Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LP 9
SCOLIOZA
Definiţie: scoliozele sunt deformări ale coloanei vertebrale caracterizate prin curbură laterală (în plan frontal) şi rotaţia
vertebrală. Convexitatea este aceea care dă denumirea scoliozei. Rotaţia vertebrală se face în sensul concavităţii.
Clasificarea scoliozelor:
I. Scolioze funcţionale (atitudini scoliotice)
II. Scolioze structurale, care se împart la rândul lor în:
a. Idiopatice:
- Infantile (0-3 ani)
- Juvenile (3-12 ani)
- De adolescenţă (10-20 ani)
- Ale adultului
b. Congenitale:
- Defecte vertebrale sau costale
c. Neuromusculare
- Miopatii
- Poliomielită
d. Posttraumatice
e. Mezenchimale
Clasificarea scoliozelor în funcţie de localizarea curburii:
a. Curbură toracică:
- Apar de obicei pe partea dreaptă, dau gibozitate mare, prezintă curbe minore deasupra şi
dedesubt cu rol compensator, au potenţial evolutiv mare şi risc de complicaţii cardio-pulmonare
b. Curbură toraco-lombară:
- În egală măsură sunt şi pe stânga şi pe dreapta, au curbe minore, sunt mai puţin disgraţioase şi
nu au risc cardio-vascular
c. Curbură lombară:
- Nu dau diformităţi şi disfuncţionalităţi mari
d. Cu dublă curbă majoră:
- Toracică stângă şi lombară dreaptă
- Toracică dreaptă şi lombară stângă
Clasificarea scoliozelor cu ajutorul firului cu plumb:
I. Echilibrată: când firul de plumb de la occiput cade în şanţul interferiser
II. Dezechilibrată: când firul de plumb de la occiput cade lateral de şanţul
interfesier.
Clasificarea în funcţie de gradul scoliozei:
a. Uşoare: ˂ 25-300
b. Medii: între 30-500
c. Grave: ˃ 500
Principii de tratament în scolioze:
1. Cel mai bun tratament este depistarea precoce
2. Doar kinetoterapia nu are eficienţă
3. Tratamentul este combinat : corset şi kinetoterapie dacă scolioza este ˂
500 sau intervenţie chirurgicală şi kinetoterapie dacă scolioza este ˃ 500
Obiectivele kinetoterapiei:
1. Ameliorarea poziţiei coloanei
2. Creşterea flexibilităţii coloanei
3. Kinetoterapia musculaturii paravertebrale lombare pentru scurtarea
musculaturii de pe partea convexităţii şi alungirea celei de pe partea concavităţii
4. Corectarea deformităţilor secundare
5. Amelioararea respiraţiei
1. Ameliorarea posturii
- Corectarea cifozelor şi lordozelor şi apoi a scoliozei propriu-zise care se
face prin:
a. Posturi fixe menţinute – corectoare sau hipercorectoare:din decubit
dorsale, decubit ventral, decubit lateral, din şezând, din ortostatism. Se
utilizeaza perne, suluri, spătarul scaunului, peretele. Posturile se menţin în
pauzele programului de gimnastică, şi când se scoate corsetul.
b. Exerciţii de corectare posturală, axate pe:
- Conştientizarea înclinării pelvisului pentru delordozare
- Scăderea cifozei dorsale prin exerciţii de întindere a coloanei din cele trei
poziţii de bază (decubit, şezând, ortostatism) – conştientizarea poziţiei “a sta
înalt” sau “a sta drept”. Se controlează în oglindă, urmărind alungirea gâtului şi
trunchiului în ax. Pentru exerciţiile de întindere asistentul aplică palma cu o
uşoară presiune pe creştetul capului pacientului.
1. Ameliorarea posturii
c. Scăderea curburii scoliotice prin:
- Utilizarea poziţionărilor corpului şi membrelor pentru corectarea
curburilor cu “ruperea” poziţiei, urmată de poziţionarea corectoare. Treptat se
ajunge la conştientizarea staticii scoliotice şi a poziţiilor care o corectează.
Controlul în faţa oglinzii este foarte important!
Exerciţiul 1: în ortostatism sau din şezând, cu braţul ridicat de partea concavităţii
curburii dorsale
Exerciţiul 2: în patrupedie, ridicarea la orizontală a unui membru superior sau
inferior
Exerciţiul 3: pacientul stă în decubit dorsaul sau ventral, înclinând în lateral
membrele inferioare
Exerciţiul 4: în genunchi, cu fesele pe taloane, trunchiul oblicizat
Exerciţiul 5: în ortostatism, basculând lateral bazinul şi trunchiul în sensuri opuse.
2. Creşterea flexibilitatii coloanei
- Exerciţiile de flexibilitate se fac din posturi speciale care blochează
segmentele de coloană, lăsând posibilă mişcarea doar în segmentele dorite
a. Metoda Klapp – din postura în genunchi avem două tipuri de
poziţionări ale trunchiului:
Poziţii lordozante, care în funcţie de înclinarea trunchiului facilitează
mobilizarea unei anumite zone vertebrale. Există 3 poziţii redresante (Fig 1.)
(deasupra orizontalei), una orizontală şi două coborâte (sub orizontală).
Fiecare poziţie corespunde unui anumit segment vertebral.