FUNDAȚIA ECOLOGICĂ GREEN

ȘCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. IAȘI

SPECIALIZARE: ASISTENT MEDICAL
BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE MEDICALĂ

PROIECT DE ABSOLVIRE

Îndrumător,
Vasluianu Roxana
Absolvent,
Adam Tudor Cosmin

Iași
2024

ȘCOALA POSTLICELA F.E.G. IAȘI

1
SPECIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE
MEDICALĂ

TITLUL PROIECTULUI

TRATAMENUL RECUPERATOR
BFKT ÎN PARALIZII DE NERVI PERIFERICI ALE MEMBRELOR
SUPERIOARE

2
 CUPRINS
Argument

Obiectiv 1. Noțiuni generale de anatomie și biomecanică

1.1. Anatomia
1.2. Biomecanica
Obiectiv 2. Noțiuni generale despre afecțiune membrelor superioare,
clasificare și tratament
2.1. Definiție și clasificare
2.2. Factori de risc
2.3. Etiologia
2.4. Etiopatogenie
2.5. Diagnostic clinic și paraclinic
2.6. Evoluție și prognostic
2.7. Tratament
Obiectiv 3. Programul de recuperare medicală ale membrelor superioare
3.1. Hidrotermoterapia
3.2. Electroterapia
3.3. Masoterapia
3.4. Kinetoterapia
3.5. Balneoclimatologia
3.6. Terapia ocupațională
Obiectiv 4. Prezentarea cazurilor clinice (3 pacienți)
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe

3
ARGUMENT
Am ales proiectul Tratamentul Recuperator BFKT în Paralizii de Nervi
P. ale Membrelor Superioare din dorința de a mă perfecționa în acest
domeniu care m-a captivat întotdeauna.
Scopul acestui proiect este de a identifica probleme de îngrijire specifice
pentru un pacient cu Tratament Recuperator în paralizii de Nervi P ale
Membrelor Superioare
Obiectivele acestui proiect sunt :
Obiectiv 1. Noțiuni generale de anatomie și biomecanică în Paralizii
de Nervi Periferici ale Membrelor Superioare
Obiectiv 2.
Obiectiv 3. Tratamentului Recuperator în Paralizii de Nervi P. ale
Membrelor Superioare
Obiectiv 4. Prezentarea cazurilor clinice
În urma realizării acestui proiect am obținut următoarele competențe:
1.
În stagiile din timpul celor 3 ani de studii am avut ocazia să particip la
îngrijirea pacienților din specialități medicale, dar mi-am ales această
temă deoarece doresc să-mi îmbunătățesc cunoștințele legate de
îngrijirea pacientului cu Paralizii de Nervi P. ale Membrelor Superioare

4
 OBIECTIVUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE A MEMBRELOR SUPERIOARE
Membrele superioare sunt compuse din : centura scapulară, axilă, umeri,
brațe, coate, antebrațe, mâini și degetele de la mâini.
Acestea sunt atașate de trunchi printr-o rețea complexă de oase, mușchi,
ligamente și tendoane.
1. Centura scapulară ( cingulum membri superiosis ) sau centura
pectorală ( cingulum pectorale ) este o structură osoasă inelară

5
 incompletă, formată din cele două clavicule și scapule ( omoplați ),
care susține membrele superioare libere, legându-le de trunchi.
2. Axila cunoscută și sub numele de `` fosa axilară” , este spațiul
situat între partea superioară a toracelui și partea superioară a
membrului superior. Este importantă din punct de vedere anatomic și
clinic, deoarece conține numeroase structuri vitale, inclusiv artere,
vene, nervi și ganglionii limfatici. Iată câteva noțiuni de anatomie
relevante pentru axilă:
 Musculatura : Axila este înconjurată de mușchii care ajută la
mișcarea și susținerea membrului superior. Acești mușchi includ
pectorali major și minor, mușchii rotatori ai manșetei rotative
( subscapularul, supraspinosul, infraspinosul și micul rotator ),
mușchii serratus anterior și mușchii din regiunea axilară.Nervi :
Axila este transversată de nervii care furnizează inervație senzorială
și motorie pentru nervul superior. Acești nervi includ plexul brahial
și ramurile sale, care includ nervii median, ulnari, radiali, axilar și
musculocutanat.
 Ganglionii limfatici : Axila conține o serie de ganglioni limfatici,
care sunt importante în sistemul limfatic al corpului uman. Acești
ganglioni limfatici sunt esențiali pentru drenajul limfatic al
membrelor superioare și pentru filtrarea limfei înainte de a se
întoarce în sistemul circulator.
3. Umărul este alcătuit din trei oase : clavicula, scapula și humerusul
( osul superiorul al brațului ), precum și mușchii asociați,
ligamentele și tendoanele. Marea articulație a umărului este
articulația glenohumerală, la care, în general, se referă ”articulația
umărului”. În anatomia umană, articulația umărului cuprinde partea
corpului unde se atașează la humerus scapula, capul aflându-se în

6
 fosa glenoidă. Umărul este un grup de structuri în regiunea
articulației.
1) Oase:
Clavicula (osul chevron): Este un os subțire și îndoit care se întinde de la
stern la umăr.
Scapula (omoplatul): Este un os triunghiular plat situat în partea superioară
și posterioară a toracelui.
2.) Articulații:
Articulația scapulo-humerală: Este principala articulație a umărului, care
leagă capul humerusului cu cavitatea glenoidă a scapulei. Această
articulație permite mișcarea brațului în diverse direcții, cum ar fi ridicarea,
coborârea, rotirea și mișcările de abducție și adducție.
Articulația acromio-claviculară: Este o articulație mică situată între
claviculă și acromionul scapulei. Aceasta permite mișcarea limitată a
claviculei în raport cu scapula.
3.) Mușchi:
Mușchii deltoid: Acești mușchi acoperă partea superioară a umărului și sunt
responsabili pentru mișcările de ridicare și abducție a brațului.
Mușchii rotatori ai umărului: Acești mușchi mici sunt situați în jurul
articulației umărului și sunt responsabili pentru rotația brațului.
Mușchii supra- și infra-spinos: Acești mușchi sunt localizați pe partea
posterioară a umărului și sunt implicați în mișcările de rotație a umărului și
a scapulei.
4.) Ligamente: Ligamentul coracoacromial: Este un ligament care se întinde
între procesul coracoid și acromionul scapulei și oferă stabilitate articulației
umărului.
Ligamentul acromioclavicular: Este un ligament care conectează clavicula
cu acromionul scapulei și ajută la menținerea stabilității articulației
acromio-claviculare.
4. Cotul este o articulație complexă care permite mișcarea brațului și a
antebrațului și este format din mai multe oase, mușchi, ligamente și
tendoane.
5. Mâinile sunt cele două extremități prehensile și prevăzute
cu degete ale membrelor superioare umane (și ale celorlalte primate).
Fiecare deget posedă o unghie, formată din cheratină. Mâna este
principalul organ al manipulării. Vârful degetelor este una dintre
zonele cu cele mai multe terminații nervoase din organism și este
principala sursă de informație tactilă din mediul extern. Ca și în
cazul celorlalte organe perechi (picioare, urechi, ochi etc...), fiecare
Âână este controlată de emisfera creierului opusă părții corpului în
care se află. Întotdeauna între mâini va exista o dominantă care este
însărcinată cu scrisul, cu alte treburi care necesită precizie și

7
 migăleală. A fi dreptaci sau stângaci este o trăsătură personală. Mâna
omenească este formata din palmă cu oasele carpiene ,metacarpiene
și falange și este legată de antebraț prin încheietura mâinii (cu oasele
carpiene). În afară de acestea mâna este compusă dintr-o bogată rețea
de mușchi și ligamente care îi permit o atât de mare flexibilitate și
precizie.
6. Antebrațul este partea intermediară a membrului superior uman,
localizat între cot și încheietura mâinii.
Scheletul antebrațului este format din două oase lungi, radius și ulnă,
care formează articulația radio-ulnară și care sunt unite prin membrana
interosoasă.
Mușchii antebrațului sunt:

 mușchiul brachioradial
 mușchiul flexorm digital superficial
 mușchiul flexor lung
 mușchiul palmaris lung
7. Degetul este extremitatea mobilă, compus din trei (exceptând degetul
mare) sau două (degetul mare) falange, care se află la sfârșitul mâinii
sau tălpii piciorului. Fiecare mână sau picior are, în mod normal,
cinci degete:
Degetul mare sau police
Degetul arătător sau indice Degetul mijlociu sau mediu
Degetul inelar
Degetul mic
Degetul mijlociu sau mediu

NOȚIUNI DE BIOMECANICĂ A MEMBRELOR SUPERIOARE

Biomecanica centurii scapulare se referă la studiul mișcărilor și

funcțiilor complexe ale articulației scapulo-humerale și a centurii
scapulare care o susține. Centura scapulară este un complex format din
oasele scapula (omoplatul) și clavicula, precum și din mușchii,
tendoanele, ligamentele și alte țesuturi care leagă acest complex de restul
scheletului și a sistemului muscular al toracelui și al brațului.

8
Biomecanica axilei este o ramură a biomecanicii care se ocupă cu studiul
mișcărilor, structurilor și funcțiilor regiunii axilare a corpului uman.
Această zonă anatomică este alcătuită dintr-o serie de structuri,
incluzând articulațiile, mușchii, oasele, tendoanele și ligamentele care
susțin și permit mișcările brațelor și ale toracelui.

Biomecanica umărului este un domeniu al biomecanicii care se

concentrează pe studiul mișcărilor, forțelor și structurilor care afectează
articulația umărului și regiunile adiacente ale corpului. Umărul este una
dintre cele mai mobile și complexe articulații din corpul uman, oferind o
gamă largă de mișcări, dar și fiind predispus la diverse afecțiuni și
leziuni.

Biomecanica brațelor este un domeniu interdisciplinar care se ocupă de

studiul mișcărilor, forțelor și structurilor care afectează membrelor
superioare ale corpului uman. Aceste mișcări implică interacțiunea
complexă a oaselor, mușchilor, tendoanelor, ligamentelor și
articulațiilor, cu scopul de a asigura mobilitatea, stabilitatea și
funcționalitatea adecvată a brațelor.
Mișcările brațelor: Biomecanica brațelor investighează mișcările
complexe ale membrelor superioare, care includ flexia, extensia,
abducția, adducția, rotația internă și externă, circumducția și alte
mișcări specifice mâinii și degetelor. Aceste mișcări sunt esențiale
pentru realizarea activităților zilnice și a sarcinilor specifice, cum ar fi
ridicarea, manipularea obiectelor și efectuarea sarcinilor fine.

Biomecanica cotului se referă la studiul mișcărilor, structurilor și forțelor

care afectează articulația cotului și regiunile adiacente ale brațului și
antebrațului. Cotul este o articulație complexă care permite flexia,
extensia și alte mișcări importante ale membrelor superioare.
Mișcările cotului: Principalele mișcări ale cotului includ flexia, extensia
și rotația. Flexia și extensia cotului se realizează în principal în
articulația humero-ulnară, în timp ce rotația cotului este posibilă datorită
mișcării articulației humero-radiale.

Biomecanica antebrațului este domeniul biomecanicii care se ocupă de

studiul mișcărilor, forțelor și structurilor care afectează regiunea
antebrațului, care cuprinde oasele radiusului și ulnei, precum și mușchii,
tendoanele și ligamentele asociate. Această zonă anatomică este
esențială pentru realizarea unor mișcări precum flexia și extensia
încheieturii mâinii și a degetelor.

9
Mușchii antebrațului: Antebrațul este susținut de o rețea complexă de
mușchi care realizează mișcările de flexie și extensie a încheieturii
mâinii și a degetelor, precum și alte mișcări precum pronația și supinația.
Printre acești mușchi se numără mușchii flexori (cum ar fi flexorul
profund al degetelor și flexorul superficial al degetelor) și mușchii
extensori (cum ar fi extensorul carpian radial lung și extensorul
degetelor).

Biomecanica mâinii este un domeniu al biomecanicii care se

concentrează pe studiul mișcărilor, forțelor și structurilor care afectează
mâna și degetele. Această zonă anatomică este extrem de complexă și
este esențială pentru realizarea unei game variate de activități zilnice și
specializate.
Mușchii mâinii: Mâna este susținută de o rețea complexă de mușchi care
permit realizarea mișcărilor și funcționalităților sale diverse. Acești
mușchi includ mușchii flexori și extensori ai încheieturii mâinii, mușchii
intrinseci ai mâinii (care se află în interiorul mâinii) și mușchii extrinseci
ai mâinii (care au originea în antebraț și se extind în mână).

Biomecanica degetelor mâinii este un domeniu specializat al

biomecanicii care se concentrează pe studiul mișcărilor, forțelor și
structurilor care afectează degetele mâinii. Aceste mișcări sunt cruciale
pentru realizarea unor activități precum apucarea, manipularea obiectelor
și executarea sarcinilor fine.
Mișcările degetelor: Biomecanica degetelor mâinii investighează
mișcările complexe ale acestora, care includ flexia, extensia, abducția,
adducția și mișcările fine și precise necesare pentru manipularea
obiectelor. Aceste mișcări sunt coordonate de mușchii din antebraț și din
mână, care acționează asupra articulațiilor și a sistemului de tendon.

10
11