Scleroza multipla

Generalitati

Scleroza multipla (SM) este o afectiune neurologica cronica care afecteaza SNC, in
mod special creierul, maduva spinarii si nervii optici. Boala provoaca dificultati in
controlul muscular, tulburari de vedere, de echilibru si ale functiilor mentale.

Creierul, maduva spinarii si nervii optici sunt conectati intre ei prin nervi si fibre
nervoase. Un invelis proteic numit teaca de mielina inconjoara si protejeaza fibrele
nervoase. Atunci cand mielina este distrusa (demielinizare) rezultatul este
intreruperea fluxului normal al impulsurilor nervoase.

Celulele (oligodendrocitele) care sintetizeaza mielina si fibrele nervoase (axonii),

sunt distruse. In aceasta situatie, organismul este incapabil sa refaca stratul de
mielina sau fibrele nervoase.
 Cauze

Cauza sclerozei multiple este inca necunoscuta. Totusi, studiile de cercetare

sugereaza ca factorii implicati in declansarea bolii ar putea fi:

• Factori genetici

• Factori de mediu (ex. locul geografic in care persoana afectata a copilarit, expunerea
la soare, fumatul, expunerea la anumite substante chimice)

• Infectiile virale si alte boli infectioase

• Probleme legate de aparare a organismului (sistemul imun) in urma unei infectii

• Reactii autoimune prin care sistemul imun ataca mielina

 SIMPTOME
Simptomele variaza la de la o persoana la alta, in functie de care parte a creierelui sau a maduvei
spinarii este afectata.
LEZIUNI ale EMISFERELOR CEREBRALE, ale TRUNCHIULUI CEREBRAL și ale NERVILOR CRANIENI
1.Tulburări de vedere, în general unilaterale (scăderea bruscă a vederii, apariția unei vederi
încețoșate, a unei tulburări de percepție a culorilor sau a contrastelor, cu sau fără dureri la
nivelul ochiului respectiv), (leziuni la nivelul nervului optic – nevrită optică retrobulbară sau
afectarea în timp a fibrelor nervoase de la nivelul retinei). Poate fi un simptom de debut al
bolii în unul din patru cazuri de SM.
2.Diplopie (vedere dublă) – afectarea nervilor cranieni care asigură inervația mușchilor
extrinseci ai globilor oculari și implicit mișcările globilor oculari (nervii cranieni III, IV, VI)
3.Tulburări de sensibilitate: parestezii (amorțeli, furnicături, înțepături, senzația de urzicare,
de arsură, de ”o mie de ace”), hipo- sau anestezie (scăderea sau pierderea sensibilității
într-un anumit teritoriu). Pot fi simptome inițiale sau prezente în evoluția bolii.
4.Deficit motor (afectarea mișcărilor active segmentare, scăderea forței musculare, scăparea
obiectelor din mână, împiedicatul fără motiv, pareze sau plegii) într-un anumit teritoriu: ex.
un membru (mono-pareza/plegie), membrul superior și inferior de aceeași parte (hemi-
pareză/plegie) sau ambele membre inferioare (para-pareză/plegie). Pot fi atât simptome
de debut ale bolii, cât și simptome agravate în timp, determinând un anumit grad de
dizabilitate
5. Creșterea tonusului muscular (spasticitate, contracturi/spasme
musculare, crampe musculare, tulburări de mers)
6.Tulburări de limbaj (afazie motorie – pacientul nu poate vorbi, afazie
senzorială – nu înțelege ce i se spune sau mixtă – nici nu înțelege nici
nu poate vorbi)
7.Asimetrie facială (pareză facială prin afectarea nervului cranian VII -
facial)
8. Miokimii faciale (contracții musculare involuntare la nivelul feței)
9. Dureri la nivelul feței – nevralgie de trigemen (afectarea ramurilor
oftalmică, maxilară și/sau mandibulară a nervului V - trigemen)
10.Vertij sau scăderea auzului (afectarea nervului VIII - acustico-
vestibular, a nucleilor vestibulari din trunchiul cerebral sau a ariilor de
proiecție corticală)
11.Tulburări de deglutiție (înghițire) și/sau fonație (afectarea nervilor
cranieni IX, X – glosofaringian, vag)
12.Tulburări de vorbire (de articulare a cuvintelor, dizartrie)
13Afectarea motilității limbii (pareză nerv XII - hipoglos)
LEZIUNI LA NIVELUL CEREBELULUI
(CREIERULUI MIC)
-Tulburări de echilibru și coordonare: dificultăți în
menținerea poziției verticale (a ortostațiunii), mers cu
bază largă de susținere, ”ca un om beat” (ataxic,
ebrios), tendința la căderi, mișcări imprecise și
descompuse, tremor intențional (apărut în
apropierea atingerii țintei propuse, la scris, la desen,
la activități migăloase și precise), vorbire scandată,
sacadată.
-Nistagmus (mișcări involuntare ale globilor oculari
ce apar când persoana fixează un obiect cu privirea)
LEZIUNI LA NIVELUL MĂDUVEI SPINĂRII
-Deficite motorii (pareze/plegii)
- Tulburări de sensibilitate (superficială – tactilă, termică,
dureroasă, vibratorie, și/sau proprioceptivă care asigură
informații referitoare la diferite poziții ale segmentelor corpului)
-Tulburări sfincteriene urinare – micțiuni (urinări) imperioase
(necesitatea de a ajunge de urgență la WC), micțiuni incomplete
(senzația că vezica urinară nu se golește total în timpul unei
micțiuni), glob vezical (retenție urinară), incontinență
(imposibilitatea de a reține urina)
-Tulburări ale sfincterelor anale: constipație, diaree,
incontinență pentru materiile fecale
-Disfuncții sexuale
 Mecanism fiziopatogenic
In general, scleroza multipla evolueaza pe una din aceste patru cai:

• Recadere-remisie
• Secundar progresiva
• Primar progresiva
• Recadere progresiva

Scleroza Multipla este mai severa la barbati de cat la femei. Durata bolii variaza:
majoritatea oamenilor traiesc cu ea zeci de ani de zile, iar boala nu este amenintatoare de
viata.

• SM benigna: putine episoade usoare, cu vindecare completa

• SM maligna: (fulminanta): rar, unii oameni decedeaza dupa cateva luni de la debutul bolii
 Tipuri de scleroza multipla

Exista mai multe tipuri de scleroza

multipla, in functie de evolutia bolii si de
severitatea clinica. Ultimele clasificari din
domeniul medical fac diferenta intre patru
astfel de forme, despre care trebuie mentionat
faptul ca pot afecta simultan un pacient, acesta
suferind, in acest caz, de scleroza multipla
cronic progresiva.
Scleroza multipla recurent remisiva (SMRR)
• Este cea mai intalnita forma de scleroza multipla si
afecteaza mai ales persoanele cu varsta mai mare de 40
de ani. Un episod simptomatic nu dureaza mai mult de
24 de ore si se poate repeta o data la cateva zile, luni
sau chiar ani.

Scleroza multipla primar progresiva (SMPP)

• Aceasta forma se declanseaza in jurul varstei de 40 de
ani si afecteaza in special maduva spinarii, inca din
primul stadiu. Declinul persoanei afectate are loc
progresiv, iar ameliorarile simptomelor sunt minore si
temporare.
Scleroza multipla secundar progresiva (SMSP)
• Apare in urma evolutiei sclerozei multiple recurent
remisive, dupa aproximativ 10 ani si are un progres
rapid, care duce la aparitia handicapului. Anumiti
pacienti care sufera de SMRR sunt predispusi sa ajunga
la aceasta forma de scleroza - cei cu varsta mai mare de
35 de ani care se afla la debutul bolii si cei la care boala
se declanseaza cu determinari multiple.

Scleroza multipla progresiv-recidivanta (SMPR)

• Este forma cea mai agresiva de scleroza multipla, fiind
caracterizata de episoade simptomatice agresive. Boala
evolueaza rapid si reprezinta forma mai grava a SMPP.
 Complicatii

Complicatiile care se pot datora sclerozei sunt:

• Infectiile de tract urinal (ITU): probleme urinare

• Constipatie: incetinarea motilitatii intestinale si scaderea activitatii fizice

• Punctele dureroase la presiune

• Scaderea capacitatii de a se misca sau de a merge

 Factori de risc

Riscul de aparitie a sclerozei multiple creste in functie de:

• Localizarea geografica: in regiunile cu clima mai rece boala este mai raspandita
• Factor genetic
• Rasa: in Europa de Vest probabilitatea de a dezvolta boala este mai mare, insa este
neobisnuita la americanii nativi, eschimosi si africani
• Sexul: SM este de trei ori mai frecventa la femei de cat la barbati
 Tratamentul medicamentos
Tipul de tratament medicamentos depinde de severitatea simptomelor. Desi scleroza
multipla nu se poate vindeca, totusi medicamentele pot reduce numarul, frecventa si
severitatea recaderilor si pot incetini progresia bolii.

Tratamentul medicamentos este recomandat cat mai curand dupa ce s-a diagnosticat
scleroza multipla de tip recadere-remisie.

Exista astazi trei tipuri de medicamente aprobate care pot reduce frecventa recaderilor
si probabil pot incetini progresia sclerozei multiple:

• Interferon beta (Avonex,Betaferon si Rebif)

• Glatiramer acetat (Copaxone)
• Mitoxantrone (Novantrone, Onkotrone)
 Diagnosticul clinic
• se stabilește pe baza anamnezei riguroase
(istoricul bolii), a numărului puseelor în ultima
lună și în ultimele 12 luni, a simptomelor și a
semnelor clinice identificate la examenul
neurologic amănunțit, incluzând funcțiile
motorii, senzitive, senzoriale (vizuale,
auditive, echilibru, gustative, olfactive –
miros), coordonarea, reflexele
osteotendinoase și cutanate, funcțiile
cognitive, mentale, emoționale, limbajul.
 Diagnostic paraclinic
Scleroza multipla este diagnosticata atunci cand testele neurologice evidentiaza cu
certitudine prezenta leziunilor in mai mult de o zona a SNC si ca vatamarea a avut loc
in mai mult de un moment din viata.

Teste utilizate pentru diagnosticul sclerozei multiple:

• Rezonanta magnetica nucleara (RMN) a creierului si a maduvei spinarii

• Punctia lombara, pentru a examina lichidul cefalorahidian

• Testul potentialelor evocate
• Examene neurologice
• CT (computer tomograf) cu substanta de contrast
• teste senzoriale
• analize de sange - necesare pentru a elimina posibilitatea prezentei unei alte boli
care are simptome asemanatoare cu cele ale sclerozei multiple.
 Metoda de masurare

Scleroza multipla poate avea o evolutie imprevizibila chiar daca

se incearca mentinerea ei sub control prin tratament. Pacientul poate
resimti o agravare a simptomelor, astfel ca este nevoie ca medicul sa
aplice niste masuri prin care sa stabileasca nivelul bolii.
Cea mai folosita metoda de masurare a sclerozei multiple
este Scala extinsa a starii de invaliditate (Expanded Disability Status
Scale), care ia in calcul cele opt sisteme functionale ale organismului
uman: vizual (daca exista afectare a vederii), trunchiul cerebral (daca
exista probleme de gandire si memorie), piramidal (slabiciunea
musculara, dificultatea de miscare), cerebelos (ataxie, pierderea
echilibrului, coordonarii, prezenta tremorului), senzitiv (pierderea
senzatiilor), vezical, anal si mental (dificultati de limbaj, de inghitire).
Aceasta scara stabileste gradul de afectare a unui pacient, valorile
putand varia intre 0 (cand nu exista dizabilitate) si 9,5 (cand persoana
suferinda este imobilizata la pat).
 Tratament
1. Medicamentos
2. Kinetoterapie - reduc durerile,
stimuleaza musculatura si sporesc mobilitatea;
3. Masaj bland
3. Terapie ocupationala - ajuta pacientul sa nu isi
piarda increderea in sine si sa fie independent;
amelioreaza depresia reactiva si izolarea sociala
manifestate de bolnavii cu SM.
4. Tratamente experimentale - cele ale caror
rezultate pozitive nu sunt garantate, dar sunt
posibile si care fac parte din cercetarile stiintifice.
 Kinetoterapia
• determina imbunatatirea mobilitatii si reducerea
rigiditatii musculaturii pacientilor
• Relaxarea muschilor spastici- stretching
• reducerea durerile
• Stimuleaza musculatura
• Cresterea stabilitatii si coordonarii
• Control asupra miscarilor
• Reeducarea mersului
• îmbunătățirea calității vieții
• mobilizări pasive lente
• mobilizări în cadrul schemelor Kabat
• Aqvagym- hidrokinetoterapie
• înot
• bicicletă
• stretching
• Yoga
• dans de societate
 Profilaxie
Important de stiut este ca, nefiind cunoscute cauzele care
duc la declansarea sclerozei multiple, nu exista moduri
concrete prin care aceasta boala se poate preveni. Totusi,
este recomandat un stil de viata sanatos, bazat pe o dieta
echilibrata si pe un program cu ore suficiente de somn,
folosirea inteligenta a energiei si suportul practic si
emotional din partea membrilor familiei
Scleroza multipla afecteaza persoana bolnava din toate
punctele de vedere: medical, social, personal, profesional. De
aceea, aceasta trebuie sa se adapteze si sa accepte
schimbarile prin care corpul ei va trece, astfel incat
interactiunile cu societatea si cu cei din jur sa fie cat mai
putin incomode.