Atitudinea globală lordotică, se caracterizează printr-o ușoară accentuare a curburii

coloanei vertebrale lombare, care se poate întinde în sus, cuprinzând o parte a coloanei
dorsale și uneori spatele în întregime.
Examinând copilul din profil, observăm capul și gâtul vertical sau înclinate în față, în
sens compensator, umerii sunt trași înapoi, toracele și abdomenul proemină înainte, bazinul
este înclinat mult sub linia orizontală. Membrele inferioare sunt întinse, uneori genunchii fiind
În hiperextensie. Este atitudinea frecvent întâlnită la copii, dar și la adolescenții slabi, cu
musculatura abdominală atonă, cu bazinul mult înclinat sub orizontală.

CORECTAREA ATITUDINII GLOBAL LORDOTICĂ

Scopul exerciţiilor fizice:
1. Formarea reflexului de atitudine corectă a corpului în ortos- tatism şi în acţiunile
dinamice.
2. Corectarea şi redresarea curburii lordotice mai accentuate la nivelul coloanei
vertebrale lombare, prin tonificarea şi scurtarea muşchilor abdominali hipotoni şi
lungirea muşchilor sacrolombari.
3. Redresarea bazinului prea mult înclinat înainte şi a genunchilor hiperextinşi.
4. Corectarea poziţiei capului şi gâtului, dezvoltarea toracelui.
Mijloace folosite
1. Exerciţiile statice cele mai indicate sunt poziţiile
funda
mentale şezând, culcat şi atârnat. Se folosesc mai puţin poziţiile stând şi pe genunchi, care
sunt în general lordozante.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate sunt:
- exerciţiile de trunchi - îndeosebi mişcările de flexie, precum şi îndoirile laterale şi
răsucirile executate simultan cu flexiunea trunchiului;
- exerciţiile de membre superioare şi inferioare;
- exerciţii aplicative: mers corectiv, târâre, suspensiuni, echilibru;
- exerciţii de respiraţie executate din poziţii corective pentru prevenirea lordozei;
- - exerciţii de redresare a trunchiului şi mai ales a bazinului, executate pasivo-activ sau
activ.

Atitudinea globală cifotică se apreciază, de asemenea, din profil, observându-se: capul

și gâtul înclinat înainte, umerii aduși în față, toracele este înfundat sau în flexiune, abdomenul
supt sau rareori balonat subombilical. Conturul spatelui este este arcuit posterior, cu o cifozare
dorso-lombară sau totală a coloanei vertebrale. Bazinul este puțin înclinat, membrele
inferioare sunt drepte sau mai frecvent cu genunchii în flexiune.
Se poate astfel constata că această atitudine se menține mai mult pe baza elementelor
pasive, întrucât mușchii planului superior și trunchiului sunt întinși, mușchii situați anterior
sunt relaxați.
Această atitudine este frecvent întâlnită la copii de vârstă școlară care nu-și corectează
suficient atitudinea corpului, precum și la adolescenții care au o creștere rapidă în înălțime,
fără o dezvoltare corespunzătoare a musculaturii.
CORECTAREA ATITUDINII GLOBAL CIFOTICE
Scopul exerciţiilor corective:
1. Crearea unui reflex corect de atitudine a corpului în activităţile statice şi dinamice ale
elevului.
2. Tonificarea şi scurtarea muşchilor planului posterior al trunchiului pentru îndreptarea
curburii toracale mai accentuate a coloanei vertebrale.
3. Corectarea toracelui îngust şi înfundat la bază, restabilirea poziţiei corecte a umerilor
şi omoplaţilor, prin scurtarea musculaturii fixatoare a centurii scapulare.
4. Corectarea membrelor inferioare, îndeosebi a genunchilor în flexiune, atât în
menţinerea poziţiei, cât şi în timpul mersului.
Mijloace folosite
1. Exerciţiile statice sub forma poziţiilor fundamentale, dar mai ales a poziţiilor derivate,
simetrice, care să solicite sinergie muşchii planului posterior al corpului.
Cele mai indicate poziţii din punct de vedere al eficacităţii sunt poziţiile înalte şi cele cu
suprafaţă mare de sprijin.
Astfel, de exemplu, cele mai folosite poziţii sunt:
- poziţia pe genunchi - cu mâinile la ceafă, precum şi pe genunchi cu sprijin pe palme,
cu trunchiul sub orizontală;
- poziţia culcat înainte şi înapoi;
- poziţia atârnat - cu faţa sau cu spatele la scara fixă sau pe plan oblic.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate sunt:
- exerciţiile de trunchi, sub forma mişcărilor de extensie, a îndoirilor laterale, răsucirilor
şi circumducţiilor în plan posterior;
- exerciţiile de membre superioare se vor executa în plan posterior şi deasupra liniei
orizontale a umerilor;
-exerciţii de membre inferioare, executate în plan posterior;
- exerciţiile de respiraţie au un caracter corectiv evident; se pot executa liber sau legate
de mişcările corective ale trunchiului şi mem- brelor;
- exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers corectiv, alergare, suspensiuni,
târâre si echilibru;
- exerciţii cu obiecte portative (minge medicinală, halteră, bastoane) şi la aparate fixe
(bancă, scară fixă);
- exerciţii de redresare pasivă sau activă.

Atitudinea global rigidă sau plană se caracterizează prin situarea tuturor segmentelor
corpului, cap și gât, trunchi și membre - pe verticală. Trunchiul este aproape lipsit de reliefuri
musculare, spatele, toracele și abdomenul fiind aproape plane. La examinarea coloanei
vertebrale, se constată lipsa curburilor fiziologice și uneori chiar o tendință spre inversare a
curburilor coloanei vertebrale dorsale și lombare. Membrele inferioare sunt drepte și rigide,
cele superioare lipsite de coordonare în mișcare. Atitudinea plan rigidă este destul de rar
întâlnită la elevi și atunci este ereditară.
CORECTAREA ATITUDINII DEFICIENTE GLOBAL PLANE
Scopul exerciţiilor corective:
1. Formarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale şi prevenirea tendinţei de
inversare a acestora.
2. Corectarea atitudinilor deficiente ale toracelui şi mărirea
elasticităţii cutiei toracice.
3. Combaterea stângăciei şi lipsei de coordonare a mişcărilor corpului în general şi
îndeosebi a membrelor superioare şi inferioare.
Mijloace folosite
În corectarea acestei atitudini deficiente vor fi folosite acele mişcări ale trunchiului şi
membrelor, de pe loc sau din deplasare, executate amplu, cu tensiuni finale, care favorizează
mărirea supleţei mişcărilor. Sunt contraindicate redresările şi suspensiunile.
1. Exerciţiile statice se folosesc sub forma poziţiilor derivate din acele poziţii
fundamentale, care creează condiţii mecanice favorabile realizării scopurilor propuse.
Exerciţiile statice nu sunt folosite ca exerciţii în sine. Se folosesc poziţiile
fundamentale şi derivate, în care coloana vertebrală are mobilitatea crescută, cum
sunt: poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, poziţiile derivate din poziţia culcat
(înainte, înapoi, lateral). Sunt mai puţin indicate poziţiile derivate din stând (numai
stând depărtat, fandat, pe vârfuri în sprijin). Poziţia atârnat întrucât determină
ştergerea curburilor coloanei vertebrale şi poziţia şezând - orizontalizează bazinul şi
prin aceasta reduce curbura lombară, sunt contraindicate în corectarea spatelui plan.
2. Exerciţii dinamice sub formă de:
- exerciţii de trunchi - executate pentru formarea curburii dorsale (flexii cervico-
dorsale) şi lombare (extensii în regiunea lombară). Exerciţiile de îndoire laterală,
răsuciri şi circumducţii măresc mobilitatea şi supleţea coloanei vertebrale;
- exerciţii de membre superioare sub forma mişcărilor de ducere înainte, lateral sau
circumducţii executate în plan anterior. Aceste exerciţii amplifică mişcările regiunii
toracice. Se vor executa liber sau legate de unele obiecte uşoare;
- exerciţii de membre inferioare, prin care se urmăreşte
redresarea bazinului şi amplificarea mişcărilor în regiune lombară. De aceea, se vor executa
în plan posterior;
- exerciţii aplicative - sunt cele mai indicate exerciţii, întrucât pot asigura coordonarea
mişcărilor, recăpătarea mobilităţii şi supleţei în articulaţiile corpului. Dintre acestea,
cele mai indicate sunt exerciţiile de mers, de târâre (culcat, pe genunchi cu sprijin pe
palme), căţărări, transportări de obiecte uşoare. Sunt contraindicate redresările şi
suspensiunile - întrucât limitează mobilitatea coloanei vertebrale şi reduce curburile
fiziologice ale acesteia.

Atitudinea global asimetrică se apreciază examinând corpul din față sau spate – adică
în plan frontal. Se datorează unei inegalități funcționale, în sprijin și în mișcare, a membrelor
inferioare, care determină înclinarea de o parte sau de alta a bazinului, trunchiul înclinându-se
într-o parte sau alta. Se întâlnește frecvent la fete, care în ortostatism se sprijină mai mult pe
un picior, celălalt membru inferior fiind ușor în flexiune. De această parte, bazinul coboară,
iar trunchiul deviază lateral spre compensare.
Corectarea atitudinilor deficiente poate să înceapă la orice vârstă, dar practica a
demonstrat că această acțiune este mai ușoară și mai sigură la copii și adolescenți.
Rezultatele depind de precocitatea sesizării atitudinii deficitare, de alegerea mijloacelor
de corectare și mai ales de complexitatea factorilor folosiți pentru obținerea unei atitudini
normale. Între acești factori terapeutici, un rol deosebit îl au exercițiile fizice, căci nici un alt
tratament nu poate înlocui exercițiul fizic în tonifierea musculaturii, mobilizarea articulațiilor
și mai ales în perfecționarea atitudinii și coordonării mișărilor.

CORECTAREA ATITUDINII ASIMETRICE GLOBAL SPRE STÂNGA

Scopul exerciţiilor corective:
1. Formarea simţului de simetrie la nivelul trunchiului, prin corectarea atitudinilor
asimetrice a umerilor, omoplaţilor, toracelui şi coloanei vertebrale.
2. Realizarea unui sprijin simetric pe membrele inferioare, prin corectarea asimetriei
funcţionale a acestora.
3. Corectarea şi redresarea poziţiei asimetrice a bazinului.
Mijloace folosite
1. Exerciţii statice, sub forma poziţiilor corective şi hiperco- rective, derivate din poziţiile
fundamentale, prin dispunerea simetrică, dar mai ales asimetrică a membrelor superioare şi
inferioare.
Astfel, se pot folosi din:
- poziţia stând - pe vârfuri, cu mâna dreaptă la ceafa, stânga pe şold; cu bastonul
asimetric prins la spate; cu piciorul stâng fixat lateral sau înainte, la scara fixă; cu
genunchiul îndoit la piept;
- poziţia şezând pe coapsa dreaptă, cu mâna dreaptă pe creştet;
- poziţia pe genunchi, cu piciorul drept întins înapoi; cu piciorul stâng întins înainte sau
lateral;
- poziţia culcat înainte, înapoi cu dispunerea braţului drept deasupra axei umerilor şi
îndoirea genunchiului stâng;
- poziţia atârnat, apucat asimetric, braţul drept mai sus.
2. Exerciţii dinamice - cele mai indicate sunt:
- exerciţii de trunchi - extensiile pentru crearea simţului de simetrie a trunchiului;
îndoiri laterale spre stânga, în scopul corectării atitudinii scoliotice a coloanei
vertebrale şi răsucirii spre dreapta (mai ales când se constată o torsionare a corpurilor
vertebrelor);
- exerciţii de membre superioare - executate simetric, dar mai ales asimetric, pentru
corectarea asimetriei poziţiei umerilor şi omoplaţilor. Pentru aceasta, braţul drept va fi
dus, fixat sau menţinut în plan posterior şi deasupra axei orizontale a umerilor. Braţul
stâng va fi fixat sau dus în plan posterior, dar sub linia orizontală a umerilor;
- exerciţii de respiraţie - pentru dezvoltarea simetrică a celor două hemitorace;
- exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers, târâre (din poziţia culcat, pe
genunchi, şezând) suspensiuni, echilibru;
exerciţii de redresare - executate pasiv, din poziţia culcat, pasiv-activ din poziţia şezând sau
activ din poziţia stând şi atârnat.
CORECTAREA PRIN GIMNASTICĂ MEDICALĂ A DEFICIENŢELOR CAPULUI
ŞI GÂTULUI
Pentru a stabili posibilităţile de corectare a deficienţelor capului şi gâtului, acestea trebuie
mai întâi examinat cu atenţie.
Deficienţele capului şi gâtului se cercetează de obicei împreună, întrucât deficienţele capului
sunt de regulă însoţite de deviaţii ale
poziţiei gâtului, iar gâtul determină mai întotdeauna modificarea poziţiei capului.
Deficienţele de poziţie ale capului şi gâtului care se pot corecta
prin gimnastică medicală sunt: cap şi gât înclinat înainte, mai rar
-înapoi, îndoit lateral şi torsionat către dreapta sau stânga. Aceste deviaţii se pot întâlni
împreună sau fiecare separat.
Înclinarea înainte a capului şi gâtului este cea mai frecventă deficienţă la copiii şi
adolescenţii timizi, miopi şi debili. Se însoţesc de o atitudine cifotică dorsală sau totală, de
proiectarea înainte a umerilor, precum şi de flexiunea toracelui. La vârsta şcolară, se
datoreşte poziţiei defectuoase a elevilor când îşi pregătesc lecţiile.
Îndoirea laterală a capului şi gâtului sunt deficienţe frecvente la copii şi se datoresc
obişnuinţei sau unui defect de auz sau de vedere. Existenţa acestei deficienţe este confirmată
de evidenta diferenţă de formă şi tonus între muşchii laterali ai gâtului, de asimetria umerilor
şi a toracelui.
Torticolisul (capul şi gâtul strâmb) constă din răsucirea capului şi gâtului de partea sănătoasă
şi înclinarea lor de partea bolnavă.
Torticolisul se poate produce în viaţa intrauterină (determinat de poziţii vicioase ale capului,
de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gâtului) sau de malformaţiile coloanei
vertebrale cervicale şi la naştere (torticolisul obstetrical). Cea mai frecventă formă este însă
cea căpătată în timpul vieţii prin deprindea greşită sau prin leziuni, inflamaţii, pareze sau
spasme, cicatrici sau scleroză, precum şi de unele traumatisme produse la acest nivel.
Înclinarea înapoi a capului, singur sau împreună cu gâtul, este o deficienţă rară, datorată mai
puţin obişnuinţei, cât mai ales, compensator, unor deficienţe ale spatelui (spatele plan, cu
tendinţă de inversare a curburilor).
întrucât celelalte deformaţii ale capului şi gâtului nu pot fi influenţate pozitiv prin practicarea
metodică a exerciţiilor fizice, vom prezenta tehnica pentru corectarea capului şi gâtului
înclinat înainte, lateral şi torsionat.
CORECTAREA CAPULUI ŞI GÂTULUI ÎNCLINAT ÎNAINTE
Scopul gimnasticii corective:
1. Tonificarea simetrică, în condiţii de scurtare a musculaturii posterioare a gâtului şi în
condiţii de lungire a grupelor musculare anterioare; în acest sens, grupele musculare
posterioare ale gâtului vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie, în timp
ce
grupele musculare anterioare vor lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie.
2. Corectarea atitudinilor deficiente secundar apărute la nivelul coloanei vertebrale,
umerilor şi toracelui.
 3. Stingerea reflexului greşit de atitudine a capului şi gâtului, precum şi formarea unui
nou reflex neuromuscular corect stabil.
Mijloacele folosite pentru corectarea acestor deficienţe constau
din:
1. Exerciţii statice
Exerciţiile statice folosite sunt poziţiile corecte şi hipercorective, selecţionate din poziţiile
fundamentale ale gimnasticii medicale: stând, pe genunchi, şezând, culcat şi atârnat, având o
structură care că corespundă scopului corectiv. Astfel se vor folosi:
- poziţia stând depărtat, pe vârfuri, cu mâinile pe frunte sau la ceafa;
- poziţia stând cu sprijin, rezemat;
- poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe genunchi, pe călcâie, şezând cu trunchiul
în extensie;
- poziţia culcat înapoi, cu capul în afara suprafeţei de sprijin, culcat înainte;
- poziţia atârnat cu faţa sau cu spatele la scara fixă.
2. Exerciţii dinamice - constau din mişcări care să redreseze capul şi gâtul, formând o
atitudine corectă a acestor segmente;
- exerciţii de cap şi gât, sub forma mişcărilor de extensie, mişcare corectivă îndoire
laterală spre stânga s-au spre dreapta, răsucire spre stânga sau dreapta şi circumducţii
în plan posterior. La aceste mişcări analitice, se poate adăuga mişcarea de întindere a
gâtului în axul lung al coloanei vertebrale cervicale;
- exerciţii de membre superioare executate la nivelul umerilor şi peste nivelul umerilor
în plan posterior;
- exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de extensie şi îndoire laterală, răsuciri şi
circumducţii efectuate simultan cu mişcările capului şi gâtului, pentru a le amplifica;
- exerciţii aplicative sub forma exerciţiilor de mers corectiv, echilibru corectiv, târâre şi
suspensiuni;
- exerciţii de respiraţie pentru a corecta atitudinea în flexiune a toracelui;
- exerciţii de redresare în atitudine corectă, executate activ şi pasiv, împreună sau nu cu
exerciţiile de relaxare sau elongaţii;
- - exerciţiile cu obiecte portative sub forma exerciţiilor cu mingea medicinală,
bastonul, măciuci.

CORECTAREA TORTICOLISULUI MUSCULAR DREPT

Pentru a se putea obţine rezultate bune, se recomandă începerea gimnasticii medicale imediat
după depistarea deficienţei (prevenirea apariţiei asimetriilor secundare de la nivelul feţei şi
toracelui).
Scopul tratamentului corectiv:
1. Tonificarea şi lungirea muşchiului sternocleidomastoidian, scurtat şi contracturat de
pe partea dreaptă şi tonificarea şi scurtarea muşchiului sternocleidomastoid din parte
opusă. În acest sens, muşchiul sternocleidomastoidian de pe partea dreaptă va lucra
excentric şi în afara segmentului de contracţie; muşchiul sternocleidomastoidian din
partea stângă va lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.
2. Corectarea asimetriei centurii scapulare şi toracelui.
 3. Formarea reflexului de postură corectă a capului şi gâtului în acţiunile statice şi
dinamice ale corpului în condiţiile nou create, prin schimbarea staticii capului şi
gâtului.
Mijloacele folosite:. 1.Exerciţii statice
Exerciţiile statice se folosesc sub forma poziţiilor corective şi hipercorective, care să
favorizeze efectuarea mişcărilor corective ale capului şi gâtului. Poziţiile de lucru trebuie să
aibă baza mare de susţinere, pentru a asigura echilibrul corpului şi localizarea mişcărilor
corective. Astfel, cele mai folosite poziţii derivate ale poziţiilor fundamentale sunt: poziţia
stând - depărtat, fandat, cu sprijin (sprijinul poate fi în „cârje" - cu subţioara de partea
bolnavă agăţată de bară sau bârna suedeză);poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, stând cu
un picior în treaptă, pe călcâie şezând;poziţia şezând - rezemat, întreg, călare pe banchetă;
poziţia culcat - înainte, înapoi, pe o latură cu capul în afara suprafeţei de sprijin;- poziţia
atârnat - la
scara fixă,.
2. Exerciţiile dinamice constau din:
a. Exerciţii de cap şi gât se execută sub forma mişcărilor de:
- răsucire spre partea bolnavă (dreapta);
- îndoirea laterală spre partea sănătoasă (stânga);
- extensia capului şi gâtului;
- circumducţie a gâtului, executată în plan posterior;
- întinderea în axul vertical al coloanei vertebrale. Sunt contraindicate mişcările de
flexie.
b. Exerciţii de membre superioare, umeri şi omoplaţi - constau din fixări şi mişcări ale
braţelor asimetric. Pentru corectarea simetriei centurii scapulare, membrul superior de
partea sănătoasă stânga) efectuează mişcări peste linia orizontală a umerilor şi în plan
posterior,iar membrul superior drept de partea torticolisului va executa mişcări sub
nivelul umerilor.
c. Exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de îndoire laterală spre stânga, răsucire spre
dreapta, extensie şi circumducţie în plan posterior.
Aceste exerciţii au drept scop corectarea deficienţelor toracelui, iar când sunt executate în
acelaşi timp cu mişcările capului şi gâtului au rolul de a amplifica mişcările capului şi
gâtului.
d. Exerciţii de respiraţie sub forma liberă sau legate de exerciţii corective pe momentele
fazelor respiraţiei.
e. Exerciţii cu obiecte portative şi la aparate fixe - vor avea aceiaşi structură corectivă a
mişcărilor capului şi gâtului, executate concentric şi în segmentul propriu pentru
partea stângă, excentric şi în afara segmentului pentru partea bolnavă.
f. Exerciţii aplicative — vor avea o structură corectivă; selecţionate din exerciţiile de
mers, târâre, echilibru şi suspensiune.
Exerciţiile de echilibru se fac sub forma mersului pe vârfuri pe sol, precum şi a purtărilor de
greutăţi pe cap.
Exerciţiile de târâre se execută din poziţia pe genunchi, cu sprijin pe palme (mers înainte, în
cerc spre partea stângă) şi din poziţia culcat înainte sau culcat pe o latură.
Suspensiunile se fac la scara fixă, atârnat simetric şi în căpăstrul Glisson, pe verticală şi pe
plan înclinat.
g. Exerciţiile de redresare constau din accentuări ale exerciţiilor corective, sub controlul
profesorului.
Redresările, pasive şi active, pot fi completate cu tensiuni şi tracţiuni în sensul corectării şi
hipercorectării. Redresările active
se pot face cu autocontrolul în oglindă.
Pentru corectarea torticolisului muscular stâng, se folosesc aceleaşi exerciţii, executate în
sensul corespunzător.

1. Stând depărtat, cu mâna stângă pe creştet, fandarea laterală spre dreapta, cu îndoirea
trunchiului şi înclinarea capului şi gâtului spre stânga.
2. Stând depărtat, fandare spre stânga şi menţinerea capului spre stânga.
3. Şezând pe un scaun, copilul, profesorul se aşează în spatele copilului şi opune
rezistenţă pentru mişcarea de îndoire laterală stângă concentrică, în interiorul
segmentului de contracţie şi răsucire dreapta concentric.
4. Culcat înainte, cu bastonul ţinut oblic la spate, mâna stângă sus, dreapta jos - extensia
şi îndoirea capului spre stânga

CORECTAREA PRIN GIMNASTICĂ MEDICALĂ A DEFICIENŢELOR

MEMBRELOR SUPERIOARE

Frecvent, se întâlnesc umeri asimetrici, prin ridicarea sau coborârea unuia dintre ei,
combinată sau nu cu proiecţia înainte sau rămânerea în urmă asimetrică. Omoplaţii copiilor
sunt mai depărtaţi de coloana vertebrală decât la adulţi, mai mici şi mai puţin reliefaţi.
Atitudinile deficiente ale omoplaţilor sunt foarte frecvente la vârsta şcolară. Astfel, omoplaţii
pot fi lipiţi de planul costal, desprinşi, ridicaţi sau coborâţi. Omoplaţii depărtaţi şi desprinşi -
„omoplaţii în aripioare" - se întâlnesc la copiii şi adolescenţii slabi.
Corectarea omoplaţilor depărtaţi şi desprinşi
Scopul exerciţiilor corective:
1. Tonificarea în condiţii de scurtare a musculaturii scapulare dinpartea posterioară (muşchii
romboizi, unghiularul scapulei, trapezul). 2.Crearea stereotipului de atitudine corectă a
centurii scapulare.
Pentru scurtarea grupelor musculare fixatoare a omoplaţilor, vor
fi selecţionate exerciţiile fizice, în care aceşti muşchi vor lucra concentric şi în interiorul
segmentului de contracţie. Mijloace folosite
1. Exerciţiile statice sub forma poziţiilor derivate din cele funda mentale, cu baza mare de
sprijin, care să permită o bună localizare a mişcării. De exemplu:
- poziţia stând depărtat, fandat;
- poziţia şezând călare, cu genunchii îndoiţi;
- poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe genunchi, pe călcâie şezând;
- poziţia culcat înainte şi înapoi.
Se folosesc, de asemenea, şi poziţiile care solicită lucru
muscular izometric:
- poziţia stând pe vârfuri, atârnat.
2. Exerciţiile dinamice cele mai indicate vor fi:-exerciţiile de membre superioare sub forma
ducerilor laterale, în extensie şi rotaţie externă, la nivelul liniei orizontale a umerilor în cerc
spre înapoi;
- exerciţii de cap şi gât - extensii, circumducţii în plan posterior;
- exerciţii de trunchi, executate în sens corectiv;
- exerciţii aplicative - mers corectiv, târâre din poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme,
din poziţia culcat, suspensiunile;
- redresările care se pot executa pasiv şi activ;
- exerciţii cu obiecte portative, cele mai bune fiind exerciţiile cu bastoane, mingi
medicinale, gantere.
Prezentăm în continuare un complex de exerciţii, care să fie inclus în lecţia de educaţie fizică
sau de gimnastică corectivă, pentru alte deficienţe fizice.

COMPLEX DE EXERCIŢII CORECTIVE

1. Stând depărtat, cu un baston apucat la nivelul umerilor, întinderea braţelor în sus,

simultan cu extensia trunchiului.

2. Stând fandat lateral spre dreapta, ducerea mâinilor la umeri, coatele îndoite lateral,
arcuiri spre înapoi.

3. Pe genunchi cu sprijin pe palme, întinderea şi îndoirea coatelor, trunchiul drept.

4. Culcat înainte pe banca de gimnastică, cu o ganteră în fiecare mână, ducerea braţelor
în extensie. Acelaşi exerciţiu cu coatele îndoite executarea rotaţiei externe.
5. Şezând cu spatele la scara fixă, apucat cu mâinile de şipca de la nivelul umerilor,
tragerea toracelui înainte cu inspiraţie, revenire - expiraţie.

CORECTAREA PRIN GIMNASTICĂ MEDICALĂ A DEVIAŢIILOR ŞI

DEFORMAŢIILOR MEMBRELOR INFERIOARE

Cele mai frecvente deviaţii şi deformaţii ale membrelor inferioare care se întâlnesc la şcolari
sunt cele localizate la nivelul genunchilor şi picioarelor. Genunchii prezintă atitudini
deficiente sau deformaţii propriu-zi- se, atât în plan frontal, cât şi în planul sagital.
În plan frontal, genunchii pot fi în valg (sau X) sau varum (în paranteză) - atunci când
apropierea sau îndepărtarea condililor interni este simetrică faţă de linia mediană.
Deformaţiile pot fi şi în K, atunci când numai unul din genunchi este deviat în valg, sau în
ghilimele, când orientarea axului vertical al genunchiului este diferită, unul este în valg,
celălalt în var. Analizaţi din profil - în plan antero-posterior - genunchii pot fi în semiflexiune
sau în hiperextensie. La nivelul piciorului, deviaţiile şi deformaţiile sunt sistematizate - după
orientarea axului lung al labei piciorului, picioare aduse şi abduse; după sprijinul tălpii se
poate deosebi:
-pe vârf (picior ecvin) - sau pe călcâie (picior talus);
- pe partea externă (picior varus) sau pe partea internă (picior valgus
- pe toată talpa (picior plat) sau pe vârf şi pe călcâie (picior scobit).
Cele mai frecvente sunt formele combinate, şi anume – piciorul abdus, valg şi plat; picior
addus - varus, ecvin sau scobit.
Dintre aceste deformaţii, vom prezenta complexe de exerciţii corective, numai pentru
deviaţiile genunchilor în valg şi varum, în flexie şi extensie, precum şi pentru piciorul plat.

Corectarea genunchilor în valgum

Scopul exerciţiilor corective:
1. Tonificarea şi scurtarea muşchilor laterali interni şi alungirea muşchilor externi ai
coapselor şi gambelor. Pentru aceasta, muşchii interni vor lucra concentric şi în
interiorul segmentului de contracţie, iar muşchii externi - excentric şi în afara
segmentului de contracţie.
2. Formarea unui reflex de atitudine corect a genunchiului atât în ortostatism, cât şi în-
mers.
Mijloace folosite
1. Exerciţii statice - sub forma poziţiilor derivate ale poziţiilor fundamentale: - stând pe
vârf, pe partea externă; - şezând - călare - cu gambele încrucişate (turceşte); culcat -
înainte, înapoi, lateral, atârnat;
2. Exerciţii dinamice, care constau din:
- exerciţii de membre inferioare sub forma mişcărilor de extensie, adducţie şi rotaţie
externă din articulaţia coxofemurală şi a mişcării de extensie din articulaţia
genunchiului. Acestea se pot executa activ liber sau împotriva unei rezistenţe.
- Exerciţii aplicative cu structură corectivă, cum sunt exerciţiile de mers corectiv,
târâre, echilibru.
- Exerciţii de redresare pasivă şi activă.

COMPLEX DE EXERCIŢII
1. Mers pe vârfuri cu braţele întinse pe lângă cap.
2. Mers pe partea externă a picioarelor - mâinile pe creştet.
3. Mers peste o bancă de gimnastică - încrucişând picioarele la fiecare pas.
4. Mers lateral cu încrucişarea picioarelor - executându-se doi paşi la stânga cu
încrucişarea piciorului drept prin înainte - şi doi paşi la dreapta cu încrucişarea
piciorului stâng.
 5. Stând cu mâinile la spate - săritură cu depărtarea laterală a picioarelor şi ducerea
braţelor lateral şi aterizare pe vârfuri cu apropierea picioarelor şi ducerea mâinilor la
spate.
6. Stând cu spatele la scara fixă - mâinile apucate la spate -, îndoirea genunchiului stâng
la piept, cu ducerea laterală a genunchiului, cu rotarea externă a coapsei. Piciorul
drept se ridică pe vârfuri. Acelaşi exerciţiu, cu schimbarea picioarelor.

7. Stând depărtat - cu o minge în mâini, aplecarea trunchiului cu aruncarea mingii

medicinale printre genunchi - înapoi.
8. Şezând cu gambele încrucişate, cu mâinile la ceafă, depărtarea picioarelor şi
întinderea genunchilor cu ducerea braţelor oblic sus - inspiraţia, revenire - expiraţie.

9. Şezând cu genunchii îndoiţi, tălpile apropiate, genunchii îndepărtaţi, aşezarea

mâinilor pe partea internă a genunchilor şi opunerea autorezistenţei la apropierea
genunchilor.

Corectarea genunchilor în varum

Scopul exerciţiilor corective este:
1. Tonificarea în condiţii de scurtare a muşchilor laterali externi ai coapselor şi gambelor
- concomitent cu alungirea muşchilor interni ai aceloraşi grupe musculare.
Pentru aceasta, muşchii externi ai coapselor vor lucra concentric şi în interiorul
segmentului de contracţie în timp ce muşchii interni vor lucra excentric şi în afara
segmentului de contracţie.
2. Realizarea unei mai bune stabilităţi a articulaţiei genunchiului.
3. Formarea unui reflex corect al genunchilor în stând, mers şi alergare.
Mijloace folosite
- Exerciţiile statice sub forma poziţiilor corective, derivate din poziţiile fundamentale,
cum sunt:
- stând în vârful picioarelor orientate în afară, depărtat, pe marginea internă a
picioarelor, cu genunchii îndoiţi, fandat;
- şezând cu genunchii îndoiţi;
- pe genunchi - depărtat, pe călcâie şezând;
- culcat înainte, înapoi, lateral;
- atârnat.
Exerciţiile dinamice se folosesc:
 - exerciţiile de membre inferioare - depărtarea picioarelor, rotaţie internă, flexie -
executate activ sau împotriva unei rezistenţe externe;
- exerciţii aplicative cu caracter corectiv sub formă de mers, târâre, echilibru;
-exerciţii de redresare - pot fi executate pasive sau activ.

COMPLEX DE EXERCIŢII

1. Stând cu genunchii îndoiţi cu faţa spre scara fixă, apucat cu mâinile la nivelul
genunchilor, ridicarea şezutei, simultan cu întinderea genunchilor şi aplecarea
trunchiului înainte.

2. Stând depărtat, braţele lateral, fandare lateral stânga, spatele drept, piciorul fandat are
vârful orientat în afară, acelaşi exerciţiu cu fandare pe piciorul drept.
3. Decubit dorsal cu o minge între glezne, genunchii menţinuţi apropiaţi, îndoirea şi
întinderea genunchilor, păstrând mingea între glezne.
4. Decubit dorsal, genunchii îndoiţi pe abdomen, ducerea în cerc spre dreapta şi stânga a
genunchilor, simetric.
5. Sărituri pe un picior şi celălalt, simultan cu îndoirea genunchilor la piept.

Corectarea genunchilor în flexie

Scopul exerciţiilor fizice:

1. Tonificarea şi scurtarea musculaturii anterioare a coapsei (muşchiul quadriceps

femural) în acelaşi timp cu alungirea muşchilor situaţi posterior pe coapsă şi
genunchi. In acest sens, muşchii anteriori vor lucra concentric (dat fiind condiţiile
anatomice în afara segmen-tului de contracţie), în timp ce musculatura posterioară va
lucra excentric.
2. Mărirea mobilităţii articulaţiei coxo-femurale şi a stabilităţii articulaţiilor
genunchiului.
3. Formarea unui reflex corect de mişcare în mers şi în ortostatism.

Mijloace folosite
Exerciţii statice,sub forma poziţiilor derivate corective ale poziţiilor fundamentale, cum sunt:
-poziţia stând, pe vârfuri, pe călcâie;
-poziţia şezând, cu genunchii întinşi, depărtaţi;
-poziţia culcat - înapoi, lateral;
-poziţia atârnat - cu faţa, cu spatele spre scara fixă.
Exerciţii dinamice - cuprind următoarele segmente:
Exerciţii de membre inferioare care constau din mişcări ample de la nivelul
articulaţiei coxofemurale, ca: flexii, extensii, abducţii, aducţii, circumducţii, precum
 şi din mişcări de extensie a gambei pe coapsă. Acestea se vor executa activ, liber sau
împotriva unei rezistenţe.
Exerciţii aplicative cu caracter corectiv, cum sunt: exerciţiile de mers, alergare,
târâre,echilibru.
Exerciţii de redresare, obţinute pasiv şi activ (autocontrol).

COMPLEX DE EXERCIŢII
1. Mers pe vârfuri, mâinile pe şold, la trei paşi aplecarea trunchiului înainte şi simultan
cu ridicarea şi prinderea gambei, accentuând extensia genunchiului.

2. Stând la o lungime de pas în faţa unui scaun, braţele lateral, trecerea piciorului stâng
peste scaun, spatele drept. Acelaşi exerciţiu, cu piciorul drept.

3. Stând cu faţa la scara fixă, mâinile pe şold, ridicarea pe piciorul stâng prin lateral şi
sprijinirea pe şipca 7-8, piciorul drept rămâne întins, trunchiul vertical. Acelaşi
exerciţiu, cu piciorul drept.
4. Şezând cu picioarele întinse - mâinile sprijinite înapoi - ridicarea picioarelor la 45° -
forfecări.
5. Şezând - mâinile sprijinite înapoi, cu o minge medicinală între glezne- ridicarea şi
coborârea picioarelor.

Corectarea prin- gimnastica medicală a genunchilor în hiperextensie

Scopul exerciţiilor fizice:

- Tonificarea şi scurtarea musculaturii posterioare a coapselor şi gambelor, concomitent
cu lungirea muşchilor quadriceps femural.
- Formarea reflexului corect de atitudine a poziţiei genunchilor,
în ortostatism şi mers.
Mijloacele folosite pot fi sistematizate astfel:
Exerciţii statice sub forma poziţiilor derivate din poziţiile fundamentale cu structură
corectivă şi hipercorectivă:
- stând cu genunchii îndoiţi, fandat;
-pe genunchi, pe călcâie şezând, cu sprijin pe palme;
- şezând cu genunchii îndoiţi;
- culcat înainte, înapoi.
Exerciţii dinamice, cum sunt:
- exerciţiile de membre inferioare, în special la nivelul genunchilor sub forma
mişcărilor de flexie activă şi împotriva unei rezistenţe externe (mişcări concentrice).
La acestea se adaugă mişcările de flexie şi extensie ale şoldurilor, târâre din poziţia pe
genunchi.
- exerciţii de redresare pasivă şi activă (menţinerea genunchilor îndoiţi în poziţia culcat,
autocontrolul în oglindă).

COMPLEX DE EXERCIŢII

1. Şezând cu genunchii îndoiţi şi sprijin înapoi pe palme, târâre înainte cu tălpile uşor
ridicate, cu răsucirea genunchilor alternativ stânga-dreapta.
2. Stând, cu spatele lipit de perete şi îndoirea genunchilor, revenire cu spatele lipit de
perete.
3. Decubit dorsal, braţele lateral, ridicarea simultan şi alternativ a picioarelor şi îndoirea
genunchilor spre piept.

Corectarea prin gimnastica medicală a picioarelor plate

Scopul exerciţiilor fizice

- Tonificarea şi scurtarea musculaturii plantare, combaterea contracturii musculare a
picioarelor în stând şi mers.
Mijloacele folosite sunt:
Exerciţiile statice - se folosesc sub forma poziţiilor corective şi hipercorective derivate din
stând, pe genunchi, şezând şi culcat. Se folosesc la început exerciţii corective din poziţiile
culcat, şezând şi pe genunchi, ca fiind cele mai stabile şi mai puţin obositoare şi numai după
ce se obţine o suficientă fortificare a bolţii plantare se folosesc exerciţii din poziţia stând şi
din mers.
Exerciţii dinamice sub forma:
- exerciţii de membre inferioare executate simetric, simultan sau alternativ - în care vor
predomina exerciţiile de flexie plantară, concentric executate şi în interiorul
segmentului de contracţie;
- exerciţii aplicative cu caracter corectiv, cum sunt: exerciţii de mers, mers pe vârfuri,
mers pe partea externă - târâre, căţărări;
- exerciţii de redresare pasivă şi mai ales activă, executate sub forma autocontrolului în
a repartiza greutatea corpului în lungul arcului extern.

COMPLEX DE EXERCIŢII

1. Decubit dorsal, în faţa unui perete, cu genunchii îndoiţi, vârful piciorului sprijinit pe
perete, desenarea de cercuri cu vârful piciorului pe perete.
2. Decubit dorsal - talpă în talpă - îndoirea şi întinderea genunchilor, menţinând tălpile
apropiate.
3. Decubit dorsal, genunchii uşor îndoiţi, tălpile sprijinite pe perete, joc de glezne, cu
rularea tălpii pe călcâie - vârf.
4. Decubit ventral - gambele la verticală, kinetoterapeutul opune rezistenţă pe talpă, flexie
plantară concentrică în interiorul segmentului de contracţie.
5. Decubit ventral cu picioarele pe scara fixă, genunchii întinşi cu sprijinul picioarelor oblic
sus pe o şipcă a scării fixe, ducerea picioarelor lateral cu alunecarea lor pe şipcă.

6. Decubit ventral, mâinile sprijinite pe lângă torace, târâre cu împingerea în mâini,

genunchii şi vârful picioarelor întinse.
7. Decubit ventral, trunchiul în extensie, mâinile apucă vârful picioarelor, rulare pe partea
anterioară a trunchiului.
8. Şezând cu sprijin înapoi, picioarele depărtate, rostogolirea unei mingi de la un picior la
altul.
9. Şezând cu sprijin înapoi, genunchii îndoiţi, o minge medicinală între tălpi, îndoirea şi
întinderea genunchilor eu menţinerea mingii între tălpi.
10. Şezând cu sprijin înapoi, ridicarea picioarelor la 45 grade, menţinerea în echer.

11. Şezând pe un scaun cu tălpile aşezate pe un baston, rularea bastonului.

12. Mers pe vârfuri cu ducerea braţelor sus, inspiraţie, revenire - expiraţie.

13. Mers pe partea externă a picioarelor, mâinile la ceafă.
14. Mers pe vârfuri cu picioarele încrucişate, peste o linie trasă pe sol.