Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Cuprins
Introducere
2
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Introducere
Începând din antichitate și până în vremurile moderne, domeniul protezării s-a transformat într-un exemplu sofisticat
de a determina omul să își depășească limitele și să creeze din ce în ce mai bine. Actul de a crea dispozitive care să
vină în ajutorul celor care și-au pierdut un membru printr-un defect congenital (prezent la nastere), accident, boală
sau rănire pe timp de război, s-a realizat de secole.
Făcând un salt prin istorie, ajungem în anii 1500, unde chirurgul Ambroise Paré, considerat de mulți ca fiind tatăl
chirurgiei moderne de amputare și a designului protetic, introduce procedurile moderne de amputare (1529) în
comunitatea medicală și face proteze (1536) pentru extremitățile superioare și inferioare amputate.
Ne îndreptăm rapid spre timpurile moderne unde apariția microprocesoarelor, a chip-urilor computerizate și a
roboticii sunt utilizate pentru a readuce persoanele cu amputații la modul lor de viață cu care erau obișnuiți, oferind
atât funcționalitate cât și un aspect mai plăcut. Protezele sunt mai realiste și mai capabile să imite funcția unui
membru pierdut, acum mai mult decât oricând înainte.
Prin explorarea istoriei protezării, ne putem da seama de toate demersurile necesare făcute de-a lungul secolelor și
toate generațiile de perseverență necesare pentru a se asigura ca omul nu are nevoie doar de prezența fizică a celor
patru membre ale sale, cât și de funcționalitatea lor.
3
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Sunt formate din 27 de oase dispuse în trei grupe: carpul, metacarpul şi oasele degetelor. Faţa anterioară,
concavă, a mâinii se numeşte palma mâinii, iar faţa posterioară, convexă, dosul mâinii; marginea laterală,
corespunzătoare policelui se numeşte marginea radială, iar cea corespunzătoare degetului mic marginea ulnară. Vom
folosi aceşti termeni la descrierea oaselor mâinii.
Oasele carpiene sunt în număr de opt și formează masivul carpian, corpul sau segmentul proximal al scheletului
mâinii. Ele sunt aşezate pe două rânduri, unul superior şi altul inferior. Oasele carpiene se articulează, pe de o parte,
între ele, iar pe de lata, cu oasele antebraţului şi cu cele metacarpiene. Rândul superior este alcătuit, din afară înăuntru,
din următoarele patru oase: scafoid, semilunar, piramidal şi pisiform. Rândul inferior este alcătuit din trapez, trapezoid,
osul mare şi osul cu cârlig. Aceste se articulează cu cinci oase metacarpiene numerotate de la 1-5, de la exterior la
interior, aceste la rândul lor se articulează cu primul rând de falange. Sunt trei falange pentru fiecare deget, cu excepţia
policelui care re două falange.
4
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Articulația pumnului este una complexă, multiarticulară, care permite o gamă largă de mișcări în flexie,
extensie, circumducție, deviere radială și deviere ulnară. Articulația radioulnară distală permite pronația și supinația
mâinii prin rotația radiusului în jurul ulnei. Articulația radiocarpiană include capetele proximale osoase ale carpienelor
și capătul distal al radiusului. Rândul proximal al carpienelor se articulează cu radiusul și ulna permițând astfel mișcări
de extensie, flexie, deviere ulnară și deviere radială. Această articulație este susținută de un set extrinsec de ligamente
palmare puternice, care pornesc de la radius si ulnă. Pe fața dorsală, este susținută de un ligament intercarpian dorsal,
aflat între scafold și osul triunghiular, și de ligamentul radiocarpian dorsal.
La nivelul articulațiilor intercarpiene, mișcarea între oasele carpiene este foarte limitată; aceste articulații sunt
susținute de ligamente intrinseci puternice. Cele mai importante două sunt ligamentul scafolunat și ligamentul
triangular. Lezarea oricăruia dintre aceste două ligamente va determina instabilitatea articulației pumnului. Toate cele
4 oase carpiene distale se articulează cu metacarpienele la nivelul articulațiilor carpometacarpiene. A doua și a treia
articulație carpometacarpiana formează o unitate fixă în timp ce prima formează cea mai mobilă articulație.
5
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
La nivelul articulațiilor metacarpofalangiene, mișcarea laterală este limitată de ligamente colaterale, care au
de fapt o poziție lateral oblică. Acest aranjament permite ligamentelor să fie strânse când articulația este flexată și
relaxate când articulația este în extensie. Pe fața ventrală există o capsulă articulară atașată doar la falangele proximale
care permite hiperextensia. Aceasta reprezintă și locul de inserție al ligamentelor intermetacarpiene. Aceste ligamente
restricționează separarea capetelor metacarpiene.
La nivelul articulației interfalangiene, extensia este limitată de această capsulă articulară, care se atașează
falangelor de fiecare parte a articulației. Mișcarea radială și ulnară este restricționată de ligamentele colaterale, care
rămân strânse pe toată amplitudinea mișcării. Cunoștințele despre aceste configurații au o importanță deosebită în cazul
traumatismelor mâinii, pentru evitarea contracturilor articulare.
6
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Mai mult de 30 de mușchi individuali ai mâinii și antebratului lucrează împreună pentru a realiza mișcări
diverse. Acești mușchi oferă o flexibilitate de neegalat, un control extrem de precis și o forță de strângere care sunt
necesare pentru activități variate, de la scris până la manipularea instrumentelor muzicale sau practicarea de activități
sportive.
Supinația este răsucirea antebrațului și mâinii către exterior astfel încât degetul mare se îndepărtează de corp.
7
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Antropometria este o metodă de studiu ce se ocupă cu măsurarea diferitelor părți ale corpului omenesc și a
raportului dintre acestea. Studiile care au caracter comparativ sunt realizate între indivizii de sexe, vârste și rase
diferite, astfel încât să se determine diferența dintre dezvoltarea normală și anormală.
8
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
9
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Prehensiune/Apucare de - 4 - 20 1.25 - 15 - - -
putere
- 4 0.60 - - -
Tabel 3.
10
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Activitățile funcționale ale mâinii pot fi de 2 tipuri. Activităţi neprehensive ce solicită funcţiile senzoriale ale
mâinii şi constau în:
Figure 5
11
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
- poziționarea mâinii
- orientarea mâinii
- prehensiunea
Corespunzător celor trei tipuri de funcții cinematice în structura biomecanică a membrului superior se pot
deosebi 3 subsisteme și anume:
- biomecanismul de poziționare
- biomecanismul de orientare
- biomecanismul de prehensiune
Figura 6
12
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
• prehensiunea
• supino-pronația
• flexia-extensia
Posibilitățile protezei sunt dictate nu numai de caracteristicile de formă și greutate ale obiectelor ce
se doresc a fi manipulate ci și de disponibilitățile anatomice și functionale ale puratorului protezei.
1. Stabilirea în termeni cantitativi a parametrilor esenţiali privind funcţia sau funcţiile ce urmează a fi
reproduse de componenta artificială;
• studiul anatomiei funcționale și a biomecanicii MS
• evaluarea activităților funcționale ale MS (mâinii umane)
• evaluarea cinematică
2. Stabilirea restricţiilor impuse de cuplarea produsului cu organismul uman şi evaluarea duratei de
utilizare neîntreruptă;
• interfața om-proteza (manson, sistemul de comandă și control)
3. Evaluarea posibilităţilor de materializare tehnică a produsului (utilizarea tehnicilor de modelare şi
simulare pot sprijini substanţial acest proces conducând la reducerea costurilor;
• soluții existente (de mecanisme de prehensiune și supinopronație)
13
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Amputaţia membrului superior reprezintă o metodă terapeutică extremă de salvare a vieţii unui
pacient ce se aplică în cazul unor traumatisme sau tumori cu efecte de ordin social, psihic, estetic şi
funcţional. Un caz special este cel al amputației congenitale, condiție congenitală în care membrele fetale
au fost tăiate prin benzi de constricție.
• Amputația transfalangiană
• Amputația transmetacarpiană
• Amputația transcarpiană
• Dezarticulație de mână
Relația medic-inginer-pacient joacă un rol important în refacerea fizică, cât și psihică a unui pacient care
trece printr-o astfel de traumă. Prioritar, în urma unei amputaţii, este de a se evalua contextul psiho-social
în care pacientul îşi va desfăşura activitatea şi de a se lua măsuri pentru re-integrarea cât mai rapidă a
pacientului într-un stil de viaţă acceptabil pentru acesta.
Aceasta este dependentă în egală măsură de pacient, medic,
precum şi de societatea şi cutumele acesteia privind amputaţia.
14
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
• Proteze cosmetice
Acestea acoperă doar aspectul estetic. Pentru protezele cosmetice pot fi utilizate trei
materiale: PVC rigid sau flexibil, latex sau silicon. Aceste materiale sunt ușoare, fără a necesita
întreținere pentru că au mai puține piese în mișcare decât alte proteze.
• Proteze mecanice
Acestea sunt mâini mecanice, dispozitive utilizate cu funcția de deschidere sau închidere
voluntară prin intermediul unui ham care este fixat în jurul umerilor şi pieptului, brațul fiind
controlat de către utilizator. Ȋnchiderea sau deschiderea se face numai cu relaxarea musculară
respectiv, de un arc și cu o forță de presiune sau de strângere. Aceste elemente sunt acoperite cu o
mănușă pentru a da un aspect mai estetic, proteza fiind proiectată pentru un domeniu totuși limitat
de obiecte de prindere, în general obiecte mici.
• Proteze electrice
Aceste proteze folosesc motoare electrice în terminalul dispozitivului, încheietura mâinii
sau cotului, respectiv o baterie reîncărcabilă. Sunt controlate în diverse moduri, fie servo-control
sau control gen comutator buton.
• Proteze pneumatice
La protezele pneumatice energia este transmisă cu pierderi minime, printr-un sistem de
conducte. La proteză pneumatică, pot apare probleme privind circulația aerului, administrarea
supapelor.
• Proteza mioelectrică
Protezele mioelectrice sunt proteze electrice controlate surse mioelectrice externe, aceste
proteze sunt astăzi tipul de membru artificial cu cel mai înalt grad de reabilitare. Au cel mai bun
aspect estetic, o rezistență mare, aderență și viteză si pot fi găsite în multe combinații posibile.
15
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
16
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Aceasta mana robotica contine un ansamblu de degete pentru a simula forma si gesturile mainii
umane. Pentru fiecare degetet, mana include un sistem de operare selectiv prin aplicarea tensiunii in cadrul
a patru elemente elongate si asupra unor elemente flexibile in tensiune. Fiecare dintre aceste degete include
un set de legaturi care sunt actionate sau puse in miscare cu ajutorul tensionarii/miscarii selective din
ansamblul de elemente al sistemului de operare. Aceste legaturi sunt interconectate prin articulatii pivot in
asa fel incat ele au trei grade de libertate, iar ansamblul de degete include un set de scripeti ce se sprijina
pe aceste elemente de legatura. Scripetii sunt aranjati in asa fel incat asigura sustinerea si pentru a ghida
elementele de tensiune prin cadrul ansamblului de degete.
Cele 12 grade de mobilitate ale sunt asociate astfel:
• cate 3 grade de libertate pentru police si inca doua degete (index si medius), acestea avand
astfel un grad mare de manevrabilitate si cresc dexteritatea miscarilor;
• 1 grad de mobilitate pentru restul degetelor (inelar
si mic), ce au rol in actiunile prehensive (in apucare
si mentinerea prizei asupra unui obiect);
• 1 grad de mobilitate pentru palma.
Policele, dupa cum am precizat, prezinta 3 grade de
mobilitate si proprietatea de opozabilitate. Fiecare deget prezinta trei
segmente, cu exceptia policelui ce are doua, ce reprezinta falangele
degetelor naturale.
Acest brat robotic are o masa mult mai mica decat multe alte
modele si permite prehensiunea obiectelor cu masa ridicata cu
aceeasi precizie cu care realizeaza apucarea obiectelor masa scazuta.
Acest lucru este posibil datorita unui sistem ce permite detectarea si
masurarea fortelor ce apar pe suprafata degetelor atunci cand un
obiect este apucat si controlul fortei aplicate asupra acestuia. O forta
prea ridicata poate duce la deteriorarea obiectului, iar o forta prea
Figura 9
scazuta poate fi insuficienta pentru mentinerea prehensiunii.
17
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Acest dispozitiv face parte din clasa dispozitivelor prostetice. Mecanismul acestei proteze este
format din suportul 5 in forma de ‘U’, acesta fiind gol in sectiunea centrala unde poate fi plasat actuatorul
13 (ex: motor in curent continuu). Elementul 9 este un angrenaj de tip melc ce realizeaza miscarea
elementului mobil 8, o miscare de tip liniar. Angrenajul este conectat la motorul in curent continuu, iar
cand mecanismul este actionat, elementul 1 se va deplasa opus fata de elementele 3 si 4, acestea
reprezentand degetele. Astfel poate fi realizata miscarea de apucare/desprindere a unui obiect
Proteza prezinta de asemenea o incheietura artificiala 16 ce mimeaza incheietura mainii, dar este
imobila. De asemenea, aceasta zona adaposteste motorul electric.
Dispozitivul prezinta 3 structuri ce mimeaza degetele police, index si medius. Acestea au o forma
arcuita pentru facilitarea activitatii de prehensiune. Angrenajul 9 va duce la miscarea elementului mobil 8
care va deplasa in sens opus policele de index si medius. Pentru functionarea in ambele sensuri
(deschiderea si inchiderea degetelor) actuatorul trebuie sa prezinte proprietarea de inversabilitate. Acest
lucru este posibil prin polarizarea sa.
Figura 10
18
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
2.2.3. Modular and Lightweight Myoelectric Prosthesis Components and Related Methods,
USA, nr. US 0216681A1, 2015
Figura 11
antebratului. Proteza poate realiza activitati complexe
specifice mainii umane, acestea fiind controlate voluntar
de pacient. Incheietura mainii prezinta numeroase sisteme de control, de exemplu cel ce limiteaza
miscarea de rotatie pentru o cat mai buna eficienta a activitatilor
desfasurate. Proteza prezinta numeroase grade de mobilitate pentru
degete si inheietura, facilitand astfel controlul obiectelor
manevrate . Dezvoltarae acestui tip de dispozitiv prostetic este de
interes major, urmarindu-se scaderea greutatii, a dimensiunilor si
a costurilor de proiectare pentru a putea fi utilizate de un numar cat
mai mare de pacienti ce au suferit o amputatie la nivelul membrului
superior
Figura 12
19
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Funcția mecanică este controlată fie prin mișcarea de ridicare a umerilor, fie prin strângerea cotului
sau mișcarea de colaps, fie amândouă. Forțele provenite de la aceste mișcări sunt transferate la mână
printr-un cablu Bowden. Operatorul poate apoi sa aleagă ce va face această mișcare pentru funcția mâinii
permițând sistemului să se adapteze în funcție de abilitatea personală a pacientului sau de sarcina dorită.
Al doilea tip de control al dispozitivului este determinat prin utilizarea semnalelor EMG. Proteza
utilizează structură de control ierarhică, unde clasificarea semnalelor EMG sunt folosite pentru a deduce
setul general de mișcări. Semnalele EMG de mișcare și semnalele EMG de tip forță sunt folosite pentru a
controla mișcarile complicate alea articulațiilor individuale din dispozitivul protetic.
Un al treilea mod de a controla acest dispozitiv este prin evocarea celor două metode descrise mai sus,
in același timp, ca un mod hibrid, utilizând un ham de umar sau de cot plus semnalul EMG ca intrare de
control pentru dispozitivul protetic.
20
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Figura 15
21
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
2.2.6. Artifical hand for grasping an object, USA, nr. US007087092B1, 2006
Mână artificială ce include un grup de degete care este conectat printr-un pivot la un deget mare. Grupul
degetelor și degetul mare sunt legate unul față de celălalt. Toate degetele au cârlige articulate la capetele
distale. Când mâna artificială și obiectul sunt puse
impreuna, grupul degetelor și degetul mare se despart
pentru a permite ca obiectul să treacă într-o zonă de
captare. Capetele distale articulate se strang spre interior
pentru a ajuta la trecerea obiectului. Odată ajunsă în zona
de captare, grupul degetelor și degetul mare se apropie de
obiect, capturandu-l astfel. Carligele din partile distale
servesc, de asemenea, pentru a reține obiectul în zona de
captare.
Figura 16.
22
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
a) I-LIMB QUANTUM
Caracteristici:
23
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Figura 18
24
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
2.3.1. Naționale
a) OrtoProfil
Figura 19
b) Theranova
Firma Theranova a confecționat o proteză de mână pentru amputație inter-scapulo-
torcacică, printer multe alte proteze de membru superior cât și inferior. Aceasta
este recomandată pacienților cu nivel crescut de activitate.
Descriere:
Figura 20
25
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
26
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Structura protezei este fabricata din aluminiu pentru a scadea masa acesteia si pentru a mentine
rigiditatea. Dimensiunile folosite sunt bazate pe un model de sex masculin. Dimensiunile finale au fost de
104mm x 88mm s 102mm, iar grosimea placii de aluminiu este de 1,6mm. S-au folost 17 motoare de
200mA si 5V pentru actionarea protezei. Consumul in repaus este 1,8W, iar in timpul activitatilor de
prehensiune de 39,2W, iar pentru miscari generale consumul a fost de 28W. Forta maxima dezvoltata in
timpul prehensiunii cilindrice/sferice a fost de 66,7N. Gama unghiulara este de 10֯-100֯ pentru flexia
degetelor, 25֯-50֯ pentru abductia acestora, 0֯-100֯ pentru extetensia lor.
Table 2
Figure 24
Table 5
27
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
28
Universitatea POLITEHNICĂ din Bucureşti
FACULTATEA DE INGINERIE MEDICALĂ
Bibliografie
1. Curs Echipamente de ortezare și protezare –prof. Dr. Bucur Doina
2. http://www.imst.pub.ro/Upload/Studenti/SSS_2016/lucrarile_sesiunii_stud_2016/PROTEZAREA
_MEMBRULUI_SUPERIOR.pdf, accesat la data de 25.04.2020
3. “A Brief History of Prosthetics” by Kim M. Norton
4. „The evolution of functional hand replacement: From iron prostheses to hand transplantation” -
Kevin J Zuo and Jaret L Olson
5. http://www.scritub.com/medicina/Evaluarea-prehensiunii25984.php, accesat la data de
27.04.2020
6. https://anatop.usmf.md/wp-content/blogs.dir/97/files/sites/97/2015/03/Anatomia-Topografica-a-
M%C3%A2inii.pdf, accesat la data de 25.04.2020
7. https://www.slideshare.net/elenaelad/articulatiile-membrului-superior, accesat la data de
27.04.2020
8. https://conspecte.com/Medicina/sistemul-muscular.html, accesat la data de 26.04.2020
9. O. V. B. S. V. K. Ivan I. Borisov, „Prototyping of EMG-Controlled Prosthetic Hand with Sensory
System,”, 2017
10. https://www.ossur.com/en-us/prosthetics/arms/i-limb-quantum, accesat la data de 27.04. 2020
11. https://www.ottobockus.com/prosthetics/upper-limb-prosthetics/solution-
overview/michelangelo-prosthetic-hand/, accesat la data de 27.04.2020
12. http://ortoprofil.ro/, accesat la data de 27.04.2020
13. W. W. Matthew R. Williams, „Development of a Prototype Over-Actuated Biomimetic Prosthetic
Hand”, 2015.
14. https://theranova.ro/products/proteze-amputatie/, accesat la data de 27.04.2020
15.
29