LORDOZA

Student: Cârniciu Andreea Mădălina

Master, anul 2
 Definitie

• Lordoza este o deviatie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu

convexitatea anterioara, prin accentuarea curburilor fiziologice. In
regiunea lombara bazinul prezinta o anteversie accentuata tinzand
spre orizontalizare. Abdomenul este proeminent, iar membrele
inferioare sunt intinse din genunchi sau in hiperextensie. Cu timpul
hiperlordoza va avea repercursiuni asupra apofizelor spinoase la
care se vor produce leziuni de uzura.

• Lordoza o intalnim mai des la gimnaste, inotatoare, gravide sau

persoane supraponderale. La persoanele care poarta incaltaminte cu
tocuri inalte se produce un dezechilibru spre inainte ce se
compenseaza prin inclinarea trunchiului inapoi cu incurbare lombara.
Cauze

• atonia musculaturii abdominale, in special a dreptului abdominal;

• stationarea verticala un timp indelungat;
• mobilitatea redusa in miscarea de abductie a membrelor inferioare;
• rotatorii externi, atat ai membrelor superioare si inferioare hipotonici,
contribuie la accentuarea lordozelor cervicala si lombara;
• folosirea incorecta a respiratiei diafragmatice poate contribui la
lordozare;
• muschii spinali (cervicali si lombari) hipertonici, sunt scurtati.
Obiective
• eliminarea posturilor vicioase care accentueaza lordoza;
• constientizarea si deprinderea posturarii corecte si sanatoase;
• stabilizarea coloanei vertebrale;
• corectarea curburilor patologice;
• eliminarea durerilor la nivelul spatelui;
• eliminarea contracturilor musculaturii paravertebrale;
• tonifierea musculaturii abdominale si fesiere in regim de scurtare;
• tonifierea musculaturii spinale lombare in regim de alungire;
• imbunatatirea supletei articulatiilor intervertebrale;
Mijloace folosite

1. Exerciţiile statice cele mai indicate sunt poziţiile

derivate din poziţiile fundamentale aşezat, culcat şi atârnat. Se
folosesc mai puţin poziţiile stând şi pe genunchi care sunt în
general lordozante.

2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate sunt exerciţiile

de trunchi – îndeosebi mişcările de flexie precum îndoirile
laterale şi răsucirile executate simultan cu flexiunea
trunchiului. Se folosesc de asemenea exerciţii de membre
superioare şi inferioare, aplicative, de respiraţie, de redresare.
Exercitii
1. Mers cu mâinile la ceafă, ridicarea alternativă a genunchilor
sus.
2. Stând depărtat, aplecarea trunchiului cu răsucirea
trunchiului şi ducerea palmei drepte la piciorul opus – idem
ducerea palmei stângi la piciorul drept.
3. Stând în faţa scării fixe cu piciorul drept sprijinit pe şipca a
6-a (de jos în sus) trecerea greutăţii pe piciorul din faţă cu
îndoirea genunchiului şi apucarea şipcii corespunzătoare
nivelului umerilor. Coatele se duc lateral iar capul şi gâtul
în extensie.
4. Pe genunchi cu sprijin pe palme aşezarea pe o coapsă, cu
ducerea mâinilor la ceafă inspiraţie – revenire – expiraţie.
Se execută în continuare în cealaltă parte
 .

5. Aşezat cu picioarele întinse, mâinile sprijinite înapoi –

ridicarea membrelor inferioare la 45° simultan cu ducerea
braţelor lateral. Menţinerea echilibrului cel puţin 5-6”.
6. Culcat dorsal cu braţele întinse oblic în sus pe sol,
ducerea membrului inferior drept spre mâna stângă. Idem –
ducerea membrului inferior stâng spre mâna dreaptă.
7. Culcat dorsal cu genunchii îndoiţi, târâre cu ajutorul
membrelor superioare şi umerilor.
8. Culcat dorsal, braţele întinse în sus pe lângă cap –
genunchii îndoiţi pe abdomen – lăsarea genunchilor să cadă
amândoi simultan spre stânga şi spre dreapta.
9. Culcat dorsal cu genunchii îndoiţi, braţele întinse pe lângă corp,
ridicarea capupui şi a umerilor de pe saltea şi apropierea palmelor de
glezne, stânga-dreapta alternativ.
10. Culcat facial, braţele întinse spre înainte, se ridică braţ-picior opus.