Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea curburii

îndreptată înapoi.
Se consideră cifoză tipică – cifoza care este o exagerare a curburii fiziologice dorsale;
cifozele atipice sunt localizate în regiunea lombară, mai rar cervicală, dar şi cifozele
zonei de trecere dorso-lombare sau cele totale – cervico-dorso-lombare.
Cifozele funcţionale
Cifozele patologice

Corectarea cifozei dorsale

A. Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza

B. Stingerea reflexului de atitudine greşită a trunchiului şi formarea unui reflex de postură
corect şi stabil în activităţile statice şi dinamice ale corpului, care să asigure coloanei
vertebrale dorsale şi lombare poziţia corectă.
C. Tonifierea şi scurtarea muşchilor spatelui şi lungirea celor situaţi în partea anterioară a
trunchiului

1. Mers obişnuit cu mâinile la ceafă şi ducerea la trei paşi a unui genunchi îndoit în faţă.
2. Mers cu mâinile pe şold, patru paşi pe vârfuri, patru paşi pe călcâie.
3. Stând în faţa oglinzii – mâinile pe şold, tragerea coatelor înapoi şi bombarea toracelui
cu inspiraţie – revenire – expiraţie.
4. Mers pe vârfuri cu trunchiul înclinat uşor înainte – mâinile susţinând o minge
medicinală pe cap.
5. Pe genunchi, pe călcâie, şezând cu un baston apucat fixat peste omoplaţi, ducerea
bastonului în sus şi a braţelor oblic sus, cu extensia capului şi gâtului.
6. Stând cu mâinile la spate, apucat, săritură cu depărtarea picioarelor, genunchi întinşi
simultan cu ducerea braţelor lateral, aterizarea cu apropierea picioarelor şi ducerea
mâinilor la spate
7. Stând cu mâinile la ceafă in ortostatism – ghemuire, menţinând spatele drept, simultan
cu ducerea braţelor lateral sus – revenire.
8. Stând depărtat, cu mâinile la nivelul umerilor, cu cordonul elastic la spate, apucat de
capete, întinderea bruscă a cordonului elastic lateral – prin extensia coatelor şi
menţinerea braţelor lateral – revenirea se execută lent.
CORECTAREA CIFOZEI LOMBARE

A. Tonifierea şi scurtarea grupelor musculare din regiunea lombosacrală

B. Formarea unui nou reflex neuromuscular corect asupra atitudinii trunchiului, bazinului
şi membrelor inferioare
C. Prevenirea tendinţei de inversare a curburilor coloanei vertebrale

1. Mers pe vârfuri – mâinile la ceafă – la trei paşi – ducerea alternativă a câte unui picior
înapoi.
2. Alergare cu călcâiele la sezuta – încercând să fie lovită şezuta – mâinile la ceafă.
3. Mers cu fandare mare înainte, mâinile pe şolduri – împingând înainte bazinul.
4. Atârnat cu spatele la scara fixă – cu o minge sub regiunea lombară – menţinerea acestei
poziţii 10” – 15”, cu ducerea picioarelor în echer susţinut
5. Mers cu urmărirea în oglindă a atitudinii spatelui
6. Atârnat cu faţa la scara fixă, ducerea piciorului în extensie – simultan sau alternativ.
7. Stând cu faţa la perete, mâinile sprijinite pe perete la nivelul umerilor, ridicarea pe
rând a picioarelor în extensie.
8. Culcat înainte în faţa scării fixe – apucat de prima şipcă, trunchiul bine extins, cu capul
pe spate, braţele întinse – apucarea din ce în ce mai sus a şipcilor, până la şipca 9-10
– menţinerea poziţiei – coborâre pe rând a mâinilor cu fiecare şipcă.

Cifoza totala

A. Tonifierea în condiţii de scurtare a grupelor musculare ale spatelui şi lungirea

musculaturii anterioare a toracelui şi abdomenului. Pentru aceasta muşchii
spatelui vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie – iar
muşchii din partea anterioară a trunchiului – excentric şi în afara segmentului de
contracţie
B. Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza totală
C. Formarea unui reflex corect de atitudine a corpului în acţiunile statice şi dinamice
ale trunchiului.

1. Mers pe vârfuri cu o minge medicinală susţinută pe cap cu ambele mâini – extensia

trunchiului la fiecare pas concomitent.
2. Mers fandat cu ducerea braţelor sus şi arcuirea trunchiului înapoi.
3. Stând depărtat, cu mâinile pe şold, ducerea braţelor oblic, sus – inspiraţie, revenire –
 expiraţie. În timpul inspiraţiei se poate executa ridicarea pe vârfuri
4. Stând cu spatele la scara fixă, la o distanţă de un pas – ducerea trunchiului în extensie,
până ce mâinile ating scara fixă – coatele fiind întinse.
5. Stând depărtat, ducerea braţelor lateral sus – inspiraţie, revenire – expiraţie.
6. Culcat înainte cu mâinile sub bărbie, picioarele sprijinite pe o minge medicinală –
inspiraţie şi expiraţie liberă.
7. Stând cu faţa la scara fixă, apucat cu mâinile de şipca de la nivelul umerilor, extensia
trunchiului simultan cu extensia alternativă a unui picior.

Lordozele
A. Corectarea şi menţinerea redresării bazinului
B. Crearea unui reflex de atitudine corectă a trunchiului şi membrelor inferioare în
activităţile statice sau dinamice ale corpului.
C. Prevenirea compensării cu o încurbare cifotică în regiunea dorsală.

Lordozele sunt deviaţii sau deformaţii ale coloanei vertebrale în plan anteroposterior cu convexitatea
anterior, care constau fie din exagerarea curburii fiziologice lombare (lordoză tipică) sau apariţia unei
curburi în altă regiune sau în regiunea de trecere lombodorsală (lordoză atipică).
După mecanismul de producere şi posibilităţile de corectare, se deosebesc lordoze funcţionale şi lordoze
patologice. Lordozele funcţionale sunt de obicei deviaţii care corectează uşor în poziţia şezând, au o
evoluţie lentă şi păstrează mobilitatea coloanei vertebrale. Formele de lordoze funcţionale sunt:
atitudinea lordotică, lordoza habituală, profesională şi compensatorie unei cifoze dorsale sau înclinării
în faţă a bazinului.

1. Mers cu mâinile la ceafă, ridicarea genunchilor alternativ la piept.

2. Mers pe călcâie, trunchiul înclinat înainte, mâinile la ceafă.
3. Mers fandat, mâinile pe şold – aplecarea trunchiului înainte la fiecare pas.
4. Mers cu mâinile pe sol, genunchii în extensie.
5. Mers cu trunchiul aplecat înainte – mâinile apucă gleznele
6. Pe genunchi, pe călcâie şezând, braţele lateral sus, aplecarea trunchiului înainte cu
expiraţie, revenire cu inspiraţie.
7. Pe genunchi, cu piciorul drept întins înainte, aplecarea trunchiului înainte, spre dreapta,
spre stânga – şi revenire.
8. Culcat înapoi cu o minge între tălpi – ridicarea şi coborârea picioarelor – menţinând
mingea între tălpi
 Cifolordoza

Cifolordoza este o deficienţă frecventă, ce se instalează treptat din necesităţi mecanice

de echilibrare ale coloanei vertebrale şi ale trunchiului. Este considerată ca rezultatul
compensator a unei cifoze sau lordoze netratate la timp şi corespunzător. Cifolordoza poate să
se prezinte ca o exagerare a curburilor normale ale coloanei vertebrale, cea cifotică dorsală şi
cea lordotică lombară, constituind cifolordoza. Considerăm că cifolordoza este atipică când una
din curburi este mai scurtă sau depăşeşte curbura fiziologică a coloanei vertebrale.
Accentuarea celor două curburi se poate produce simultan (cifolordoza primară) sau pe
rând, prin compensarea unei curburi simple primare prin altă curbură de sens opus – secundară.
Cifolordoza poate fi funcţională şi patologică

A. Formarea reflexului de atitudine corectă stabilă a coloanei vertebrale şi a

corpului în întregime
B. Tonifierea în condiţii de lungire a musculaturii toracice şi în condiţii de scurtare
a musculaturii abdominale. Grupele musculare anterioare ale toracelui vor lucra
excentric şi în afara segmentului de contracţie, în timp ce muşchii abdominali vor
lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.
C. Corectarea atitudinii de flexiune a toracelui şi de înclinare înainte a bazinului.

1. Mers cu mâinile la ceafă şi ridicarea pe rând a unui genunchi la piept.

2. Mers cu trunchiul înclinat la 15 grade şi ducerea braţelor lateral sus, cu arcuiri la fiecare
pas.
3. Mers cu un baston peste omoplaţi, cu genunchii îndoiţi, trunchiul vertical.
4. Stând depărtat în faţa scării fixe cu mâinile apucat la nivelul umerilor – aplecarea
trunchiului înainte cu arcuire.
5. Stând cu spatele lipit de perete – îndoirea genunchilor cu păstrarea tot timpul a spatelui
lipit, de perete, revenire
6. Stând depărtat aplecarea trunchiului înainte cu ducerea braţelor oblic sus, inspiraţie,
revenire – expiraţie.
7. Şezând – cu genunchii îndoiţi, ducerea braţelor lateral cu arcuiri în plan posterior.
8. Şezând cu spatele lipit de scara fixă, apucat cu mâinile la nivelul umerilor, depărtarea
toracelui de scara fixă
Scoliozele
Scolioza este o deviaţie constantă a coloanei vertebrale în plan frontal, care poate să se
găsească fie sub forma unei simple înclinări sau curburi laterale – parţiale sau totale –, fie sub forma
unui sistem de două sau mai multe curburi alterne, însoţită de rotaţia vertebrelor (torsiunea corpurilor
vertebrale) spre convexitatea curburii scoliotice.
Scoliozele ca şi celelalte deviaţii ale coloanei vertebrale se împart în scolioze funcţionale şi
patologice.
Scoliozele funcţionale se caracterizează printr-un început insidios, o evoluţie lentă şi prin păstrarea
mobilităţii coloanei vertebrale. Dintre aceste scolioze funcţionale fac parte atitudinea scoliotică, scoliozele
prin deprindere, scoliozele profesionale şi statice.
Scoliozele patologice se caracterizează prin modificări în forma şi structura elementelor
componente ale coloanei vertebrale şi se însoţesc de tulburări funcţionale secundare.

Scolioza in C
A. corectarea curburilor coloanei vertebrale prin tonificarea musculaturii planului
posterior;
B. reducerea gibozităţii costale prin mobilizarea coloanei vertebrale şi detorsionarea
corpurilor vertebrale;
C. redresarea bazinului şi echilibrarea centurii scapulare;
D. dezvoltarea mobilităţii cutiei toracice;
E. crearea unui reflex de postură corect.

Pe stanga
1. Mers, cu trunchiul drept, ducerea braţului drept sus şi a piciorului stâng în extensie.
2. Mers pe vârfuri, bastonul prins asimetric, braţul stâng jos, dreptul sus – ducerea
piciorului stâng în extensie la doi paşi.
3. Stând cu spatele la scara fixă, piciorul stâng fixat pe a 4-a şipcă la scara fixă:
ducerea braţelor lateral sus cu extensia trunchiului
4. Pe genunchi cu sprijin pe palme, ridicarea mâinii drepte şi a piciorului stâng – cu
ducerea în extensie
5. Culcat pe spate – braţul drept întins pe lângă cap, braţul stâng – pe lângă corp, ridicarea
picioarelor la 45º, îndoirea genunchilor, ducerea lor spre stânga – revenire.
6. Atârnat asimetric cu faţa la scara fixă, mâna dreaptă mai sus ,balansarea picioarelor
spre stânga, revenire până la verticală.
7. Stând depărtat cu o minge medicinală pe cap, susţinut cu mâna dreaptă – fandare
laterală spre stânga, cu îndoirea trunchiului în aceeaşi parte.
 8. Mers cu un baston apucat asimetric – mâna dreaptă sus, stânga jos – redresări active
cu autocontrol în faţa oglinzii.

Scoliozele cu două curburi in S

Scoliozele cu două curburi sau cu mai multe curburi necesită un tratament funcţional complex şi de
lungă durată, întrucât aceste deformaţii produc asimetrii mari, evidente, la nivelul trunchiului, centurii
scapulare şi bazinului
A. Prevenirea şi corectarea asimetriei toracice prin reducerea torsiunii corpurilor
vertebrale şi gibozităţii costale. Pentru prevenirea gibozităţii costale se va obţine
lordorzarea coloanei vertebrale.
B. Corectarea deformaţiilor secundare ale centurii scapulare şi bazinului.
C. Educarea unui reflex de atitudine normală în activităţile statice şi dinamice ale corpului,
precum şi ştergerea reflexului greşit de postură.

SCOLIOZA ÎN „S” DORSALĂ DREAPTA

1. Mers pe vârfuri mâna stângă pe creştetul capului, mâna dreaptă la spate, la doi paşi ducerea
piciorului stâng în extensie
2. Mers fandat pe piciorul stâng, cu braţul stâng întins în sus mâna dreaptă pe şold, arcuirea
braţului stânga la fiecare fandare
3. Stând cu piciorul stâng sprijinit lateral, mâna stângă pe creştet, mâna dreaptă pe şold, îndoire
laterală spre dreapta trunchiului (mâna dreaptă blochează mişcările regiunii lombare) cu
inspiraţie, revenire – expiraţie.
4. Stând cu faţa la scara fixă cu piciorul stâng sprijinit pe şipca a treia de jos, mâna stângă apucă de
sus, mâna dreaptă – la nivelul şoldului, ducerea trunchiului înainte până ce toracele atinge scara
fixă, revenire.
5. Culcat înainte cu mâna stângă la ceafă, mâna dreaptă la spate, genunchiul stâng îndoit lateral,
extensia trunchiului – inspiraţie, revenire – expiraţie.
6. Culcat înainte cu braţul stâng întins pe lângă cap, mâna dreaptă pe şold, ducerea trunchiului
spre dreapta până la 30 grade, urmată de ducerea membrelor inferioare spre stânga.
7. Stând cu o minge medicinală în mâna stângă sus, mers în jurul sălii cu ridicarea piciorului stâng
la fiecare trei paşi.
8. Atârnat mixt cu spatele la scara fixă, cu mâna stângă apucat mai de sus şi piciorul stâng fixat
pe şipca corespunzătoare, ducerea trunchiului în extensie, cu proiectarea bazinului înainte.
SCOLIOZA ÎN „S” DORSALĂ STÂNGA
1. Mers pe vârful piciorului drept, cu mâna dreaptă pe creştet, stânga pe şold, ducerea
trunchiului în extensie la fiecare pas.
2. Mers pe vârfuri, mâna dreaptă pe creştet, mâna stângă pe şold – îndoirea genunchiului
drept la piept.
3. Mers lateral cu paşi adăugaţi spre dreapta, cu fandarea piciorului drept, mâna dreaptă
pe creştet, stânga pe şold.
4. Mers fandat pe piciorul drept, cu braţul drept întins în sus mâna stânga pe şold, arcuirea
braţului drept la fiecare fandare.
5. Culcat înainte, braţul drept întins pe lângă cap, stângul la spate, ridicarea simultană a
braţului drept şi extensia piciorului drept
6. Stând în faţa oglinzii, ridicarea lentă a braţului şi piciorului drept prin lateral sus.
7. Stând în faţa scării fixe, apucat cu braţele la nivelul umerilor, aplecarea trunchiului cu
arcuire, simultan cu ridicarea piciorului drept, în extensie.
8. Şezând călare pe banchetă, un baston la spate apucat cu mâna stângă de jos, dreapta de
sus, răsucirea trunchiului spre dreapta.

Cifoscolioza
Cele două curburi se agravează una pe alta, cifoza favorizând torsiunea corpurilor
vertebrale şi deci accentuarea gibozităţii costale, iar scolioza, prin asimetria funcţională a
muşchilor spatelui, favorizează accentuarea cifozei.
Cifoscoliozele pot să apară de la început sub această formă, evoluând împreună,
constituind cifoscoliozele primare; de cele mai multe ori însă, asocierea se produce mai târziu,
în timpul evoluţiei uneia dintre curburi – formând cifoscoliozele secundare.
Cifoscoliozele pot fi funcţionale şi patologice. Cele funcţionale sunt frecvente la şcolarii
care păstrează în lucru poziţii defectuoase în flexiune şi asimetrie.
Cifoscoliozele patologice pot fi determinate de malformaţii vertebro-costale (foarte rare),
rahitice, paralitice sau prin osteo- chondrită şi epifizită vertebrală.

A. Corectarea poziţiei deficiente a umerilor, omoplaţilor şi bazinului.

B. Corectarea asimetriei toracelui şi abdomenului.
C. Formarea reflexului corect şi stabil de atitudine a corpului în acţiunile statice şi
dinamice.
CIFOSCOLIOZA DORSALA STÂNGA
1. Mers cu ducerea braţului drept lateral sus şi a piciorului stâng în extensie.
2. Mers pe vârfuri cu un baston apucat asimetric dreapta sus – stânga jos, îndoirea laterală
a trunchiului la doi paşi spre stânga.
3. Pe genunchi cu sprijin pe palme, coatele îndoite, trunchiul sub orizontală, ridicarea
piciorului stâng în extensie
4. Pe genunchi cu sprijin pe antebraţe, piciorul stâng întins lateral, ducerea trunchiului spre
stânga, păşind cu mâinile din aproape în aproape.
5. Pe genunchi în faţa scării fixe, mâinile apucă scara fixă la nivelul umerilor, apropierea
trunchiului de scara fixă cu accentuarea extensiei trunchiului şi răsucirea lui spre
dreapta, ridicând braţul drept oblic sus.
6. Atârnat la scară fixă cu mâna dreaptă apucat mai sus, ducerea picioarelor în extensie.
7. Atârnat cu spatele la scară fixă cu mâna dreaptă mai sus, piciorul drept sprijinit,
ducerea bazinului înainte cu proiectarea piciorului stânga înainte, extensia trunchiului.
8. Atârnat cu faţa la scară fixă – apucat asimetric – ducerea piciorului stâng lateral.

Corectarea omoplaţilor depărtaţi şi desprinşi

A. Tonificarea în condiţii de scurtare a musculaturii scapulare din partea posterioară
(muşchii romboizi, unghiularul scapulei, trapezul).
B. Crearea stereotipului de atitudine corectă a centurii scapulare.

1. Mers pe vârfuri cu ridicarea braţelor prin lateral sus, simultan cu îndoirea unui
genunchi la piept.
2. Mers ghemuit, mâinile prinse la spate, coatele trase mult înapoi.
3. Stând pe vârfuri, ridicarea braţelor prin lateral, simultan cu ducerea unui picior lateral
şi ridicare pe vârfuri – inspiraţie, revenire – expiraţie.
4. Stând depărtat, cu un baston apucat la nivelul umerilor, întinderea braţelor în sus,
simultan cu extensia trunchiului
5. Stând în faţa oglinzii, braţele jos pe lângă corp, tragerea umerilor spre înapoi.
6. Pe genunchi cu sprijin pe palme, trunchiul sub orizontală, ridicarea succesivă a braţelor
cu extensia capului.
7. Culcat înainte, braţele pe lângă cap, extensia trunchiului alternativ cu extensia
membrelor inferioare
8. Pe genunchi cu sprijin pe palme, întinderea şi îndoirea coatelor, trunchiul drept.
 DEVIAŢIILOR ŞI DEFORMAŢIILOR MEMBRELOR INFERIOARE

Corectarea genunchilor în valgum

A. Tonificarea şi scurtarea muşchilor laterali interni şi alungirea muşchilor externi ai coapselor şi
gambelor. Pentru aceasta, muşchii interni vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de
contracţie, iar muşchii externi – excentric şi în afara segmentului de contracţie.
B. Formarea unui reflex de atitudine corect a genunchiului atât în ortostatism, cât şi în mers.

1. Mers pe vârfuri cu braţele întinse pe lângă cap.

2. Mers pe partea externă a picioarelor – mâinile pe creştet.
3. Mers peste o bancă de gimnastică – încrucişând picioarele la fiecare pas.
4. Stând cu mâinile la spate – săritură cu depărtarea laterală a picioarelor şi ducerea braţelor lateral
şi aterizare pe vârfuri cu apropierea picioarelor şi ducerea mâinilor la spate
5. Stând cu spatele la scara fixă – mâinile apucate la spate –, îndoirea genunchiului stâng la piept,
cu ducerea laterală a genunchiului, cu rotarea externă a coapsei. Piciorul drept se ridică pe
vârfuri. Acelaşi exerciţiu, cu schimbarea picioarelor.
6. Şezând cu genunchii îndoiţi, tălpile apropiate, genunchii îndepărtaţi, aşezarea mâinilor pe
partea internă a genunchilor şi opunerea autorezistenţei la apropierea genunchilor
7. Şezând cu gambele încrucişate, cu mâinile la ceafă, depărtarea picioarelor şi întinderea
genunchilor cu ducerea braţelor oblic sus – inspiraţia, revenire – expiraţie.
8. Atârnat cu faţa la scara fixă, balansarea laterală dreapta-stânga a picioarelor întinse şi apropiate.

Corectarea genunchilor în varum

A. Tonifierea în condiţii de scurtare a muşchilor laterali externi ai coapselor şi gambelor –
concomitent cu alungirea muşchilor interni ai aceloraşi grupe musculare.
Pentru aceasta, muşchii externi ai coapselor vor lucra concentric şi în interiorul
segmentului de contracţie în timp ce muşchii interni vor lucra excentric şi în afara
segmentului de contracţie.
B. Realizarea unei mai bune stabilităţi a articulaţiei genunchiului.
C. Formarea unui reflex corect al genunchilor în stând, mers şi alergare.

1. Mers fandat cu răsucirea trunchiului spre dreapta şi stânga, mâinile pe şold.

2. Mers cu genunchii îndoiţi, mâinile pe creştet.
3. Alergare uşoară cu genunchii îndoiţi şi lovirea şezutei cu călcâiele.
4. Stând depărtat cu mâinile pe şold, răsucirea trunchiului spre dreapta-stânga, cu
inspiraţie, revenire – expiraţie.
5. Stând cu genunchii îndoiţi cu faţa spre scara fixă, apucat cu mâinile la nivelul
genunchilor, ridicarea şezutei, simultan cu întinderea genunchilor şi aplecarea
 trunchiului înainte
6. Stând în faţa scării fixe, apucat, îndoire şi întinderea genunchilor, trunchiul se menţine
vertical.
7. Sărituri pe un picior şi celălalt, simultan cu îndoirea genunchilor la piept.
8. Stând în faţa oglinzii, ridicarea pe vârfuri şi călcâie cu încercări de redresare a
genunchilor.

Corectarea prin gimnastica medicală a picioarelor plate

A. Tonifierea şi scurtarea musculaturii plantare, combaterea contracturii musculare
a picioarelor în stând şi mers.

1. Culcat înapoi în faţa unui perete, cu genunchii îndoiţi, vârful piciorului sprijinit pe
perete, desenarea de cercuri cu vârful piciorului pe perete.
2. Culcat înapoi – talpă în talpă – îndoirea şi întinderea genunchilor, menţinând tălpile
apropiate.
3. Culcat înapoi – îndoirea şi întinderea alternativă a genunchilor, vârful picioarelor întinse.
4. Culcat înapoi, genunchii uşor îndoiţi, tălpile sprijinite pe perete, joc de glezne, cu
rularea tălpii pe călcâie – vârf.
5. Culcat înainte – gambele la verticală, profesorul opune rezistenţă pe talpă, flexie plantară
concentrică în interiorul segmentului de contracţie.
6. Culcat înaintea scării fixe, genunchii întinşi cu sprijinul picioarelor oblic sus pe o şipcă
a scării fixe, ducerea picioarelor lateral cu alunecarea lor pe şipcă.
7. Şezând cu sprijin înapoi, picioarele depărtate, rostogolirea unei mingi de la un picior
la altul
8. Şezând cu genunchii îndoiţi, vârful picioarelor sprijinite, ducerea braţelor lateral cu
întinderea genunchilor, inspiraţie, revenire expiraţie.
9. Şezând cu sprijin înapoi, ridicarea picioarelor la 45 grade, menţinerea în echer
CORECTAREA TORTICOLISULUI MUSCULAR DREPT
Torticolisul (capul şi gâtul strâmb) constă din răsucirea capului
şi gâtului de partea sănătoasă şi înclinarea lor de partea bolnavă.
Torticolisul se poate produce în viaţa intrauterină (determinat de poziţii vicioase ale
capului, de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gâtului) sau de malformaţiile
coloanei vertebrale cervicale şi la naştere (torticolisul obstetrical). Cea mai frecventă formă este
însă cea căpătată în timpul vieţii prin deprindea greşită sau prin leziuni, inflamaţii, pareze sau
spasme, cicatrici sau scleroză, precum şi de unele traumatisme produse la acest nivel.

A. Tonifierea şi lungirea muşchiului sternocleidomastoidian, scurtat şi contracturat de pe

partea dreaptă şi tonificarea şi scurtarea muşchiului sternocleidomastoid din parte opusă.
În acest sens, muşchiul sternocleidomastoidian de pe partea dreaptă va lucra
excentric şi în afara segmentului de contracţie; muşchiul sternocleidomastoidian din
partea stângă va lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.
B. Corectarea asimetriei centurii scapulare şi toracelui.
C. Formarea reflexului de postură corectă a capului şi gâtului în acţiunile statice şi dinamice
ale corpului în condiţiile nou create, prin schimbarea staticii capului şi gâtului.

1. Mers pe toată talpa, cu capul în extensie şi răsucit spre partea dreaptă.

2. Mers pe vârfuri, cu capul şi gâtul înclinat spre stânga – braţele lateral.
3. Alergarea spre dreapta, cu paşi adăugaţi, cu capul înclinat spre stânga – braţul stâng
sus, braţul drept oblic înapoi.
4. Alergare cu paşi încrucişaţi, cu capul şi gâtul răsucit spre dreapta.
5. Mers fandat cu răsucirea capului spre dreapta, mâinile pe şold.
6. Stând depărtat, fandare spre stânga şi menţinerea capului spre stânga.
7. Stând în faţa oglinzii, se execută cumpăna pe piciorul drept, cu braţul stâng înainte,
braţul drept înapoi.
8. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, îndoirea coatelor cu răsucirea capului şi gâtului spre
dreapta, până la contactul tâmplei stângi cu podeaua.
Tipuri de articulatie
Fibroase(sinartroze)( articulatiile craniului):unirea se face prin tesusut conjunctiv ceea ce
face sa dispara aproape complet orice miscare

Cartilaginoase(amfiartroze):unirea se face prin fibrocartilaj si permit o oarecare miscare

1. simfizele(pubiana, sacroiliaca)
2. sincondrozele( coxale)

Sinoviale(diartroze):au cavitatea articulara capsula,cartilaj si membrana sinoviala…avand

posibilitati ample de miscare

1. plane(artrodii): carpul, tarsului

2. sferoide(enartroze): sold, umar
3. cilindroide(balamale): cot, radiocubitala superioara
4. elipsoide: genunchi
5. selare: trapezometacarpiana

Recuperarea afectiunilor traumatice pe regiuni

Umar posttraumatic
Principalele leziuni: contuzii, luxatii,fracturi, plagi taiate sau intepate

Obiective si mijloace
1. Ameliorarea durerii: prin posturari si pozitionari inca din perioada de imobilizare;
folosirea gimnasticii vasculare Pholchen si Moberg; masaj usor de tip efleuraj; termoterapia.
2. Mentinerea functiei centurii scapulare prin: controlul staticii si dinamicii a segmentelor
din trenul superior; executarea de miscari globale a segmentului scapulo-toracic; prevenirea
atitudinilor deficiente secundare(cifoza, scolioza) dupa afectiuni posttraumatice; tonizarea
prin contractii izometrice a musculaturii cervico-scapulo-humerale in situatii permise.
3. Recuperarea mobilitatii articulare prin: initierea miscarilor pentru asuplizarea
musculara( FNP, diagonale Kabat, metoda Klapp).’cv
4. Rearmonizarea mecanica a umarului privind stabilitatea si mobilitatea prin: corectarea
si prevenirea dezaxarii capului humeral prin anumite posturi; tehnica Codmann; intinderea
musculara-stretchingul prelungit; pastrarea echilibrului idel intre grupele musculare agonist-
antagonist si anume deltoid-coracobrahial-biceps-trapez pe o parte si supraspinos-
subscapular-subspinos.
5. Recuperarea mobilitatii controlate a umarului la unghiuri functionale si treptat pe
intreaga amplitudine.
Cot posttraumatic
In perioada de imobilizare
1. Mentinerea troficitatii tesuturilor prin: aplicarea undelor electromagnetice de inalta
frecventa; fototerapia, a lumunii polarizate pentru grabirea consolidarii fracturii, cicatrizarii si
pentru cresterea circulatiei si a reabsorbtiei hematoamelor; masajul mainii si a
antebratului;Terapii Masters, balansari Polchen, gimnastica Moberg pentru indepartarea
edemului.
2. mentinerea mobilitatii articulare prin exercitii kinetice active in toate planurile

In perioada de dupa imobilizare

1. Combaterea durerii: medicamentatia si terapia fizicala antalgica
2.Combaterea inflamatiei si a tulburarilor circulatorii: repaus si postura articulara relexanta;
gimnastica Moberg, termoterapia reci
3. Recastigarea fortei si mobilitatii articulare simultane prin: tehnici FNP, miscari autopasive
cu scripeti, Terapii Masters

Mana posttraumatica
Obiective
 Combaterea durerii si a procesului inflamator
 Prevenirea si corectarea deformitatilor si deviatilor in cazul afectarii nervilor periferici
 Recastigarea amplitudinii de miscare si cresterea fortei musculaturii afectate
 Ameliorarea circulatiei si troficitatii locale
 Reeducarea prehensiunii si functiei senzitive
 Refacerea abilitatii miscarilor

Mijloace
 Manipulari
 Mobilizari pasivo-active
 Mobilizari active
 Tehnici anakineice de posturare: antideclive, seriate in atele, de repaus, de prevenire a
deviatiilor,orteze
Soldul posttraumatic
1. Combatera durerii: electroterapie antalgica, gimnastica Burger, medicamentatie
antiinflamatorie-antalgica si sedativa, masaj dupa termoterapie, posturi antideclive,mobilizari
active ale piciorului si genunchiului si pasive ale soldului.
2. Stabilitatea membrului inferior: tehnici anakinetice si FNP, mobilizari active, diagonale
Kabat si miscari pasive prin suspensoterapie,manipulari prin tractiuni, cresterea fortei
musculaturii pelvitrohanterienilor, fesierilor mijlociu si cvadricepsului.
3. Mobilitatea soldului: posturarea membrului afectat pentru a evita instalarea atitudinilor
vicioase si pentru a facilita circulatie de intoarcere; posturarea alternativa pentru a facilita
drenajul bronsic si pt a evita aparitia escarelor; masajul general al membrului afectat pentru
activarea circulatiei; izometrie pentru mentinerea troficitatii
4. Reeducarea mersului: sa se faca in bazine initial cu scaderea nivelului apei treptat si
trecerea la variante de mers cu diferite aparate ajutatoare, finalizand cu mers liber…la inceput
cu spatele si lateral pentru evitarea schiopatarii si urcat – coborat scari.

Genunchiul posttraumatic

1.Combaterea durerii si a procesului inflamator: repaus articular, medicatie antialgica si

antiinflamatorie, termoterapie, electroterapie, masaj
2. Stabilitatea membrului inferior: FNP si exercitii de tonizare si crestere de forta a
musculaturii stabilizatoare a genunchilor(stabilitate pasiva); (stabilitate activa) exercitii
izometrice, izotonice, cu rezistenta, DAPRE
3. Cresterea amplitudinii articulare AM: aparate Kineteck, mobilizari ale rotulei in sens
longitudinal si transversal; exercitii pasive-active si active ajutate; stretching; pasit peste
obstacole; urcat-coborat scari.
4. Antrenarea fortei: exercitii active cu rezistenta, izometrie, exercitii cu ajutorul scripetilor;
exercitii cu cu benzi elestice, exercitii rezistive-DAPRE.

Picior posttraumatic
1.Combaterea durerii
2.Cresterea fortei musculaturii peroniere
4. Prevenirea dar si tratarea dezechilibrelor musculare agonist-antagonist prin tehica de
stretching
5. Corectarea mersului
6. Corectarea plasamentului centrului de greutate
7. Scaderea solicitarii gleznei

Mijloace
FNP, manipulari Maigne, exercitii de incarcare progresiva activa si contra rezistenta mainii
kinetoterapeutului, gimnastica Burger,(hidrokinetoterapie) baia Whirpool ascendenta si
descendenta,

Testing articular

1. Umar:
a) Flexie,extensie:170-180…..40-60
b) Rotatie interna, externa:90-100….80-90
c) Abductie,adductie:170-180
2. Cot:
a) Flexie,extensie:145-160……0
b) Pronatie,supinatie:80-90
3. Mana
a) Flexie,extensie:80-90….70-90
b) Inclinare radiala,cubitala:15-30…..30-45
4. Sold
a) Flexie,extensie:110-120……15-20
b) Rotatie interna, externa:45-60
c) Abductie,adductie:30-45……30
5. Genunchi
a) Flexie,extensie:135-140……0
6. Glezna
a) Flexie dorsala,plantara:20-25…..45-50
7. Coloana cervicala
a) Flexie,extensie:30-45
b) Rotatie:45-70
c) Inclinare stanga-dreapta: 40

8. Coloana dorso-lombara
a) Flexie,extensie:60-105…..20-30
b) Inclinare:20-35
 c) Rotatia:30-45

Scripetoterapia
Def: este o tehnica mecanoterapeutica in care segmentele sunt mobilizate cu ajutorul
scripetilor, cablurilor si contra greutatilor. Se compune dintr-un disc mobil care se
invarte in jurul unui ax, perpendicular pe planul discului si sustinut de niste suporti
laterali. Roata este prevazuta cu un sant periferic prin care ruleaza cablul. La
extremitatile cablului actioneaza fortele F si G, sistemul aflandu-se in pozitie de
echilibru atunci cand F=G.
Circuitele au urmatoarele parti componente: un segment sau un membru , un cablu,
unul sau mai multi scripeti, o rezistenta G> sau < ca 0 extrinseca sau intrinseca si o forta
activa F care actioneaza asupra rezistentei G.

Primul scripete din cadrul unui circuit se numeste scripete de tractiune( poate fi fix sau
mobil) iar ceilalti scripeti sunt numiti scripeti de reflexie.

Tipuri de circuite:
Ajutator:F<G sau G<0, G extrinseca
Rezistent:F>G sau G>0, G extrinseca
Autopasiv(simetric sau asimetric):F<G sau G<0, G intrinseca

Suspensoterapia
Def: Tehnica mecanica ce permite suprimarea in scop terapeutic a
frecarilor si actiunii gravitatiei asupra corpului sau a unui segment a
acestuia.
Principii: mecanic, fiziologic si psihologic
Forma exercitiilor:
 miscari in suspedare libera( pornind din pozitia de repaus, pacientul deplaseaza
segmentul de membru printr-o contractie a muschilor agonisti, apoi lasa membrul
sa revina pasiv la pozitia de repaus)
 miscari de balans in suspendare libera (pornind din pozitia de repaus, pacientul
deplaseaza segmentul de membru printr-o contractie a muschilor agonisti, apoi lasa
membrul sa revina pasiv la pozitia de repaus si prin contractia antagonistilor
 depaseste pozitia de repaus, revenind apoi in pozitia initiala)
 miscari in suspendare dirijata (pornind din pozitia de repaus, pacientul
deplaseaza segmentul de membru printr-o contractie a muschilor agonisti si prin
contractia muschilor antagonisti dirijeaza membrul in mod activ spre o pozitie
situata dincolo de pozitia de repaus)

Conditii generale de desfasurare a exercitiilor

 adaptate la posibilitatile musculare si articulare, evitandu-se abuzurile si
compensatiile
 montajul trebuie sa respecte gradul de mobilitate al articulatiilor implicate in
miscare
 poxitia initiala si plasarea segmentelor trebuie stabilite in functie de starea
prezenta a pacientului si de scopurile exercitiilor
 pacientul trebuie sa cunoasca directia , intesitatea , amplitudinea, ritmul si durata
exercitiilor

Materiale necesare:
 Puncte fixe de ancorare, cadre , grilaje
 Elemente de suspendare reglabile(cabluri, resorturi,scripeti)
 Elemente de sustinere a membrelor(esarfe,chingi,glezniere)
 Materiale de suport largi si stabile

Suspendari fixe: se caracterizeaza prin faptul ca sustin segmentele de tratat cu ajutorul

unor elemente de lungime invariabila.
 Suspendare pendulara
 Suspendare axiala
Suspedare elastica: : se caracterizeaza prin faptul ca sustin segmentele de tratat cu
ajutorul unor elemente de lungime variabila pornind dintr-o pozitie de echilibru.

Obiective in kinetoterapie
 Restabilirea aliniamentului normal al corpului
  Redobandirea mobilitatii articulare, a fortei musculare si a rezistentei
 Educarea, reeducarea, reabilitarea controlului, coordonarii, echilibrului
 Reeducarea sensibilitatii
 Formarea capacitatii de relaxare fizica si psihica
 Reeducarea respiratiei si reantrenarea la efort
Principiile kinetoterapiei
 Primum non nocere
 Stabilirea precoce a diagnosticului
 Continuitatea tratamentului
 Progresivitatea si dozarea efortului
 Individualizarea tratamentului
 Principii psihopedagogice (asocierea cu alte mijloace terapeutice, principiul
constientizarii , principiul activitatii independente, principiul motivatiei)