Scoala postliceala

Asistent medical generalist

Disciplina: Neurologie si nursing special

Tema: Ingrijirea pacientilor cu scleroza multipta

Profesor: Elev:
Prof: Speranta Ponoran Radu Silvana
 Scleroza multipla

Scleroza multipla este o boala progresiva, care afecteaza sistemul nervos central (SNC)
si care este diagnosticata, de obicei, la adultii tineri, care au varsta cuprinsa intre 20 si
40 de ani. Totusi, afectiunea se poate declansa oricand intre 15 si 60 de ani, iar
statisticile arata ca, in lume, numarul de femei care sufera de aceasta boala este mai
mare decat cel al barbatilor. Cauzele care ii determina declansarea nu se cunosc, insa
scleroza multipla este considerata a fi autoimuna. Persoanele afectate nu se vindeca,
insa pot tine simptomele bolii sub control, daca urmeaza tratamentul corect.

1. Simptome
Persoanele care sufera de scleroza multipla resimt diverse simptome care, in unele
cazuri, le impiedica sa aiba un parcurs normal al vietii.
Simptomele sclerozei multiple pot fi grupate sub mai multe forme. O clasificare imparte
simptomele in primare, secundare si tertiare.

2. Simptome primare

Simptomele primare sunt primele care apar in cazul sclerozei multiple. Acestea se
declanseaza ca urmare a procesului de demielinizare, prin care teaca de mielina care
acopera axonii neuronilor din creier este afectata. Mielina permite transmiterea
impulsurilor electrice de la o celula nervoasa la alta, astfel ca, atunci cand aceasta este
distrusa, apar tulburarile neurologice.

Printre simptomele primare ale sclerozei multiple se numara:

 senzatia de slabiciune a organismului;
 pierderile senzoriale;
 incapacitatea de a controla miscarile musculare (ataxie).
Simptome secundare

Deoarece functionarea vezicii urinare este controlata de centrii nervosi aflati la nivelul
maduvei spinarii, al trunchiului cerebral si al scoartei cerebrale, evolutia sclerozei
multiple va avea ca simptome secundare infectii ale tractului urinar. Acestea vor aparea
in urma retentiei urinare, una dintre efectele problemelor neurologice, constand in
situatia cand o persoana nu poate sa isi goleasca vezica urinara in totalitate sau
voluntar.
 3. Simptome tertiare
Din cauza simptomelor pe care le are, scleroza multipla nu afecteaza pacientul doar din
punct de vedere fizic, ci si social si psihologic. In timp, pe masura ce boala evolueaza,
iar manifestarile devin mai frecvente si mai greu de controlat, exista riscul ca persoana
suferinda sa intre in depresie reactiva sau sa recurga la izolare sociala.

Simptomele sclerozei multiple pot fi grupate si in functie de frecventa cu care apar,

astfel:

 frecvente: oboseala, slabiciune, probleme de mers si spasticitate (incordare

neobisnuita a muschilor sau cresterea tonusului muscular), dificultati in
mentinerea echilibrului, depresie, pierderi senzoriale
 mai putin frecvente: probleme de vorbire
 rare: convulsii, paralizie, reducerea auzului.

O alta clasificare este in functie de sistemul si simturile afectate. Astfel, exista

urmatoarele tipuri de manifestari:

 senzitive: amorteli, dureri

 motorii: spasticitate, contractii spastice
 vizuale: pierderea vederii
 cerebeloase: ataxie, dificultati de coordonare, tremor cerebelos
 la nivelul trunchiului cerebral: pareza faciala, ameteli, senzatia de amorteala
sau furnicaturi in zona fetei
 altele: tulburari cognitive, disfunctii sexuale, probleme ale tractului urinar.

4. Factori de risc

Chiar daca nu se cunosc cauzele care duc la declansarea sclerozei multiple, se

considera ca trasaturile genetice influenteaza aparitia bolii. Scleroza multipla nu se
incadreaza in categoria bolilor ereditare, insa, conform Federatiei Internationale de
Scleroza Multipla, riscul de imbolnavire este mai mare in cazul celor care au sau au
avut rude cu aceasta afectiune.

Printre factorii de risc pentru scleroza multipla se numara:

 infectiile microbiene
 infectiile virale - unul dintre argumentele care le incadreaza printre factorii de risc
este ca au produs demielinizarea la animale
 alte infectii.
Astfel, scleroza multipla apare ca urmare a interactiunii dintre trei tipuri de factori.

 factori de mediu: infectia cu virusul Epstein-Barr, expunerea la soare, fumatul,

expunerea la anumite substante chimice
 factori genetici: gene predispuse la boala, gene care modifica boala,
polimorfism de insertie/stergere, polimorfism uninucleotidic
 factori epigenetici: modificari ale structurii genetice.

5. Tipuri de scleroza multipla

Exista mai multe tipuri de scleroza multipla, in functie de evolutia bolii si de severitatea
clinica. Ultimele clasificari din domeniul medical fac diferenta intre patru astfel de forme,
despre care trebuie mentionat faptul ca pot afecta simultan un pacient, acesta suferind,
in acest caz, de scleroza multipla cronic progresiva.
 Scleroza multipla recurent remisiva (SMRR)
Este cea mai intalnita forma de scleroza multipla si afecteaza mai ales
persoanele cu varsta mai mare de 40 de ani. Un episod simptomatic nu dureaza
mai mult de 24 de ore si se poate repeta o data la cateva zile, luni sau chiar ani.

 Scleroza multipla primar progresiva (SMPP)

Aceasta forma se declanseaza in jurul varstei de 40 de ani si afecteaza in special
maduva spinarii, inca din primul stadiu. Declinul persoanei afectate are loc
progresiv, iar ameliorarile simptomelor sunt minore si temporare.

 Scleroza multipla secundar progresiva (SMSP)

Apare in urma evolutiei sclerozei multiple recurent remisive, dupa aproximativ 10
ani si are un progres rapid, care duce la aparitia handicapului. Anumiti pacienti
care sufera de SMRR sunt predispusi sa ajunga la aceasta forma de scleroza -
cei cu varsta mai mare de 35 de ani care se afla la debutul bolii si cei la care
boala se declanseaza cu determinari multiple.

 Scleroza multipla progresiv-recidivanta (SMPR)

Este forma cea mai agresiva de scleroza multipla, fiind caracterizata de episoade
simptomatice agresive. Boala evolueaza rapid si reprezinta forma mai grava a
SMPP.
6. Diagnostic
Pentru diagnosticarea sclerozei multiple, este nevoie de analizarea simptomelor si a
manifestarilor neurologice pe care le prezinta persoana in cauza, dar si de efectuarea
unor investigatii mai amanuntite.
 Printre acestea se numara:
 examene neurologice
 RMN (Imagistica cu Rezonanta Magnetica) - depisteaza eventualele leziuni de la
nivelul creierului si coloanei vertebrale
 CT (computer tomograf) cu substanta de contrast
 punctie lombara - verifica fluidele de la nivelul maduvei osoase
 teste senzoriale
 analize de sange - necesare pentru a elimina posibilitatea prezentei unei alte boli
care are simptome asemanatoare cu cele ale sclerozei multiple.

7. Metoda de masurare

Scleroza multipla poate avea o evolutie imprevizibila chiar daca se incearca mentinerea
ei sub control prin tratament. Pacientul poate resimti o agravare a simptomelor, astfel ca
este nevoie ca medicul sa aplice niste masuri prin care sa stabileasca nivelul bolii.

Cea mai folosita metoda de masurare a sclerozei multiple este Scala extinsa a starii
de invaliditate (Expanded Disability Status Scale), care ia in calcul cele opt sisteme
functionale ale organismului uman: vizual (daca exista afectare a vederii), trunchiul
cerebral (daca exista probleme de gandire si memorie), piramidal (slabiciunea
musculara, dificultatea de miscare), cerebelos (ataxie, pierderea echilibrului,
coordonarii, prezenta tremorului), senzitiv (pierderea senzatiilor), vezical, anal si mental
(dificultati de limbaj, de inghitire). Aceasta scara stabileste gradul de afectare a unui
pacient, valorile putand varia intre 0 (cand nu exista dizabilitate) si 9,5 (cand persoana
suferinda este imobilizata la pat).

8. Complicatii
Evolutia sclerozei multiple si faptul ca aceasta este declansata de probleme neurologice
pot avea ca rezultat, in timp, aparitia unor complicatii:
 rigiditate musculara
 spasme musculare
 paralizie, mai ales in zona picioarelor
 pierderi de memorie
 dezechilibre emotionale
 depresie
 epilepsie.

9. Tratament

Tratamentul pentru scleroza multipla nu vindeca boala, insa are rolul de a reduce
intensitatea, durata si frecventa episoadelor simptomatice. Acesta trebuie administrat
doar in urma recomandarilor medicale si, in plus, ajuta pacientul sa isi mentina
capacitatea de lucru, astfel incat afectiunea sa aiba cat mai putine efecte negative
asupra vietii sale.

Printre tratamentele pe care un medic le recomanda unui pacient care sufera de

scleroza multipla se pot numara:

 cure scurte de corticoterapie - lupta impotriva pierderii vederii sau a

coordonarii motorii;
 medicamente imunomodulatoare (interferon, natalizumab) - reduc frecventa
simptomelor agresive si amana instalarea incapacitatii functionale;
 medicamente imunosupresoare;
 antidepresive;
 medicamente pentru dureri;
 medicamente pentru probleme gastrointestinale.

In completarea tratamentului medicamentos, pot fi utilizate, de asemenea, doar la

recomandarea medicului, diverse terapii:

 fizioterapie si kinetoterapie - reduc durerile, stimuleaza musculatura si sporesc

mobilitatea;
 terapie ocupationala - ajuta pacientul sa nu isi piarda increderea in sine si sa fie
independent;
 tratamente experimentale - cele ale caror rezultate pozitive nu sunt garantate,
dar sunt posibile si care fac parte din cercetarile stiintifice.

Important de stiut este ca, nefiind cunoscute cauzele care duc la declansarea sclerozei
multiple, nu exista moduri concrete prin care aceasta boala se poate preveni. Totusi,
este recomandat un stil de viata sanatos, bazat pe o dieta echilibrata si pe un program
cu ore suficiente de somn.

Scleroza multipla afecteaza persoana bolnava din toate punctele de vedere: medical,
social, personal, profesional. De aceea, aceasta trebuie sa se adapteze si sa accepte
schimbarile prin care corpul ei va trece, astfel incat interactiunile cu societatea si cu cei
din jur sa fie cat mai putin incomode.
 Bibliografie

1. Ala J Thompson et al. Diagnosis of multiple sclerosis: 2017 revisions of the McDonald
criteria.The Lancet, February 2018, vol 17
2. Băjenaru O., Ghiduri de diagnostic şi tratament în neurologie / Coordonator ştiinţific: Prof. Dr.
Ovidiu Băjenaru. – Ed. a 2-a, rev. şi adăugită. – Bucureşti : Amaltea,2010
3. Clinical Comissioning Policy: Disease Modifying Therapies for Patients with Multiple Sclerosis.
NHS England Clinical Reference Group for Neurosciences. 2014 May. 21pages. D04/P/b.
4. Clinical practice guideline on the management of people with multiple sclerosis. Agency for
Health Quality and Assessment of Catalonia (AQuAS) . 2012 Nov. 322 pages.
5. Cortez I., Chaudhry V., So Y.T., Evidence based guideline update: Plasmapheresis in neurologic
disorders: Report of the Therapeutics and Technology Assessment Subcommittee os the
American Academy of Neurology, Neurology 2011;76;294-300.
6. Esther Sanchez Aliaga, Frederik Barkhof, MRI mimics of multiple sclerosis, Handbook of
Clinical Neurology 2014; 122(3): 292-312.
7. Filippi M. et al, Use of imaging in multiple sclerosis”, European Handbook of Neurological
Management: Volume 1, 2nd Edition, 2011