Anatomia

corpului uman
Butacu Bianca-Alexandra
Cochior-Pipaș Janinah Grace Clataro
Definirea anatomiei
• Anatomia este ştiinţa ce studiază forma şi structura
organismului uman în filo- şi ontogeneză şi
modificările condiţionate de interacţiunea cu mediul
extern, cu mediul de trai, ţinând cont de vârstă, sex şi
particularităţile individuale ale organismului.
Anatomia, ca ramură a biologiei, este ştiinţa despre
substratul material al vieţii şi sănătăţii. Obiectul de
cercetare al anatomiei este organismul omului viu. În
cadrul medicinii, anatomia constituie temelia acesteia,
pe care se sprijină toate celelalte ştiinţe medicale, care
formează edificiul impunător al medicinei.
 Scheletul uman
•   Scheletul uman (Systema skeletale) este format din 208 oase, dintre care
34 alcătuiesc coloana vertebrală, iar restul de 174 se grupează în jurul
acesteia.
              Oasele situate pe linia mediană a corpului, ca sternul, sacrul şi
altele, sunt neperechi. Ele se consideră a fi oase simetrice, fiind formate
din două jumătăţi - una dreaptă, alta stângă la fel conformate. Dimpotrivă,
oasele membrelor sunt perechi - însă asimetrice, pentru că cele două
jumătăţi ale lor nu sunt identic conformate.  
• Pentru ca un os să poată fi studiat şi descris izolat, în afara organismului, el
trebuie orientat în aşa fel încât poziţia lui să fie aceeaşi cu cea pe care o
are în organism. Orientarea se face prin ajutorul celor mai
caracteristice elemente anatomice pe care le prezintă osul respectiv.
               Pentru orientarea unui os nepereche sunt necesare
două elemente anatomice, pe care le punem în raport cu două planuri ale
corpului, planuri care nu sunt însă opuse unul altuia. Pentru orientarea
oaselor pereche sunt necesare trei elemente anatomice, pe care trebuie să
le aşezăm în trei planuri ce nu se opun, al treilea plan fiind necesar
pentru determinarea osului din dreapta sau din stânga.
Scheletul uman
se împarte în:

•  Coloana vertebrală. 1

•  Toracele osos. 2

•  Oasele capului sau craniul. 3

•  Oasele membrelor. 4
• Coloana vertebrală, toracele osos şi craniul sunt
situate în axul corpului, formând scheletul axial
(Skeleton axiale) în timp ce oasele membrelor
alcătuiesc scheletul apendicular (Skeleton
appendiculare).
                  Scheletul omenesc are nevoie de mai mulți
ani pentru o dezvoltare completă, această dezvoltare
fiind atinsă la vârsta de 20 de ani
Fiecare segment al scheletului îndeplinește o funcție
particulară. Craniul protejează creierul și, de
asemenea, ochii și urechile. Din cele 29 de oase ale
craniului, 14 formează structura masivului facial. O
privire asupra craniului arată cum structurile
vulnerable ale feței sunt protejate de aceste oase.
Cavitățile orbitale care se găsesc sub frunte
adăpostesc mecanismele complexe și delicate ale
ochiului. La fel mucoasa olfactiva este adăpostită
profund în cavitatea nazală în maxilarul superior.
• Un element frapant al craniului este dimensiunea mandibulei
sau maxilarul inferior. Fiind mobilă, mandibula reprezintă un
instrument ideal de strivire a hranei atunci cand, prin
intermediul dinților, intră în contact cu maxilarul. Când vedem
oasele faciale acoperite cu mușchi, nervi și piele, este greu de
observat cât de eficiente sunt forma și dispunerea lor. Un alt
exemplu de structură adaptată este acela ca zona facială este
mai solidă în jurul ochilor și al nasului pentru a preveni
deplasarea oaselor faciale fie posterior, sub craniu, fie în sus.

Coloana vertebrală este formată dintr-un lanț de oase mici

denumite vertebre și formează axul central al scheletului.
Este deosebit de solidă, dar, deoarece este o tijă formată din
segmente mici, în loc să fie un os unic, este, de asemenea,
foarte flexibilă. Acest lucru ne face capabili să ne aplecăm
înainte și să ne atingem degetele de la picioare, dar și să ne
menținem poziția ortostatică. Vertebrele protejează, de
asemenea, măduva spinării, dispusă în canalul vertebral.
Extremitatea inferioară coloanei vertebrale este denumită
cocci. La unele animale, cum ar fi câinii, pisicile, este mult mai
lung și formeaz coada.
 Sistemul
muscular
• Sistemul muscular este alcatuit din totalitatea muschilor
care intra in alcatuirea organismului.
Muschii sunt de trei tipuri:
-muschi striati, care se prind pe schelet si de aceea se mai
numesc si muschi scheletici
-muschi netezi, care se gasesc in peretii organelor interne si
se mai numesc muschi viscerali sau al organelor interne
-muschi striati de tip cardiac, adica muschiul inimii,
miorcardul
Principalele grupe de muschi scheletici
Muschii scheletici fomeaza peste 40% din greutatea
corpului.Numarul muschilor scheletici este de peste 500.
Dupa regiunile corpului, muschii sunt grupati in: muschii
capului, muschii gatului, muschii trunchiului si muschii
membrelor.
• 1.Muschii capului
Sunt reprezentati de muschii mimicii, muschii masticatori, muschii limbii si muschii extrinseci ai globilor oculari.
a) Muschii mimicii
Au rol in determinarea expresiei fetei (mimica) si sunt urmatorii:
-muschiul frontal
-muschiul occipital
-muschii grupati in jurul orificiilor nazale, orbitale si auditive
b) Muschii masticatori
Intervin in actul masticatiei (proces mecanic de maruntire si fragmentare a alimentelor) si sunt urmatorii:
-muschii maseteri
-muschii temporali
c) Muschii limbii
d) Muschii extrinseci ai globilor oculari
Sunt 4 drepti si 2 oblici:
-muschii drept superior si drept inferior
-muschii drept intern si drept extern
-muschii oblic superior si oblic inferior
• 2.Muschii gatului
Au rol in miscarile capului si sunt reprezentati de urmatorii muschi:
-muschiul pielosul gatului
-muschii sternocleidomastoidieni
3.Muschii trunchiului
Sunt reprezentati de muschii spatelui si cefei, muschii toracelui si abdomenului
a) muschii spatelui si cefei
-muschii trapezi
-muschii dorsali
b) muschii toracelui
-muschii pectorali
-muschii dintati
-muschii intercostali
-diafragmul (muschiul respirator care separa cavitatea toracica de cea abdominala)
c) muschii abdomenului
-muschii drepti abdominali
-muschii oblici interni
-muschii oblici externi
• 4.Muschii membrelor
Sunt reprezentati de muschii membrelor superioare si cei al membrelor inferioare.
Muschii membrelor superioare
a) muschii umarului
-deltoidul
b) muschii bratului
-biceps si triceps brahial
c) muschii antebratului
-muschii flexori si extensori ai degetelor
-muschii pronatori si supinatori ai antebratului
Pronatia este rasucirea antebratului si mainii catre interior astfel incat degetul mare se apropie de corp
Supinatia este rasucirea antebratului si mainii catre exterior astfel incat degetul mare se indeparteaza de corp
d) muschii mainii
-muschii flexori si extensori ai degetelor
Muschii membrelor inferioare
a) muschii articulatiei coxo-femurale
-fesierii
b) muschii coapsei
-muschii croitor si cvadriceps femural (pe partea anterioara a coapsei)
-muschii biceps femural (pe partea posterioara a coapsei)
c) muschii gambei
-muschii triceps sural alcatuiti din muschii gemeni (gastrocnemieni) si solear
-muschii flexori si extensori ai degetelor
-muschii pronatori si supinatori a piciorului
d) muschii plantei (laba piciorului)
-muschii flexori si extensori ai degetelor
 • I.Oboseala musculara
1.Cauze
Oboseala musculara este cauzata de o activitate fizica
dezorganizata si stres; scaderea randamentului
NOTIUNI energetic, acumularea de acid lactic, lipsa oxigenului,
scaderea substantelor macroergice (ATP) si a glucozei
ELEMENTARE la nivelul placii motorii.
DE IGIENĂ ȘI 2.Simptome
Se manifesta prin dureri musculare, scaderea fortei si
PATOLIGIE excitabilitatii musculare, disparitia fazei de relaxare si
instalarea contracturii musculare.
3.Prevenire
Se previne prin dozarea efortului muscular, evitarea
sedentarismului, tratarea unor boli endocrine si
adoptarea unui stil de viata echilibrat.
 • II.Intinderi si rupturi musculare
1.Cauze
Intinderile si rupturile musculare sunt cauzate de
eforturi musculare intense (frecvente la
NOȚIUNI sportivi).Intinderea musculara este produsa de
contractia excesiva a muschiului, peste limita de
ELEMENTARE elasticitate.Ruptura musculara este produsa de ruperea
DE IGIENĂ ȘI muschiului sau a tesutului conjunctiv adiacent.
2.Simptome
PATOLOGIE Se manifesta prin dureri locale, echimoze si tumefierea
zonei afectate, varsaturi si colaps in cazuri grave.
3.Prevenire
Se poate preveni printr-un regim de viata echilibrat,
repaus si tratament chirurgical in cazuri grave.
Organele interne
• Organele interne situate în porţiunea supe­rioară a cavităţii abdominale – fica­tul, vezica biliară,
stomacul şi splina – sunt poziţionate chiar sub cupola diafragmului şi sunt protejate de coastele
inferioare.
Vertebrele şi muşchii asociaţi lor formează peretele posterior al cavi­tăţii abdominale, în timp ce
oasele pelvisului reprezintă susţinerea inferioară a cavităţii abdominale.
Abdomenul este relativ slab professional­tejat de structuri osoase. Aceasta permite în schimb o
mobilitate a trunchiului deosebită precum şi distensia abdomenului atunci când aceasta este
necesară, cum ar fi pe perioada de sarcină sau după o masă copioasă.
• Conţinutul cavităţii abdominale:
■ Mare parte din tractul intestinal
■ Ficatul
■ Pancreasul
■ Splina
■ Rinichii.
Pe lângă aceste organe cavita­tea bellyă mai conţine vase de sânge, vase limfatice şi nervi, care
merg la organe, precum şi o canti­tate variabilă de ţesut gras.