PROIECT

COORDONATOR,

ABSOLVENT,

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL DE

BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE IN
RECUPERAREA LOMBOSCIATICĂ
 CUPRINS

ARGUMENT........................................................................................................................................3
INTRODUCERE..................................................................................................................................4
CAPITOLUL I.....................................................................................................................................6
ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE.......................................................................................6
CAPITOLUL II....................................................................................................................................9
ETIOPATOGENIE..............................................................................................................................9
CAPITOLUL III................................................................................................................................12
TABLOU CLINIC..............................................................................................................................12
CAPITOLUL IV.................................................................................................................................15
INVESTIGAȚII PARACLINICE.....................................................................................................15
CAPITOLUL V..................................................................................................................................16
DIAGNOSTIC POZITIV și DIFERENȚIAL...................................................................................16
5.1 Diagnostic pozitiv.....................................................................................................................16
5.2 Diagnostic diferențial...............................................................................................................18
CAPITOLUL VI.................................................................................................................................19
TRATAMENTUL LOMBOSCIATICII...........................................................................................19
6.1 Tratamentul igieno-dietetic......................................................................................................19
6.2 Școala spatelui..........................................................................................................................19
6.3 Tratament medicamentos........................................................................................................20
6.4 Tratamentul chirurgical...........................................................................................................20
6.5. Tratament fizical- kinetic........................................................................................................20
6.5.4 Masajul...................................................................................................................................25
6.5.5 Kinetoterapia în lombosciatică.............................................................................................27
CAPITOLUL VII...............................................................................................................................35
PREZENTARE CAZURI..................................................................................................................35
VIII. CONCLUZII.............................................................................................................................44
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................45

3
 ARGUMENT

MOTTO:
„Sănătatea este o comoară pe care putini știu să o prețuiască,
deși aproape toți se nasc cu ea.”
( Hipocrates)

Am ales această temă, referitoare la recuperarea medicala în cazul lombosciaticii

pentru că lombosciatica este o boala foarte frecvent întâlnită în practica medicala și afectează
calitatea vieții unui număr mare de persoane. Principalul simptom este durerea acută, ceea ce
face ca persoana bolnavă să o perceapă ca pe o afecțiune foarte grava, cu toate că în literatura
medicală s-au formulat aprecieri și în sensul că lombosciatica nu este un diagnostic medical în
sine, ci un simptom al unei afecțiuni medicale de bază ( dr. Pătrașcu Georgiana- Centrul
Medical Ghencea, București ).
Nu în ultimul rând am ales această temă, din nevoia documentării personale,
aprofundate, impusă de dorința de a-mi ajuta mama, care suferă de această boală.

4
 CAPITOLUL I

1.1 LOMBOSCIATICA – PREZENTARE GENERALA

Lombosciatica este unul dintre motivele pentru care pacienții solicită asistență
medicală și fizioterapeutică în România și în întreaga lume, fiind abordată de o varietate mare
de specialități medicale precum: medici de familie, de recuperare, reumatologi, ortopezi,
neurologi, neurochirurgi, fizioterapeuți etc. Lombosciatica afectează persoanele tinere și în
vârstă în aceeași măsură și limitează activitățile fizice cotidiene sau de serviciu.
Cunoașterea condițiilor etiologice și a mecanismelor are o deosebită importanță
practică atât din punct de vedere al tratamentului curativ cât și al celui profilactic.
La copii și adolescenți, rezistența discului intervertebral este considerabilă, deoarece
nu s-au produs încă alterări funcționale. Astfel, traumatismele sau surmenajul funcțional al
regiunii lombo-sacrate nu pot produce leziuni discale sau disco-radiculare.
Bătrânii nu prezintă, de obicei, manifestări clinice ale discopatiilor, deoarece sunt
mai rar supuși traumatismelor sau eforturilor fizice. La femei, în afară de traumatisme și
surmenaj funcțional, sciatica poate să apară ca urmare a manifestărilor coloanei lombare.
Lombosciatica apare mai frecvent la persoane care sunt supuse, prin meseria lor,
traumatismelor și eforturilor, 60-65 %dintre bolnavii cu sciatică fiind muncitori care execută
activități manuale.
Sciatica se întâlnește mai mult pe partea stângă, deoarece în cursul mișcărilor obișnuite,
dreptacii fac o flexie spre dreapta a coloanei vertebrale, tracțiunile cele mai mari fiind suportate
de către mușchii vertebrali și de către segmentul lombar din stânga.
Sciatica apare la indivizii adulți, cu vârsta între 25-50 ani și cu precădere după vârsta de
40 ani. Este mai frecvent întâlnită la bărbați decât la femei, ceea ce se poate explica prin faptul
că bărbații sunt mai expuși traumatismelor și surmenajului funcțional al coloanei.
Tratamentul lombosciaticii urmărește 3 obiective:
-relaxarea mecanică a coloanei lombare
-combaterea contracturii musculare
-calmarea durerii
Lombosciatica prin hernie de disc se manifestă prin dureri violente care se agravează pe
parcurs, însoțită de dificultăți în mers și de simptome neurologice descoperite la examenul
medical. Prezența acestor semne impune intervenție chirurgicală: De foarte multe ori bolnavii

5
refuză acest tratament în timp util, ceea ce poate avea consecințe severe deoarece leziunile
nervoase pot evolua către forma paralizantă.
Tratamentul de recuperare funcționează prin kinetoterapie are la bază corectarea
disfuncțiilor statice și dinamice, care au ca urmări cel puțin diminuarea dezechilibrelor
presiunilor, având drept consecință reducerea și îndepărtarea algiilor rahidiene. Kinetoterapia,
pe lângă rolul său curativ, care întemeiază o serie de verigi fiziopatologice , are de asemenea, o
acțiune preventivă , prin reducerea staticii locale tonifiind și decontracurând masele musculare
în cadrul unei reeducări postuarale și kinetice generale (opinie exprimată de către conf. univ.
Georgeta Nenciu în cursul ,, Biomecanică ,,- Facultatea de educație fizică și sport,
Universitatea Spiru Haret, București )
Kinetoterapia sub diversele sale forme, practicată în sălile special amenajate, are rolul
principal de recuperare printr-un program susținut și adecvat afecțiunii de tratat. Calitățile
morfofuncționale ale coloanei vertebrale trebuie raportate la starea celorlalte componente
toracice și de vecinătate , bazin, membre inferioare, precum și sferei somat-funcționale
generale a corpului, lucru de mare importanță ce este rezolvat de kinetoterapie
Lucrarea de fata prezinta mijloacele de recuperare în lombosciatică, precum și
tratamentul și evoluția a 2 cazuri diagnosticate cu aceasta afectiune, urmărite la Spitalul
Județean ,, Dr. Constantin Opriș ,, Baia Mare – Laboratorul de Recuperare, Medicina Fizica și
Balneologie.

6
1.2 ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală este un tub articular osos, lung, care se întinde între baza
craniului și oasele bazinului. Este o structură rezistentă, dar în același timp flexibilă, care
susține capul și corpul, menține trunchiul în poziție dreaptă, permițând în același timp
mișcarea acestuia.
Coloana vertebrală reprezintă scheletul axial al trunchiului și este localizată posterior
și median. În alcătuirea acesteia intra 33-34 de vertebre, dispuse metameric. în funcție de
regiunea în care sunt localizate, aceste vertebre sunt: cervicale, toracice, lombare, sacrale,
coccigiene.
- vertebrele cervicale sunt în număr de 7
- vertebrele toracice sunt în număr de 12
- vertebrele lombare sunt în număr de 5
- vertebrele sacrale sunt în număr 5
- vertebrele coccigiene sunt 4 – 5

Figura 1 – Coloana vertebrala

Coloana vertebrală este alcătuită prin suprapunerea pieselor osoase numite vertebre.
Vertebrele
Sunt alcătuite din: corp, arc, gaura vertebrală.

7
a) Corpul este cilindric și este localizat în partea anterioară a vertebrei. Are două fețe : o față
superioară și una inferioară, dar și o circumferință
b) Arcul vertebrei este localizat în partea postero-laterala a vertebrei și este alcătuit din
pediculul arcului vertebral care leagă arcul vertebrei de corp
c) Procese transverse, sub formă a două prelungiri orientate lateral; unirea lor se face prin
ligamente intertransversale
d) Procese articulare, care sunt două superioare și două inferioare
e) Lama arcului vertebral situată între procesele articulare și procesul spinos; unirea
lamelor vertebrale se face prin ligamentele galbene
f) Proces spinos, care este o proeminență posterioară și mediană; unirea proceselor spinoase
se realizează prin două feluri de ligamente:
- ligamente interspinoase ( care sunt în număr egal cu spațiile interspinoase)
- ligamentul supraspinos ( care este un cordon fibros, puternic, pe toată lungimea
coloanei vertebrale )
Vertebrele prezintă anumite particularități structurale în funcție de regiunea în care se
afla:
Vertebrele lombare au corpul vertebral cel mai voluminos, cu aspect de bob de fasole,
având concavitatea către posterior
- gaura vertebrală are formă triunghiulară
- procesul articular are fetele articulare cilindrice, concave superior și convexe inferior
- procesul acestor, este redus ca dimensiune, anterior de acesta se localizează procesul
costal care este mare și reprezintă fostele coaste lombare.

8
 Discurile intervertebrale (figura 3) sunt formațiuni fibrocartilaginoase alcătuite dintr-o
porțiune fibroasă periferică (inel fibros) și o porțiune centrală (nucleu pulpos). Rezistența
inelului fibros este datorată faptului că este format din lame de fibre conjunctive care se inseră
profund pe zona compact osoasă. Nucleul pulpos se comportă fizic ca un gel care pierde apă
și își diminuează fluiditatea în raport direct cu presiunea ce se exercită asupra lui. Nucleul
pulpos își pierde din flexibilitate cu trecerea timpului, volumul i se diminuează, iar discurile
își pierd poziția normală.
Discurile intervertebrale sunt înconjurate în întregime de un inel fibros care are ca rol
limitarea dilatării discurilor și legarea vertebrelor intre ele.

Figura 3:Discurile intervertebrale

Rolul discurilor vertebrale este multiplu :

- contribuie, prin rezistența lor la menținerea curburilor coloanei,
- favorizează, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de echilibru după terminarea
mișcării,
- transmit în toate direcțiile, greutatea corpului, diferitelor segmente ale coloanei,
- amortizează șocurile sau presiunile la care este supus fiecare segment , în cursul
mișcărilor și efortului.

9
 CAPITOLUL II
ETIOPATOGENIE

Cele mai frecvente cauze ale lombosciaticii sunt :

1. Disc herniat lombar
Un disc herniat apare atunci când materialul interior moale al discului scade sau herniază
prin miezul fibros exterior, iritând sau înțepând rădăcina nervoasă. Alți termeni folosiți pentru
a se referi la un disc herniat sunt discul alunecat, discul rupt, discul umflat, discul proeminent
sau nerv ciupit. Sciatica este cel mai frecvent simptom al unui disc herniat lombar.
Degenerescența discului intervertebral constă în fisurarea inelului fibros, în special
posterior, unde este mai subțire și mai puțin rezistent și fibrozarea nucleului pulpos, situație în
care presiunea exercitată asupra discului nu se mai repartizează uniform. La efort fizic cu
flexie importantă a coloanei (ridicarea greutăților și eventual torsiune), fisurile inelului fibros
se lărgesc și este posibilă angajarea nucleului pulpos, în două etape :
1) Protruzia nucleului pulpos până la nivelul fibrelor periferice ale inelului fibros în
contact cu ligamentul posterior bogat inervat.
2) Hernia discală sau prolapsul discal, nucleul pulpos prolabând în afara inelului fibros,
cu ruperea completă a inelului și iritarea rădăcinilor nervului sciatic. Hernia se
produce, de regulă lateral, iar când se produce pe linia mediană apare un sindrom
de ,,coadă de cal” manifestat prin radiculalgii bilaterale și tulburări sfincteriene.
Hernia de disc la nivelul L4 - L5 irită rădăcina L5, iar cea la nivel L5 – S1, rădăcina S1.
Cea mai frecventă hernie de disc se produce la nivelul L5 – S1, fiind întâlnită la 56% din
cazuri. Statistic, hernia de disc L4 – L5 este prezentă la aproximativ 44% dintre pacienții
cu sciatică, iar cea L3 - L4, la 2% din cazuri. Factorii declanșatori ai lombosciaticii prin
hernie de disc sunt reprezentați de efortul fizic de ridicare a greutăților cu coloana flectată,
mișcări bruște de torsiune, traumatisme, expuneri la frig, gesturi neînsemnate (aplecare,
strănut), etc.

2. Boala discului degenerativ

Deși un anumit nivel al degenerării discului este un proces natural care apare odată cu
îmbătrânirea, pentru unii oameni, unul sau mai multe discuri degenerate în spatele inferior

10
pot, de asemenea, să irite o rădăcină nervoasă și să provoace lombosciatica. Boala
degenerativă a discului este diagnosticată atunci când un disc slăbit are ca rezultat o micro-
mișcare excesivă la nivelul coloanei vertebrale, iar proteinele inflamatorii din interiorul
discului devin expuse și irită rădăcinile nervoase din zonă.

3. Stenoza spinală lombară

Aceasta afecțiune cauzează frecvent sciatică din cauza îngustării canalului spinal.
Stenoza spinală lombară este legată de îmbătrânirea naturală a coloanei vertebrale și este
relativ frecventă la adulții cu vârste mai mari de 60 de ani. Condiția rezulta în mod obișnuit
dintr-o combinație a uneia sau a mai multora dintre următoarele: articulații mărite,
supraexplozie a țesuturilor moi și un disc care presează pe rădăcinile nervoase, provocând
dureri de sciatică. Stenoza spinală lombară apare frecvent împreună cu artrită spinală, iar
artrita poate provoca sau poate contribui la simptomele lombosciaticii.

4. Sindromul de disfuncție sacroiliacă

Iritarea articulației sacroiliace - situate la baza coloanei vertebrale - poate, de
asemenea, să irite nervul L5, care se afla pe partea superioara a articulației sacroiliace,
cauzând durere sciatică. Din nou, aceasta nu este o adevărată radiculopatie, dar durerea
piciorului se poate simți la fel ca sciatica cauzată de iritarea nervilor.
Alte afecțiuni care pot provoca lombosciatică sunt:
 Sarcina. Modificările prin care organismul trece în timpul sarcinii, inclusiv
creșterea în greutate, schimbarea centrului de greutate și modificările hormonale,
pot provoca lombosciatică.
 Țesut cicatrizat. Daca țesutul cicatrizat - denumit și fibroza epidurală - se
comprimă la o rădăcină nervoasă lombară, poate provoca sciatica.
 Stres muscular. În unele cazuri, inflamația asociată unui stres sau unui spasm
muscular poate pune presiune asupra unei rădăcini nervoase și poate provoca
lombosciatica.
 Tumorile spinale. în cazuri rare, o tumoare a coloanei vertebrale poate afecta o
rădăcină nervoasă în partea inferioară a spatelui și poate provoca simptome de
lombosciatica. Este posibil ca tumorile să provină din coloana vertebrala, dar mai
frecvent se dezvolta tumori spinale pe măsură ce cancerul dintr-o alta parte a
corpului e în metastaza și se extinde la nivelul coloanei vertebrale.

11
 Infecție. în cazuri rare, o infecție care apare la nivelul spatelui inferior poate afecta
rădăcina nervului și poate provoca sciatica.
 Fractura. Daca apare o fractură la nivelul unei vertebre lombare, este posibil ca
simptomele să includă lombosciatica. Cele mai multe fracturi apar din cauza unei
traume grave (cum ar fi un accident de mașină sau o cădere) sau pentru ca osul a
devenit slab din cauza osteoporozei, ori din cauza unei alte afecțiuni sau a
medicamentelor care stau la baza acesteia.
 Spondilita anchilozantă. Aceasta afecțiune este caracterizata de inflamația cronică
în și în jurul coloanei vertebrale. Adesea simptomele apar mai întâi în articulațiile
sacroiliace, provocând sacroliita, iar simptomele pot include lombosciatica.

12
 CAPITOLUL III
TABLOU CLINIC

Lombosciatica reprezintă durerea lombara cu debut brusc, cu limitarea severa a

mișcării și afectarea sensibilității în dermatomul corespunzător rădăcinii afectate si/sau deficit
motor. Lombosciatica poate fi acuta sau cronica și cuprinde:
- durere localizată în regiunea lombară = lombalgie;
- durere iradiantă de-a lungul membrului inferior pe traiectul nervului sciatic =
sciatică.
Tabloul clinic al lombosciatici de cauza mecanica, în special prin hernie de disc, este
dominat de durere care are următoarele caractere:
-debutează brusc în timpul efortului sau la câteva ore de la efort și iradiază în membrul
inferior pe traiectul nervului sciatic(Fig. 8)
-este agravata de efort fizic și de mișcările în timpul zilei, de tuse, strănut, defecație
-este ameliorate la repaus

Figura 8. Traiectul nervului sciatic

Topografia durerii permite recunoașterea tipului de rădăcină afectată. Astfel în
afectarea rădăcinii (Fig. 9):
S1:durerea iradiază la nivelul fesei, fața posterioară a coapsei, gambei, tendonului lui
Achile, călcâi, marginea externă a piciorului pana la degetul 5 și fața plantară a piciorului
L5:durerea cuprinde fesa, fața posteroexternă, anteroexternă a gambei, regiunea
dorsală a piciorului și halucele
13
 L4:durerea iradiază pe fata externa a soldului, anteroexternă a coapsei, anterioară a
genunchiului, anterointernal a gambei până la gleznă
L3:durerea iradiază în regiunea anteroexternă a șoldului, pe fata anterioară a coapsei și
a genunchiului
L2:durerea iradiază porțiunea superioara a coapsei, anterior, median, și lateral

Figura 9.Iradierea durerii în lombosciatică

Tulburări de sensibilitate ca parestezii, hipoestezii sau chiar anestezie în dermatomul

rădăcinii afectate sunt asociate durerii. Distribuția tulburărilor de sensibilitate diferă în funcție
de rădăcina afectată. Astfel în afectarea rădăcinii L5 se înregistrează tulburări de sensibilitate
pe fața externă a gambei și fața dorsală a piciorului, în timp ce în afectarea rădăcinii S1,
acestea se înregistrează Ia nivelul regiunii plantare a piciorului. În cazul proiecției mediane
posterioare a nucleului pulpos al discului, se produc parestezii în zona perianală, fese și sacru,
iar micțiunea și defecația pot fi afectate. Scăderea forței musculare și hipotrofia musculară
fac ca în afectarea rădăcinii L5 mersul pe călcâi să fie imposibil, iar flexia dorsală a piciorului
și degetelor, mai ales halucele, să fie deficitare. În afectarea rădăcinii S1 mersul pe vârfuri și
flexia plantară a piciorului sunt dificile.
Contractura musculară paravertebrală determină o redoare dureroasă a coloanei
vertebrale lombare de intensitate gradata intre limitarea mișcărilor de flexie, extensie și
lateralitate de diferite grade, iar la palparea și percuția apofizelor spinoase sau regiunii
paravertebrale apare durere. În nevralgia sciatică se constata hipotomie fesieră cu pliu fesier
coborât. În sciatica paralizantă cu indicații terapeutica nechirurgicală apare hipotrofia

14
mușchilor lojei antero-externe a gambei. Hipotrofia musculară poate fi însoțită de tulburări
trofice de tip paloare și cianoză.
Forme clinice:
Lombosciatica prezintă trei forme:
l. Lombosciatica prin stenoză de canal spinal se caracterizează prin sciatalgie bilaterală
poliradiculară, pseudoclaudicație cu durere în coapsă, gambă, picior, care apare la mers și se
ameliorează în repaus, în condițiile în care pacientul nu prezintă o insuficiență vasculară
periferică și sindrom de „coadă de cal”.
2. Lombosciatica simptomatică poate fi produsă de tumori maligne primitive,
metastaze vertebrale, mielom multiplu. Bolile neoplazice, mai ales metastazele osteolitice cu
punct de plecare sân, pulmon, tiroidă, rinichi ca și cele osteoblastice cu punct de plecare prin
modificările de dimensiune formă și statică a corpilor vertebrali.
3. Lombosciatica prin hernie de disc are caracterele sciaticii prezentate anterior.
Infecțiile localizate la coloana vertebrală pot fi de asemenea cauza lombosciaticii, caz
în care apar dureri difuze cu un maxim de intensitate, de regulă la nivelul unei apofize
spinoase, febră, leucocitoză. Spondilartropatiile seronegative se pot însoți de lombosciatalgie
apărută ca urmare a inflamației structurilor paravertebrale.

15
 CAPITOLUL IV
INVESTIGAȚII PARACLINICE

Radiografia de coloană lombară față și profil poate fi normală sau poate evidenția o
scolioză concavă de partea suferindă cu îngustarea asimetrică a spațiului intervertebral.
Tomografia computerizată evidențiază dimensiunea canalului spinal și arată protruzia
discală.
Rezonanța magnetică nucleară identifică cu mare precizie, fiind superioară tuturor
explorărilor.
Mielografia cu substanță de contrast hidrosolubila precizează sediul și felul herniei
discale.
Discografia constă în introducerea substanței de contrast la nivelul discului afectat și
aduce informații suplimentare în ceea ce privește dimensiunea herniei.
EMG permite diferențierea afectării rădăcinii nervului spinal de afectarea plexiunilor.
Astfel când sunt afectate rădăcinile nervilor spinali la nivelul mușchilor spinali apar semne
de devervare.
Testele de inflamație sunt normale în sciatică prin hernie de disc ca și fosfatază alcalină.
Aceasta din urmă crește în boala Paget, metastaze osoase, în mielom.

Analize de laborator
Examenele efectuate în mod obișnuit sunt : hemoleucograma, VHS, electroforeza,
ele sunt normale, în cazul unui bolnav cu sciatică determinată de un proces degerenativ al
coloanei lombare.
Metabolismul fosfocalcic și dozarea fosfatazei sunt utile ori de câte ori constatăm o rarefiere
a țesutului osos; dozarea acidului uric, testele de depistare a factorului reumatoid pot fi de
asemenea utile.

16
 CAPITOLUL V
DIAGNOSTIC POZITIV și DIFERENȚIAL

5.1 DIAGNOSTIC POZITIV

Subiectiv: durerea are caractere deficitorii decelabile anamnezic.
Intensitatea durerii este variabilă, având un caracter individual, dar în puseu acut
afectează capacitatea de muncă a subiectului.
Tipul durerii depinde de mecanismul de producere :
> Durere somatică difuză, debut insinuos de lungă durată cu afectarea structurilor
musculo-scheletale principale;
> Durere radiculonervoasă prin agresiunea structurilor nervoase, este
ascuțită cu debut brusc însoțită de parestezii, tulburări senzitive și
motorii. Durata durerii poate fi permanentă, intensificată la efort, frig,
umezelă, tuse, strănut sau intermitentă.

Obiectiv: examenul fizic al subiectului presupune :

> Examenul static și dinamic al coloanei;
> Examenul mersului mersului obișnuit(pe vârfuri — pe călcâie);
> Examenul neurologic cu depistarea tulburărilor motorii ale reflexelor
osteoterenoase, rotulian și achilian.
Examenul fizic al bolnavului cu lombosciatică evidențiază atitudinea antalgică,
trunchiul fiind înclinat de partea opusă celei dureroase, ștergerea lordozei, contractura
unilaterală a musculaturii paravertebrale, reflexele osteotendinoase sunt pozitive. Aceste
elemente asociază limitarea mișcărilor de flexie și înclinări laterale la nivelul coloanei
lombare. Percuția maselor paravertebrale la 2-3 cm de apofizele spinoase permite precizarea
sediului conflictului discoradicular sau „semnul soneriei”.
Testele de elongație sciatică sunt pozitive.

17
 Manevra Lasëgue se execută prin ridicarea membrului inferior deasupra planului
patului și este pozitivă când apare o durere vie în coapsă și gambă la diverse grade sub 90 de
grade de la planul patului ( Figura 88).

Figura 88:Manevra Lasëgue

Manevra Bragard constă din ridicarea membrului inferior extins până la apariția
durerii.
Flexia dorsală a piciorului pe gambă în acest moment, provoacă durere.
Testul de elongație femurală pentru rădăcina L2-L4 se execută cu pacientul în decubit
ventral cu genunchiul îndoit. Ridicarea coapsei de la nivelul patului declanșează durere pe
fața anterioară a coapsei pentru rădăcinile L2 și L3 și pe fața medială pentru rădăcina L4.
Modificarea reflexelor osteotendinoase depinde de rădăcina afectată. Astfel acestea
sunt normale în sciatalgia L5. Afectarea rădăcinii S1 face că reflexul achilian să fie diminuat
sau abolit, iar cea a rădăcinii L3, L4 detełmină o diminuare sau abolire a reflexului rotulian.
Examenul static al coloanei vertebrale, subiectul în ortostatism, prin inspecție se
analizează :
> Echilibrul bazinului inspectând spinele iliace anteposterioare și posterosuperioare;
> Orizontalitatea umerilor, existența deviațiilor laterale ale coloanei
vertebrale (scolioze, cifoze);
> Existența contracturilor musculare paravertebrale.

Examenul dinamic al coloanei vertebrale se verifică:

- amplitudinea mișcărilor coloanei lombare în ortostatism,

18
 - existența unei modificări de tensiune între duramater și discul intervertebral
(semne durale din poziția decubit ventral, decubit dorsal și șezând);
- mobilitatea coloanei vertebrale prin testele Schober și Ott.

5.2 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

Suferințele algice ale coloanei vertebrale trebuie diferențiate de durerile
referate, apărute ca urmare a suferinței altor organe precum pancreas, rinichi, tub
digestiv.
Caracteristicile durerii lombare sunt de importanță majoră și permit diferențierea
diferitelor tipuri de suferințe care se exprimă prin durere lombară joasă și sciatalgic. Astfel,
durerea de cauză mecanică este agravată de efort, activitate, statul prelungit pe scaun și este
ameliorată de repaus la pat, în poziție decubit dorsal cu genunchii flectați.
Durerea din bolile inflamatoare ale coloanei, (exemplu: spondilita anchilozantă,
hiperlordoza) este agravată de repausul prelungit și apare de regulă în timpul nopții, efortul
fizic ameliorând-o. Durerea din tumori este progresivă, (exemplu: tumori intrarahidiene)
agravată de poziția culcat, nu se ameliorează în repaus și este rezistentă la analgezicele
uzuale. Odată stabilite caracterele durerii, acestea vor permite orientarea diagnosticului spre
o suferință degenerativă, o boală inflamatoare sau o neoplazie. Confirmarea diagnosticului se
va face prin investigații paraclinice specifice fiecărei suferințe care se poate asocia cu
sciatică.

19
 CAPITOLUL VI
TRATAMENTUL LOMBOSCIATICII

6.1 TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC

Se compune dintr-un regim alimentar cu proteine de calitatea 1 (carne, brânză).
Bolnavul va avea minim 3 mese pe zi, se va evita o alimentație hipercalorică (glucide în
exces) deoarece este risc de supraponderalitate. În acest regim va intra și o alimentație
desodată din cauza antiinflamatoarelor de tip cortizon și indometacin, care rețin ionii de sodiu
și implicit apa. Se recomandă un tratament de tonifiere generală cu polivitamine de tipul:
Vitamina B
Vitamina E
Vitamina C
Măsurile profilactice urmăresc întărirea aparatului musculo-ligamentar, călirea
organismului mărirea rezistenței la eforturi și evitarea factorilor patogeni.
Condițiile de muncă sunt deosebit de importante, astfel încât trebuie evitate
traumatismele, eforturile exagerate, solicitarea fără rost a coloanei lombare (ridicarea de jos a
unor obiecte grele cu genunchii întinși), expunere îndelungată la frig. Ca o măsura de
profilaxie, este și respectarea regulilor din școala spatelui.

Școala spatelui
> Condițiile stresante trebuie evitate pe cât posibil;
> Greutatea maximă a obiectelor pe care le ridicați să nu depășească 5 kg,
> Ridicarea obiectelor să se facă flectând coapsele și genunchii coloana vertebrală
lombară în poziție intermediară; înlăcătarea coloanei vertebrale lombare în această poziție se
face prin contracție concomitentă a spatelui și abdomenului;
> Interzisă flexia înainte a trunchiului cu genunchii întinși și ridicarea obiectelor în
această poziție;
> Căratul obiectelor se face cu ambele mâini pentru a nu genera scolioze;
Evitarea căratului unor obiecte cu greutăți mari într-o singură mână;
> Evitarea mișcărilor de răsucire a trunchiului;
> Ridicarea din pat se face stând pe partea sănătoasă, cu genunchii flectați;

20
 > Poziția șezândă e cea mai solicitantă pentru coloana vertebrală lombară (se
recomandă la fiecare 30-40 minute pauze de otostatism, mers prin cameră, întins, folosirea de
scaune ergonomice );
> Scădere în greutate la persoanele supraponderale;
> Poziția picior peste picior este de evitat sau să nu se mențină mai mult de 10-15
minute;
> Șoferii să apropie scaunul de volan, spatele să fie drept;
> Tocurile să nu depășească 4 cm înălțime;
> Evitarea expunerii la frig (folosirea de brâuri de lână);
> Urcat/coborât scări cu prudență, fără mișcări de răsucire a spatelui.

Tratament medicamentos
Se recomandă medicamente analgezice și AINS: aspirină, indometacin, fenilbutazonă,
infiltrații paravertebrale, epidurale sau peridurale cu hidrocortizon și xilină. În formele
hiperalgice se folosesc cure scurte de 7-10 zile de prednison. Se mai recomandă medicamente
decontractante clorzaxon, mydocalm. Sunt utile în prima parte a episodului dureros când
contracția musculară antalgică menține poziția vicioasă.

Tratamentul chirurgical
Nu constituie un tratament de rutină al sciaticii prin hernie de disc, el este rezervat
numai unor forme clinice particulare:
> Sciatica paralizantă (în acest caz intervenția chirurgicală pentru a fi eficace trebuie
realizată de urgență);
> Sciatica prelungită și sciatica hiperalgică ce nu răspund la un tratament medical
corect și perseverent.

Tratament fizical- kinetic

Hidroterapia este acea parte din fizioterapie care utilizează apa la diferitele
temperaturi și stări de agregare, număr variat de proceduri în scop profilactic, curativ și
recuperator.
Baia kinetoterapeufică este o baie caldă, se efectuează într-o cadă mai mare, care se
umple 3/4 cu apă la temperatura 35 0- 37oC și mai rar 380C. Bolnavul este așezat în baie și
lăsat 5 minute liniștit după care asistentul execută sub apă mișcări din articulațiile bolnavului

21
timp de 5 minute. Pacientul este lăsat în repaus după care este invitat să execute singur
mișcările indicate de kinetoterapeut. Durata băii este de 20 -30 minute. Mobilizarea în apă
este mai puțin dureroasă din cauza relaxării, care se produce sub influența apei calde și
pierderea greutății corpului conform legii lui Arhimede.
Baia de masaj este o baie caldă cu apă de la temperatura de 36 0-390C. Se execută
masajul asupra regiunii lombosacrale fesiere și masajul membrelor inferioare. Durata băii
depinde de durata masajului efectuat 15-20 minute.
Dușul scoțian: bolnavul este așezat în fața dușului , la distanță de 2-4 cm iar presiunea
coloanei de apă este de 1,5 -2 atmosfere, temperatura apei este de 18 0-200C. Se aplică pe
regiunea prescrisă, la început coloana de apă caldă 10-15 secunde , cea rece 5-10 sec,
alternativ de 2-4 ori. Dușul scoțian este o procedură puternică, are acțiune excitantă asupra
sistemului nervos, tonifică și sistemul neuromuscular, activează foarte intens circulația.
Împachetarea umedă inferioară este împachetarea de la ombilic în jos, cu brațele și
trunchiul acoperite cu un cearceaf umed. În cazul în care dorim să obținem o încălzire mai
rapidă și mai importantă, împachetarea poate fi asociată cu aplicații cu sticle de apă caldă,
așezate între cele două porțiuni ale păturii, de o parte și de alta a coapselor. Acțiunea
împachetărilor umede are loc în 3 faze: faza inițială de excitație, faza de calmare, faza
hipertermică. Împachetarea umedă de durată medie 40-50 minute are efect calmant.

Termoterapia este acea parte a fizioterapiei care cuprinde proceduri intre 40 0 și 800 C
în scop terapeutic.
Împachetarea cu parafină se aplică conform mai multor tehnici. Preferarea uneia sau
alteia este determinată de forma regiunii asupra căreia trebuie să acționăm. Bolnavul este
invitat să se întindă pe pat cu zona care trebuie tratată și să fie descoperită, după care i se va
explica ceea ce urmează să i se întâmple. Se ia o cantitate de parafină 150-200 g. și se topește
la o temperatură de 65 0-700 C în așa fel încât să mai rămână bucăți netopite, în scopul evitării
supraîncălzirii. Dacă regiunea pe care dorim să aplicăm parafina este păroasă, se rade sau se
unge cu ulei. Cu ajutorul unei pensule late de 8 cm se pensulează regiunea interesată.
Grosimea stratului este de 0,5 -l cm. Peste stratul de parafină se aplică bucăți de flanelă și
apoi se acoperă regiunea cu pătură. Durata împachetării este de 20-60 minute. Înlăturarea
parafinei se face cu ușurință din cauza transpirației care are loc sub stratul de parafină.
Procedura se termină cu o spălare la 18 0-200C.
Împachetarea cu nămol constă în aplicarea pe o regiune limitată sau pe întregul corp
cu nămol, încălzit la temperatura de 75 0-800C. Se așează pătura pe pat, peste aceasta pânza

22
impermeabilă, iar apoi deasupra cearceaful. Nămolul pregătit la temperatura prescrisă se pune
pe cearceaf într-un strat de 2-3 cm. Bolnavul este invitat să se așeze cu regiunea pe care vrem
să o împachetăm peste acest strat. Se aplică repede nămolul pe fața anterioară și pe părțile
laterale ale regiunii. Se învelește cu cearceaful, apoi cu materialul impermeabil și la urmă cu
pătura. Se aplică o compresă rece pe frunte pentru evitarea congestiei. Temperatura la care se
poate aplica nămolul oscilează între 38 0- 440C. Durata împachetării este 20-40 minute. După
terminare, bolnavului i se aplică un duș cald.

Electroterapia este acea parte a fizioterapiei care studiază utilizarea acțiunii

diverselor forme a energiei electrice asupra organismului în scop curativ, profilactic și de
recuperare.
Curentul galvanic este curentul al cărui sens de deplasare este același menținându-se
la intensitate constantă. Galvanizarea este un mijloc clasic de sedare a durerilor sciatice. Se
indică galvanizări longitudinale descendente ale membrului inferior, cu electrodul pozitiv
lombar și negativ plantar, sau galvanizări ascendente pe membrul inferior contralateral de 10-
15 mA, 10-15 minute. Electrodul pozitiv are o acțiune sedativă locală, ca și curenții
descendenți aplicați contralateral duc la o creștere a pragului de sensibilitate. Galvanizarea
poate să utilizeze concomitent și introducerea de ioni cu acțiune antalgică, iontoforeza
transversală cu novocaină, revulsiv cu histamină.
Baia galvanică Stanger este destinată tratamentului cu curent galvanic, a întregului
corp. Se folosește o vană cu capacitate de 500 - 600 litri, din material plastic prevăzută cu 8
elecfrozi situați pe pereții căzii astfel, câte un electrod la capetele vănii și câte 3 pe pereții
laterali ai vănii. Contactul cu curentul electric se realizează la un capăt al vănii pe un panou
de comandă. Sensul curentului poate fi dirijat ascendent, descendent și transversal.
Intensitatea curentului este aproximativ 400-600 mA până la maxim 1000-1200 mA.
Temperatura apei 360-370C. Durata băii 20-30 minute. După baie, bolnavul se odihnește 30
minute.
Băile galvanice parțiale sau celulare sunt procedee care utilizează pentru tratarnent
curentul galvanic, considerând astfel acțiunea curentului galvanic cu efectul termic al apei
calde. La băile galvanice sau celulare se folosesc patru cuve care se umple cu apă la
temperatura de 360-37OC prin care circulă curentul galvanic. Modalitățile de aplicare a băilor
galvanice celulare este în funcție de polaritatea aplicată ascendent, descendent și transversal.
Intensitatea curentului electric folosit este variabilă în funcție de sensibilitatea pacientului.
Până la 20 mA. Durata ședințelor este între 10-30 minute.

23
 Iontoforeza este procedeul prin care se introduc în organism diferite substanțe
medicamentoase cu ajutorul curentului galvanic prin tegumente și mucoase. Avantajele
iontoforezei sunt :
> Este o metodă netraumatizantă de introducere în organism a substanțelor;
> Se pot folosi tratamente cu medicamente care nu se pot aplica pe alte căi;
> Substanța e dispersată uniform pe tegument;
> Se absoarbe treptat.
Curentul galvanic prin acțiunea hiperemiantă pe care o are este utilizat în fenomenele
inflamatorii articulare. Are efect vasodilatator fiind prezent și la catod și la anod. Se utilizează
intensitățile mici, la pragul de sensibilitate. Asocierea unor substanțe cu efect antiinflamator,
sub forma iontoforezei, este obișnuită, dar fără a se putea face vreo apreciere asupra
substanței și mai ales a cantității acesteia. La anod, se așează soluția de clorură de calciu, la
catod, salicilatul de sodiu, la ambii poli fenilbutazonă. Cantitatea de substanță folosită este de
aproximativ 20ml, iar concentrația de soluție este în general între 1% și 3%. Se mai pot folosi
pentru iontoforeză și unguente aplicate în strat subțire direct pe tegument peste care se aplică
stratul hidrofil îmbibat cu apă distilată. Când dorim să creștem efectul, vom crește durata
tratamentului și niciodată intensitatea.
Curentul diadinamic se obține prin redresarea curentului alternativ de la rețea.
Curentul diadinamic are 5 fonne: monofazat fix, difazat modulat în scurtă perioadă, modulat
în lungă perioadă și ritmic sincopat. Are frecvența între 0 și 1000 Hz. Efectele curentului
diadinamic sunt: excitomotor, vasomotor, vasoconstrictor, analgezic, antialgic, miorelaxant
iar efectul cel mai puternic îl are curentul ritmc sincopat care se mai numește și
electrogimnastică pe musculatura normal inervată. Curenții diadinamici utilizând aplicația
transversală a electrozilor preferând formula: difazat fix, care rezultă din suprapunerea a doi
curenți monofazați cu un decalaj de 1/2 perioadă. Vârfurile impulsurilor sunt asemănătoare
însă rămânând, la un anumit nivel de unde rezultă o curbă asemănătoare cu cea unui curent
continuu peste care se suprapun 100 de impulsuri, de formă 1/2 sinusoidală. Perioada scurtă,
în care la perioade regulate de 1 secundă se alternează brusc monofazatul fix de 50 de
impulsuri pe secundă, cu difazatul fix de 100 impulsuri pe secundă. Perioada lunga este o
formă specială de suprapunere a doi curenți de 50 impulsuri. Alternarea dintre monofazat și
difazat, în cazul perioadei lungi, se face între 3 și 10 secunde. Durata este de 2 minute. Apoi
se face inversarea polilor cu repetarea formulei. Se fac 1-3 aplicații pe zi. Se recomandă 10-
14 ședințe.

24
 Curentul Trabert este curentul de joasă frecvență cu impulsuri dreptunghiulare cu
următorii parametrii: durata impulsului 2 milisecunde, durata pauzei 5 milisecunde și
frecvența 140 Hz. Se aplică cu polul negativ pe punctul dureros și are efect antialgic
asemănător cu cel al curentului diadinamic. Durata tratamentului este de 15-20 minute, cu
creșterea treptată a intensității. În lombosciatică, catodul se poate amplasa distal pe punctul de
maximă durere cu aplicații zilnice 6-8 ședințe.
Stimulare electrică nervoasă transcutanată TENS
Este o metoda netraumatizantă de combatere a stărilor dureroase acute și cronice
având diferite cauze, otilizând curenți cu impulsuri dreptunghiulare de joasă frecvența.
Frecvența impulsurilor intre 15 și 500 Hz reglabilă cu durată între 50 și 500 ms. Polaritatea
electrozilor nu are importanță la aplicarea cu TENS. TENS poate funcționa în două
modalități:
-stimulare cu frecvență înaltă, prin stimularea anumitor fibre nervoase ce nu provoacă
durere, va trimite semnale către creier ce va bloca astfel alte semnale nervoase ce provoacă
durere. Stimularea cu frecvență înaltă denumită uneori și stimulare convențională, poate fi
tolerată de către bolnav ore întregi, însă senzația de scădere a durerii se va menține pentru
perioade scurte de timp.
-stimularea cu frecvență joasă favorizează producerea de endorfine care fac parte din
sistemul nostru natural de combatere a durerii și este mai puțin confortabilă și nu poate fi
tolerată decât pentru 20-30 minute însă senzația de scădere a durerii va dura mai mult timp.
Undele scurte sunt curenți de înaltă frecvență, alternativi, a căror frecvență este în
medie mai mare de 500000 oscilațiile secundă, a căror limită inferioară este de 100000 Hz,
iar limita superioară de 300000 Hz. Cu electrozii de sticlă sau flexibili, cu doi electrozi sau cu
un electrod (monod), dozând după dorință intensitatea efectului caloric, de la senzația de
căldură puternică doza I, sau dozele reci, în funcție de starea locală articulară. Cu cât
procesul antiinflamator articular este mai intens, cu atât doza de ultrasunete va fi mai redusă
dozele I- II. Durata tratamentului este variabilă, în stadiile acute (3-5-10 min), iar în cele
cronice (20-30 min).
Ultrasunetul este curentul de înaltă frecvență și are aceeași frecvență că undele
scurte. Se utilizează pentru efectele analgetice, vasodilatatorii, miorelaxante pe care le induc.
Cu ajutorul ultrasunetelor sunt introduse în organism anumite substanțe, în scop
terapeutic(antiinflamator, analgezic). Ultrasunetul determină un efect caloric dar și o excitație
vibratorie, care acționează asupra propioceptorilor. Utilizăm doze reduse 0,4-0,8 W/cm 2, în

25
funcție de zona tratată, asociind și efectul de sonoforeză cu unguent de hidrocortizon și
eventual și alte antiinflamatoare. Durata este între 3-10 minute.
Curenții interferentiali sunt curenți de medie frecvență având frecvență între 10000
Hz- 100000 Hz. Efectele terapeutice maxime localizate la nivelul de încrucișare a celor două
surse de medie frecvență, de amplitudini constante dar cu frecvență diferită, 100 Hz.
Modalitatea de aplicare este manual 100/ps-5minute, Specfru 0-100/ps-10 minute,
manual 100ps/5 minute.( autor Dr. Rădulescu A., lucrarea ,, Electroterapie ,, 1993).

Masajul
Este o prelucrare metodică a părților moi ale corpului în scop profilactic, curativ sau
terapeutic.
Masajul regiunii lombare începe cu netezirea, palmele întinse, pornind de la partea
inferioară a feselor pe mușchii paravertebrali, lombari și sacrali până la regiunea dorsală. A
doua direcție a netezirii este pe mușchii fesieri, mușchii dințați făcând terminația D12.
Următoarele forme ale netezirii sunt :
> Netezirea pe coloană cu 2 degete depărtate de la coccis la T 12;
> Netezirea cu policele pe traiectul coccis - șanțul superior al mușchilor fesieri creasta
iliacă;
> Netezirea „in pieptene" pe mușchii fesieri;
Netezirea specifică zonei lombare este netezirea romb, care se execută pornind de la
coccis, șanțul superior al fesierilor până la creasta iliacă, ajungem la coastele false mulându-le
cu palma și trăgând către coloană vertebrală, iar la T 12 răsucim mâinile, mulând iar coastele
false de la creasta iliacă tragem palma pe șanțul superior al mușchilor fesieri până la coccis.
Prin efectul său sedativ netezirea pregătește organismul pentru manevrele următoare, ea fiind
de asemenea o manevră de intercalare.
A doua manevră este frământarea cu o mână. Ea se execută pe 2-3 straturi, mai
întâi pe partea opusă, începând de la partea inferioară a mușchilor fesieri, pe paravertebrali
până la regiunea dorsală.
Geluirea se face cu două degete depărtate pe coloană, pornind de la coccis până la T
12. Altă direcție a geluirii: cu două degete apropiate pornind de la coccis, șanțul superior al
mușchilor fesieri până la creasta iliacă.
Fricțiunea este cea mai importantă manevră a regiunii și se face pe coloană cu 2
degete depărtate pe direcția coccis T 12, având grijă să insistăm la găurile sacrale unde își are
originea nervul sciatic. Altă formă a fricțiunii se execută cu 2 degete apropiate pornind de la
26
coccis pe șanțul superior al mușchilor fesieri până la creasta iliacă, deoarece mușchii fesieri
sunt foarte dezvoltați în această regiune, se execută frițiuni cu pumnul.
Tapotamentul nu se execută în lombosciatică în perioada acută și subacută, dar în
perioadele cronică și de revenire se poate efectua.
Vibrația se execută pe toată suprafața musculară pornind de la partea inferioară a
mușchilor fesieri, pe paravertebrali până la regiunea dorsală.
Masajul membrelor inferioare
Vom începe masajul cu partea posterioară a coapsei.
Executăm netezirea cu ambele palme pornind de la spațiul popliteu și urcând până la
partea superioară a feselor făcând terminația către creasta iliacă și osul sacru. Netezirea „în
pieptene” se face pe mușchii fesieri și pe mușchii coapsei posterioare mai ales când
musculatura este flască. Frământarea se face în 2-3 straturi pe toată masa musculară a coapsei
posterioare și pe mușchiul fascia lată așezat lateral. Frământarea se face cu o mână, cu două
mâini și contra-timp se execută pe aceeași direcție și anume: pornim de la spațiul popliteu și
urcăm până Ia partea superioară a mușchilor fesieri. Geluirea se face pe șanțurile
intramusculare ale mușchilor posteriori cât și pe lateral. Dacă musculatura este flască se poate
executa și ciupitul. Fricțiunea se face pe șanțurile intramusculare cu deget peste deget și pe
plica fesieră după ce, în prealabil, facem netezirea cu partea cubitala a degetelor. Executăm
vibrația cu palma întreagă pe toată suprafața musculară. Încheiem masajul cu toate formele
netezirii.
Urmează masajul coapsei anterioare și masajul mușchilor adductori.
Efleurajul se efectuează cu fața palmară a mâinii pornind de la articulația
genunchiului și finalizându-l la creasta iliacă și plica inghinală.
Netezirea „în pieptene” se execută pe mușchiul cvadriceps și pe tensorul fascia lată.
Frământarea se execută cu o mână, două pe toată suprafața feței anterioare. Manevra
se execută în 3-4 straturi.
Geluirea se execută pe șanțurile intramusculare ale cvadricepsului și croitorului cât și
pe adductori și abductori.
Fricțiunea interesează aceleași direcții ca geluirea diferența fiind că fricțiunea se
execută deget peste deget.
Tapotamentul îl efectuăm pe toată suprafața musculară sub cele trei forme ale sale.
Pentru relaxarea musculară se efectuează cu fața palmară ușoare vibrații. În final aplicăm
neteziri, la început mai energic având grijă să scădem ritmul treptat.

27
 Manevre secundare de masaj:
Cernutul se aplică pe membrele inferioare după manevre mai puternice de masaj,
frământat și bătătorit. Manevra se face în ritm viu și în lungul segmentului, pentru că manevra
să micșoreze cât mai mult incordarea musculară și nervoasă.
Rulatul se execută asemănător cu cernutul dar degetele sunt întinse și cu pumnul
apăsând pe țesut mai tare decât la cernut. Masa de țesuturi moi se prinde între palme sub
diverse unghiuri și se rulează în ritm viu în toate sensurile.
Tensiunile și tracțiunile se fac la sfârșitul masajului și sunt procedee care acționează
îndeosebi asupra țesutului articular și periarticular. Pentru executarea tracțiunilor mâinile se
aplică deasupra și dedesubtul articulației și se trage de segmentul terminal în sensul axei lungi
a membrului. Apucarea se face cu o mână sau cu ambele mâini după ce s-a fixat poziția cea
mai favorabilă pentru tracțiune. Se urmărește realizarea unei întinderi sau unei alungiri în
limitele fiziologice ale elementelor articulare și periarticulare. Tensiunile la fel ca tracțiunile
se fac la sfârșitul ședinței de masaj și se pot asocia cu scuturările.
Tensiunile sunt mișcări active și pasive care întregesc mobilitatea unei articulații în
scopul creșterii mobilității sau stabilității. Executată corect lasă o senzație de căldură locală,
suplețe musculară și ușurință funcțională.
Scuturările manevră înrudită cu tracțiunile constând în mișcări oscilatorii, mai ample
executate cu segmentul de membru sau membrul în întregime. Manevra se face aplicând
ambele mâini astfel încât degetele mari și porțiunea corespunzătoare a palmelor, să cuprindă
marginile piciorului apoi asistentul își împreunează mâinile făcând mișcări ritmice
alternative, din înainte înapoi realizând un fel de frământat reciproc dintre spațiile interosoase
metatarsiene și metacarpiene. (Zamora E., 2007).

Kinetoterapia în lombosciatică
Programul de recuperare în lombosciatică este structurat în funcție de starea clinică a
pacientului, astfel se disting 4 perioade caracteristice ale acestui sindrom:
1) Perioada acută:
-Contactură lombară cu sau fără blocadă;
-Dureri necalmante nici în decubit;
-Dureri lombosacrate cu sau fără iradiere;
2) Perioada subacută:
-Dureri calmante în decubit;
-Bolnavul se mișcă în pat fără dureri;

28
 -Se poate deplasa pe distanțe mici;
-Poate să stea pe scaun un timp mai mult sau mai puțin limitat;
3) Perioada cronică:
-Dureri în ortostatism și mers după o perioadă mai lungă;
-Existența sau nu a contracturilor musculare;
-Dureri moderate, poate să-și mobilizeze coloana;
4) Perioada de remisiune completă:
-Poate apărea între perioadele de boală evidenței clinice
-Puseul dureros se poate repeta oricând
Kinetoterapia în perioada acută
Obiective :

• Reechilibrarea sistem nervos vegetativ;

• Relaxare generală;

• Scăderea iritației radiculare;

• Relaxarea musculaturii lombare.

l . Reechilibrarea sistem nervos vegetativ — majoritatea bolnavilor prezintă o

hipersimpaticotonie cu răsunet asupra funcției cardiocirculatorii (tahicardie, tensiune
arterială), se urmărește creșterea tonusului vagal și reechilibrarea sistemului nervos vegetativ.
În combinație cu tratamentul medicamentos se folosesc și câteva mijloace
fiziokinetoterapeutice:

• Postura de decubit ventral cu pernă mare sub abdomen pentru a reduce lordoza
lombară;

• Dacă postura nu este suportată se încearcă decubit lateral presând cu mâinile o

pernă în epigastru;

• Repaus la pat în ușor Trendelenburg;

• Mângâierea blândă a musculaturii paravertebrale;

• Căldura neutră în zona lombară

2) Relaxarea generală: este indicată pentru scăderea tensiunii psihice dată de

durere, dar și pentru efectul de decontracturare generală.

29
 Mijloace:
Exercițiu de respirație profundă cu expirație prelungită și zgomotoasă, pacientul
concentrându-se numai asupra mișcărilor respiratorii.
Metoda Jacobson are la bază relaxarea progesivă pe baza principiului de
identificare kinestezică a stării de tensiune musculară, prin antiteză cu lipsa de tensiune,
ședințe repetate cu durată de 15-40 minute în trei părți: prolog, antrenament propriu, și
revenire.
3) Scăderea iritației radiculare se realizează prin :

• Adaptarea unor posturi antalgice în decubit dorsal cel mai frecvent cu

genunchii flectați, decubit lateral în „cocoș de pușcă";

• Tracțiuni vertebrale continue la pat, cu cadru special sau improvizând

fracțiunea pe bazin cu o centură lată de care cablu este tracționat prin scripete.
4) Relaxarea musculaturii lombare este foarte importantă pentru că contractura
declanșează durere
5) Metode :

• Aplicarea exercițiului de facilitare „hold-relax” modificat; rezistența care se

aplică va fi moderată sau minimă, contracția este urmată de relaxarea mușchilor activați

• Se utilizează poziții finale a diagonalelor Kabat pentru membre: membrele

inferioare drepte cu genunchiul flectat la 90 0, kinetoterapeutul face prize pe treimea inferioară
a coapsei și pe fața dorsală a piciorului, contrarezistența făcându-se în momentul final de
scurtare a diagonalei, diagonalele membrelor inferioare influențează musculatura inferioară
abdominală și pe cea trunchiului.
Kinetoterapia în perioada subacută
Obiective :

• Relaxarea musculaturii contracturate;

• Asuplizarea trunchiului inferior;

1) Relaxarea musculaturii contracturate este necesară pentru a permite

mobilizarea liberă a trunchiului; continuarea cu rezistență mai mare a izometriei prin metoda
"hold — relax”, trecerea la exerciții cu contracție izotonă , executate pe tot parcursul
diagonalelor Kabat.

30
 2) Asuplizarea trunchiului inferior se face în programe care să continue
programul de relaxare musculară. Se includ exerciții de mobilizare a coloanei vertebrale și a
mușchilor psoas-iliac și extensor al coloanei vertebrale lombare cuprinse în programul
Williams aplicabilă fiind faza I :
Decubit dorsal se trage cu mâinile un genunchi la piept , încercând atingerea lui de
frunte , apoi cu celălalt genunchi iar apoi cu ambii;
Decubit dorsal se flectează și se extind genunchii;
Decubit dorsal cu mâinile sub cap se trage un genunchi la piept , apoi
celălalt, iar apoi ambii;
Decubit dorsal cu brațele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii flectați, tălpile pe
pat se împinge lomba spre pat se contractă abdomenul, se saltă ușor sacrul de pe pat, se revine
apoi, se repetă.
Șezănd pe un scaun, cu genunchii îndepărtați, se apleacă cu mâinile înainte astfel încât
să atingă solul . Se menține această pozitie 4-5 secunde, se revine apoi și se repetă.
Fiecare exercițiu al fazei I se execută de 3-5 ori, programul repetându-se de 2 -3 ori pe
zi.
După circa două săptămâni se trece la faza II Williams;
Decubit dorsal cu genunchii flectați , tălpile pe sol se apleacă ambii genunchi spre
dreapta , apoi spre stânga până ating patul;
Decubit dorsal călcâiul drept se așază pe genunchiul stâng , se execută o abductie cât
mai internă a șoldului drept până se atinge cu genunchiul drept patul, apoi se inversează;
Decubit dorsal se ridică alternativ câte un membru inferior cât mai sus cu genunchiul
perfect întins;
În ortostatism, genuflexiuni cu mâinile pe spătarul unui scaun, spatele perfect drept
călcâiele rămân pe sol. Tot în această perioadă se fac și exerciții de atârnat :
> Cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bara ridicarea genunchilor la
piept sau rotări stânga — dreapta;
> Basculare stânga — dreapta a membrelor inferioare întinse cu fața la spalier;
> Pendularea bazinului și a membrelor inferioare dreapta — stânga.
Kinetoterapia în perioada cronică
1) Asuplizare lombară se urmărește :

• Ameliorarea basculării pelvisului prin exerciții din faza III Williams;

31
 • Întinderea flexorilor șoldului, deoarece aceștia sunt mușchi ce lordozează
coloana lombară și retractura lor limitează mobilitatea; Întinderea extensorilor lombari faza
Williams:

• Decubit dorsal genunchii flectați se împinge lomba spre pat, se basculează în

sus sacrul, contractându-se peretele abdominal;

• Decubit dorsal se execută bicicleta;

• Ortostatism, talonul la 23 30 cm de perete se aplică lomba și sacrul pe perete,

se apropie treptat călcâiele de perete, menținând contactul lombar cu acesta.
2) Tonifierea musculaturii trunchiului:
scopul trunchiului inferior în ortostatism: să realizeze menținerea unei poziții neutre a
pelvisului, să creeze o presiune abdominală de preluare a unei parți din presiunea transmisă
discurilor;
Se tonifică musculatura abdominală și extensoare lombară;
Se merge pe principiul progresivității;
Se va tonifica musculatura rotatorilor și trunchiului inferior.
Exerciții :
Decubit dorsal genunchii flectați la 90 0 , tălpile pe pat se încercă ridicarea lor spre
tavan dar asistentul opune rezistență mișcării, pe tot parcursul exercițiului lomba
trebuie să fie în contact cu patul;
Decubit dorsal genunchii flectați la 900 , tălpile pe pat, se ridică capul, umerii,
trunchiul cu brațele întinse până acestea ajung deasupra genunchilor.
Executarea podului din decubit dorsal cu genunchii flectati, sprijin în umeri, spate și
picioare, se ridică bazinul și lomba. Asistentul se opune mișcării, apăsând pe crestele iliace.
Kinetoterapia în perioada de remisie completă
Kinetoterapia devine kinetoprofilaxie secundară urmărind prevenirea recidivelor.
Programul de kinetoprofilaxie secundară a fost denumit „ școala spatelui” și introdus de
suedezi. Obiective :
Conștientizarea poziției corecte a coloanei lombare și bazinului;
„Înzăvorârea”coloanei lombare;
Menținerea fortei musculare.

32
 1) Conștientizarea poziție corecte a coloanei lombare, bazinului se realizează prin
controlul permanent al ținutei neutre a coloanei lombare, indiferent de poziția
corpului sau de natura activităților desfășurate.
Acest lucru se realizează prin:
a) adoptarea unor posturi corecte în diverse situații :

• în decubit dorsal cu umerii ușor ridicați și genunchii flectați;

• în ortostatism — pantofi fără tocuri; urmărirea din profil în oglindă a retragerii

peretelui abdominal și delordozării lombare;
b) practicarea individual constantă a exercițiilor de delordozare prin bascularea
bazinului;
c) însușirea unor modificări cotidiene uzuale bazate pe delordozare :

• ridicarea unei greutăți se va face flectând coapsele și genunchii cu spatele în

poziție intermediară

• interzis aplecarea înainte (flexia) a trunchiului cu genunchii întinși și ridicarea

obiectelor în această poziție
2) ”Înzăvorârea” coloanei lombare urmărește blocarea în timpul efectuării a
segmentului, învățarea menținerii poziție neutre și învățarea mobilizării
independente a membrului fără de trunchi;
Tehnica „ înzăvorârii” cuprinde patru stadii :
Stadiul I: înzăvorârea rahismului lombar în poziție neufră, concomitent cu
mobilizarea membrelor. Se adoptă poziții imobile din ortostatism, șezând, decubit,
respirând lent și profund, fără imobilizarea membrelor și rahisului;
Stadiul II: menținând trunchiul imobil, se mobilizează independent membrele;
Stadiul III: mobilizarea trunchiului imobil ca pe o piesă unică.
Exerciții: - ridicare din pat prin rostogolire laterală;
- din șezând ridicări și așezări pe scaun fără mobilizarea coloanei vertebrale.
Stadiul IV: elementele din cele trei stadii se aplică selectiv în activitățile cotidiene,
la domiciliu, în activitatea profesională;
Exemplu: - modul de a se ridica din pat sau de pe scaun -ridicarea greutăților,
- șofatul
- modul de a împinge o mobilă;

33
 3) Menținerea forței musculare : pentru musculatura trunchiului inferior și fesierilor.
(Szbenghe T., 1999).

Terapia ocupațională este o metodă de reeducare activă care completează

kinetoterapia folosind diverse activități adaptate la tipul de deficiențe motorii ale individului
cu scop recreativ și terapeutic, ajutând bolnavul să folosească mai bine mușchii și recuperând
funcția celor afectați de boală, contribuind astfel la readaptarea funcțională, la gesturile vieții
curente. Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mișcări utile și contribuind astfel la
readaptarea funcțională la efort.
Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea terapiei ocupaționale sunt :
- mobilizarea unor articulații și creșterea amplitudinii lor;
- dezvoltarea forței musculare;
- restabilirea echilibrului psihic.
Bolnavul poate executa unele exerciții cum ar fi :
- urcatul și coborâtul scărilor;
- mașina de cusut;
- roata olarului.
Se mai pot include și unele activități sportive: jocuri cu mingea, patinajul.
Rezultatele depind de gradul de stabilizare a evoluției bolii și de încadrarea rațională a
ergoterapiei în complexele de recuperare și readaptare funcțională.
Cura balneară
Curele balneare pot fi recomandate încă de la sfârșitul perioadei dureroase și au rolul
de a preveni recidivele. În acest sens, medicul recomandă una-două cure balneare pe an în
stațiuni în care este posibila hidrokinetoterapia în bazine cu apa termala, alături de aplicația
de nămol și folosirea factorilor contrastanți de călire (Prof. Dr. Rodica Chiriac).
În perioada de remisiune completă, după trecerea completă sau aproape completă
așezara nevralgiei, bolnavul poate beneficia de tratament balneo — fizical în stațiuni profilate
pe tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol
etc.) unde asocierea factorilor naturali (apa minerală, nămol terapeutic, climatul) este benefică
și împreună cu programele de kinetoterapie adecvate, vor asigura prevenirea recidivelor.
Se indică nămolo-terapie sub formă de împachetări fierbinți pe lombe și pe membrul
inferior (la 40 — 42 0C, timp de 20 de minute), băile acvatoterme sărate sau sulfuroase calde,
în alternativă o baie, o zi nămol. Se indică vertebroterapie, mai ales elongații sub apă.

34
 Stațiunile balneare cu profil de reumatologie dispun de ape minerale foarte variate:
ape aeratoterme (l Mai, Victoria);
- ape sărate concentrate (Sovata, Ocna Sibiului, Amara, Eforie, Techirghiol);
- sărate iodurate (Govora, Bazna)
- ape sărate sulfuroase (Herculane, Govora, Călimănești, Olănești);
- nămoluri terapeutice: Techirghiol

CAPITOLUL VII
CAZUISTICA

În perioada octombrie 2020 - ianuarie 2021, am urmărit evoluția următoarelor

cazuri cu afecțiuni de lombosciatică.

7.1 CAZUL 1
Date personale:
Numele : B
Prenumele : V
Vârsta: 35 ani
Localiate: Baia Mare
Județ: Maramureș
Sex: M
Profesie: inginer
Diagnostic: Lombosciatică hiperalgică prin discopatie lombară L5-S I
Antecedente personale patologice: lumbago.
Istoricul bolii: Boala debutează brusc în urmă cu 7 zile prin dureri intense la nivelul
coloanei lombare cu iradiere în membrul inferior stâng, pe fața posterioară a coapsei și
gambei până în regiunea plantară, însoțită de parestezii la același nivel și impotență
funcțională marcată la nivelul coloanei lombare și membrului inferior stâng.
Examen clinic general: ne indică relații normale la nivelul aparatelor și segmentelor:
înălțime=1.87 m:
greutate=95 kg;
țesut celular subcutanat bine reprezentat;
tegumente și mucoase normal colorate;

35
 echilibrat cardiorespirator.
Examen clinic local:
 scolioză lombară dextroconvexă (antalgică)
 durere la percuția apofizelor spinoase și la presiunea musculaturii
paravertebrale
 anteflexia și lateroflexia coloanei lombare mult limitate
 semnul Lassegue pozitiv bilateral 200 stânga și 40Odreapta
 reflexele ROT ahilian și medioplantar diminuat pe stânga, normal pe dreapta
 flexia plantară și dorsală normală bilateral
Examen de laborator:
VSH -12div/h
fibrinogen 23mg/dl
proteină reactivă negativă
-uree 25 ml
creatinină 1,05 ml/dl
examen de urină relații normale
Tratament medicamentos:
antiinflamatoare nesteroidiene ANS
antialergice tramadol 2x1/ zi
tenoxicam 1 fiolă/zi im
miorelaxant- mydocalm 3x 150 mg / zi
vitamine de grup B — milgama N 1 tb /zi
Tratament balneofizical și kinetic:
Electroterapie:
Ionizare cu procaină 1% lomboplantar — 1O minute, 1O ședințe zilnic. Așez
pacientul pe pat în decubit dorsal. Electrozii îi împăturesc bine într-un strat hidrofil umezit în
apă caldă. Electrodul pozitiv cu procaină îl așez în zona lombară, iar cel negativ plantar.
Acopăr pacientul cu un cearceaf, iar în momentul funcționării aparatului îi comunic
pacientului senzația care urmează să o simtă, de furnicătură, dar fără a produce durere.
Tens - lombosacrat paravertebral -10 minute. Așez pacientul pe pat în decubit ventral
cu zona afectată liberă. Electrozii îi așez paravertebral în regiunea lombosacrală. Pe electrozi
pun un săculeț de nisip, apoi acopăr pacientul cu un cearceaf. În momentul funcționării

36
aparatului îi comunic pacientului senzația care urmează să o simtă, de vibrație minimă sau
furnicătură ce trebuie suportate fără a produce durere.
Laser — coloană lombosacrală și membru inferior stâng pe traiectul nervului sciatic
3J/cm;4,5Hz- 5 minute.
Masajul sedativ al coloanei lombosacrale și membrului inferior stâng:
Masajul gambei:
Pentru relaxarea mușchilor posteriori ai gambei și în special al tricepsului sural, am să
așez pacientul în decubit ventral, cu genunchii ușor flectați și cu piciorul în ușoară flexie
plantară. Încep masajul cu alunecări lungi, care pornesc de la călcâi și depășesc în sus
articulația genunchiului, continuu cu alunecări ușoare și vii prin care prelucrez pe rând
tendonul lui Achile, mușchii gastrocnemieni și spațiul popliteu. În spațiul popliteu execut
netezirile mai superficial. Frământatul îl aplic începând dinapoia maleolelor, în lungul
tendonului Achilian, mergând până sub genunchi. Masajul îl închei cu vibrații aplicate pe
toată regiunea posterioară până în zona lombosacrală.
Masajul coapsei posterioare: netezirea o execut cu ambele palme aplicate în cerc în
jurul coapsei. La început execut alunecări lungi și lente, apoi scurte, dar pătrunzătoare, „în
pieptene". Procedeul de bază al gambei este frământatul „în cerc”, „șerpuit” sau „cută".
Cernutul și rulatul măresc suplețea țesutului și combat încordarea mușchilor.
Masajul sedativ al coloanei lombosacrate îl efectuez așezând bolnavul în decubit
ventral cu mâinile pe lângă corp. Acopăr bolnavul cu un cearceaf lăsând descoperită numai
regiunea de masat. Încep masajul cu neteziri întinse în sus spre regiunea lombară, în jos spre
coapse și lateral spre șolduri. Fricțiunile le execut cu podul palmei, cu rădăcina mâinii, cu
pumnii închiși, iar vibrația cu palma întreagă pe toată suprafața lombosacrală.
Durata masajului este de 20 de minute.
Kinetoterapie:
-posturi antalgice
-gimnastică — faza I Williams
Posturi antalgice care determină scăderea durerii :
-decubit dorsal, capul și umerii ridicați pe o pernă, genunchii flectați cu un
sul sub ei, picioarele sprijinindu-se pe tălpi;
-decubit dorsal cu șoldurile și genunchii flectați în unghi drept, gambele sprijinite pe
un scăunel;
Faza I Williams :
-decubit dorsal, pacientul flectează și extinde genunchii ;

37
 decubit dorsal, pacientul trage cu mâinile un genunchi la piept încercând atingerea lui
de frunte, apoi cu celălalt genunchi, iar apoi cu ambii ;
-decubit dorsal, cu mâinile sub cap trage un genunchi la piept, apoi celălalt, apoi
ambii; -decubit dorsal cu brațele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii flectați, tălpile pe
pat, împinge lomba spre pat, se contractă mușchii abdominali, se saltă ușor sacrul de pe pat,
se revine apoi se repetă.
-în șezând pe un scaun, cu genunchii îndepărtați, se apleacă cu mâinile înainte astfel
încât să atingă solul. Se menține această poziție 4-5 secunde, se revine după care se repetă din
nou. Fiecare exercițiu se execută de 3-5 ori, programul repetându-se de 2-3 ori/zi.
Observații la sfârșitul tratamentului :
 diminuarea durerilor la nivelul coloanei și membrului inferior stâng;
 dispariția tulburării de statică a coloanei vertebrale lombare și reluarea
mobilității și mersului.
Recomandări la sfârșitul tratamentului:
-evitarea efortului și ortostatismului prelungit;
-continuarea exercițiilor de kinetoterapie la domiciliu inclusiv regulile din școala
spatelui:
-interzisa flexia trunchiului cu genunchii întinși și ridicarea obiectelor în aceasta
poziție
-ridicarea obiectelor se face flectând coapsele și genunchii
-greutatea maxima a obiectelor ridicate și cărate să nu depășească 5 kg
-căratul obiectelor se face cu ambele mâini pentru a nu genera scolioza
-evitarea căratului unor obiecte cu greutăți mari într-o singură mână
-evitarea expunerii la frig
-cura balneară în stațiunile Techirghiol, Geoagiu Băi și Felix cu ape oligominerale,
sărate și sulfuroase.

AȘA DA AȘA NU

38
39
 7.2 CAZUL 2

Date personale:
Nume: Z
Prenume: M
Vârsta : 59 ani
Localitate: Baia Mare
Județ: Maramureș
Sex: masculin
Profesie : pensionar
Diagnostic: Lombosciatica stângă formă paretică prin hernie de disc L4-L5, pareză nerv
sciatic popliteu extern stâng.
Antecedente personale patologice: Diabet zaharat tip II tratat cu antidiabetice orale.
Istoricul bolii: Boala actuală debutează brusc în urmă cu 14 zile, în urma unui efort fizic
intens, tăiatul lemnelor cu toporul, prin dureri intense la nivelul coloanei lombare cu iradiere
în ambele membre inferioare însoțite de parastezii și impotență funcțională la acest nivel.
Pacientul efectuează un tratament prescris de medicul de familie cu antiinflamatoare
nesteroidiene injectabil, antialgice și vitamine de grup B în urma căruia durerea în membrul
inferior drept dispare, menținându-se doar lombalgia și sciatalgia stângă, Ia care după o
săptămână se asociază deficitul motor în teritoriu spațiu popliteu extern.
Examen clinic general: ne indică relații normale la nivelul aparatelor și segmentelor,
înălțime: 1,76 m,
greutate : 80 kg,
țesut celular subcutanat bine reprezentat,
tegumente și mucoase normal colorate,
echilibrat cardiorespirator.

Examen clinic local:

scolioză lombară dextroconvexă (antalgică)
contractură musculară paravertebrală lombară bilaterală
percuția apofizelor spinoase dureroase
mobilitatea coloanei lombare moderat limitată pentru anteflexie

40
 semnul Lasseque pozitiv pe stânga (500), negativ dreapta ROT ahilian prezent bilateral
flexia dorsală a plantei abolită
mers imposibil pe călcâiul stâng
mers stepat, bolnavul face o flexie exagerată pentru a nu se împiedica.
Examen de laborator
glicemie =13,5 -
VSH- 10 div/h
-fibrinogen- normal
-proteină C reactivă- negativ
-examen de urină -relații normale
Tratament medicamentos
-AINS - diclofenac 3x50 mg/zi
- inhibitor de pompă pentru gastrită
-controloc 20 mg;
-vitamine de grup B - milgama 1 fiolă/zi
-antialgic- tramadol 2x50 mg/zi
-miorelaxant — mydocalm 2x150/zi
După terminarea tratamentului, pacientului i se recomandă examen complementar
neurologic pentru paralizie și examen neurochirurgical.

Tratament balneofizical și kinetic:

Electroterapie:
Ionizare cu novocaină 1% - 10 minute, 10 ședințe zilnic. Efectul tratamentului este de
creștere a excitabilității neuromusculare. Așez pacientul pe pat în decubit ventral, împăturesc
electrozii într-un strat hidrofil. Electrodul pozitiv cu substanță de novocaidă, îl așez lombar iar
cel negativ pe dosul piciorului stâng, după care acopăr pacientul cu un cearceaf. În momentul
funcționării aparatului îi comunic pacientului că urmează să simtă o senzație de urzicătură dar
care trebuie suportată fără a-i produce durere .
Curentul exponențial: gambă stângă (mușchiul tibial stâng), 10 minute în 10 ședințe
aplicate zilnic. Modalitatea de fixare a electrozilor se face prin două tehnici: bipolară și
monopolară.
Tehnica bipolară: Așez pacientul pe pat în decubit dorsal cu membrul inferior stâng
descoperit. Electrodul negativ cu care începe stimularea îl aplic distal iar cel pozitiv proximal.

41
 Tehnica monopolară : Pacientul rămâne în aceeași poziție, doar electrozii se
schimbă, cel negativ îl aplic pe punctul motor al mușchiului tibial, iar cel indiferent îl fixez la
capătul proximal al mușchiului.
Laserterapie: coloana lombară L4-L5, gamba stângă fața anterolaterală și dosul
piciorului stâng, 3J/cm2 - 10Hz, durata 6 minute.
Solux: fața anterolaterală a gambei și dosul piciorului stâng, durata 10
minute.
Masajul sedativ al coloanei lombosciatice și membrului inferior.
Masajul regiunii lombosacrate în această regiune masajul trebuie să fie calmant și
relaxant, cu manevre executate lent și ușor. Netezirile le execut cu fața palmară a mâinilor,
pentru reducerea sensibilității țesuturilor superficiale, după care aplic frământări ușoare și
vibrații cu palma, pentru decontracurarea mușchilor paravertebrali, sub abdomen așez o
pernă, pentru delordozarea coloanei lombare și relaxarea musculaturii.
Durata masajului 10 minute.
Masajul membrelor inferioare – partea posterioară
Așez pacientul în decubit ventral, îl acopăr cu un cearșaf și las descoperit doar membrul pe
care urmează să îl masez. Încep masajul de la talpa piciorului ascendent, până la fesă. La
nivelul piciorului masez fiecare deget în parte, cu mișcări de netezire ușoară, cu ajutorul
policelui și degetului arătător. Fricțiunea o fac în sens circular, cu partea cubitală a mâinii și
rădăcina mâinii. După aceste manevre, execut mișcări de pensare cu ajutorul policelui. În
continuare masez tendonul lui Achile cu două degete în furculiță, aplic manevra de netezire
și fricțiune de o parte și de alta a tendonului.
Având o masă musculară bună, execut frământatul șerpuit cu ambele mâini, în colier
sau inel, manevra de tapotament cu parte cubitală a mâinii, manevra de bătătorit și plescuit cu
toată palma sau cu vârful și pulpele degetelor, evitând zona poplitee.
Rulatul și cernutul îl execut cu ambele mâini plasate lateral de o parte și de late a
membrului, cu degetele întinse. Masajul îl închei cu vibrații și o ușoară netezire, tracțiune și
scuturarea membrului inferior.
Durata masajului 5 minute.
Masajul membrelor inferioare – partea anterioară
La membrele inferioare, pe partea anterioară, se execută aceleași manevre de masaj ca
și pe partea posterioară dar având în vedere că pe partea anterioară a membrului se află
genunchiul, fibula, tibia, oasele tarsiene și metatarsiene, manevra de tapotament este exclusă

42
deoarece această manevră se aplică doar pe masa musculară. Pe aceste regiuni se aplică doar
neteziri și ușoare fricțiuni.
Durata masajului 5 minute.
Kinetoterapia cuprinde programul Williams faza I și II progresiv și exerciții pentru
creșterea forței musculare la membrul inferior stâng, reeducarea flexiei dorsale și mers pe
călcâi.
Faza I Williams
1. decubit dorsal, pacientul flectează și extinde genunchii;
2. decubit dorsal, pacientul trage cu mâinile un genunchi la piept încercând atingerea lui
de frunte, apoi cu celălalt, apoi cu ambii.
3. decubit dorsal, mâinile sub cap, se trage un genunchi la piept, apoi cu celălalt, apoi cu
ambii.
4. decubit dorsal, cu brațele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii flectați, tălpile pe pat,
se împinge lomba spre pat, se contractă abdominalii, se saltă ușor sacrul de pe pat.
5. în postura șezând pe un scaun cu genunchii îndepărtați, se aplică cu mâinile înainte
astfel încât să atingă solul. Se menține această poziție 4-5 secunde, se revine, după
care se repetă din nou. Fiecare exercițiu al fazei I se execută de 3-5 ori, programul
repetându-se de 2-3 pe zi, iar după circa doua săptămâni, se trece Ia faza II Williams.
Faza II Williams
l. decubit dorsal cu genunchii flectați, tălpile lipite de pat, se apleacă ambii genunchi spre
dreapta, apoi spre stânga, până ating patul;
2. decubit dorsal, călcâiul drept se așează pe genunchiul stâng, se execută o abducție cât
mai internă a șoldului drept, până se atinge cu genunchiul drept patul, apoi se
inversează;
3. decubit dorsal, se ridică alternativ câte un membru inferior cât mai sus cu genunchiul
perfect întins;
4. în ortostatism, genuflexiuni cu mâinile pe spătarul unui scaun, spatele perfect drept,
călcâiele rămân pe sol;
5. poziția „cavaler servant", adică corpul aplecat pe coapsa ridicată la 90 0 în sprijin pe sol
cu mâinile, se întinde genunchiul de sprijin, executând și o basculare care trebuie să
intindă mușchiul psoas iliac. Tot în această perioadă se fac și exerciții din atârnat:
-cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului prind bara, ridicarea genunchilor la
piept sau rotări dreapta- stânga;

43
 -basculare stânga- dreapta a membrelor inferioare întinse cu fața la spalier.
Exerciții pentru tonifierea musculaturii flexare a membrelor inferioare
Am așezat pacientul în poziție de decubit dorsal, cu coxofemurală extinsă și
genunchiul ușor flectat, am opus rezistență pe fața dorsală a piciorului, iar pacientul execută
flexia dorsală, continuă cu extensia genunchiului, apoi flexia coxofemurală.
Am așezat pacientul în poziție de decubit dorsal, cu gamba flectată la marginea mesei
și piciorul extins, am făcut priză pe fața anterioară a gambei și pe fața plantară a calcaneului:
pacientul execută extensia genunchiului, flexia gambei, presiunea pe calcaneu îi blochează
deplasarea în jos în cadrul flexiei dorsale a piciorului; am opus rezistență la extensia gambei.
Exerciții prin mobilizări active:
- mișcări active combinate: flexie platară și extensie degete;
- flexie dorsală și flexie degete ;
- eversie și extensie degete ;
- inversie și flexie degete ;
- circumducție și flexie —extensie degete ;
In cazul nerecuperării parezei de sciatic, pacientului i se recomandă să poarte orteză fixă de
sciatic popliteu extern.
Recomandări:
- evitarea efortului fizic;
evitarea ortostatismului prelungit și a poziției șezând;
evitarea expunerii la intemperii : frig, umezeală;
cura balneară stațiunile cu ape sulfuroase și sărate, Felix și Sovata.

AȘA DA ASA NU

44
 CONCLUZII

Lombosciatica reprezintă o cauză importantă de incapacitate temporară de muncă.

Lombosciatica este o algie radiculară care traduce suferința unei rădăcini a nervului sciatic și
mult mai rar atingerea trunchiului nervos propriu-zis. Frecvența lombalgiei este de 70-80%
din populația adultă, începând de la vârste tinere până la 60 de ani. Lombosciatica, sub forma
acută, este mai frecventă la sexul masculin cu medie de vârsta între 25-40 de ani. Principalii
factori declanșatori sunt traumatismele și suprasolicitarea coloanei lombo-sacrale.
Cauza principală a lombosciaticii este hernia discală, a cărei sediu cel mai comun este
între L4 și L5 și între L5 și Sl. Hernia discală între L3 și L4 este mai puțin frecventă. Durerea
și impotența funcțională sunt simptomele dominante. Pentru stabilirea diagnosticului se fac
manevre de elongații ale nervului sciatic, precum și radiografia standard față și profil a
coloanei lombare. Evoluția este favorabilă în majoritatea cazurilor, existând și forme de
sciatică rebele la tratament.
Tratamentul trebuie aplicat precoce, să fie complex și de lungă durată.
Tratamentul de recuperare se bazează practic pe toate tehnicile balneofizioterapeutice:
hidrokinetoterapie, kinetoterapia, electroterapie, hidrotermoterapia, masaj, balneologia,
terapia ocupațională.

45
 BIBLIOGRAFIE

1. Educația Fundației Romania de Mâine, București,2007

2. Nenciu G.- „Fiziologia sistemului neuromuscular, cu aplicații în Sport", Ed.
3. Nițescu V.- „Anatomia funcțională - biomecanică și antropologia aparatului locomotor
Ed. Educația didactica și pedagogică, București, 1995
4. Păun R.- „Tratat de medicină internă, Reumatologie vol. I”, Ed. Medicală, București,
1999
5. Popescu Eugen D. & Ionescu R.- „Compendiu de reumatologie”, Ed. Educație
Tehnică București, 1998.
6. Rădulescu A.- „Electroterapie”, Ed. Educație Medicală, București, 1993.
7. Sbenghe T.- „Bazele teoretice și practice ale kinetoterapiez”, Ed. Educație Medicală,
1999
8. Zarnora E. „Kinetoterapia în afecțiunile reumatismale” (curs).

46