. Tineti membrul inferior intins atunci cand stati si evitat
genoflexiunile. Daca veti continua activitatea sportive in prezenta durerii, nu veti face decat sa
agravati patologia. Discomfortul minim nu reprezinta o problema dar durerea reprezinta o cauza
serioasa de ingrijorare.
Puneti gheata pentru 20 minute, de doua sau trei ori pe zi si la sfarsitul activitatilor sportive, astfel
reducand tumefactia, inflamatia si durerea. Un doctor ortoped sau un kinetoterapeut va poate
recomanda o serie de exercitii care sa va intareasca musculatura. In unele cazuri, insa,
interventia chirurgicala nu poate fi evitata.
Sporturi
Folositi-va judecata. Atunci cand va dor genunchii, evitati activitatile sportive deoarece astfel nu
veti face decat sa va agravati problema. Repaosul total poate fi deseori necesar.
 Sporturi care pot agrava tendinita patelara: volei, baschet, fotbal, alergarea pe
distante lungi, squash, rugby si exercitiile de squat (weightlifting).
 Sporturi care nu pot provoca simptome: ciclismul (cel mai bine este sa va pozitionati
saua intr-o pozitie cat mai inalta si sa evitati delurile), ski-ul, tenis.
 Sporturi care sunt cele mai “usoare” pentru genunchi: inotul, mersul (evitati, de
asemenea, dealurile), si ski-ul cross-country.
Nu executati urmatoarele exercitii:
 Fandari
 Genoflexiuni
 Aparate de steper
 Aparate pentru extensia piciorului
Urmatoarele exercitii sunt OK daca nu provoaca durere sau

tumefactie:
 Exercitii de ridicare a membrului in extensie

 Bicicleta medicinala (saua sus, rezistenta minima)
 Presa de picioare (nu lasati genunchii sa se intoaie mai mult de 90 de grade)
 Exercitii ale muschiului cvadriceps
Program de exercitii
Urmatorul program de exercitii ar trebui urmat sub supravegherea atenta a unui doctor sau a
unui kinetoterapeut. Pentru exercitiile de ridicare ale membrului in extensie sau ridicari scurte,
puteti adauga greutati de glezna pentru a creste rezistenta exercitiilor si pentru a mari forta.
Incepeti cu 500 mg si mariti gradual cate 500 mg pe saptamana pana cand ajungeti la 2,5 kg.
Exercitiile trebuie executate zilnic pana in momentul adaugarii greutatilor de glezna. In acest
moment, exercitiile de ridicare ale membrului in extensie, ridicarile scurte si alunecarile pe perete
ar trebui executate la fiecare 2 zile, exercitiile de streching executandu-se in continuare zilnic.
Atunci cand puteti efectua ridicarile membrului in extensie si ridicarile scurte cu greutatile de 2,5
kg, continuati-le doar de 2 ori pe saptamana, pentru intretinerea fortei musculare.

indoi genunchiul. Repetati de 20 de ori.
Ridicari scurte
Alunecari pe perete
Stretching hamstring
posterioare a coapsei si a genunchiului. Mentineti pozitia de strech-ing pentru 15-20 secunda si
Stretching ale gambei

Stretching ale soldului si ale coapsei

Incrucisati-va piciorul stang (drept) in fata celuilalt. Aplecati-va pe partea stanga (dreapta),
indoind la nivelul soldului lasand proeminenta soldului drept (stang) in afara. Atunci cand simtiti o
intindere usoara pe partea extensioara a soldului, pastrati aceasta pozitie pentru 15-20 secunde,
timp de 3 sau 5 repetari.
tratament.

FRACTURA DE GLEZNA
1. HOME
4. GLEZNA SI PICIOR
5. FRACTURA DE GLEZNA
Protocol de recuperare in fractura de glezna

Principii generale
 Pacientul se va mobiliza in carje, fara a calca pe membrul operat, pentru 4-6
saptamani post-operator
 Pacientul va avea piciorul imobilizat intr-o atela gambiero-podala pentru 6 saptamani,
poate chiar mai mult, in functie de evolutia radiologica
 Evitati mersul inutil sau statul prelungit in picioare in primele 2-3 saptamani, pentru a
controla edemul local si durerea
 Aplicati gheata pentru 15 minute de 3-5 ori pe zi pentru monitorizarea durerii si a
inflamatiei
 Ridicati piciorul deasupra nivelului inimii, pe cat posibil, pentru a preveni edemul local
si inflamatia
 Fara exercitii de mobilizare a gleznei pentru 4 saptamani post-operator - exercitiile
izometrice ale gleznei, in interiorul atelei, trebuie executate zilnic
 Fara exercitii de impact in primele 3 luni post-operator
Protocol de recuperare
Faza I: Saptamanile 1 - 4
 Exercitii izometrice ale gleznei, sub imobilizare, imediat post-operator. Executati cate
5 contractii de 5 secunde, de 5 ori pe zi.
 Fara exercitii de mobilizare a gleznei in primele 4 saptamani.
 Exercitii de mers cu carje pentru a minimaliza compensarea
Exercitii
 Miscari active ale degetelor

 Miscari de ridicare a membrului inferior cu genunchiul in extensie
 Exercitii ale muschilor cvadriceps/gluteali
 Mers pe bicicleta (folosindu-va doar de piciorul sanatos)
Faza II: Saptamanile 4 - 6
 Control radiologic la 4 saptamani pentru a monitoriza vindecarea

 In functie de controlul radiologic, este permisa incarcarea partial progresiva, cu
ajutorul carjelor, piciorul fiind in continuare imobilizat in atela gambiero-podala
 Incepeti exercitii usoare de mobilizare a gleznei si exercitii izotonice ale gleznei
fara/cu incarcare partiala
 Tratamente ale tesuturilor moi pentru controlul tumefactiei locale, pentru mobilitate si
pentru vindecarea acestora
Faza III: Saptamanile 6 - 8
 Control radiologic la 6 saptamani

 In functie de controlul radiologic, puteti progresa gradul de incarcare, renuntand si la o
carja
 Puteti renunta la imobilizare, trecand la o orteza de glezna in schimb
 Exercitii de mers pentru a normaliza modelul de miscare
 Cautati sa realizati o anvergura completa a miscarilor
 Incepeti exercitii de intarire si exercitii de echilibru
Faza IV: Saptamanile 8 - 12
 Progresati exercitiile si activitatile functionale, cu incarcarea completa a membrului

operat. Evitati activitatile de impact pana la saptamana 12.
 Pacientul poate renunta la orteza de glezna daca prezinta un control dinamic si o
stabilitate satisfacatoare a gleznei
 Scopul este reprezentat de anvergura completa a miscarilor la 12 saptamani post-
operator
Faza V: Dupa saptamana 12
 Incepeti exercitiile specifice sportului practicat de dumneavoastra

 Cresteti intensitatea exercitiilor de intarire, de echilibru, de coordonare pentru
revenirea graduala la activitatile sportive
 Dupa o evaluare atenta a kinetoterapeutului, puteti reveni la sportul practicat de
dumneavoastra
Protocol de recuperare in epicondilita
mediala (cotul jucatorului de golf)
Epicondilita mediala este o leziune de suprasolicitare cauzata de un grip prea puternic a crosei
de golf sau a rachetei sau de miscari repetitive ale pumnului. Patologia este cauzata de
suprasolicitarea flexorilor pumnului care se ataseaza la nivelul inferior al humerusului, la nivelul
ariei cotului.
Cauze
 Slabiciune musculara
 Suprasolicitare
 Echipament neadecvat
 Tehnica de joc improprie
Tratament
Repaus. Trebuie sa opriti temporar factorii de agravare a simptomatologiei. O perioada de
repaus este foarte importanta pentru a-i acorda leziunii un timp de vindecare. Nu veti face decat
sa va inrautatiti conditia care veti continua activitatea care va provoaca dureri. Evitati sa ridicati
sau sa carati diverse obiecte.
Gheata. Aplicati gheata la nivelul cotului de 3 ori, timp de 20-30 minute sau pentru 20 minute la
sfarsicul unei activitati care solicita bratul. Protejati-va pielea prin aplicarea unui prosop intre
punga de gheata si piele.
Stretching. Streching-ul va preveni redoarea, contribuind la flexibilitatea muschilor si micsorand

tesutul cicatriceal.
Kinetoterapie. Exercitii de intarire a muschilor antebratului pot incepe imediat ce durerea a

disparut. Intarirea musculara va proteja tendonul lezat si va preveni reaparitia leziunii.
Medicatie. Frecvent, medicatia antiinflamatorie poate ajuta in reducerea durerii. Cortizonul

probabil ca va reduce durerea pentru cateva luni dar nu va modifica perioada de recuperare
necesara tendonutul sa se vindere.
Orteza. O orteza de contra-forta reprezinta o banda elastica ce se poarta la 1 sau 2 cm sub

nivelul cotului. Acest tip de orteza ofera compresiune la nivelul muschilor antebratului, micsorand
astfel forta pe care tendoanele o transmit tendoanelor. La inceput, orteza trebuie purtata in
permanenta, dar pe masura ce durerea scade in intensitate, aceasta va fi necesara doar in
timpul activitatilor care genereaza stress pe membrul lezat.
Exercitii de stretching si intarire a musculaturii care se ataseaza pe tendonul lezat vor ajuta in
procesul de vindecare. Streching-ul si exercitiile trebuie evitate daca provoaca durere.
Urmatoarele exercitii pot fi executate la fiecare 2 zile pana cand simptomele se potolesc.
Continuati sa executati exercitiile ca o forma de incalzire inainte de a juca tenis, golf sau alte
sporturi care implica activitati de apucare.
Flexia pumnului cu rezistenta

Cu o banda infasurata in jurul pumnului si cu partea opusa securizata sub picior, orientati-va
palma in sus si indoiti pumnul si mana in sus cat de mult puteti. Repetati miscarea de 10-20 de
ori, de 2 ori pe zi. Acest exercitiu poate fi, de asemenea, realizat cu ajutorul unei gantere.
Extensia pumnului cu rezistenta

palma in jos si indoiti pumnul si mana in sus cat de mult puteti. Repetati miscarea de 10-20 de
Pronatia/supinatia antebratului cu rezistenta
Cu o gantera in mana si cu antebratul pe coapsa, executati miscari usoare de pronatie/supinatie
a antebratului. Asigurati-va ca doar antebratul se misca si cotul este fix. Repetati de 10-20 de ori,
de 2 ori pe zi.
Streching-ul flexorilor pumnului

Cu cotul intins, pumnul si palma trebuie sa fie orientate in sus. Prindeti-va mana la nivelul
degetelor si intindeti-va pumnul inapoi, pana cand simtiti un stretch la nivelul antebratului.
Pastrati aceasta pozitie pentru 15 secunde, repetati de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.
Streching-ul extensorilor pumnului

Cu cotul intins, pumnul sip alma trebuie sa fie orientate in jos. Apasati pe palma pana cand simtiti
un stretch la nivelul muschilor antebratului. Pastrati aceasta pozitie pentru 15 secunde, repetati
de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.

LUXATIA DE COT
1. HOME
4. COT
5. LUXATIA COTULUI
Protocol de recuperare in luxatia cotului

Consideratii anatomice: Luxatiile cotului sunt rare. Luxatiile posterioare sunt cele mai frecvente;
acestea se produc in 90% dintre luxatiile de la acest nivel. Luxatiile anterioare, divergente si
subluxatiile capului radial completeaza restul de 10%.
Cauze
Luxatiile posterioare sunt, de departe, cele mai frecvente si se produc prin caderea in maini cu
cotul in extensie. Acest tip de luxatie a cotului se produc prin hiperextensia cotului, cand trohlea
aluneca peste procesul coronoid. Luxatiile anterioare se produc prin lovirea cotului in flexie.
Astfel, se produce o fractura a olecranului, dislocand astfel ulna. Mult mai rara este o luxatie
divergenta, care se asociaza cu o forta de energie mare, in care ulna si radiusul se luxeaza in
directii opuse. Subluxatiile capului radial se produc la copii in momentul in care sunt ridicati de
brate.
Luxatiile cotului sunt mult mai frecvente in randul barbatilor. 90% dintre acestea sunt posterioare
si rezulta prin caredea pe maini cu cotul in extensie. Luxatiile anterioare se produc prin lovirea
directa a cotului flectat cand se produce si fractura olecranului. Subluxatiile capului radial se
produc cand bratul este tras (Membrul este in general in pronatie, flectat si in abductie).
Diagnostic
 Tumefactia cotului si deformare locala

 Mecanismul de producer
 Durere severa si reflexul de aparare
 Limitarea miscarii
 Luxatiile posterioare au un olecran proeminent
 Investigatia radiologica va confirma diagnosticul
Tratamentul conservator vs operator

Reducerea chirurgicala se tenteaza la pacientii cu luxatii instabile (luxatiile care necesita
imobilizarea intr-o atela peste 45 de grade pentru mentinerea reducerii). Evaluarea motorie a
nervilor ulnar si median se face prin testarea opozabilitatii degetelui mare (nervul median), si prin
testarea fortei de abductie/adductie a degetelor (nervul ulnar).
Sensibilitatea nervului median se evalueaza prin palparea primelor 4 degete pe fata palmara.
Sensibilitatea nervului ulnar se evalueaza prin testarea jumatatii degetului 4 si a degetului 5. Este
foarte important sa evaluam si pacientul din punct de vedere vascular deoarece exista
posibilitatea lezarii arterei brahiale.
Recuperarea post-operatorie
NB: nu exista, in prezent, un program de recuperare special pentru luxatiile de cot. Urmatorul
program de recuperare a fost conceput din numeroase surse de literatura de specialitate.
Fiecare program trebuie adaptat in functie de varsta, toleranta durerii si complicatiile reducerii. In
majoritatea articolelor, prognosticul este excellent daca pacientul prezinta anvergura completa a
miscarilor cotului la 3 saptamani.
Faza 1: Saptamanile 1 - 4
 Controlul durerii si a tumefactiei

 Mobilizarea precoce a cotului
 Protejarea tesuturilor moi
 Minimizarea atrofiei musculare
Interventie:
 Continuati evaluarea compromiterii neurovasculare

 Pozitie procliva si aplicatii locale reci
 Miscari pasive, usoare de miscare a cotului pentru obtinerea extensiei complete
 Exerctii de conditionare musculara si cardiovasculara
 Exercitii de intarire
Scopuri:
 Controlati orice semne reziduale de tumefactie sau durere

 Anvergura complete a miscarii cotului
 Minimizarea atrofiei musculare
Interventie:
 Exercitii active de miscare a articulatiei cotului, exercitii izometrice, progresand la

exercitii cu rezistenta folosind gantere sau rezistenta manuala
 Incorporati exercitii specifice sportului practicat
 Mobilizarea articulatiei cotului, mobilizarea tesuturilor moi sau stretching pasiv
 Continuati sa evaluati eventualele tulburari neurovasculare
 Exercitii de mobilitate a nervilor, daca se indica
 Modificati/progresati programul de conditionare cardiovasculara si musculara
Scopuri:
 Mobilitatea completa a cotului si redobandirea fortei musculare

 Revenirea la activitatile practicate dinaintea episodului traumatic
Interventie:
 Se mentin indicatiile de la faa II

 Continua progresia programului de conditionare cardiovasculara si musculara
 Incep exercitiile specifice sportului practicat/serviciului

FRACTURA DE OLECRAN
1. HOME
4. COT
5. FRACTURA DE OLECRAN
Protocol de recuperare in epicondilita

laterala (cotul tenismenului)
Multi jucatori de tenis dezvolta dureri la nivelul epicondilului lateral al cotului. Aceasta forma de
tendinita se numeste epicondilita laterala sau “cotul tenismenului”.
Epicondilita laterala este o leziune de suprasolicitare a tendoanelor extensorilor pumnului, care

se insereaza la nivelul cotului. Gesturile de apucare repetitive pot provoca leziuni de tesut la
nivelul joctiunii muschi-tendon, provocand astfel inflamatia tendonului. Astfel, vor aparea dureri la
nivelul cotului, in partea laterala a acestuia.
Cauze
 Slabiciune musculara
 Suprasolicitare
 Miscari de apucare in timpul flexiei/extensiei pumnului
 Echipament neadecvat
 Rachete/unelte care sunt mult prea grele sau neechilibrate
 Tehnica de joc improprie
Tratament
Repaos. Trebuie sa opriti temporar factorii de agravare a simptomatologiei. O perioada de
repaus este foarte importanta pentru a-i acorda leziunii un timp de vindecare. Nu veti face decat
sa va inrautatiti conditia care veti continua activitatea care va provoaca dureri. Evitati sa ridicati
sau sa carati diverse obiecte.
Gheata. Aplicati gheata la nivelul cotului de 3 ori, timp de 20-30 minute sau pentru 20 minute la
sfarsicul unei activitati care solicita bratul. Protejati-va pielea prin aplicarea unui prosop intre
punga de gheata si piele.
Stretching. Streching-ul va preveni redoarea, contribuind la flexibilitatea muschilor si micsorand
tesutul cicatriceal.
Kinetoterapie. Exercitii de intarire a muschilor antebratului pot incepe imediat ce durerea a

disparut. Intarirea musculara va proteja tendonul lezat si va preveni reaparitia leziunii.
Medicatie. Frecvent, medicatia antiinflamatorie poate ajuta in reducerea durerii. Cortizonul

probabil ca va reduce durerea pentru cateva luni dar nu va modifica perioada de recuperare
necesara tendonutul sa se vindere.
Orteza. O orteza de contra-forta reprezinta o banda elastica ce se poarta la 1 sau 2 cm sub

nivelul cotului. Acest tip de orteza ofera compresiune la nivelul muschilor antebratului, micsorand
astfel forta pe care tendoanele o transmit tendoanelor. La inceput, orteza trebuie purtata in
permanenta, dar pe masura ce durerea scade in intensitate, aceasta va fi necesara doar in
timpul activitatilor care genereaza stress pe membrul lezat.
Tratament chirurgical. Interventia chirurgicala este rar necesare dar este cateodata utila pentru
a corecta tendinite recurente sau cornice.
Exercitii de stretching si intarire a musculaturii care se ataseaza pe tendonul lezat vor ajuta in
procesul de vindecare. Streching-ul si exercitiile trebuie evitate daca provoaca durere.
Urmatoarele exercitii pot fi executate la fiecare 2 zile pana cand simptomele se potolesc.
Continuati sa executati exercitiile ca o forma de incalzire inainte de a juca tenis, golf sau alte
sporturi care implica activitati de apucare.
Extensia pumnului cu rezistenta

palma in jos si indoiti pumnul si mana in sus cat de mult puteti. Repetati miscarea de 10-20 de
Flexia pumnului cu rezistenta
palma in sus si indoiti pumnul si mana in sus cat de mult puteti. Repetati miscarea de 10-20 de
Pronatia/supinatia antebratului cu rezistenta

Cu o gantera in mana si cu antebratul pe coapsa, executati miscari usoare de pronatie/supinatie
a antebratului. Asigurati-va ca doar antebratul se misca si cotul este fix. Repetati de 10-20 de ori,
de 2 ori pe zi.
Streching-ul flexorilor pumnului

Cu cotul intins, pumnul si palma trebuie sa fie orientate in sus. Prindeti-va mana la nivelul
degetelor si intindeti-va pumnul inapoi, pana cand simtiti un stretch la nivelul antebratului.
Pastrati aceasta pozitie pentru 15 secunde, repetati de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.
Streching-ul extensorilor pumnului

Cu cotul intins, pumnul sip alma trebuie sa fie orientate in jos. Apasati pe palma pana cand simtiti
un stretch la nivelul muschilor antebratului. Pastrati aceasta pozitie pentru 15 secunde, repetati
de 3-5 ori, de 2-3 ori pe zi.
Protocol de recuperare dupa tenorafia
capului lung al bicepsului brachial
Muschiul biceps brahial traverseaza atat articulatia umarului, cat si cea a cotului si este
responsabil de flexia cotului si de supinatia antebratului. Ruptura efectiva a fibrelor musculare
este extrem de rar intalnita si neobisnuita.
Abilitatea fibrelor musculare de a genera tensiune si contractii dupa o ruptura netratata este de
aproximativ 50% si de 66% dupa reconstructie (ruptura completa are un prognostic rezervat).
Cauze
Mai mult de 50% dintre rupturile muschiului biceps brahial au loc la nivelul tendonului proximal
(capul lung). Aceasta ruptura apare la ridicarea unei greutati mai mari sau egale cu 68 kg
(greutatea ridicata necesara ruperii tendonului este aproximativa, tinandu-se cont si de rezistenta
acestuia). Ruptura este mai mult sau mai putin transversa si este localizata sau la nivelul
portiunii intrararticulare, sau in partea proximala a santului intertubercular. Majoritatea rupturilor
au loc la nivelul jonctiunii musculo-tendinoase sau la fixarea pe scapula.
Tratamentul chirurgical
La nivelul santului bicipital se face o gaura de 1,5 cm lungime, pe unde se trece capatul proximal
al tendonului, pentru ca apoi sa se sutureze tot de acesta. Postoperator, pacientul este imobilizat
in esarfa pentru cateva zile, reluarea miscarilor active facandu-se cat mai repede. Pentru sportivi,
timpul de recuperare este de 12 saptamani. Cele mai tehnici presupun fixarea capetelor
musculare cu ancore special.
Ruptura sau avulsia tendonului distal al bicepsului
brahial
Ruptura distala apare de obicei la barbatii de varsta mijlocie, la ridicarea unei greutati mari, cu
cotul aflat in flexie la 90 grade, sau cand bicepsul se contracta la o rezistenta neasteptata.
Simptome: durere, inflamatie, echimoza in fosa antecubitala (plica cotului), iar la mijlocul bratului
se observa o umflatura (muschiul migrat).
Ruptura totala este usor de identificat chiar si fara a efectua teste clinice. Un test clinic este cel
asemanator testului Thompson pentru tendonul ahilean (pacientul aflat in sezut, cu cotul in flexie
intre 60 si 80 de grade, examinatorul fixeaza mainile pe bicepsul brahial, respectiv una pe
jonctiunea musculotendinoasa si cealalta in jurul centurii musculare; prin contractie, muschiul
ascensioneaza). Lipsa supinatiei antebratului este un semn clar de ruptura a tendonului sau a
muschiului. Pentru a elucida diagnosticul pacientul este supus unui examen RMN.
Tratamentul chirurgical este tratamentul de elective si consta in reatasarea tendonului pe

tuberozitatea radial cu ajutorul ancorelor. Postoperator, cotul se imobilizeaza in flexie la 110
grade, antebratul in supinatie moderata, 3 saptamani, dupa care se incep miscarile active
(recuperarea). Mobilizarea totala este posibila la 6-8 saptamani, refacerea totala, undeva la 12
saptamani.
In prima saptamana post-operatorie, pacientul va avea membrul operat imobilizat intr-o atela de
cot, pe care o va purta in permanenta. Dupa prima saptamana, pacientul va purta o atela de cot
sau o orteza de cot, blocata la 90 de grade. Orteza poate fi inlaturata sau deblocata pentru a
permite efectuarea primelor exercitii de recuperare.
Scopuri clinice
 Anvergura miscarilor cotului de la 30 de grade de extensie la 130 de grade de flexie

 Mentinerea in parametrii a tumefactiei cotului si favorizarea vindecarii tesuturilor moi
 Obtinerea unei miscari de prono/supinatie complete
Exercitii
 Pacientul ar trebui sa efectueze miscari pasive de la 30 de grade de extensie la 130

de grade de flexie de 5 - 6 ori pe zi, in sesiuni care sa cuprinda 25 de repetari
 Aplicati gheata dupa sesiunea de exercitii
 Efectuati permanent miscari active de miscare ale umarului
Scopuri clinice
 Miscari complete ale articulatiei cotului la 6 saptamani

 Intarirea miscarii de apucare la 4 - 6 saptamani
Exercitii
Saptamana 3:
 Extensia activa va fi limitata la 20 de grade. Flexia pasiva poate fi completa, in limita

tolerantei. Orteza va fi purtata in permanenta, mai putin in timpul exercitiilor
 Flexia/extensia active a pumnului
 Miscari active ale mainii in pozitie neutral
 Miscari active de prono/supinatie
Saptamana 4:
 Extensia activa va fi limitata la 10 grade

 Continuati exercitiile din saptamana 3
 Folositi de 3 ori pe zi o minge pentru a va creste forta miscarii de apucare
 Exercitii la spalier cu bratul membrul operat sustinut de cel sanatos
 Exercitii la scripete cu limitarea extensiei la 10 grade.
Saptamana 5:
 Este permisa extensia activa completa

 Orteza este, in continuare, folosita, fiind purtata timp de 6 saptamani
 Exercitii de stabilizare a centurii scapulare cu mana in supinatie, fara greutati
 Miscari cu mingea in sensul si invers acelor de ceasornic
Saptamana 6:
 La finalul celor 6 saptamani, se renunta la imobilizarea in orteza

 Pot fi incepute exercitiile de extensie pasiva a cotului
 Incep exercitiile de intarire cu greutati de 1kg pentru flexia/extensia/ rotatia
antebratului si flexia/extensia pumnului
 Incep exercitiile de intarire a umarului cu Theraband
 Exercitii de stabilizare a centurii scapulare cu mana in supinatie, cu greutati de 1kg
 Exercitii de aruncare a mingii
 Gheata dupa fiecare sesiune de exercitii de intarire
Follow-up clinic
Pacientii sunt, ca regula, vazuti la o saptamana post-operator, apoi la 5-6 saptamani post-
operator. Vizita finala are loc la 12 saptamani.
Faza III: 6 saptamani - 6 luni
Scopuri clinice
Programul de intarire este crescut gradat astfel incat pacientul sa isi poata folosi membrul operat
la capacitate maxima la sfarsitul celor 6 luni de recuperare, indiferent de munca sau sportul
practicat.
Exercitii
 Exercitii pentru redobandirea anvergurii a miscarii in vazul in care aceasta este

limitata
 Exercitii de intarire ale pumnului, antebratului si a umarului, in functie de necesitatile
sportului practicat/serviciului
Follow-up clinic
Pacientul este vazut de fiecare data cand este necesar petru monitorizarea si supravegherea
programului de intarire.
Reconstructia cu grefa
Programul este intarziat atunci cand se foloseste o grefa pentru reconstructia tendonului.
Pacientul este imobilizat intr-o atela de cot cu cotul la 90 de grade si antebratul in pozitie neutral
pentru aproximativ 7 zile.
La 7 zile post-operator
 Se suprima imobilizarea gipsata si se inlocuieste cu o orteza de cot blocata la 90 de

grade
 Este permisa flexia pasiva pana la 90-150 de grade. Flexia completa este permisa dar
este dependenta de durere
 Exercitiile pasive sunt efectuate de 2 ori pe zi, in 25 de repetetii
 Extensia pasiva este permisa pana la 30 de grade, dupa o saptamana post-operator
Saptamanile 3 - 6
 Incep miscarile pasive de miscare

 Evitati extensia completa pana cand n-au trecut 6 saptamani de la interventia
chirurgicala
Saptamanile 6 - 12
 Sunt permise miscarile activitatilor de zi cu zi
3 - 6 luni
 Membrul operat poate fi operat la activitatile curente, in functie de durere
tratament.
Program de exercitii pentru musculatura trenului superior
Stand in picioare:
1.
Mobilizari cap-gat.
2.
Ridicari/coborari de umeri.
3.
Rotari de umeri inainte/inapoi.
4.
Rotari ale bratelor pe inspiratie si expiratie.
5.
Arcuiri de brate unul sus, altul jos.
6.
Cu si fara gantere: bratele intinse se ridica in lateral pana la nivelul umerilor,
faraa se sprijini pe picioare la coborare. Se realizeaza pe inspir/expir.
7.
Idem, dar mainile se ridica pana deasupra capului.
8.
Se ridica bratele deasupra capului pe inspir, cand mainile sunt sus se forteaza
ointindere cat mai buna (respiratia se tine cateva secunde), apoi pe expiratie
secoboara trunchiul si bratele intinse, care se relaxeaza odata ajunse jos. Se
respira profund de cateva ori stand aplecat, apoi se ridica trunchiul lent pe
inspiratie,vertebra cu vertebra, capul fiind ultimul care se ridica.
9.
Degetele sprijinite in spatele urechilor. Se inspira si se trag coatele lent
inapoi,atat cat permite miscarea. La punctul maxim al miscarii se mentine
catevasecunde pozitia fara a respira, apoi pe expiratie se revine cu coatele
inainte.
10.
Mainile la nivelul pieptului, cu coatele indoite – arcuiri ale bratelor inapoi,
intaicu coatele indoite, apoi cu bratele intinse. Cu si fara greutati in maini.
11.
Cu sau fara baston in maini, mainile intinse deasupra capului, pe aceeasi linie
cutrunchiul: aplecarea trunchiului inainte, bastonul in dreptul fetei, trunchiul
drept.Trunchiul si picioarele la un unghi de 90 de grade (vezi imaginea).
Acelasiexercitiu si la spalier (sau in loc de spalier, mainile se sprijina de
exemplu pe omasa solida).
12.
Tinand un baston in maini, tinut la latimea umerilor: mainile paralele cu solul
siintinse din coate, se duc inspre dreapta si inspre stanga, cu revenire in fata,
peinspiratie si expiratie, iar capul face miscarea in directie contrara.
13.
Idem fara baston: mainile intinse inainte, paralele cu solul, aflate in
continuareaumerilor. Una din maini se duce intinsa inapoi, privirea urmareste
miscarea.Miscarea se face pe inspiratie/expiratie.
14.
Mainile impreunate deasupra capului, se apleaca trunchiul usor spre dreapta
sispre stanga. Miscarea nu e ampla si urmareste intinderea portiunii laterale
atrunchiului. Mai multe repetari inspre dreapta.
15.
Picioarele departate la distanta soldului, mana stanga intinsa se duce
inspredreapta. Miscare mai ampla.
16.
Stand cu piciorul stang sprijinit lateral pe un scaun, mana dreapta la spate,
iar stanga la ceafa: indoirea trunchiului spre dreapta cu mentinerea pozitiei 5
secundesi revenire.
17.
Aceeasi pozitie: rasucirea trunchiului spre stanga cu mentinere 5 secunde
sirevenire.
18.
Exercitii cu bastonul: ridicare prin fata, de jos pana deasupra capului, ajungand
incontinuarea trunchiului.
19.
Idem, se duce bastonul pana inapoia capului.
20.
Bastonul tinut inapoi la spate se ridica cat mai sus, spatele ramane drept.
Cu gantere:
21.
Cu bratele in lateral, paralele cu solul, indoite din coate. Se intind si seindoiaie
pastrand pozitia laterala.
22.
Intinderea picioarelor.
23.
Genuflexiuni.
Intins pe spate:
1.
Mainile prind cate un genunchi si il trag la piept. Se repeta cu fiecare picior.
2.
Idem 1, in plus, capul se ridica el si se aduce genunchiul la frunte.
3.
Se ridica amandoi genunchii la piept.
4.
Genunchii indoiti, talpile pe sol, se ridica si se coboara sezuta. Idem cu
ridicareainclusiv a spatelui.
5.
Genunchii indoiti, talpile pe sol, mainile intinse in lateral, se apleaca
ambiigenunchi spre dreapta, apoi spre stanga, atingand solul. Capul se misca in
directieopusa.
6.
Un genunchi indoit, talpa pe sol, celalalt picior se ridica cu genunchiul intins.
7.
Ambele picioare intinse, se ridica alternativ cate un picior intins din genunchi
catde sus posibil.
8.
Culcat pe spate, cu mana stanga la ceafa si dreapta pe sold: ducerea
picioruluistang in lateral prin alunecare pe sol si revenire.
9.
Bicicleta cu miscari in ambele sensuri, inclusiv din glezna. Mainile sub sezuta.
10.
Abdomene.
Stand cu sezuta pe calcaie:
1.
Stand cu sezuta pe calcaie, spatele drept, mainile se intind inainteimpreuna cu
spatele, se mentine cateva secunde, apoi revenire la pozitiaverticala cu spatele
drept.
2.
Stand cu sezuta pe calcaie, spatele drept, mainile se intind inainteimpreuna cu
spatele, se mentine cateva secunde, apoi se fac‘pasi’ cumainile inspre dreapta.
Revenire cu trunchiul intins inainte si se repeta,numai spre dreapta.
In patru labe (patrupedie):

1.
Se ridica brat-picior opus.
2.
Din stand in patru labe se fac pasi cu ambele maini inspre dreapta.
3.
Se ridica cate un brat prin lateral, privirea urmareste miscarea mainii.
Maimulte repetari pe partea stanga.
4.
Din patrupedie se ridica cate un picior intins inapoi.
5.
Arcuiri ale spatelui, cu cifoza totala pe expiratie si lordoza totala peinspiratie.
6.
Din stand in patru labe, se lasa sezuta pe calcaie, mainile se intind
inainte,revenire in patrupedie, apoi intins pe burta, se executa o usoara
extensie aspatelui, se mentine cateva secunde, apoi se trece in patrupedie si
in pozitia cu sezuta pe calcaie, cu mainile intinse inainte.
Intins pe burta:
1.
Mainile la ceafa, coatele intinse inapoi, se executa ridicari ale
trunchiuluisuperior de pe saltea. Idem cu rasucirea trunchiului spre dreapta.
2.
Mainile intinse inainte, cu sau fara baston. Se ridica mainile intinse si seextinde
spatele.
3.
Culcat inainte cu bratele intinse deasupra capului: extensia trunchiului
curidicare bratelor si picioarelor de pe sol.
4.
Ridicari brat-picior opus.
5.
Intins pe burta, mainile intinse inainte tin un baston pe verticala. Mainilese
catara una deasupra celeilalte, pe rand, cat e posibil. La capatul
miscariimaxime se mentine pozitia cateva secunde, mana stanga fiind
deasupracelei drepte.
6.
Culcat cu fata-n jos, bratul stang inainte, iar dreptul indoit la spate:extensia
trunchiului cu ridicarea bratului stang; piciorul stang se duce inlateral.
7.
Aceeasi pozitie: indoirea trunchiului spre dreapta cu ducerea picioruluistang in
lateral.
Intins pe o parte:
1.
Culcat pe partea dreapta:ducerea piciorului stang in sus si coborarea lui.Se
executa lent, de 10-15 ori.
2.
Culcat pe partea dreapta, genunchii mult indoiti, mainile intinse in acelasi plan
cu umerii, se duce mana stanga prin lateral si inapoi spre spate, privirea
urmareste bratul. Miscarea se face pe isnpiratie/expiratie.
3.
Idem, cu o greutate mica in mana stanga.
La spalier:
1.
Stand la spalier in pozitie laterala dreapta, cu un bratul stang deasupra
capului prins de spalier, cel drept la nivelul soldului, picioarele apropiate, se
impingetrunchiul in lateral, cu partea stanga a corpului in afara.
2.
Mainile intinse, paralele cu solul, pe aceeasi linie cu trunchiul formeaza un
unghide 90 de grade cu picioarele. Privirea inainte.
3.
Atarnat cu spatele la spalier, se indoiaie genunchii la piept.
4.
Atarnat la spalier, mana stanga se prinde mai sus decat cea dreapta. Piciorul
stangse ridica prin lateral.
5.
Mainile se tin de spalier la nivelul pieptului, picioarele cu un pas inapoi.
Sprijinin maini si picioare, se intinde corpul inapoi.

Protocolul de Recuperare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protocolul de Recuperare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protocolul de recuperare in umarul inghetat

Protocolul post-operator de recuperare a

 Mobilizarea tesuturilor, masaj pentru controlul edemului

Exercitii (de 3 ori pe zi)

 Eexercitii de tip pendulum,

 Reducerea durerii si edemului.

 Reducerea durerii si edemului.

 Anvergura pasiva completa de miscare în toate planurile - flexie, abductie, rotatie

 Mariti anduranta / rezistenta.

Protocol de recuperare post-operator pentru

 Tratament ortopedic, comun cu tipul I de disjunctie, 14 zile de imobilizare in bandaj

 Tratament ortopedic/chirurgical in functie de gradul de activitate al pacientului. In

Tipurile IV, V si VI au intotdeauna indicatie chirurgicala.

Faza 1: Faza de protectie (0-6 saptamani)

 Asigurati protejarea operatiei

 Folositi la nevoie medicatie antialgica

 Nu va folositi bratul operat pentru a impinge sau ridica obiecte.

Faza 2: Faza de miscare (7-12 saptamani)

 Incepeti miscari active, complete ale umarului

 Indepartati orteza de umar

 Continuati exercitiile din timpul primei faze

 Fara activitati sportive

 Fara ridicarea de greutati mari

 Imbunatatirea functionala (daca este necesara)

 Continuati exercitiile de la faza 3, pe care le puteti efectua acum chiar si fara

 Fara ridicari de greutati deasupra capului

 Revenirea la locul de munca fara restrictii

 Continuati exercitiile de intarire izotonica a umarului, de 3 ori pe saptamana

Protocol de recuperare dupa fractura de

In timpul primei saptamani, kinetoterapeutul se va preocupa si de posibilele leziuni de parti moi

Protocolul de recuperare dupa interventia

Considerente generale privind recuperarea

 effleurage (o forma de masaj care implica miscari circulare si netede realizate cu

 Reducerea durerii si a edemului.

 Reducerea durerii si edemului.

 Mobilizarea tesutului si a musculaturii din jurul plagii

 Flexii active si pasive asistate pana la planul scapular

 Continuarea mobilizarii tesutului moale si imbunatatirea anvergurii miscarilor.

 Continuati progresia anvergurii miscarilor in limita tolerabilitatii (dintat anterior, trapez

 Se pune accentul pe recastigarea fortei si a rezistentei.

 Vizita medicala la 12 saptamani.

 Intensificati programul de aruncare/programul specific sportului.

Protocolul de reabilitare dupa artroscopia de

 Mobilizarea tesuturilor moi, masaj pentru scaderea edemului

 Flexia si extensia cotului, întarirea articulatiei pumnului si a antebratului.

 Continuati tratamentul tesuturilor moi, anvergura pasiva a miscarilor, mobilizarea

 Exercitii izometrice în toate planurile.

 Reducerea durerii si edemului.

 Continuati mobilizarea tesuturilor moi si a articulatiilor

 Progresia antrenamentelor de intarire, include si exercitii cu greuttaii, exercitii

 Anvergura completa a miscarilor (atat pasiva, cat si activa)

 Continuati mobilizarea tesuturilor moi si a articulatiilor

 Continuati intarirea coafei rotatorilor in toate planurile de miscare

Recuperarea dupa sutura de menisc

 controlul durerii si al tumefactiei

Controlul durerii si al tumefactiei:

 In perioada imediat interventiei chirurgicale trebuie sa stati cu piciorul ridicat (pozitie

 3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale muschiului

 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari: flexia coapsei pe bazin la 45-60

 antrenarea adductorilor este foarte importanta in scaderea durerii anterioare a

 atingerea unei flexii de 60 de grade

Pacientul trebuie sa continuie sa continue kinetoterapia: contractii izometrice, ridicarea

 atingerea unei flexii de 90 de grade