INTRODUCERE

Asistenta medicala este constiinta celui lipsit de constiinta, dragostea de viata pentru cel
care a incercat sa se sinucida , ochii pentru cel care a orbit de curand , cunostintele si
intelegerea pentru tanara mama , mana pentru cel cu mana amputata de curand si vocea pentru
cel slab de a putea vorbi.
Am ales s dezbat aceast tem datorit implicaiilor sociale i economice care le
aduce aceast patogenie a fracturilor extremitii proximale a femurului.
Aceste tipuri de fracturi se ntlnesc la tineri ntr-un procent foarte mic ca urmare a
unui traumatism violent la nivelul extremitaii proximale a coapsei, iar traiectul de fractur
este unul subtrohanterian; ponderea cea mai mare o au vrsnicii, unde femeile de peste 50 de
ani reprezint circa 75% din pacieni. Gravitatea este dat de o probabilitate ridicat de
mortalitate la vrstnici; din punct de vedere funcional deoarece se consolideaz ru i se
complic cu necroza ischemic a capului femural.
Scopul lucrrii este determinarea frecventei de producere a fracturilor de col femural
pe grupe de varste si de a aduce n lumin factorul de risc major pentru fractura de old
osteoporoza care rmne o afeciune nc subdiagnosticat i subtratat.
De asemenea ,orice adult peste 40 de ani trebuie sa fie constient ca orice fractura poate fi
un semn de avertizare pentru osteoporoza. Asadar, el trebuie sa isi faca testele necesare pentru
a vedea daca sufera de aceasta afectiune si de a urma un tratament corect.
Cauza cea mai frecventa a fracturii de col femural este deteriorarea calitatii osului in
cadrul procesului normal de imbatranire. Pentru a impiedica acest lucru, se recomanda in
primul rand , un mod de viata activ,cu practicarea a minim 30 minute de miscare usoara
zilnic,o alimentatie bogata in proteine, lactate, fructe si legume evitarea consumului excesiv
de alcool si tutun.
Sanatatea este un drept fundamental pentru fiinta umana.Poate fi definit ca un triplu
echilibru , reprezentat de un triunghi echilateral in care fiecare latura reprezinta o dimensiune.
Am considerat ca aceasta tema ne arata cat de grave sunt fracturile de col femural si cat de
importanta este sanatatea.


I. NOIUNI DE ANATOMIE

I. 1. ANATOMIA FEMURULUI

F E M U R U L este un os lung ( cel mai lung os al corpului) i pereche care
formeaz singur scheletul coapsei. Pe schelet este oblic ndreptat de sus n jos i lateromedial.
Cnd clciele sunt alipite, cele doua femure se ating prin epifizele lor inferioase. Aceast
oblicitate este mai accentuat la femei, deoarece pelcisul este mai larg dect la brbai.
Femurul prezint de studiat corpul i dou epifize.
O r i e n t a r e. Se aeaz n sus extremitatea cotit, medial suprafaa sferic i
articular a acestei extremiti, posterioar marginea cea mai aspr a osului.
C O R P U L. Prezint o uoar curbur cu concavitatea posterioar. Corpul este
prismatic triunghiular i deci vom avea de descris trei fee i trei margini.
F a a a n t e r i o a r , convex i neted, este acoperit de muchiule vast
intermediar; faa lateral d insecie muchiului vast intermediar; faa medial nu are nici o
particularitate
M a r g i n i l e m e d i a l i l a t e r a l sunt puin pronunate. Marginea
posterioar este rugoas, groas, proeminent i se numete l i n i a a s p r . Ea se strbate
de sus n jos corpul femurului i ne-a servit la orientarea lui. Linia aspr prezint o b u z
l a t e r a l i o b u z m e d i a l . Cele dou buze i interstiiul dintre ele dau
inserie unei serii de muchi: vastul lateral, vastul medial, adductorul mare, adductorul lung,
adductorul scurt i bicepsul femural.



Fig. 1 Femurul
n poriunea superioar linia aspr se trifurc, dnd:

1. o ramur lateral, numit t u b e r o z i t a t e a g l u t e a l pentru muchiul
gluteu mare; ramura se termin la nivelul epifizei superioare a osului, lng
trohanterul mare, transformndu-se la acest nivel uneori ntr-un adevrat tubercul,
numit trohanterul al treilea;
2. o ramur medial, ce se continu cu linia intertrohanteric de pe epifiza superioar; pe
ea se inser muchiul vast medial;
3. o ramur mijlocie pe care se inser muchiul pectineu.
n poriunea inferioar linia aspr se bufurc, delimitnd o suprafa triunghiular
numit f a a p o p l i t e e.
E P I F I Z A S U P E R I O A R . Prezint capul, colul i dou tuberoziti
numite marele i micul trohanter. Epifiza superioar este legat de corp printr-un col
chirurgical.
C a p u l. Este articular i reprezint dou treimi dintr-o sfer. Prezint foseta capului
pentru inseria ligamentului capului femural.
C o l u l. Este o coloan osoas puternic, turtit anteroposterior, care unete capul cu
restul osului. Este ndreptat oblic de sus n jos i mediolateral i formeaz cu diafiza unghiul
de nclinaie care msoar 125 - 145, peste 80% din populatie avand un unghi de 135 grade.
Axul colului formeaz cu axul transversal al extremitii inferioare un alt unghi, numit
unghiul de declinaie. Axul transversal ce trece prin condilii femurali rspunde planului
frontal al corpului, pe cnd al colului este oblic nainte i medial. Aceste dou axe determin
unghiul de declinaie, care msoar n medie 12.
Modificrile unghiului de nclinaie i declinaie se repercuteaz asupra atitudinii
membrului inferior. Mrirea unghiului de nclinaie are ca rezultat ducerea membrului inferior
n abducie. Invers, micorarea lui imprim adducia membrului inferior. Mrirea unghiului de
declinaie pune membrul inferior n rotaie medical. Micorarea sau reducerea lui la zero
duce membrul inferior n rotaie lateral.
Greutatea corpului se transmite de la bazinul osos la membrul inferior liber prin colul
femural. Direcia forelor ce se transmit solicit din partea colului o mare rezisten, ceea ce
explic arhitectura lui trabecular deosebit de complex, alctuit dintr-un sistem de boli.
Dup vrsta de 50 de ani, sistemul trabercular ncepe s se resoarb, iar cavitatea medular se
continu n epifiza superioar. Greutatea corpului i resorbia osoas favorizeaz fracturile
colului. Formarea calusului fiind mai dificil, aceste fracturi au un caracter foarte grav.
Din punct de vedere descriptiv, colul prezint dou fee : anterioar i posterioar. Faa
anterioar este limitat lateral prin linia intertrohanteric, iar cea posterioar, prin creasta
intertrohanteric.
T r o h a n t e r u l m a r e . Este o proeminen patrulater ce continu n sus
corpul femural. Pe faa lui medial se gsete fosa trohanteric n care se inser muchiul
obturator extern. Trohanterul mare d inserie unor muchi care unesc pelvisul cu femurul,
numii din aceast cauz muchi pelvitrohanterieni ( gluteu mijlociu, gluteu mic, piriform,
etc.)
Trohanterul mare se poate palpa cu uurin pe faa lateral a coapsei.
T r o h a n t e r u l m i c . Este o proeminen mamelont, situat la partea
posteroinferioar a colului. Pe el se inser muchiul iliopsoas.
Trohanterul mare i mic sunt unii prin linia intertrohanteric ( situat anterior) i prin
creasta intertrohanteric ( mai proeminent ca precedenta, situat posterior), care d inserie
muchiului ptrat femural.
E P I F I Z A I N F E R I O A R . Este un masiv voluminos, mai ntins n sens
transversal dect n sens anteroposterior. Este format din dou proeminene articulare
puternice, numite condili. Anterior, cei doi condili converg spre o suprafa articular numit
fa patelar, n timp ce posterior condilii sunt separai de o fos adnc numit fosa
intercondilar.
F a a p a t e l a r . Are forma unei trohlei, cu un an anteroposterior ce separ
dou povrniuri.
C o n d i l i i. Sunt n numr de doi, dintre care unul medial i cellalt lateral. Ei diverg
anteroposterior, delimitnd astfel fosa intercondilar menionat. Condilul medial este mai
ngust ca cel lateral i descinde mai jos ca acesta; graie acestei particulariti, coapsa
formeaz cu gamba un unghi obtuz de 170 - 175 deschis lateral. Unghiul este mai accentuat
la femei dect la barbai. Cnd condilul medial descinde prea mult, rezult o deformare
numit genu valgum, caracterizat printr-o oblicitate mai mare a femurului, proiecia medial
a genunchiului i diminuarea unghiului lateral sub 145. Situaia invers, cnd unghiul dintre
cops i gamb este deschis medial, constituie genu varum.
Fiecare condil prezint tri fee : articular, intercondilar i cutanat.
F e e l e a r t i c u l a r e continu napoi cele dou povrniuri ale feei patelarei
descriu o curb anteroposterioar, cu raza descrescnd de la 43 mm ( n partea anterioar) la
16 mm ( n partea posterioar).
F e e l e i n t e r c o n d i l a r e se privesc ntre ele i delimiteaz f o s a i n t e
r- c o n d i l a r . P e feele intercondilare se inser ligamentele ncruciate ale articulaiei
genunchiului.
Feele cutanate sunt accidentate. Prezint cte o proeminen numit epicondil
medial, respectiv epicondil lateral, pe care se inser ligamentele colaterale ale articulaiei
genunchiului.
Deasupra i napoia epicondilului medial se gsete o alt proeminen, tuberculul
adductorului pe care se inser muchiul adductor mare. Lng acest tubercul se inser capul
medial al mechiului gastrocnemian.
Faa cutanat a condilului lateral d inserie capului lateral al muchiului
gastrocnemian i muchiului popliteu.
Condilii i epicondilii femurali se pot palpa cu uurin de o parte i de alta a patelei.
De asemenea se poate palpa tuberculul adductorului, imediat deasupra i napoia epicondilului
medial.






I. 2. MUSCULATURA COAPSEI

M u s c u l a t u r a c o a p s e i se mparte n trei grupe funcionale: extensori,
flexori i aductori.

Muchii extensori:

a) muchiul croitor este flexor i slab aductor al articulaiei coxofemurale n locomoie,
flexor al gambei pe coaps i rotator intern al genunchiului (cnd gamba este parial
flexat).
b) muchiul cvadriceps femural, este extensor al articulaiei genunchiului.

Muchii flexori

a) muchiul semitendinos situat pe partea medial a feei posterioar a coapsei, este
flexor al genunchiului, efectueaz o rotaie interioar dac genunchiul se afl n flexie.
b) muchiul semimembranos situat sub muchiul precedent i are aceai aciune ca i
muchiul semitendios.
c) muchiul bicept femural acioneaz ca flexor al genunchiului, efectueaz i o rotaie
lateral, dac genunchiul se afl n flexie.

Muchii aductori sunt situai n partea medial a coapsei:

a) muchiul pectineu are o slab aciune de aducie, este mai mult un flexor i un rotor
exterior al coapsei.
b) muchiul aductor lung are aciune de aducie, flexie i rotaie a coapsei.
c) muchiul aductor scurt, similar cu muchiul aductor lung.
d) muchiul gracilis, situat pe partea median a coapsei. Ca aciune are o component de
aducie i de rotaie intern a gambei, dac genunchiul se afl n flexie.
e) muchiul aductor mare, muchi profund, situat n partea medial a coapsei, este cel
mai puternic aductor al coapsei, avnd nsa o aciune de rotaie interna.
Fractura de col femural
Colul femural este reguinea anatomica cuprinsa intre capul femural si regiunea
pertrohanteriana.







Fracturile colului femural ocup un loc aparte n traumatologia osteoarticular,
datorita frecvenei lor crescute, dificultilor terapeutice i complicaiilor de ordin local i
general ce pot aprea n evoluia lor.
DEFINIIE
Numim fractur, ntreruperea continuitii unui os.
Ea se produce prin aciunea direct sau indirect a unui agent traumatic asupra osului.
Aciunea agentului traumatic trebuie s fie foarte violent pentru a produce o fractur.
La persoanele n vrst, la care exist un proces de rarefiere ( distrugere ) a structurii
osoase osteoporoz-rezistena osului scade foarte mult, astfel nct fractura se poate produce
i dup traumatisme mai mici. Spre exemplu, un btrn poate face o fractur de col femural
chiar dac a czut n timp ce mergea.
Oasele patologicecare au n ele abces sau formaiuni tumorale, se fractureaz cu
uurin la nivelul leziunii.

Etiologie i mecanism de producere.
Factorii etiologici depind de :
1.calitatea osului .
Fracturile colului femural se ntlnesc frecvent n practic. Se ntlnesc mai frecvent la
femeile n vrst care sunt mai puin active i mai expuse la osteoporoza. Toate statisticile
menioneaz c frecvena fracturilor gtului femural crete cu vrsta, 75% survenind dup 60
de ani.
2. mecanismul de producere.
Extremitatea superioar a femurului, sub aspectul tensiunilor ce se exercit asupra ei,
se aseamn cu braul unei macarale. Cercetrile lui Kulmann au artat c ntre structura
trabecular a extremitii superioare a femurului i forele dezvoltate n braul unei macarale
sunt asemnri izbitoare. ntr-adevr, la nivelul extremitii superioare a femurului gsim
substana osoas dispus n doua sisteme trabeculare importante:
- un sistem trabecular ce se rsfir ca un evantai la nivelul capului
pornind de pe faa superioar, portanta, a acestuia, ndreptndu-se n jos
i extern, ctre corticala inferioar a gtului femural i constituind
evantaiul de susinere Delbet. Acest evantai, la partea sa inferioar, se
condenseaz ntr-o zon osoasa dens, constituind pintenul Adam ;
partea posterioar a acestuia este constiuit din lamele dure i
compacte, care formeaz pintenul Merkel;
- un al doilea sistem trabecular, dezvoltat pe direcia forelor de tensiune
ce tind s flecteze gtul femural, pornete din partea inferioar a capului
femural i se ndreapt n sus i extern ctre corticala superioar a
gtului femural.

Acest sistem trabecular se intersecteaz cu traveele sistemului de susinere, nct
confer capului femural o rezisten osoas deosebit, capul fiind de fapt partea cea mai
rezistent a extremitii superioare a femurului. Rezistena sa este mai mare n centru, unde se
ncrucieaz cele doua sisteme trabeculare osoase; materialul de sintez va gasi la acest nivel
un punct solid de sprijin, mai cu seama c, o data cu naintarea n vrst, rezistent capului
femural devine cu puin inferioar celei a subiecilor tineri.

n regiunea trohanteriana, doua fascicule trabeculare pornind de la corticala diafizara
intern i extern se ncrucieaz, formnd o ogiva.

ntre sistemul trabecular de susinere de la nivelul capului femural i cel ogival de la
nivelul masivului trohanterian, n poriunea mijlocie a gtului femural, exist o zona - zona
Ward - n care densitatea esutului osos este mai mic. Rezistena diminuat a gtului femural
n aceast zon face ca pn la vrst de 45 de ani frecvena fracturilor mediocervicale s fie
mai mare dect a celor pertrohanteriene.
Structura trabeculara dens i ntretiat se modific cu vrsta; dup 60 de ani asistm
la resorbia traveelor osoase, nct la vrstnici apare o zona de rezisten mecanic sczut, n
special la nivelul stlpului extern al sistemului ogival, ceea ce face ca fracturile bazicervicale
i cele pertrohanteriene s fie mai frecvente dup aceast vrst.

Backman,arat c fractura colului femoral nu poate s aib loc dect dac, n cdere, se
produce un valgus combinat cu o micare de rsucire a colului femoral fa de capul blocat n
cotil, prin compresiunea traumatismului i contractur muscular.
n orice fractur a colului femoral exist un mecanism iniial de valgus ( rezultat al
rotaiei externe asociat torsiunea ) care duce la fractur n coxa vara, cu impactarea
postero-superioar a fragmentelor (fractur prin abductee angrenat ). Cnd fractura se
dezangreneaz pentru a realiza fractura n coza vara ( adducie ), aceasta nu se poate continua,
exagernd unul din cele dou component ale sale, n functie de rezistena ntlnit la nivelul
peretelui posterior al colului. Dac rotaia extern predomin i colul cedeaz la partea
superioar, se produce fractura n coxa vara ( adducie ) cu tasare sau cominutie posterioar.
Dac tensiunea predomin i peretele posterior al colului femoral rezist, se produce
fractura spiroid cu cioc proximal.

Anatomie patologic.
Traiectul de fractur, n poriunea superioar, este situat juxtacefalic. El poate ncepe
exact la periferia cartilajului articular, i n aceast situaie are toate condiiile s lezeze
pediculul vascular superior, sau se situeaz puin mai extern, menajnd pediculul vascular. De
la acest nivel, traiectul de fractur se ndreapt spre marginea inferioara a gtului, rmnnd
strict sub capul femural, sau se abate ceva mai n afara. Acest traiect de fractura nu este neted,
ci prezint numeroi dini corticali, iar la partea posterioara este modificat prin tasare i prin
cominuia corticalei. O bun radiografie de profil a gtului femural poate s evidenieze
prezena unuia sau a mai multor fragmente corticale nfundate la nivelul fracturii.

Prezena cominutiei posterioare la nivelul traiectului de fractur face ca, n momentul
reducerii fracturii, s apar un spaiu gol cervicocefalic posterior.

Existena spaiului gol la partea posterioara a gtului femural face ca osteosinteza,
atunci cnd ntinderea acestui spaiu este mai mare de o treime din grosimea gtului femural,
s fie instabil i s duc la redeplasarea fragmentelor. Este o noiune capital care trebuie de
luat n considerare cnd se decide alegerea montajului n timpul osteosintezei fracturii.
n afara tipului de fractura cu tasare posterioara, exist un al doilea tip cu aspect
spiroid, pe care Soeur l-a etichetat drept fractura cu cioc proximal. Traiectul de fractur
delimiteaza un fragment din corticala inferioara a colului, ca un cioc osos, n continuitate cu
capul femural. Acest tip de fractura este de asemenea instabil, dar prezint mai cu seama
dificulti la reducere prin manevre externe.
n fractura prin abducie fragmentele osoase se deplaseaz unul fa de cellalt:
fragmentul distal se roteaz extern, antrennd fragmentul cefalic n rotaie intern, flexiune i
uoara abducie, cnd persista mansonul sinovial.
Atunci cnd mansonul sinovial care mbrac gtul femural este complet rupt,
fragmentele prezint o deplasare mai important, deoarece ele sunt total independente i libere
unul fa de cellalt. n asemenea cazuri fractura este instabil, capul nu rspunde la
manevrele externe de reducere i, chiar cnd a fost aproximativ redus, capul femural se
redeplaseaz n cursul osteosintezei.

CLASIFICAREA FRACTURILOR DE COL FEMURAL

Dup situaia traiectului de fractura, Delbet mparte fracturile de col femural n :
-fracturi cervicale subcapitale, in care linia de fractur trece prin jonciunea cartilajului
articular cu colul
-fracturi transcervicale n plin col femural, cu traiect oblic sau vertical
-fracturi bazicervicale sau cervicotrohanteriene, cnd linia de fractur este situat la
jonciunea colului cu masivul trohanterian.

Tipuri de fracturi ale colului femural

Dup mecanismul de producere a fracturii, L. Bohler individualiza fracturile prin
abducie i fracturile prin abducie. Fracturile prin abducie fiind angrenate, tratamentul i
prognosticul lor este favorabil. Fracturile prin abducie, dimpotriva, fiind fracturi cu deplasare
de fragmente, pun probleme dificile de tratament, iar evoluia lor este imprevizibil.

F. Pauwels, privind fracturile colului femural dintr-un punct de vedere mecanic, le-a
mprit n 3 tipuri, dup gradul de oblicitate a traiectului de fractura. n tipul I traiectul de
fractur face cu orizontala un unghi mai mic de 30 de grade; n tipul II unghiul format de
traiectul de fractura i orizontal este cuprins ntre 30 i 50 de grade, iar n tipul III unghiul
este mai mare de 70 de grade (FIG. 4) . F. Pauwels a artat c, atunci cnd traiectul se apropie
de orizontal, forele de la nivelul focarului de fractura exercit o presiune interfragmentar
favorabil consolidrii. Cu ct traiectul tinde spre verticalitate, forele de presiune n focar
diminua i lsa locul forelor de forfecare, cu efect nefavorabil asupra consolidrii.




Clasificarea Pauwels a fracturilor colului femural

Soeur mparte fracturile cervicale n dou grupe, dup cum traiectul de fractur
delimiteaz un lung vrf osos la nivelul corticalei inferioare sau al corticalei superioare a
gtului femural. El distinge fracturi cu cioc distal i fracturi cu cioc proximal, care sunt mult
mai dificil de redus i al cror prognostic este mult mai ntunecat.

R. Garden clasific fracturile colului femural n patru grupe:

- grupa I : fractura incompleta (acest tip corespunde fracturii prin abducie);

- grupa II : fractura completa, fr deplasare; n acest tip corticala inferioar a
gtului femural este rupt, dar nu exist deplasarea fragmentului cefalic;

- grupa III : fractura complet, cu deplasare pariala; n tipul III fragmentele
rmn solidarizate prin sinoviala postero-inferioar i prin repliul pectineofoveal, care se
ntinde la partea postero-inferioar a gtului femural, de la marginea cartilaginoas a
capului, pn la unghiul superior al micului trohanter. Rotaia fragmentului extern
determin bascularea capului n abducie i rotaie intern. Acest lucru este evident pe
radiografie, direcia traveelor la nivelul capului femural nemaifiind ascendent dup axa
de sprijin; ele devin orizontale, n vreme ce traveele cervicale apar verticale;
- grupa IV : fractura complet, cu deplasare total; la acest tip, sinoviala i
repliul pectineofoveal sunt total rupte, nct cele dou fragmente osoase devin
independente. Aspectul este evideniat pe radiografie, unde traveele capului femural apar
normal orientate i paralele cu traveele cervicale, dar deplasate nuntru.
Clasificarea Garden (FIG. 5) este original i prezint un interes terapeutic. n fractura
de tip I problema reducerii nu se pune. n fractura de tip II trebuie evita orice manevr care
ar duce la deplasarea fragmentelor. n fractura de tip III, reducerea prin manevre externe este
posibil datorit persistenei sinovialei. n fractura recent de acest tip reducerea se obine
prin simpla rotaie intern a membrului, fr nici o traciune sau abducie. Traciunea poate fi
chiar periculoas, expunnd la deirarea sinovialei i la bascularea capului n valgus. Fractura
de tipul IV, neavnd nicio conexiune sinovial, face ca reducerea prin manevre externe s fie
imposibil sau instabil. Este necesar ca la acest tip de fractur s se ntreasc peretele
posterior al gtului femural printr-o gref osoas, pentru a putea obine consolidarea fracturii.














Fracturile colului femural se manifest printr-o simptomatologie comun, uor de
difereniat, dup cum avem de-a face cu o fractur angrenat sau dezangrenat sau cu o
fractur subcapital, transcervical sau bazicervical.

Durerea spontan sau provocat prin apsare n regiunea inghinal sau trohanterian
este prezent n toate cazurile.
Impotena funcional poate fi total, cnd bolnavul nu poate ridica clciul de pe
planul patului, sau relativa, cnd clciul bolnavului, care ncearc s fac flexia coapsei i a
gambei, se trte pe planul patului.
Cnd fractura este angrenat, micrile active sunt posibile, dar nu trebuie insistat, cci
pot duce la dezangrenarea fragmentelor.
Atitudinea vicioasa a membrului de partea fracturii este n funcie de tipul de fractura.
n fractura subcapital i mediocervical neangrenat, membrul este n abducie fa de planul
median al corpului i n rotaie extern, cu marginea lateral a piciorului pe planul patului.
Rotaia extern poate fi corectat, dar se reproduce imediat. Fracturile angrenate prezint o
poziie fix, nemodificat.

Scurtarea membrului este evident cnd fractura este dezangrenat. Marele trohanter
se palpeaz deasupra liniei orizontale bitrohanteriene Peter, care n mod normal unete vrful
marelui trohanter cu marginea superioar a pubisului. De asemenea, triunghiul Bryant este
mai mic dect cel de pe partea sntoas. Linia Schomaker, care normal, plecnd de la vrful
marelui trohanter prin spina iliaca antero-superioara, ntlnete linia mediana a corpului la
nivelul ombilicului, n cazul fracturii trece sub ombilic, cu att mai jos, cu ct ascensiunea
trohanterului este mai mare. Prin traciune n axul membrului scurtarea se reduce, dar reapare
de ndat ce traciunea nceteaz semnul sertarului, descris de Delbet.

Deformarea triunghiului Scarpa, prin existen, la palpare, a unei tumefacii dure
semnul Laugier este dat de prezena fragmentului extern al gtului femural, care este
orientat nainte, din cauza rotaiei externe a membrului.
La oldul fracturat se constat hipotonia musculaturii fesiere i relaxarea fasciei lat
semnul Alsis , de altfel greu de apreciat.
n fracturile incomplete sau angrenate simptomatologia este mai frusta. Membrul se
gsete ntr-o atitudine indiferent nici n adducie, nici n abducie , iar rotaia extern nu
este complet. De asemenea, impotena funcional este relativ, bolnavul putndu-i corija,
n oarecare msur, rotaia extern, ns nu poate ridic membrul de la nivelul patului n
poziie de extensie. Palparea pune n eviden durerea la baza triunghiului Scarpa.
n fractura bazicervicala, rotaia extern i adducia sunt mult mai accentuate.
Regiunea trohanterian este lait, datorit ptrunderii bazei gtului femural n masivul
spongios trohanterian, iar palparea declaneaz o durere vie situat lateral, nu la baza
triunghiului Scarpa, ci la civa centimetri n afara arterei femurale. Scurtarea membrului este
de la nceput de 3-4 cm i nu se mai accentueaz, iar atitudinea acestuia este fixat, deoarece
fragmentele sunt angrenate.
CRITERII DE SUSINERE A DIAGNOSTICULUI
Diagnosticul se face pe seama examenului clinic si paraclinic.

EXAMENUL RADIOLOGIC
n orice suspiciune de fractur este obligatoriu s se execute un examen radiologic.
Aceasta precizeaz diagnosticul, arat cu exactitate sediul i aspectul fracturii, dac
exist sau nu deplasare a fragmentelor osoase, dac fractura este cominutiv, dac exist
scurtare osoas, etc.
Pe baza radiografiei se poate face i prognosticul fracturii i mai ales se poate stabili
atitudinea terapeutic.
Examenul de laborator este necesar n cazurile de fracturi multiple, plurifragmentare (cnd
este necesar intervenia chirurgical ) sau cnd intervin complicaii ( infecii ).
. Diagnostic. Cel pozitiv este relativ uor, cnd semnele clinice sunt prezente
(impotena funcional, adducia i rotaia extern a membrului, scurtarea); diagnosticul
diferenial se face cu :
- contuzia oldului (caracterul durerii i al impotenei funcionale dispar
repede, trohanterul nu este ascensionat)
- luxaia oldului, mai ales cea posterioara, se poate confunda cu fractura,
deoarece membrul este tot n atitudine de adducie, dar nu n rotaie
extern, iar capul femural se palpeaz posterior; n luxaia anterioar
membrul este n rotaie extern, ca n fractur, dar n abducie;
- fractura cotilului cu luxaia central a capului femural se difereniaz
prin durerea vie la tactul rectal, cnd se apas partea intern a cotilului
fracturat.

Examenul radiografic, n toate aceste cazuri, nltur orice confuzie clinic.



Evoluie. Fracturile gtului femural au o evoluie inegal i creeaz multe decepii,
chiar dac sunt corect tratate. Caracteristicile vascularizaiei gtului i capului femural i
raportul acesteia cu traiectul de fractur condiioneaz, n msura covritoare, evoluia
focarului de fractur i vitalitatea capului femural.
Vascularizaia capului femural este asigurat prin artera ligamentului rotund i
pediculii care iau natere din arterele circumflexe.
Artera ligamentului rotund, ramura din acetabulara, ptrunde n ligamentul rotund i,
la nivelul capului femural, se divide n 3-4 arteriole care se anastomozeaza cu celelalte
sisteme vasculare. Aceast artera irig numai 1/4 sau 1/5 din capul femural i aportul sanguin
pare s creasc cu vrsta, artera neexistnd la copil dect n 33% din cazuri (la adult, n 70 %
din cazuri).
Arterele capsulare sunt numeroase i se grupeaz n patru pediculi. Pediculul superior
este cel mai important i el ia natere din circumflex posterioar. Acest pedicul, alctuit din
3-4 vase, merge pe faa posterioar a colului ntr-un repliu sinovial i ptrunde n capul
femural la marginea cartilajului articular. Acest pedicul superior asigur 4/5 din irigaia
capului femural. n traiectul intraosos acest pedicul se ramific ntr-un mnunchi de arteriole
ce se anastomoseaza cu cele ale ligamentului rotund i cu vasele pediculului inferior i intern.
Pediculii inferiori sunt reprezentai de pediculul infero-extern ce irig colul i pintenul Merkel
i pediculul infero-intern care ptrunde n capul femural, anastomozandu-se cu ramurile
pedicului superior.
Arterele feelor sunt mai puin importante i ele se distribuie la corticala anterioar i
posterioar a gtului femural.
Dintre toate aceste surse vasculare, arterele pediculului superior sunt cele mai
importante i, totodat, cele mai frecvent lezate n cursul fracturilor gtului femural. Necroza
capului femural este consecina direct a lezrii acestui pedicul i ea se ntlnete ntr-o
proporie ce poate merge pn la 40% din cazuri.
Pe lng aspectele legate de vascularizaia capului femural, evoluia fracturilor gtului
femural este n funcie i de tipul de fractur.
Fracturile cervicale angrenate (prin abducie) au o evoluie favorabil. Ele se
consolideaz n 8 sptmni, dar uneori se pot dezangrena, devenind fracturi prin adducie.
Fracturile cervicale neangrenate (prin adducie) nu se consolideaz dac nu sunt tratate
chirurgical; adeseori nici dup acest tratament.
Fracturile cervicotrohanteriene se consolideaz totdeauna, dar cu preul unei coxa
vara, al unei scurtri i al rotaiei externe.

PROGNOSTICUL FRACTURILOR
Fracrurile au prognostic diferit i creeaz multe decepii, chiar dac sunt correct
tratate.Caracteristicile vascularizaiei gtului i capului femoral i raportul acesteia cu traiectul
de fractur condiioneaz n mare msur vindecarea focarului de fractur i vitalitatea
capului femoral. Prognosticul este dominat de complicatiile generale legate de repausul la pat:
escare,complicatii pulmonare ( pneumonie ), urinare, etc. Scopul tratamentuluineste de a
permite evitarea repausului prelungit la un pacient vrstnic.
n traumatismele nchise prognosticul este favorabil, iar n cele deschise este mai grav dar
datorit mijloacelor de chirurgie traumatismele complicate au pierdut mult din gravitatea lor.
Multe cazuri de fractur de col femoral duc la coxaartroz.
TRATAMENT

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTULUI IN FRACTURA
DE COL FEMURAL


Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii

Recolteaza prin punctie venoasa analizele uzuale:

a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-52%);

Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %); Leucocite (4.500-
11.000/mm3)

b) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm)

c) Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl); Colesterolul (120-220 mg/dl);

Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric (3,5- 7,2mg/dl)

d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este

3-8mm/l/ora, iar la femei este 6-11 mm/l/ora

e) Urocultura

f) Sumar de urina

Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la seringa.

Bolnavul este prgatit fizic si psihic anuntandu-l si explicandu-i necesitatea tehnicii.
Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul superior sprijinit in extensie sau culcat pe
pat, in decubit dorsal cu membrul superior sprijinit in extensie.

Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi musamaua solicitandu-I
bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara.

Asistenta medicala se spala pe maini cu apa curata si sapun dupa care se dezinfecteaza cu
alcool sanitar.

Se aplica garoul la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului, cu indexul
mainii stangi, se palpeaza locul pentru punctie si se dezinfecteaza cu un tampon cu alcool. Se
cere bolnavului sa deschida si sa inchida pumnul de cateva ori ramanad cu el inchis. Se
introduce acul in mijlocul venei in directia axului longitudinal al venei, se impinge acul de-a
lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm. Cu mana stanga se trage incet pistonul asprinand
pana se extrage cantitatea necesara de sange. Se deaface garoul si bolnavul deschide pumnul,
apoi se aplica un tampon de vata cu alcool peste locul unde este acul si se retage acul.

Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se spala pe maini cu apa curata si sapun.
Urocultura caracterizeaza prezenta bacteriilor in urina. Recoltarea urinei pentru urocultura se
poate executa direct din mijlocul jetului urinar, 10-20 ml urina, intr-o eprubeta sterile cu dop
de vata sau prin sondaj vezical; dupa ce se (introduce 10-2) arunca primele picaturi de urina ,
se introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila prin sonda.

Participarea asistentei medicale la examenul radiologic

Rolul asistentei medicale: investigarea bolnavilor prin examenul radiologic al sistemului
osteoarticular nu necisita o pregatire prealabila deosebita. Pansamentele vor fi ridicate de pe
portiunile examinate, iar unguentele sau alte forme medicamentoase vor fi indepartate prin
spalare cu alcool caci prin substantele rasioopace pe care eventual le contine, ele pot produce
opcitate de imagine. Pentru executarea radiografulor, bolnavul va fi culcat pe masa de
radiografie. Medicul radiolog va stabili pozitia adecvata bolnavului pentru examinare, iar
asistenta va trebui sa ajute bolnavul pentru ocuparea si mentinerea acestei pozitii. Daca
miscarile il provoaca dureri, atunci inainte de examinare, bolnavul va primi un medicament
analgesic.

Supravegherea pacientului

In ingrijirea bolnavului asistenta medicala este obligate sa-l supravegheze pentru a culege
toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia comunicand medicului tot ce a
observat la bolnav, in cursul zilei sau noptii.

Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului (faciesul
starea psihica, reactivitatea generala, somnul); functiile bolnavului, vitale si vegetative ale
organismului; aparitia unor manifestari patologice.

Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului vor fi notate graphic in
foaia de observatie.

Observarea faciesului, a starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii generale este
importanta pentru stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii.

In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale organismului vom urmari:

temperatura

respiratia

pulsul

tensiunea arteriala

diureza


Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de medic


Asistenta medicala va administra medicatia bolnavului sub indrumarea medicului
respectand anumite reguli. Nu va inlocui niciodata medicamentul prescris cu un alt
medicament cu efect asemanator. Va verifica eticheta medicamentului inainte de administrare
ca acesta san u fie alterat, degradat sa nu aiba culoarea schimbata. Respectarea caii de
administrare este obigatorie, deoarece nerespectarea poate duce la accidente grave; a orarului
de administrare si a ritmului prescris de medic deoarece unele substante se descompun sau se
elimina din organe intr-un anumit timp.

Orarul de administrare a medicamentelor este in functie si de alimentatia bolnavului.

Asistenta medicala va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al bolnavului. Va evita
incompatibilitatea dintre medicamente.

De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi timp se va administra
prin injectii separate deoarece cele doua combinate precipita.

Daca intervin greseli in administrarea medicamentelor va anunta imediat medicul.Va avea
grija sa administreze imediat medicamentele deschise deoarece se altreaza repede si va
preveni infectiile intraspitalicesti prin respectarea masurilor de asepsie si igiena pentru fiecare
cale de administrare.

Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

Pregatirea preoperatorie

1. Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia. Deoarece multi
dintre pacienti au teama de spitalizare, de diagnostic, de perioada de inconstienta din timpul
anesteziei si dupa anestezie, durere, despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are
rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da incredere in echipa
operatorie, ii asigura de o prezenta care-l va sustine, ii explica ce se va intampla cu el in sala
de operatie, in timpul transportuluii in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va
dura.

2. Pregatirea generala

a) Bilantul clinic cuprinde:

- antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza boli ca: tuberculoza,
hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme, cardiopatii)

- starea generala:

varsta

greutatea

slabire asociata cu deshidratare

- aparatul respirator

se cauta afectiuni pleuropulmonare prin inspectie

se caracterizeaza semnele functionale: frecventa, amplitudinea, ritmul respiratiei ce se
trece pe foaia de temperature de catre asistenta medicala

obligatoriu se completeaza cu radiografia pulmonara.

- aparatul cardio-vascular

Se face prin conscultatie, palpare, puls, frecventa amplitudinea.

Tensiunea arteriala se masoara cu sfingomanametrul.

Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular

E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la persoanele de peste 45 de ani.


b) Bilantul paraclinic cuprinde:

- examenele de rutina absolut obligatorii:

Determinarea de grup sanguine si factor RH (se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe
nitrat de sodiu)

Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina

- examene complete

HLG (hamoleucograma) cu formula leucocitara se recolteaza prin punctie venoasa 2
ml de sange pe E.D.T.A.

V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular) se recolteaza prin punctie venoasa fara staza
venosa 1.6 ml sange pe 0.4 ml de nitrat de sodium 8

Valori normale la 1 ora 2-5 mm

la 2 ore 5-10 mm

la 24 ore 20-50 mm

Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange prin punctie venoasa pe 0,5 ml oxalate
de sodium 3,8 %

- timp Quick valori normale = 6-12 secunde

- timp Hovell valori normale= 60-120 secunde

Bilantul electronic

Examenul sumar de urina


3. Pregatirea locala

In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil care sa
contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei postoperatorii, pentru
hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua
clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si dimineata.

Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea inghinala,
ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja.

Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg posibil,
dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un pansament
antiseptic uscat.

In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate lucrurile
inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se
pregatesc documentele (foaia de observatie, analize, radiografii)care insotesc bolnavul la sala.

Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat confortabil si
invelit.

In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa corect. Se
verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila.

Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de asepsie
dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril.

In sala de operatie felurile de anestezie generala sau rahianestezie.

Dupa interventia chirurgicala care dureaza in jur de 100 min se aplica fese elastice.
Ingrijirile postoperatorii

Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa a
bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor organismului,
asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor.

Asistenta medicala va supraveghea cu atentie operatul in salon, va ajuta sa fie transportat la
pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent starea pansamentului. Va
administa medicatia prescrisa postoperator, medicatia calmanta numai in limita prescrisa de
medic.

Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune arteriala). Va
controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile de dren si
cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la culoarea normala a
facusului indica o evolutie buna.

La 24 de ore se panseaza in salon, se extrage tubul de drenaj aspirativ intraarticular si incep
contractile izometrice. La 48 de ore va extrage si tubul de drenaj aspirativ din tesuturile moi si
se inalta speteaza patului.

Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de preferabil
neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi, supa strecurata care
excita peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri, budinca, rasol, carne fiarta.

Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda un regim
special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie supravegheat cu atentie
pana la aparitia reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si tuse si pana la revenirea completa
a starii de constiinta.

1. Supravegherea faciesului urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie rece si racirea
extremitatilor, aparitia cianozei.

2. Supravegherea comportamentului deoarece la trezire operatorul poate prezenta o stare de
agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile, perfuzia sau sa plece din pat, in acest
caza va fi imobilizat.

3. Supravegherea respiratiei trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala. Accidente:
caderea limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei Gueddel incarcarea bronsica cu
mucozitati ( se face aparitie buco-faringiana) infundarea cailor respiratorii cu vomismente se
previne prin pozitionarea capului intr-o parte, eventul aspiratia gastrica.

4. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform este semn
de hemoragie.

5. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului ritmic la 15 minute
in primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora pana a doua zi.

6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se imbibe cu sange, va
fi anuntat imediat medicul.

7. Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa.

8. Ingrijirea mucoasei bucale se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu apa. Mucoasa
bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de bicarbonate de sodium, acid boric.
Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina boraxata.

9. Prevenirea escarelor: schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea zonelor
predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool.

10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat rezultat, se
practica sondaj vezical.

11. Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia medicului.
La bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate:
a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala

b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua zile fara perna

c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor bradicardic; tensiunea
arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori

d) supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan

e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare treptat de la radacina spre
extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce

f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu gheata pe cap
sau a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor; aparitia greturilor redarii cefei
trebuie anuntate medicului.


Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile


1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa aiba febra
de rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul, tensiunea arteriala, se
urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric.

2. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor toaleta, schimbarea lenjeriei de pat si corp, a
pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor.

3. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru eliminarea
secretiilor.

4. Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia escarelor si a
flebitei.

5. In caza de meteorism se introduce tubul de gaze

6. Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor va primi ceai
indulcit, zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi supravegherea temperaturii se
va face dimineata si seara, pulsul se va supraveghea tot dimineata si seara. Se va supraveghea
tranzitul intestinal, iar daca in primele patru zile nu apare scaunul se va anunta medical. Tot
din a treia zi se incep miscarile respiratorii si gimnastica cu ambele member inferioare. In
cazurile cu risc venos mare si predispozitie spre flebotronbare se incepe tratamentul
preventive cu anticoagulante. In a saptea zi bolnavul poate fi ridicat in pozitie sezanda si
ortostatica in carje si fara sprijin pe membrul inferior operat si incepe mersul.

In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui hematom
postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.

Complicatiile protezelor totale

Acute - mortale

- infectii acute precoce primitive


Precoce - luxatia proteze


Cronice - infectii tardive

- infectii cronice

- osificarile

- proteza dureroasa

- decimentarile

Pansamentul reprezinta actul chirurghical prin care se protejeaza si se aseptizeaza o plaga
pentru a inlesni cicatrizarea

Efectuarea pansamentului postoperator trebuie sa respecte urmatoarele principii
fundamentale:

1. Sa se lucreze in conditiile de asepsie perfecta: instrumente si materiale sa fie sterile, iar
mainile celui care executa pansamentul si tegumentele din jurul plagii sa fie dezinfectate.
Pentru servirea materialelor sterile este nevoie de o pensa de servit. Dupa utilizarea
instrumentelor se pun intr-un vas cu cloramina. Pansamentul sa fie facut de doua persoane,
una care il face si una care il serveste.

2. Sa se asigure de absorbtia secretiilor

3. Sa se aseptizeze

4. Protejarea operatiei prin aplicarea compreselor sterile

5. Pansamentul sa nu provoace durere bolnavului se va executa cu rabdare, blandete,
indemanare, iar pansamentele lipite vor fi umezite cu apa oxigenata solutie dachim, ser
fiziologic, apa distilata, apa sterile.

6. Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grabi vindecarea

7. Schimbarea pansamentului se va face in functie de evolutie in cazul in care nu prezinta
secretii si nu exista tub de dren, pansamentul se schimba mai rar.


Efectuarea pansamentului

1. Asezarea pacientului intr-o pozitie adecvata, in decubit lateral

2. Indepartarea vechiului pansament

3. Spalarea pe maini, dezinfectia cu alcool eventul imbracarea cu manusi sterile.

4. Curatarea tegumentelor din jurul plagii operatorii cu alcool, alcool iodat

5. Tratarea plagii operatorii

6. Acoperirea plagii cu comprese sterile si vata sterila astfel incat aceasta sa depaseasca cu 2-3
cm marginea plagii

7. Fixarea pansamentului cu benzi adezive si tragerea unei fese elastice pe intreg piciorul

8. Reorganizarea locului de munca: materialele se strang, se arunca cele de unica
folosinta, se decontamineaza, se curata, se dezinfecteaza, se pregatesc materialele pentru
sterilizare.

9. Spalarea cu apa curenta si sapun




Schimbarea lenjeriei de pat



Schimbarea cearceafului pe pat. Pacientul se aseaza in decubit lateral pe partea sanatoasa cu
piciorul sanatos flexat si cel afectat intins, iar intre genunchi se aseaza o perna.

Cearceaful murdar se ruleaza, iar in urma lui se aseaza cearceaf curat; de asemenea rulat.
Apoi pacientul se aseaza in decubit dorsal, cu o perna sub piciorul afectat, dupa care
sprijinindu-se in piciorul sanatos se ridica, iar in acel moment este tras cearceaful murdar si
este asezat cel curat. Schimbarea fetei de perna si a plicului de plapuma se efectueaza ca de
obicei.

Rolul asistentei medicale in educarea pacientului


Asistenta medicala ii va explica pacientului cum se evita eforturile, lucru

obigatoriu in fractura de col femural. Gimnastica abuziva si fortarea mersului nu ajuta, ci
sporeste uzura. De aceea asistenta medicala va realiza impreuna cu pacientul un program de
gimnastica.

Ii va explica bolnavului cu gimnastica pentru aparatul locomotor dezvolta miscarile
articulatiilor contractate sau anchilozante, atenueaza durerile spontane sau provocate de
miscare, isi recapata starea de excitabilitate normala, preculm si elasticitatea pierduta.

Asistenta va avea grija ca pacientul sa execute miscari si amplitudine mica in jurul axelor
fiziologice ale articulatiilor.

Miscarile trebuiesc respectate in cursul zilei si asociate cu termoterapie, masaj.

Masajul trebuie executat in camere potrivit incalzite pentru bolnavii dexbradati, luminoase
si bine incalzite.

Bolnavul trebuie sa fie dezbracat in regiunea interesata si respectiv regiunea inferioara
avand grija ca circulatia sangelului sa nu fie impiedicata in regiunile imbricate si sa nu
implice activitatea asistentei medicale.

Pielea bolnavului trebuie sa fie curate sa nu prezinte flictene, vezicule. Daca este foarte
poroasa pielea trebuie rasa. Asistenta medicala trebuie sa-si pregateasca si ea mainile pentru
masaj. Pentru a preveni microtraumatismele pielii bolnavului, masajul se va executa numai cu
maini curate, nebatatorite, fara inele si cu unghile taiate.

Mainile vor fi pudrate cu pulbere de talc care va ajuta alunecarea. Daca in timpul masajului
este necesar sa se actioneze cu o forta mai puternica asupra musculaturii se va utilize o
substanta lubrifianta ca lanolina, vaselina.

Dupa terminarea masajului substantele se indeparteaza cu apa si sapun.

Orarul masajului se va fixa in asa fel incat acesta sa fie cat mai indepartat de orele
alimntatiei, la 2-3 ore si cel putin cu o jumatate de ora inainte de proxima masa. Durata
masajului este de circa 10-20 de minute. Se va avea grija ca dupa terminarea masajului sa se
asigure bonavului o odihna de cel putin o jumatate de ora.

Sedintele se incep intotdeauna cu manipulari usoare si superficiale, executate putin mai
rapid, pentru a obisnui si anestezia tegumentelor prin provocarea unei senzatii placute de
caldura.

Acest procedeu va face ca bolnavul sa castige incredere si sa se supuna masajului, relevand
complet musculatura.

Rolul asistentei medicale in electroterapie de multe ori este necesar ca bolnavii sa fie
linistiti inaintea aplicarii curentului, prin explicatii asupra caracterului inofensiv al
tratamentului, sa stea linistiti si sa semnaleze imediat orice senzatie neplacuta ca dureri,
arsuri, caldura prea mare.

O modalitate mai buna a articulatiei soldului poate fi obisnuita prin miscari usoare fara
incarcare cu greutatea corpului si in cazurile in care se preteaza se recomanda mersul pe
bicicleta.

Mersul pe bicicleta are un dublu rol pozitiv si anume: activeaza miscarile articulare si creste
forta muschilor care sunt in general slabiti prin inactivitate.

4.7. Realizarea unui protocol educativ

1. Alimentatia echilibrata deoarece unii factori nutritionali au effect asupra cartilajului
(acizii grasi nesaturati) de aceea se recomanda o alimentatie hiproglucidica pentru ca o
alimentatie hipreglucidica duce la o crestere a greutatii corporale constituind un factor
determinant si agravant al afectarii articulatiei.

2. Evitarea sedentarismului, inactivitatea ducand la scaderea fortei musculare

3. Evitarea efortului fizic excesiv care duce la aparitia tendintelor, a durerilor musculare.

4. Evitarea frigului, deoarece expunerea prelungita la frig poate exacerba focare de infectie
latenta.

5. Respectarea unor reguli inaintea efortului fizic

21 antrenament progresiv

22 incalzire inainte de efortul propriu-zis

23 oprire periodica a efortului pentru recuperare

6. Pozitionarea corecta in timpul unor activitati

- ridicarea unor greutati de jos cu ambele maini si cu genuchi intinsi, constituie un factor
agresiv pentru coloana vertebrala

7. Mentinerea posturii si aliniamentului corect al corpului se previn in acest fel
deviatiile coloanei vertebrale

8. Tratarea deviatiilor coloanei vertebrale si a altor deficiente

9. Tratarea infectiilor microbiene si virale

10. Evitarea mersului prelungit pe teren accidentat se evita astfel agravarea suferintelor
soldului.

11. Evitarea ortostatismul prelungit se protejeaza articulatiile, oasele si muschii scheletici

12. Purtarea de incaltaminte adecvata si comoda

13. Mentinerea capacitatii de effort prin mers pe jos, activitati fizice cu regularitate.

14. Evitarea traumatismelor

- montarea de bare pe peretii laterali si indepartarea obstacolelor pentru pacintii cu
tulburari de vedere, varstnici, cu tulburari de echilibru

- purtarea echipamentului de protectie adecvat
- prevenirea accidentelor rutiere, casnice

15. Evitarea factorilor care contribuie la aparitia osteoporozei, dieta bogata in calciu, fumat,
consum excesiv de cafea, exces de proteine.