Program kinetic la pacientii cu

stenoza mitrala

Universitata Spiru Haret

Terapii kinetice specific in patologia cardio

Lect. univ. dr. Buhociu Elena

Bellu Diana
Master: Kinetoterapia in afectiuni locomotorii
An: I
 Program kinetic la pacientii cu stenoza mitrala

Stenoza mitrala este o afectiune cardiaca care consta in ingrosarea valvei mitrale. Aceasta
devine rigida, nu se mai poate deschide in totalitate, astfel ca sangele trece cu greutate prin orificiul
stenozat.
Afectiunea poate cauza diferite complicatii, precum aritmii cardiace (anomalii ale activitatii electrice,
care sunt percepute de pacient sub forma palpitatiilor cardiace), insuficienta cardiaca, edem pulmonar
sau accident vascular cerebral (prin formarea de emboli la nivelul atriului stang, cu mobilizarea
ulterioara a acestora).

Anatomia si fiziologia valvei mitrale:

Valva mitrala este una din cele 4 valve ale inimii. Aceasta este un inel conjunctiv-fibros care
separa atriul stang de ventriculul stang (camerele inimii drepte) si care pompeaza sange spre restul
organismului. O valva mitrala sanatoasa are 2 valve mici (bicuspida) care se deschid in momentul in
care sangele trece spre ventricul (camera inferioara a inimii, din care sangele este trimis prin artera
aorta spre restul organelor).
Valva mitrala stenozata este caracterizata prin ingrosarea, fibrozarea si rigidizarea inelului
mitral, astfel ca orificiul mitral se ingusteaza si sangele nu mai poate sa treaca catre ventriculul stang.
Consecinta acestui fapt este acumularea sangelui in aval, la nivelul atriului stang si apoi la nivelul
plamanului (insuficienta cardiaca si edem pulmonar).

Cauze:

Majoritatea cazurilor de stenoza mitrala sunt considerate a fi complicatiile tardive ale febrei
reumatice (afectiune aparuta cel mai frecvent la copii, consecinta a infectiei faringiene cu streptococ
beta-hemolitic). Cu toate acestea, de cele mai multe ori infectia streptococica este asimptomatica si
astfel ramane netratata corespunzator (tratamentul consta in eradicarea infectiei cu penicilina). La 14
zile de la debutul infectiei se formeaza o serie de complexe imune, cu o afinitate mare pentru tesutul
conjunctiv care intra in constitutia valvelor cardiace (proteina M). Stenoza mitrala apare dupa un
interval liber de 10-20 de ani de la atacul reumatic initial, insa in stadiile incipiente fiind deseori
asimptomatica. Incidenta stenozei mitrale reumatismale a scazut in ultimii ani, datorita identificarii si
tratarii corespunzatoare a infectiei cu streptococ beta-hemolitic. Cu toate acestea, afectiunea este
destul de des intalnita in zonele cu clima rece si umeda.

Simptome:

Stenoza mitrala este o boala cronica. Dupa cum am mentionat anterior, simptomele se dezvolta
dupa un interval de latenta de aproximativ 10-20 de ani de la atacul reumatismal initial (s-au relatat
cazuri cu o perioada de latenta de 40 de ani). Simptomele incipiente sunt relativ usoare, nespecifice,
fiind usor de confundat cu alte afectiuni cardiace.
 In stadiile avansate de boala, cand stenoza este stransa, odata cu afectarea atriului stang, apar
simptome mai grave:
- dispneea (lipsa de aer), apare atunci cand stenoza este stransa si sangele reflueaza in atriul stang si
apoi prin venele pulmonare catre plamani (edem pulmonar), unde altereaza schimburile gazoase
fiziologice; de asemenea supraincarcarea atriului stang, poate altera activitatea electrica a acestuia si
poate duce la aparitia aritmiilor cardiace, in special a fibrilatiei atriale; aritmiile cardiace fac ca
umplerea ventriculara sa devina deficitara si pot agrava edemul pulmonar (edemul pulmonar acut este
o urgenta medicala si pune viata pacientului in pericol);
- fatigabilitatea marcata (oboseala accentuata), apare treptat, la eforturi mari, apoi la eforturi tot mai
mici, devenind in cele din urma permanenta si in repaus; fatigabilitatea apare datorita oxigenarii
insuficiente a tesuturilor, precum si a aportului inadecvat de nutrienti la acest nivel;
- palpitatiile cardiace (batai anormale ale inimii), apar datorita supraincarcarii cu sange a atriului stang;
fibrilatia atriala este aritmia cel mai des intalnita in stenoza mitrala si poate cauza complicatii serioase
precum embolia sistemica;
- hemoptizia (tusea cu expectoratie sangvina), apare odata cu agravarea edemului pulmonar, cand
creste presiunea in venele pulmonare si apar hemoragii care sunt apoi exteriorizate prin tuse.
Simptomele stenozei mitrale se instaleaza treptat, in paralel cu stenozarea orificiului mitral.

Factori de risc:

Dintre factorii de risc pentru aparitia stenozei mitrale amintim:

- istoricul de febra reumatica (reumatism articular acut), secundar infectiei streptococice faringiene;
din pacate, de cele mai multe ori infectia ramane nediagnosticata si astfel netratata, astfel ca
persoanele in cauza nu stiu ca au risc de a dezvolta in timp stenoza mitrala;
- varsta inaintata, deoarece in timp valvele inimii se fibrozeaza si devin rigide, facand ca orificiul mitral
sa se ingusteze;
- sexul feminin: mai mult de 70% dintre pacientii cu stenoza mitrala sunt femei.
Dintre cauzele mai rare care pot duce la aparitia stenozei mitrale, amintim sindromul Marfan,
afectiune genetica a tesutului conjunctiv si care poate provoca calcificarea, fibrozarea valvei mitrale si
in consecinta stenoza mitrala; trebuie sa mentionam totusi, ca in acest caz inelul mitral stenozat devine
in timp lax si poate duce la insuficienta mitrala. Nu exista metode specifice eficiente, de a preveni
aparitia stenozei mitrale. Totusi exista anumite metode care pot incetini evolutia bolii si aparitia
complicatiilor (evitarea factorilor agravanti ai bolii, enumerati anterior).

Investigatii:

Dupa cum am amintit anterior, stenoza mitrala este o afectiune cronica, relativ asimptomatica
in stadiile incipiente si astfel greu de diagnosticat. Diagnosticul se stabileste in majoritatea cazurilor
odata cu aparitia simptomelor moderat-severe sau chiar a complicatiilor (odata cu instalarea
insuficientei cardiace).

Anamneza si istoricul medical:

 Anamneza si reevaluarea istoricului medical personal sunt importante, deoarece pot evidentia
urmatoarele:
- istoric pozitiv de reumatism articular acut (infectie streptococica amigdaliana sau faringiana in
copilarie)
- endocardita bacteriana (infectia valvelor si camerelor cordului), afectiune des intalnita in randul
persoanelor cu stenoza mitrala
- defecte cardiace congenitale (anormalitati structurale ale inimii, prezente de la nastere)
- simptome care pot semnala aparitia insuficientei cardiace (dispnee, fatigabilitate marcata, edeme
periferice, cianoza).

Examenul clinic:

Examenul clinic general este foarte important si poate evidentia urmatoarele modificari
obiective:
- auscultatia cordului poate evidentia un zgomot (pocnitura), datorata deschiderii greoaie a valvei
mitrale stenozate; in cazul pacientilor care au insuficienta cardiaca, pe langa cele 2 zgomote cardiace
fiziologice, se mai pot auzi unul sau 2 sufluri spraadaugate (galop cardiac); auscultatia cordului se
realizeaza cu atentie, deoarece suflurile patologice se pot usor confunda sau rata; auscultatia cordului
este destul de dificil de efectuat in randul persoanelor obeze, a celor cu alte afectiuni cardiace sau a
varstnicilor;
- prezenta edemelor periferice, in special la nivelul gleznei, bilateral; tegumentele edematoase sunt
calde, usor cianotice si lasa godeu la digitopresiune
- prezenta refluxului hepato-jugular (refluarea sangelui in venele gatului, secundara stazei hepatice)
- auscultatia plamanului poate evidentia prezenta ralurilor de staza, la nivelul bazelor pulmonare
(datorate edemului pulmonar)
- recunoasterea faciesului mitral (pometi rosii-purpurii).

Ecocardiografia:

Ecocardiografia este o metoda imagistica de diagnostic a afectiunilor cardio-vasculare. Aceasta

metoda foloseste ultrasunete, care realizeaza un ecou (sonograma) a inimii si care poate evidentia
modificarile structurale sau chiar functionale ale acesteia. Ecocardiografia mai poate evalua si
severitatea stenozei mitrale sau prezenta unor complicatii, precum tromboza atriala (trombi atriali).
Ecocardiografia transesofagiana este o metoda performanta, care consta in introducerea prin
esofag a unui transductor care emite ultrasunete (care este localizat anatomic langa cord) si care poate
oferii informatii importante asupra morfologiei si functionalitatii inimii. Aceasta metoda este folosita
pentru evaluarea anatomiei si fiziologiei valvei mitrale dupa corectarea chirurgicala (valvuloplastie).
Ecocardiografia poate evidentia urmatoarele:
- inchiderea, respectiv deschiderea valvei mitrale;
- masurarea orificiului mitral: in mod normal orificiul mitral masoara intre 4 si 5 cm; stenoza mitrala
apare atunci cand diametrul orificiului este mai mic de 4 cm; cu toate acestea, simptomele afectiunii
apar doar atunci cand diametrul orificiului mitral este de aproximativ 2 cm; interventia chirurgicala de
corectare este indicata in momentul in care se identifica o stenoza de 1,5 cm;
- masurarea indirecta a presiunii intraatriale (datorata stenozei subiacente); acesta este un indicator
important al severitatii stenozei mitrale;
- evaluarea morfologiei si functionalitatii ventriculului stang (dimensiunile peretilor, evaluarea fractiei
de ejectie);
- masurarea presiunii din arterele pulmonare: presiunea pulmonara mai mare de 20 mmHg, indica
decompensarea functiei cardiace, cu riscul aparitiei edemului pulmonar acut;
- masurarea dimensiunilor atriului stang, precum si identificarea trombilor de la acest nivel (extrem de
importanta mai ales in randul persoanelor cu fibrilatie atriala);
- evaluarea functiei celorlalte valve ale inimii.
Ecocardiografia este metoda cea mai eficienta pentru evaluarea periodica a functiei cardiace.
Sonograma cardiaca poata identifica complicatiile cardiace asociate stenozei mitrale si ajuta la
stabilirea corecta a algoritmului terapeutic, in cazul aparitiei insuficientei cardiace.

Electrocardiograma:

Electrocardiografia, este o investigatie care evalueaza activitatea electrica a inimii. Se ataseaza

mai multi electrozi la nivelul ariei precordiale, care vor inregistra impulsurile electrice ale cordului.
Acestea sunt imprimate apoi pe o hartie speciala si vor fi interpretate de medicul specialist (traseu
EKG).

Electrocardiografia poate evalua:

- ritmul sinusal al cordului si frecventa cardiaca;
- evaluarea dimensiunilor atriilor si ventriculilor (in special al atriului stang);
- identificarea bolii cardiace ischemice sau a infarctului miocardic acut (care se pot agrava in cazul
pacientilor cu stenoza mitrala).

Radiografia pulmonara:

Radioscopia sau radiografia pulmonara, pot evidentia modificari ale cordului prezente in
stenoza mitrala (marirea atriului stang) sau modificari ale parenchimului pulmonar (edem interstitial, in
special la nivelul hilurilor si bazelor pulmonare). Rareori, se pot vizualiza calcificari ale valvelor cardiace.
Trebuie sa specificam ca EKG-ul si radioscopia pulmonara identifica modificari patologice doar in cazul
aparitiei complicatiilor stenozei mitrale: cardiomegalie (marirea in volum a cordului), hipertrofie
(ingrosarea peretilor cordului), prezenta aritmiilor sau a ischemiei (vascularizatie inadecvata a
cordului).

Evolutie:

Dupa instalarea simptomelor stenozei mitrale, este necesar un interval de aproximativ 3-10 ani
pana la aparitia complicatiilor sau instalarea insuficientei cardiace. Atat timp cat simptomele sunt
relativ usoare, nu este necesar tratamentul chirurgical ci doar cel medicamentos. Odata cu inrautatirea
simptomelor tratamentul medicamentos conservator devine insuficient, fiind necesara inlocuirea
chirurgicala a valvei mitrale.
Complicatii:

Cu toate ca stenoza mitrala este considerata o afectiune cronica, usoara, cu evolutie lenta,
exista anumite complicatii care pot aparea si care pot agrava brusc boala.
Cele mai frecvente complicatii care pot aparea la persoanele cu stenoza mitrala, sunt urmatoarele:
- aritmiile cardiace(afectiuni caracterizate prin batai neregulate, anormale ale cordului)
- insuficienta cardiaca (incapacitatea cordului de a asigura oxigenarea si necesarul de substante
nutritive necesare functionarii celorlalte organe sau realizarea acestora printr-un efort cardiac mare,
care depaseste mecanismele compensatorii fiziologice)
- endocardita bacteriana (infectia camerelor si valvelor cardiace cu microorganisme bacteriene
provenite din alte focare de infectie sau prin inoculare iatrogena).
Toate aceste complicatii necesita tratament medical de urgenta, deoarece pun viata
pacientului in pericol (aparitia insuficientei cardiace acute).

Tratament – Generalitati:

Tratamentul stenozei mitrale depinde de severitatea si simptomele afectiunii, care apar de

obicei dupa o perioada de latenta de 10-40 de ani de la atacul reumatic acut. In cazul persoanelor fara
simptome sau cu simptome minore, nu este necesar nici un tratament, insa este obligatorie efectuarea
unor controale medicale de specialitate regulate (ecocardiografie), care sa identifice eventualele
modificari ce pot aparea pe parcursul evolutiei bolii. Aparitia unor complicatii precum insuficienta
cardiaca, fac necesara evaluarea severitatii stenozei si stabilirea tratamentului corect (de obicei
inlocuirea valvei mitrale).

Optiunile terapeutice depind de:

- gravitatea si evolutia stenozei mitrale, cu initierea tratamentului doar in cazul aparitiei unor
simptome mai grave;
- gravitatea simptomelor, odata cu aparitia acestora se recomanda inceperea tratamentului
medicamentos, pentru a putea preveni astfel aparitia unor complicatii severe;
- prezenta unor complicatii precum insuficienta cardiaca, edemul pulmonar sau agravarea bolii
cardiace ischemice asocial;te, care necesita tratament chirurgical (inlocuirea valvei mitrale);
- gradul afectarii morfologiei si functionalitatii valvei mitrale; valvuloplastia (corectarea chirurgicala a
valvei mitrale native) poate fi suficienta in cazul pacientilor cu functie partial pastrata; in cazurile cu
morfologie si functie proasta a valvei, este indicata inlocuirea mitralei cu o valva artificiala;
- starea generala de sanatate, bolile asociate si varsta pacientului: tratamentul chirurgical de corectare
poate fi efectuat printr-o metoda putin invaziva (valvulotomia cu balon) sau printr-o metoda invaziva
(comisurotomia deschisa).

Tratament initial:

Stenoza mitrala este o afectiune cronica cu evolutie lenta. Odata cu agravarea stenozei, apar
anumite modificari compensatorii a functiei cordului (cresterea contractilitatii, marirea in volum a
atriului stang). In timp, mecanismele compensatorii sunt depasite si apare insuficienta cardiaca. Sunt
necesari 10-20 de ani de evolutie pana la aparitia simptomelor bolii. Aceasta faza, numita
asimptomatica, nu necesita tratament, insa evaluarea periodica a functiei cardiace este obligatorie.
Trebuie sa precizam ca pe parcursul perioadei asimptomatice, este obligatorie tratarea cu antibiotice a
tuturor infectiilor bacteriene sau fungice (infectii dentare, urinare, digestive, etc), deoarece persoanele
cu valvulopatii (afectiuni ale valvelor cardiace) au un risc crescut de a dezvolta endocardita infectioasa
(infectia bacteriana sau fungica a cavitatilor si valvelor cardiace). Orice manevra sangeranda efectuata
in randul acestor pacienti, trebuie sa fie precedata de tratament antibiotic corespunzator.
Simptomele stenozei mitrale pot aparea sau se pot agrava in cazul in care organismul, in special cordul,
este suprasolicitat de anumiti factori considerati de risc, precum: sarcina, efortul fizic exagerat, stresul
emotional sau chirurgical, unele afectiuni asociate.

Tratament de intretinere:

Odata cu aparitia simptomelor stenozei mitrale, este necesara instituirea tratamentului

medicamentos pentru a preveni aparitia insuficientei cardiace.

Tratamentul medicamentos include urmatoarele tipuri de medicamente:

- diureticele: sunt medicamente care ajuta la eliminarea surplusului de apa din organism; diureticele
scad presiunea arteriala si implicit presiunea de la nivelul atriului stang si venelor pulmonare;
diureticele sunt folosite si in tratamentul edemului pulmonar;
- antibioticele: sunt folosite cel mai des in scop profilactic, pentru prevenirea endocarditei bacteriene
(infectia camerelor si valvelor inimii); acestea sunt administrate ori de cate ori pacientul are o infectie
(dentara, urinara, digestiva, etc) si urmeaza sa efectueze o manevra invaziva, care poate favoriza
raspandirea sangvina a infectiei;
- medicatia antiaritmica: agentii beta blocanti, blocantii canalelor de calciu, digoxinul, sunt folosite cu
succes in tratamentul fibrilatiei atriale, aritmie des intalnita in cazul pacientilor cu stenoza mitrala;
- medicatia anticoagulanta: este folosita tot in scop profilactic, ea ajuta la fluidificarea sangelui si
impiedica formarea trombilor la nivelul atriului stang dilatat.

Tratament in cazul agravarii bolii:

Accentuarea stenozei se coreleaza cu agravarea simptomatologiei si in majoritatea cazurilor

este necesara instituirea tratamentului chirurgical.
Tratamentul chirurgical al stenozei mitrale se poate efectua prin 3 metode si anume:
- valvulotomia cu balon: este o metoda putin invaziva, care consta in introducerea unui cateter cu
balon printr-o artera pana la nivelul cavitatilor inimii; odata ajuns la nivelul valvei mitrale stenozate, se
umfla brusc balonul pentru a incerca largirea orificiului ingustat; metoda este eficienta in majoritatea
cazurilor necomplicate si nu necesita incizia chirurgicala a toracelui si inimii;
- comisurotomia deschisa: este o metoda chirurgicala invaziva, care necesita incizia toracelui si
cordului; valvuloplastia consta in curatirea si repararea valvei mitrale stenozate (indepartarea
depozitelor calcificate si a testului fibros);
- inlocuirea valvei mitrale: este o metoda chirurgicala invaziva, care necesita incizia toracelui si
cordului; dupa stabilirea circulatiei extracorporeale, se incizeaza inima si se inlocuieste valva mitrala cu
o valva artificiala; inlocuirea valvei mitrale se realizeaza doar in cazul pacientilor care au dezvoltat
complicatii ale stenozei mitrale, precum insuficienta cardiaca si nu inainte, pentru a se pastra cat mai
mult timp valva mitrala nativa.
In cazul in care valva mitrala nu este deteriorata ireversibil, se recomanda mai degraba valvuloplastia
decat inlocuirea valvei, deoarece inserarea unei valve artificiale presupune anumite riscuri
(deteriorarea acesteia, tratamentul anticoagulant permanent).

Tratament kinetic:

Recuperarea prin kinetoterapie este de asemenea foarte important in stenoza mitrala. Se

recomanda gimnstica medicala deoarece prin efectuarea acesteia se intretine un tonus vascular bun.
Este foarte important sa se respecte cu strictete numarul de sedinte stabilit si exercitiile prescrise de
kinetoterapeut.

I. TESTAREA LA EFORT A BOLNAVILOR CARDIO-VASCULARI :

Clasificarea testelor de efort:

1. Teste cu efort submaximal standardizat, cu intensitate constanta – Testul Master
2. Teste cu efort submaximal, cu intensitate progresiva – pe covor rulant sau cicloergometru
Testarea la efort a cardiovascularilor reprezinta o completare a diagnosticului clinic.
Este necesara :
• Cunoasterea severitatii bolii
• Monitorizarea evolutiei sale
• Individualizarea programului de antrenament fizic
• Monitorizarea efectelor obtinute prin aplicarea diferitelor masuri terapeutice
• Evaluarea tolerantei la efort în cadrul activitatii profesionale
Exista astazi numeroase tehnici care permit explorarea functionala cardiovasculara, de la cele
mai simple, accesibile fiecarui medic si kinetoterapeut si aplicabile în masa, pâna la cele mai
complicate, practicate în laboratoare specializate, putând sa cuprinda un numar mic de bolnavi.
Oportunitatea si alegerea unora sau altora dintre ele înaintea instituirii unui program de
antrenament fizic depinde nu numai de posibilitatile laboratorului care le executa, dar mai ales de
afectiunea despre care este vorba, de stadiul ei de evolutie si de scopul examinarii.

Clasica determinare:
• a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale:
o în clinostatism
o în ortostatism
o în timpul executarii unui efort fizic
o dupa terminarea lui
• înregistrarea electrocardiogramei:
o în repaus
o în timpul efortului asigura o mare parte din cerintele necesare în vederea instituirii programului de
kinetoterapie. În numeroase cazuri însa, este necesar sa se recurga la datele oferite de cercetarile din
laborator pentru a deduce cel putin unele aspecte care ar putea fi prezente la bolnavul examinat.
Se admite astazi ca testul de efort progresiv, pe cicloergometru, se indica tuturor coronarienilor (mai
putin angina pectorala instabila si infarctul miocardic acut în primele zile de evolutie), inclusiv celor
cu insuficienta cardiaca congestiva.

Scopul testului de efort este:

• stabilirea capacitatii de efort (deficitul aerobic functional - DAF, clasa NYHA)
• stabilirea pragului anginos (deficitul aerobic miocardic - DAM)

Obiective:

1. educarea bolnavului în vederea respectarii unui regim alimentar care sa tinda la normalizarea
greutatii corporale,
2. diminuarea prin autoeducare a efectelor nocive ale stresurilor din viata curenta,
3. intensificarea dozata a schimburilor metabolice,
4. intensificarea activitatii sistemului de transport a O2 în vederea solicitarii dozate a cordului,
5. marirea fortei si rezistentei grupelor musculare ale membrelor si trunchiului,
6. îmbunatatirea coordonarii în executarea diferitelor acte motrice.
7. relaxarea musculara si neuro-psihica
8. evitarea efectelor nocive ale sedentarismului.
9. mentinerea sau chiar cresterea capacitatii de efort maxima in raport cu severitatea afectarii
10. îmbunatatirea activitatii motrice, asa încât ea sa se desfasoare într-un mod economic, fara
contractii musculare inutile, excesive, fara a impune cordului un efort prea mare;
11. realizarea unei activitati economice a cordului, circulatiei periferice si metabolismului muscular,
pentru a putea executa eforturile fizice cu o solicitare cât mai mica a cordului.
12. reorientarea profesionala in raport cu capacitatea maxima de efort castigat.

Mijloace:

- mers, alergare usoara, urcat pe scari, elemente din sport fara caracter competitive;
- mobilizari pasive; mobilizari active analitice ale membrelor; ADL-uri; exercitii de stretching;
- exercitii de mobilizare usoara a toracelui si membrelor superioare si inferioare;
- exercitii la bicicleta ergometrica;
- activitati casnice curente, gradinarit;
- masajul membrelor superioare si inferioare;
- exercitii analitice cu efect circulator sub forma miscarilor de membre superioare si inferioare,
executate sub forma de pendulare si balansare, alternativ cu circumductii si flexii;
- exercitii de respiratie legate de miscarile membrelor superioare, inferioare si ale trunchiului,
exercitii de respiratie diafragmatica;
- exercitii de abdomen în special izotonice dar executate lent;
- exercitii cu obiecte portative usoare;
- exercitii aplicative sub forma de mers ritmic sau alte variante;
- terapie ocupationala sub forma de activitati potrivite preferintelor si sexului;
- pozitii de repaus cu accent pe odihna: decubit dorsal cu capul ridicat, decubit lateral drept, asezat
rezemat, asezat, si decubit dorsal cu membrele inferioare putin peste nivelul orizontal;
- exercitii de membre inferioare efectuate în pat sub forma pasivo-activa cu amplitudine redusa si
fara încordare musculara;
- masajul spatelui în special al toracelui, în care predomina manevrele cu caracter relaxant (efleuraj,
frictiuni, vibratii).;
- exercitii de trunchi sub forma de circumductii;
- exercitii de respiratie cu accent pe expiratie;
- exercitii de mobilizare analitica a tuturor segmentelor;
- contractii musculare analitice izometrice sau „intermediare” ;
- exercitii de relaxare: balansari ale membrelor, scuturari de membre executate de pacient sau
scuturari pasive executate de catre kinetoterapeut, rasucirile de trunchi sau unele pozitii cu rasucirea
trunchiului;
- exercitii de relaxare neuro-psihica - metoda autotraining-ului a lui Schultz si a lui Edmund
Jacobson, gimnastica colectiva relaxanta recomandata de E. Gindler si N Stoltze, metoda I. Parow,
metoda A. Macagn;
- fizioterapie (hidroterapie stimulanta);
- plimbari de durata mai lunga (60 – 90 min.).

Mod de viata al pacientilor cu stenoza mitrala:

Exercitiul fizic:

Persoanele diagnosticate cu stenoza mitrala trebuie sa evite efortul fizic exagerat, deoarece
acesta poate agrava evolutia bolii. Este necesar controlul medical de specialitate, periodic, pentru a
stabilii tipul efortului fizic care poate fi efectuat de pacient. Odata cu aparitia semnelor de insuficienta
cardiaca, efortul fizic trebuie redus semnificativ, pentru a preveni aparitia complicatiilor. In unele cazuri
se ia in considerare chiar schimbarea meseriei pacientului, daca aceasta presupune efectuarea unui
efort fizic exagerat. Sunt recomandate plimbarile si exercitiile de gimnastica medicala. Nu sunt
recomandate inotul, joggingul sau aerobicul.

Dieta:

Stenoza mitrala necesita stabilirea unei diete adecvate care sa previna pe cat posibil aparitia
unor complicatii. Dieta este obligatoriu hiposodata (cu un continut scazut de sare), pentru a evita
incarcarea volemica si formarea de edeme. Excesul de fluide cresc lucrul mecanic al cordului si
agraveaza insuficienta cardiaca.
De asemenea un regim normosodat sau chiar hipersodat, poate accentua unele simptome precum:
fatigabilitatea marcata, dispneea, edemele. Alimentele care trebuie evitate in cazul persoanelor
cardiace sunt: cipsurile, alunele, carnea si branza procesata, conservele, pizza, maslinele, mancarea tip
fast-food si mancarea semi-preparata.
De fiecare data cand se consuma produse alimentare noi, se recomanda citirea cu atentie a
etichetelor. De asemenea trebuie consultat medicul specialist in cazul schimbarii medicatiei (exista
anumite preparate medicamentoase care au un continut ridicat de sodiu si care trebuie evitate).
 BIBLIOGRAFIE

1. Branea I., Mancas S. – “Exercitiile fizice si rolul lor in programul complex de

recuperare al bolnavilor coronarieni”, Timisoara Medicala, 1989.
2. Dennis A. – “Rehabilitation of patients with coronary artery disease” In:
Braunwald E Heart Desease W. B. Saunders Company Fourth Ed, 1992.
3. Marcu V. – “ Bazele teoretice ale exercitiilor fizice in kinetoterapie”, Ed. Militara,
Bucuresti, 1990.
4. Negoescu I., Negoescu Chergi I. – “ Recuperarea medicala complexa a bolnavului
locomotor hipertensiv, Oradea, Ed. Treira, 1889.
5. Zdrenghea D., Branea I. – “ Recuperarea bolnavilor cardio-vasculari, Ed. Clusium,
1995.
6. www.scribd.com
7. www.sfatulmedicului.ro