Recuperare la nivelul coloanei vertebrale.

Cifoza

Coloana vertebrală, cel mai important segment al aparatului de mișcare și sprijin, situat în partea
posterioară a trunchiului, servește ca punct de ancorare pentru toate celelalte elemente care
alcătuiesc corpul uman. În consecință, starea se va reflecta asupra întregii noastre ființe. În
ortostatism prezintă curburi fiziologice, cifoza şi lordoza, în  plan sagital şi scolioza din
plan frontal.

Deficiențele coloanei vertebrale în plan sagital sunt în majoritatea cazurilor modificării care
apar fie prin exagerarea curburilor fiziologice normale (cifoză dorsală, lordoză cervicală); fie
prin tendința de diminuare a acestor curburi sau tendința lor de inversare. Luând în considerare
cauzele, mecanismele de producere evoluția si tratamentul, deviațiile coloanei vertebrale pot fi
clasificate în deviații funcționale si patologice. După lungime deviațiile coloanei vertebrale pot
să se extindă si la celelalte elemente ale spatelui determinând deviații ale întregului spate de
forma spatelui cifotic sau spatelui rotund, spatele lordotic sau cel cifolordotic.

Cifoza:

Cifoza se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, provocând cocoașa
în față și comensată de printr-o hiperlordoză cervicală și lombară, pentru echilibrarea coloanei.
Apare ca rezultat al unor probleme de dezvoltare, unei boli degenerative, cum ar fi artrita
coloanei vertebrale, unei osteoporoze cu fractură de compresie a vertebrelor sau unui traumatism
al coloanei vertebrale. Poate să apară la orice vârstă.

Simptomele cifozei mai pot include modificări ale poziției umerilor, deplasarea spre înainte a
capului, dureri de spate, oboseala musculară și rigiditate în spate, dificultăți ale respirației în
cazuri severe. Cel mai adesea, aceste simptome rămân destul de constante și nu se înrăutățesc în
timp. Cifoza poate progresa, provocând o cocoașă mai exagerată. În cazuri rare, aceasta poate
duce la comprimarea măduvei spinării cu simptome neurologice, inclusiv slăbiciune, pierderea
senzației sau pierderea controlului intestinului și vezicii urinare. Cazurile severe de cifoza
toracică pot, de asemenea, să limiteze spațiul din piept și să provoace probleme cardiace și
pulmonare care duc la durere toracică sau dificultăți de respirație, cu o eventuală insuficiență
pulmonară și/sau cardiacă.

Cele trei tipuri de cifoză care afectează cel mai frecvent copiii și adolescenții sunt: cifoza
posturală (atribuită posturii greșite), cifoza Scheuermann (această afecțiune apare la adolescenți
datorită creșterii anormale a coloanei vertebrale și poate fi însoțită de o scolioză ușoară) și cifoza
congenitală, care se întâlnește de obicei, la sugari si copii, datorită unei malformații a coloanei
vertebrale în uter (necesită cel mai adesea intervenția chirurgicală).

Evaluarea semnelor poate fi realizată cu ajutorul radiografiilor, scanărilor CT, RMN-ului, dar
și prin utilizarea testelor și tehnicilor specifice. Testul aplecării (în care pacientul se apleacă de la
mijloc, iar terapeutul observă coloana din profil), testele cu densitate osoasă (osul cu densitate
mică poate agrava cifoza) și testele funcționale neurologice (care prezintă semne ale slăbiciunii,
paralizie sau modificări ale sensibilitații). De asemenea, tehnica Cobb este specifă cifozei și
reprezintă o măsurătoare care se face pe radiografia coloanei vertebrale cu ajutorul unor tangent
trasate prin platoul superior al vertebrei T2 și cel inferior al ultimei vertebre a curburii dorsale.
Dacă unghiul Cobb este cuprins între 20 și 40 de grade, deducem o cifoză dorsal fiziologică, iar
daca este mai mare de 40 de grade, prezintă o cifoză patologică.

Obiective generale:

 Corectarea posturilor vicioase și aliniamentului corpului pe tot parcursul recuperării;

 Tonifierea simetrică a musculaturii laterale a trunchiului;
 Corectarea și refacerea mobilității articulare și musculare, treptat;
 Combaterea dezechilibrelor musco-ligamentare;
 Corectarea atitudinilor deficitare ale centurii scapulohumerale;
 Diminuarea frecvenței respiratorii concomitent cu creșterea amplitudinii respirației;
 Dezvoltarea grupelor musculare necesare menținerii corecției;
 Menținerea și păstrarea tonusului muscular.

Mijloace de tratament:

Tratamentul cifozele este unul mai complex și depinde de vârsta pacientului și de gradul de
deformare: tratament profilactic și tratament igieno-dietetic, medicamentos și tratamentul
orthopedic/chirurgical. Cifozele toracale sub 40-50 de grade se tratează de obicei prin mijloace
kineto-terapeutice. Cifozele toracale între 40-50 și 70-80 de grade se tratează prin mijloacele
ortopedice ( redresări cu ajutorul aparatelor gipsate și menținerea corecției cu ajutorul corsetelor
ortopedice). Cifozele grave ( mai mari de 80 de grade) nu pot fi corectate, decât printr-un
tratament chirurgical.

Cifoza posturală poate fi, de obicei, tratată cu terapie fizica pentru întări mușchii spatelui și a
corecta postura. Medicamentele antiinflamatorii pot ajuta, de asemenea, la simptome. Aceste
curbe nu continuă să se înrăutățească cu timpul sau să ducă la complicații mai grave. Un
randament mare în tratarea cifozei o au exercițiile statice și dinamice, exercițiile la aparatele
fixe, exercițiile aplicative (cățărare, târâre), exercițiile cu obiecte portabile, reeducarea respirației
si deblocarea toracelui prin mobilizări pasive.

Un program de recuperare adecvat are ca durată 60 de minute si cuprinde 3 faze: perioada de

încălzire, perioada propriu-zisă și perioada de revenire. Exercițiile statice folosite pentru
corectarea acestor deviații sunt următoarele contracții izometrice: stând în picioare corect; stând
în genunchi; stând în decubit ventral/dorsal, stând atârnat. Exercițiile dinamice sunt extensia și
întinderea coloanei vertebrale, exerciții pentru cap, gât și member, cu amplicarea extensiilor.
Exerciții pentru perioada de încălzire:

 Mers normal pe toată talpa, capul sus, cu umerii trași înapoi și cu brațele prinse la
spate,. Se controlează respiratia în 8 timpi.
 Mers cu un baston așezat de omoplați.
 Mers cu un baston prins sub coatele îndoite și sprijinit de spate.
 Mers pe vârfuri și ducerea alternativă a genunchilor la piept. Respirația se controlează
și mâinile se țin la ceafă.

Exerciții pentru faza propriu-zisă:

 În şezând pe un scaun, spatele drept, coatele îndoite şi trase spre înapoi cu mâinile la
ceafă, aplecăm capul spre înainte cu bărbia în piept şi ducem coatele spre înainte şi
apoi tragem de coate spre înapoi şi privim în sus.
 În şezând pe un scaun, spatele drept, coatele îndoite şi trase spre înapoi cu mâinile la
ceafă, răsucim trunchiul odata cu întinderea braţelor în lateral, revenim, după care
facem în sens opus mişcarea.
 În șezând pe un scaun, spatele drept, cu brațele întinse înainte la nivelul pieptului,
ținem un baston cu mâinile de capete, ducem brațele cu coatele întinse până deasupra
capului, urmărind bastonul cu privirea și revenim.
 În șezând pe un scaun, spatele drept, brațele îndoite ținând bastonul la ceafă, ducem
bastonul spre partea stângă întinzând cotul stâng și apoi ducem bastonul spre
partea dreaptă întinzând cotul drept.
 Cu halterele mici, se duc lateral brațele cu menținere, apoi revenire.
 Stând în picioare, cu braţele pe lângă corp, cu/sau fără gantere de 1 kg în mâini,
ducem braţele prin lateral sus, schimbând orintarea mâinii atunci când braţele ajung
paralele cu solul, mişcarea se continuă până braţele ajung sus după care înainte de
începerea coborârii se schimbă iar orientarea mâiniilor.
 În decubit dorsal, cu un baston ţinut de capete la nivelul pieptului, se întinde braţul
într-o parte şi în cealaltă.
 În decubit ventral, cu braţele întinse spre înainte, ţinând un baston de un capăt, se
ridică trunchiul prin mutarea mâinilor pe baston. 
 În sprijin pe antebraţe şi pe picioare, se menţine spatele drept 5-10 secunde, după care
relaxăm.
 Atârnat la scara fixă, se menţine poziţia cât mai mult timp posibil.

Exerciții pentru perioada de revenire: (timp de 5 minute)

 Mers cu exerciții de respirație

 Alergare ușoară