Sunteți pe pagina 1din 30

Febra musculara teorie si practica

Abia m-am putut ridica din pat azi-dimineata, Nu imi pot ridica bratele, Ieri nu am putut umbla deloc, Ma doare tot spatele sunt afirmatii pe care fiecare dintre noi le-am facut in urma unui efort fizic solicitant la un moment dat. Cu totii ne-am poticnit din cauza musculaturii dureroase in ziua urmatoare unui efort fizic, fie ca a fost vorba de o excursie la munte, sedinta la sala de gimnastica sau un meci de fotbal cu prietenii. Ti se taie respiratia si te simti coplesit cand apare febra musculara? Sau poate e doar modul meu specific de a privi situatiaVom vedea in randurile care urmeaza substratul modificarilor care genereaza febra musculara. Febra musculara descrie un fenomen de durere musculara resimtita la 24-72 de ore dupa efort, mai ales in cazul practicarii unui nou program de exercitii, dupa o schimbare a sportului practicat sau dupa o crestere a duratei si intensitatii antrenamentelor. Febra musculara se caracterizeaza prin sensibilitate musculara, scaderea fortei si, in consecinta, afectarea miscarii. Aceasta durere este un raspuns normal la un efort neobisnuit si este o parte a procesului de adaptare ce duce la o mai mare rezistenta si forta pe masura ce muschii se refac si revin la conformatia normala. Durerea atinge de obicei cel mai mare nivel in primele doua zile dupa efort si dispare treptat. In formele cele mai severe, durerea apare la 12 ore dupa terminarea efortului si se poate mentine pana la 7 zile. In corpul nostru exista trei tipuri de muschi: muschiul cardiac, muschii netezi ( de la nivelul vaselor de sange ) si muschii scheletici sau striati, atasati oaselor. Febra musculara afecteaza doar muschii scheletici. Febra musculara apare dupa ce exercitiul fizic s-a terminat. Acest lucru o diferentiaza de durerea acuta din entorse de exemplu, care apare brusc in timpul desfasurarii activitatii, putand fi insotita de tumefiere sau echimoze ( vanatai ). Glicogenul este un polizaharid format din mai multe molecule de glucoza, ca un fel de amidon animal. Cand muschii au nevoie de glucoza pentru a functiona, glicogenul se desface in molecule mai mici de glucoza. Glucoza este transformata cu ajutorul oxigenului adus de celulele rosii din sange in apa, dioxid de carbon si energie, necesara muschilor pentru a se contracta. Aceasta este respiratia aeroba. Cand organismul nu mai are la dispozitie glucoza sau glicogen, muschii nu-si mai pot indeplini functiile. Uneori, dupa o activitate musculara prelungita, lipsa de glicogen se asociaza cu oboseala placii neuromusculare, locul unde impulsul electric transmis de nerv ajunge la muschi. In acest caz, eficienta contractiei musculare scade foarte mult.

In anumite conditii aportul de oxigen nu este suficient pentru transformarile intense ale glucozei. In acest caz, muschiul este obligat sa apeleze la un al doilea tip de respiratie, si anume cel anaerob, care are loc in absenta oxigenului. Acest lucru demnstreaza ca toate organismele care utilizeaza oxigenul in respiratie au fost candva anaerobe, precum majoritatea bacteriilor. In acest caz, produsii care se formeaza sunt acid lactic, dioxid de carbon si energie, dar in cantitate mai mica decat in cazul respiratiei aerobe. Pe langa faptul ca aceasta respiratie este mai putin eficienta, ea duce si la acumularea acidului lactic. Cand acidul lactic este produs, acesta se descompune in ionul lactat si ionul de hidrogen. Ionul de hidrogen este factorul negativ, acidul din structura acidului lactic care interfereaza cu semnalele electrice din nervi si tesutul muscular. El este responsabil de senzatia de arsura resimtita in timpul efortului.

Un efect secundar al cantitatii crescute de lactat este cresterea aciditatii la nivelul celulelor musculare. Importanta este depasirea nivelului prag, cand rata de intrare a acidului lactic in sange depaseste capacitatea organismului de a o indeparta sau controla in mod eficient, moment in care ionii de hidrogen determina scaderea pH-ului muscular, afectand astfel contractia musculara si abilitatea de a functiona eficient. Randamentul transformarii glucozei in energie scade mult in prezenta acestui mediu acid. Aruncand o privire superficiala, pare neproductiv ca un muschi in activitate sa produca ceva care ii scade capacitatea de lucru. In realitate, acesta este un mecanism natural de aparare a organismului; previne aparitia leziunilor musculare in timpul efortului intens prin incetinirea sistemelor cheie implicate in mentinerea contractiei musculare. Odata cu reducerea efortului, organismul incepe sa-si revina, oxigenul devine disponibil si lactatul este transformat in piruvat, permitand continuarea metabolismului aerob si furnizarea de energie organismului pentru a se reface in urma efortului solicitant. De ani de zile ne-am obisnuit sa privim acidul lactic ca pe un dusman, un produs nefolositor responsabil de aparitia febrei musculare. Datorita cercetarilor actuale din domeniul biochimiei nutritionale si fiziologiei efortului, si-a facut loc o noua perspectiva asupra acidului lactic. Acesta este de fapt un prieten, cu un rol important in modul in care organismul genereaza energie. Acidul lactic stimuleaza productia de glucoza si glicogen la nivel hepatic, ajuta la utilizarea mai eficienta a carbohidratilor si reprezinta o sursa rapida de energie, preferata de inima si de muschi. In conditii anaerobe, lactatul devine principala sursa de energie pentru creier. Acidul lactic joaca un rol foarte important in mecanismele de adaptare la

stress, si atunci cand este corect gestionat, se numara printre cei mai importanti factori implicati in obtinerea unor bune rezultate de catre atleti in perioadele intense de pregatire. Cercetarile efectuate pe sobolani in timp ce inotau cu mare intensitate, au aratat ca lactatul are un efect stimulator asupra eliberarii de testosteron. Lactatul poate stimula si descarcarea hormonului de crestere la nivelul glandei pituitare. Este un lucru foarte bun, pentru ca secretia ambilor hormoni scade pe masura ce inaintam in varsta. Nu se stie cu siguranta daca lactatul in sine sau exercitiile anaerobe intense ( cu cresterea concentratiei de lactat ) cauzeaza eliberarea hormonului de crestere, dar cu siguranta exista o corelatie intre ele. Teoria populara, conform careia acidul lactic acumulat in muschi dupa un efort solicitant este responsabil de aparitia febrei musculare, este in prezent respinsa. Cercetatorii au examinat nivelul lactatului imediat dupa efort si nu au gasit o corelatie intre nivelul acestuia si febra musculara resimtita cateva zile mai tarziu. Acidul lactic format este indepartat complet de la nivel muscular in 30 60 de minute dupa terminarea efortului. Cauza febrei musculare este ruptura microscopica de la nivelul fibrelor musculare. Gradul durerii este influentat de durata si intensitatea exercitiilor, dar si de tipul acestora. Exista mai multe teorii acceptate in prezent: 1. O teorie sustine ca fibrele musculare inflamate si tumefiate stimuleaza receptorii pentru durere si determina creierul sa receptioneze durerea. 2. O alta teorie sustine ca celulele inflamatorii, fagocitele, care vin sa inlature tesutul distrus produc leziuni si mai mari, care genereaza aparitia durerii. 3. O a treia teorie porneste de la premisa ca radicalii liberi ( molecule foarte reactive si daunatoare in organism ), produsi de celulele inflamatorii, accentueaza leziunile deja existente, cauzand durere. Cel mai probabil, o combinatie a tuturor acestor factori duce la aparitia durerii din cadrul febrei musculare. Se pare ca febra musculara se asociaza cu lezarea hidroxiprolinei de catre radicalii liberi superoxid, hidroxiperoxid, hidroxil si amoniac. Hidroxiprolina este o componenta a colagenului din structura tesuturilor de legatura. In concluzie, leziunile si febra musculara sunt cauzate de acumularea amoniacului, transferul fosfatului din muschi in sange, hemoliza de compresie ( distructia celulelor rosii din sange ), eliberarea necontrolata de radicali liberi. Pentru a rezolva aceste leziuni, care sunt mai evidente la nivelul muschilor mari din picioare sau spate si cresc odata cu intensitatea antrenamentului sau in activitati aerobe cu un consum mare de oxigen, sportivii ar trebui sa ia suplimentar antioxidanti inainte si dupa antrenament, precum vitamina C si E, coenzima Q10, N acetil cisteina, L glutation, extract din seminte de struguri, beta caroten, niacina, vitamina B5, zinc si seleniu. Tipul contractiei musculare pare a fi si el un factor important in dezvoltarea febrei musculare. Cand intentia este de a ridica o greutate de 500 de kilograme, contractia musculara este de tip excentric. Cu alte cuvinte, muschiul se contracta incercand sa-si scurteze lungimea, dar esueaza. Acest tip de contractii genereaza cele mai multe leziuni la nivelul fibrelor musculare, comparativ cu contractiile concentrice tipice, in care muschiul se scurteaza in timpul contractiei la ridicarea unei greutati. Exercitiile care

presupun mai multe contractii de tip excentric, precum alergatul la vale, coboratul scarilor, coborarea greutatilor, miscarea de coborare in ghemuit, vor genera cea mai severa febra musculara, chiar si in absenta senzatiei de arsura la nivel muscular in timpul desfasurarii efortului.

Nu exista un tratament simplu pentru febra musculara.


Iata cateva sfaturi folositoare pe care sa le incercati, pentru a vedea care functioneaza cel mai bine in cazul dumneavostra. In esenta, cel mai bun tratament pentru febra musculara este prevenirea aparitiei ei. - Dati dovada de rabdare: febra musculara va disparea in 3 pana la 7 zile fara nici un fel de tratament - Incercati tehnici de recuperare activa. Exercitiile aerobe usoare maresc fluxul sanguin si astfel ajuta la diminuarea durerii musculare - Reveniti-va dupa efort prin stretching usor. Intindeti muschii pana simtiti un usor discomfort si mentineti pozitia 10 30 secunde - Masaj bland la nivelul musculaturii afectate. Masajul stimuleaza neutrofilele ( celule albe din sange care lupta impotriva inflamatiei ), reducand durerea musculara - Faceti o baie cu sare, in piscina sau cada timp de 15 minute pentru relaxare si reducerea tensiunii musculare - Folositi medicamente: antiinflamatoriile nonsteroidiene precum aspirina sau ibuprofen reduc temporar durerea, dar nu grabesc refacerea - Vitamina C ajuta la refacerea tesutului de legatura afectat - Evitati orice activitate solicitanta care poate accentua durerea - Asteptati ca durerea sa dispara in totalitate inainte de a efectua noi exercitii solicitante - Nu uitati sa va incalziti corespunzator inainte de a efectua un nou antrenament. Muschii neincalziti supusi brusc unui efort intens au sanse mai mari de a dezvolta leziuni decat muschii incalziti corespunzator inainte de efort. Incalzirea efectuata corect creste ritmul batailor cardiace si respiratorii, marind aportul de oxigen si substante nutritive la nivelul muschiului inainte ca acesta sa fie solicitat in cadrul antrenamentului. In plus, la nivelul articulatiilor se secreta mai mult lichid sinovial, marind flexibilitatea. Prin incalzire, organismul se adapteaza cerintelor antrenamentului - Urmati regula celor 10%. Cand incepeti o noua activitate luati-o treptat si cresteti durata si intensitatea exercitiilor cu maxim 10% pe saptamana - Asigurati-va ca beti apa in cantitati corespunzatoare, consumati multi carbohidrati si putine grasimi, pentru a furniza muschilor combustibilul necesar.

Atat pentru prevenirea aparitiei febrei musculare, cat si pentru cazul in care ne dorim o

forma fizica cat mai buna si un nivel de fitness cat mai inalt, trebuie sa intelegem un lucru esential: corpul nostru trece printr-un proces de adaptare, care este complet natural. Febra musculara nu genereaza efecte negative pe termen lung. Durerea resimtita la nivelul tesuturilor moi este un fenoment normal si absolut necesar pentru a atinge o forma fizica buna. In acest sens, trebuie respectate anumite principii: 1. Principiul incarcarii un stress sau o incarcare mai mare decat nivelul normal sunt necesare pentru ca adaptarea sa aiba loc. Corpul se va adapta stimulului. Odata corpul adaptat, un nou stimul este necesar pentru a continua transformarea. Pentru ca un muschi, inclusiv inima, sa-si creasca forta, trebuie sa fie incarcat progresiv cu o greutate mai mare dact cea cu care este obisnuit. Pentru a mari rezistenta, muschii trebuie sa lucreze o perioada de timp mai indelungata decat cea cu care sunt obisnuiti. Daca acest stress este indepartat sau redus, va aparea o reducere a performantelor. Un nivel normal de exercitii va mentine constant nivelul de fitness existent. 2. Principiul progresiei sustine existenta unui nivel optim de incarcare si a unui timp optim in care aceasta incarcare ar trebui realizata. Incarcarea nu trebuie realizata prea incet, dar nici prea repede pentru ca poate genera leziuni musculare. Exercitiile realizate dincolo de nivelul optim sunt contraproductive si chiar periculoase. D exemplu un sportiv care se antreneaza doar la sfarsitul saptamanii neglijeaza principiul progresiei, nefacand exercitii suficient de des. Principiul progresiei mai are un avantaj: duce la constientizarea importantei unei odihne corespunzatoare si a recuperarii. Stressul continuu si incarcarea constanta duc la epuizare si accidentari. Un antrenament intens efectuat timp indelungat duce la supraantrenament, cu numeroase consecinte negative la nivel fizic si psihologic. 3. Principiul adaptarii adaptarea este mecanismul prin care organismul programeaza muschii sa-si aminteasca diferite activitati, miscari sau aptitudini. Repetand aptitudinile sau activitatile respective, organismul se adapteaza la stress si exercitiile devin mult mai usor de efectuat. Adaptarea explica de ce la inceput, odata cu introducerea unei noi rutine, apare febra musculara si apoi aceasta dispare dupa efectuarea aceluiasi exercitiu saptamani sau luni intregi. Tot aceasta adaptare subliniaza necesitatea variatiei si a supraincarcarii daca se doreste o imbunatatire continua a performantelor. 4. Principiul folosirii / nefolosirii muschiul se hipertrofiaza daca este antrenat si se atrofiaza daca nu este antrenat. Este foarte importanta gasirea unui echilibru intre stress si odihna. Perioadele de antrenament cu intensitate mare trebuie sa alterneze cu perioadele de intensitate mai joasa, pentru a permite organismului sa se refaca. 5. Principiul specificitatii evolutia antrenamentului trebuie sa decurga de la general spre inalt specific. Acest principiu sustine ca pentru a deveni mai bun intr-o activitate specifica, trebuie efectuata activitatea respectiva. Adica, pentru a deveni un bun ciclist trebuie sa pedalezi. De retinut este faptul ca un alergator trebuie sa se antreneze prin alergare, iar un inotator prin inot. 6. Principiul diferentelor individuale pentru ca fiecare organism este diferit, raspunsul fiecarei persoane la exercitii va fi variat. Un antrenament corespunzator trebuie modificat in functie de diferentele individuale: - muschii mari se refac mult mai greu decat muschii mai mici - miscarile rapide sau explozive necesita o refacere mai lunga decat miscarile lente - femeile au nevoie in general de un timp de recuperare mai indelungat decat barbatii - persoanele in varsta se refac mai incet decat cele mai tinere - pe masura ce incarcarea este mai mare, si refacerea musculara va dura mai mult.

Durerea musculara poate fi semnalul de alarma al unei accidentari serioase. Daca ea nu dispare in interval de o saptamana, e indicat sa apelati la serviciile unui medic.

Transpiratia si mirosul corpului


Stire medicala
12 Mai 2008

Introducere
Sus Statul in plin soare, exercitiile fizice la sala sau sustinerea unui referat la serviciu - toate aceste situatii pot face o persoana sa transpire. Este natural si sanatos ca o persoana sa transpire in aceste conditii. De fapt, expunerea la temperaturi inalte, exercitiile fizice intense sau stresul emotional sever pot determina pierderea mai multor litri de lichid prin transpiratie. Un strop de transpiratie de marimea unui bob de mazare poate raci aproape un litru de sange cu jumatate de grad Celsius. Uneori, totusi, mecanismul complex al transpiratiei se deregleaza, rezultand in transpiratie excesiva (hiperhidroza) sau transpiratie redusa sau absenta (anhidroza). Transpiratia excesiva poate fi deranjanta si poate semnala o problema mai serioasa de sanatate. Anhidroza poate fi amenintatoare de viata. Pentru majoritatea oamenilor, transpiratia este doar o problema minora. Mirosul neplacut care apare uneori datorita transpiratiei poate fi deranjant. Desi transpiratia este practic fara miros, poate capata un miros neplacut cand ajunge in contact cu bacteriile de la nivelul pielii.

Cuprins articol
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Introducere Semne si simptome Cauze Transpiratia excesiva - hiperhidroza Consultul medical de specialitate Complicatii Tratament Ingrijiri la domiciliu

Semne si simptome
Sus Persoanele sanatoase transpira, dar cand, unde si cum, variaza de la persoana la persoana.

Factorii care determina transpiratia la majoritatea persoanelor includ: - exercitiul fizic, mai ales daca este sustinut, intens - vremea calda - nervozitatea, anxietatea sau stresul. Transpiratia declansata de emotii puternice apare mai frecvent la nivelul fetei, axilar, pe palme si pe talpi. Dar cantitatea de transpiratie si chiar mirosul acesteia poate fi influentata de dispozitie, dieta, unele medicamente si conditii medicale, si chiar nivelele hormonale. Mai mult, unele persoane mostenesc tendinta de a transpira foarte mult in special pe palme si pe talpi. Dar este aproape imposibila definirea transpiratiei normale; este important ca fiecare sa invete ce e normal pentru sine. Acest lucru va ajuta cand apar modificari.

Cauze
Sus Pielea umana are doua tipuri de glande sudoripare: glande ecrine si glande apocrine. Cand temperatura corpului creste,sistemul nervos autonom stimuleaza aceste glande sa secrete lichid la suprafata pielii, unde raceste corpul in timpul evaporarii. Lichidul (transpiratia) este formata mai ales din apa si sare (clorura de sodiu) si contine cantitati infime de alti electroliti - substante care ajuta la reglarea balantei lichidelor din corp precum si alte substante cum ar fi ureea. Glandele apocrine, pe de alta parte, secreta o transpiratie mai grasoasa direct in canaliculele glandei. Cand persoana se afla sub stres emotional, peretele acestor canalicule se contracta si transpiratia este impinsa la suprafata pielii unde bacteriile incep sa o degradeze. Cel mai frecvent, mirosul este determinat de degradarea bacteriana a transpiratiei. O serie de factori pot influenta cantitatea de transpiratie si mirosul acesteia. Anumite alimente, medicamente sau afectiuni medicale pot determina transpiratie excesiva, in timp ce alte medicamente sau conditii medicale pot interfera cu abilitatea persoanei de a transpira normal.

Transpiratia excesiva - hiperhidroza


Sus Unele persoane transpira mai mult decat altele fara un motiv aparent. Dar exista factori care pot declansa transpiratia excesiva. Acestia includ: - Ereditatea. Unele persoane mostenesc tendinta de a transpira excesiv, in special pe palme si pe talpi. - Unele alimente si bauturi. Consumarea de bauturi fierbinti si a celor care contin cafeina sau alcool pot determina transpiratie, la fel ca si ingerarea de mancaruri foarte iuti. - Anumite medicamente. Medicamentele care pot determina transpiratie in exces includ antipsihotice folosite pentru tratarea tulburarilor mentale, morfina si doze in exces de

hormon tiroidian, tiroxina. Analgezicele cum ar fi aspirina si acetaminofen determina de asemeni transpiratie in exces. - Menopauza. Femeile care intra la menopauza pot avea bufee - cresterea temperaturii corpului insotita de transpiratie si senzatie de caldura intensa - datorate scaderii nivelului de estrogen. Unele femei se pot trezi noaptea foarte transpirate pentru ca apoi sa aiba frisoane. - Nivele scazute de hormoni masculini. Barbatii cu nivel scazut de hormoni masculini, testosteron sau cu hipogonadism - determinat de reducerea functionarii testiculelor - pot, de asemeni, sa prezinte bufee. - Hipoglicemia (nivel scazut al glucozei in sange). Aceasta apare cand nivelul de glucoza din sange scade sub un anumit nivel. Este mai frecventa la persoanele cu diabet care isi administreaza insulina sau iau medicatie care creste secretia proprie de insulina. Semnele si simptomele precoce includ transpiratia, tremuraturi, stare de slabiciune, senzatie de foame, ameteli si greturi. Unele persoane pot face hipoglicemie dupa ce mananca, mai ales daca au suferit interventii chirurgicale la nivelul stomacului si al intestinului. In rare cazuri, poate exista o secretie spontana crescuta de hormon pancreatic, insulina, care sa determina aparitia hipoglicemiei. - Febra. Febra apare cand temperatura corpului creste peste o anumita limita. Ea apare in cazul multor tipuri de infectii bacteriene si virale. Cand temperatura corpului reuseste sa revina la normal, pacientul poate avea transpiratie profuza, care reprezinta modalitatea organismului de a scapa de caldura in exces. Episoade repetate de febra urmate de transpiratii si frisoane pot indica o infectie severa sau alte afectiuni. - Hipertiroidism (functionare in exces a tiroidei). Uneori glanda tiroida produce cantitati in exces da hormon numit tiroxina. Aceasta afectiune poate avea o serie de semne si simptome:pierdere in greutate, puls rapid si neregulat, nervozitate si sensibilitate la caldura. De asemeni poate determina aparitia unei transpiratii in exces. - Infarctul miocardic. Acesta apare cand lipsa de vascularizatie lezeaza si distruge o parte din muschiul cardiac. Semnele si simptomele infarctului miocardic includ: durere de tip strangere sau presiune in piept care dureaza cateva minute sau durere care iradiaza de la torace spre umar, brat si spate si transpiratie excesiva. La aparitia acestor simptome se recomanda solicitarea de urgenta a ajutorului medical. Orice minut conteaza in cazul unui infarct miocardic. - Tuberculoza. In Romania tuberculoza este o afectiune endemica. Netratata, tuberculoza poate fi fatala. Printre semnele si simptomele acesteia se regasesc tusea, febra si transpiratiile nocturne. - Malaria. Malaria afecteaza milioane de oameni in toata lumea. Boala apare in special in tarile tropicale si subtropicale, dar este prezenta si in alte tari, in special la persoanele care se intorc din calatorii in tarile cu endemie de malarie. Semnele si simptomele sunt in legatura cu ciclul de viata la parazitului care determina malaria, si pot apare intre 8 zile si un an de la infectare. Initial, apar frisoane, cefalee (dureri de cap), varsaturi si greturi, dar odata cu cresterea temperaturii corpului apar transpiratii profuze. Ciclul poate reapare la fiecare 48-72 de ore. - Unele tipuri de cancer. Leucemia si limfoamele pot determina aparitia unui pattern neobisnuit de transpiratie.

Consultul medical de specialitate

Sus Se recomanda consultarea medicului la aparitia unei transpiratii mai abundente decat de obicei sau daca aceasta apare noaptea in special, fara motiv. Transpiratia rece este de obicei raspunsul organismului la o afectiune serioasa, anxietate sau durere intensa. Este necesar consultul medical de urgenta in cazul transpiratiilor reci insotite de ameteli sau dureri toracice sau abdominale. Este bine ca pacientul sa consulte medicul si daca observa o modificare a mirosului transpiratiei - poate fi un semn al unor conditii medicale. Un miros ca de fructe, spre exemplu, poate fi un semn de diabet, iar cel de amoniac poate indica afectiuni hepatice sau renale. In plus, o afectiune rara cunoscuta sub numele sindromul mirosului de peste (trimetilaminuria) poate determina aparitia unui miros similar celui al pestelui stricat. Persoanele cu sindromul mirosului de peste au o tulburare genetica care impiedica metabolizarea trimetilaminei, un produs rezultat din digestia anumitor alimente cum ar fi pestele sarat, ouale si ficatul.

Complicatii
Sus Complicatiile asociate cu transpiratia prea multa sau prea putina, pot merge de la deranjante pana la amenintatoare de viata. Complicatii frecvente ale transpiratiei in exces includ: - Infectii fungice ale unghiilor. Persoanele care transpira mult sunt predispuse la mai multe tipuri de infectii fungice. Acest lucrul se datoreaza faptului ca fungii se dezvolta in medii calde si umede, cum ar fi pantofii transpirati. Acesta este motivul pentru care infectia apare mai frecvent la unghia de la picior decat la cea de la mana. O infectie a unghiei debuteaza de obicei cu o pata alba sau galbena sub patul unghial. Pe masura cu infectia fungica se raspandeste mai adanc, unghia se decoloreaza, se subtiaza si prezinta margini denivelate. Uneori unghia se desprinde de patul unghial, iar pielea din jur poate fi rosie si umflata. Poate apare chiar un usor miros. - Piciorul atletului. Uneori picioarele transpirate doar miros urat. Acest miros de neconfundat, care apare datorita degradarii transpiratiei de catre bacterii, poate sau nu sa apara impreuna cu piciorul atletului - o infectie fungica ce apare de obicei intre degetele de la picior si determina prurit, arsuri si craparea pielii. Aceasta afectiune poate apare si la nivelul talpii si a marginilor piciorului, determinand descuamarea sau ingrosarea pielii. - Tinea cruris. Aceasta infectie fungica determina mancarimi si senzatie de arsura la nivelul pielii din jurul organelor genitale. Poate fi insotita de o eruptie rosie pe fata interna a coapselor si la nivelul feselor, este usor contagioasa si se poate raspandi prin contact direct si folosirea comuna a prosoapelor. - Infectii bacteriene si negi. Transpiratia excesiva poate contribui la aparitia infectiilor bacteriene, in special imprejurul foliculului pilos sau intre degetele de la picior. De asemeni poate determina negi - mici tumorete ale pielii determinate de virusul papiloma

uman (HPV). - Eruptii cutanate datorate caldurii. Aceasta eruptie apare cand porii din jurul glandelor sudoripare sunt blocati. Astfel, transpiratia este prinsa sub piele, determinand aparitia unor umflaturi sau pete fine, rosii. De obicei apar pe piept, partea superioara a spatelui si brate. Cel mai frecvent apare pe vreme calda si umeda si in general afecteaza sugarii si copiii mici. Poate apare si daca sugarul este imbracat prea gros sau are febra. - Consecinte sociale si emotionale. In mod tipic, persoanele cu hiperhidroza transpira excesiv pe palme si pe plante, determinand maini lipicioase si miros neplacut al picioarelor. Astfel, ele pot prezenta consecinte semnificative de ordin psihologic, social, educational si ocupational.

Tratament
Sus Pentru unele persoane care transpira abundent, raspunsul poate fi simplu: un deodorant sau antiperspirant cosmetic. Deodorantele, care elimina mirosul, dar nu si transpiratia, de obicei contin alcool si pot duce la cresterea aciditatii pielii, inhiband astfel dezvoltarea bacteriilor. Deodorantele deseori contin parfum pentru a masca mirosul de transpiratie si este folosit pe maini, picioare si axilar. Antiperspirantele blocheaza ductele sudoripare cu saruri de aluminiu, reducand astfel cantitatea de transpiratie care ajunge la suprafata pielii. Desi exista zvonuri care sugereaza o legatura intre antiperspirante si cancerul de san, nu exista dovezi stiintifice pentru o astfel de legatura. Antiperspirantele pot determina iritatie locala sau chiar dermatita de contact - piele rosie, tumefiata si pruriginoasa. De fapt antiperspirantele sunt produsele cosmetice cel mai des asociate cu iritatiile pielii. Deodorantele, mai ales cele pe baza de plante sau cristale pot fi mai putin iritante pentru piele. Daca produsele cosmetice nu sunt eficiente, medicul poate prescrie un antiperspirant medical, ce se elibereaza pe baza de reteta. Pentru probleme mai severe legate de transpiratie poate prescrie alte interventii cum ar fi: - Iontoforeza. In aceasta procedura, un dermatolog foloseste un aparat electric pentru a introduce un curent de joasa tensiune la nivelul zonei afectate. Desi iontoforeza nu este dureroasa si este relativ sigura, poate sa nu fie mai eficienta decat un antiperspirant topic. - Toxina botulinica (botox). Acesta este acelasi produs care ajuta la intinderea ridurilor prin paralizarea anumitor muschi. Cercetatorii au descoperit ca injectiile cu Botox sunt de asemeni un mod eficient de tratarea a hiperhidrozei prin blocarea nervilor care declanseaza glandele sudoripare. Totusi, Botox-ul nu este un tratament care sa vindece. Poate fi nevoie de mai multe injectii pentru a ajunge la rezultatul dorit, tratamentul poate fi dureros, iar rezultatele dureaza doar aproximativ 4 luni. In plus, desi Botox opreste

transpiratia, nu previne aparitia mirosului neplacut al corpului. - Medicamentele anticolinergice. Daca pacientul prezinta transpiratie generalizata, medicul poate prescrie un medicament anticolinergic cum ar fi glicopirolatul. Anticolinergicele functioneaza prin blocarea actiunii acetilcolinei, un mesager chimic al organismului care ajuta la stimularea glandelor sudoripare, printre alte actiuni. Dar acetilcolina actioneaza pe mai multe structuri ale corpului, nu doar pe glandele sudoripare, astfel ca poate avea diferite efecte secundare. Acestea sunt in general usoare. Pot include gura uscata, constipatie, vedere incetosata, retentie urinara, pierderea gustului, ameteala si confuzie. Daca pacientul prezinta diaree, eruptie cutanata, dificultati de respiratie sau inghitire, se recomanda solicitarea ajutorului medical, intrucat acestea pot semnala probleme mai serioase. - Chirurgia. In rare cazuri, chirurgia poate fi o optiune. Daca transpiratia excesiva apare doar in axile, glandele sudoripare de la acest nivel pot fi indepartate. Alta procedura implica sectionarea nervilor care poarta mesaje de la nervii simpatici la glandele sudoripare. In trecut aceasta era o operatie majora, necesitand o incizie larga la nivelul toracelui sau al spatelui pentru abordul nervilor. De obicei pacientul statea in spital o saptamana si putea avea nevoie de o luna de recuperare. Astazi, operatia poate fi realizata folosind o procedura numita simpatectomie toracica endoscopica. Necesita doar trei incizii de dimensiuni mici pentru un video telescop si instrumente chirurgicale mici. Desi operatia este dificila, de obicei necesita o singura zi de spitalizare si produce cicatrici minime. Dupa operatie, transpiratia palmelor se opreste definitiv. Dar transpiratia crescuta poate apare in alta zona a corpului, cum ar fi spatele sau spatele membrului inferior.

Ingrijiri la domiciliu
Sus Exista un numar de masuri pentru reducerea transpiratiei. Urmatoarele sugestii pot fi de folos: - Imbaierea zilnica. Imbaierea regulata ajuta la reducerea numarului de bacterii la nivelul pielii. - Uscarea cu atentie a picioarelor dupa baie. Microorganismele se dezvolta in spatiile dintre degetele de la picioare. Se recomanda folosirea de spray-uri cu pudra pentru picioare care ajuta la absorbirea transpiratiei. - Alegerea de pantofi si sosete facute din materiale naturale. Pantofii facuti din materiale naturale, cum ar fi pielea, ajuta la prevenirea aparitiei transpiratiei picioarelor, permitand piciorului sa respire. - Alternarea pantofilor. Pantofii nu se usuca complet peste noapte, astfel ca se recomanda alternarea pantofilor in fiecare zi la persoanele care au probleme cu transpiratia picioarelor. - Purtarea de sosete din materiale naturale. Sosetele din bumbac sau lana mentin piciorele uscate pentru ca absorb umezeala. - Schimbarea frecventa a sosetelor. Se recomanda schimbarea sosetelor si a ciorapilor o

data sau de doua ori pe zi si uscarea cu atentie a picioarelor de fiecare data. Femeile pot incerca sa poarte dresuri cu talpa din bumbac. - Aerisirea picioarelor. Mersul descult poate fi de folos, la fel ca si scoaterea picioarelor din pantofi cat mai des cu putinta. - Alegerea de haine din fibre naturale. Hainele din fibre naturale cum ar fi bumbacul, lana sau matasea, permit pielii sa respire. In timpul exercitiilor fizice, pot fi de preferat tesaturi high-tech care mentin umezeala la distanta de piele. - Aplicarea de antiperspirante in timpul noptii. La culcare este bine ca persoana sa aplice un antiperspirant pe palme sau pe talpi. Sunt de preferat antiperspirantele fara parfum. - Tehnicile de relaxare. Se pot folosi tehnici de relaxare cum ar fi yoga, meditatia sau biofeedback-ul. Acestea pot ajuta pacientul sa invete cum sa controleze stresul care declanseaza transpiratia. - Modificarea dietei. Daca alimentele sau bauturile ingerate determina transpiratie mai mult decat de obicei, sau aceasta are un miros neplacut, se recomanda eliminarea bauturilor cu cafeina din dieta si a alimentelor cu miros puternic cum ar fi usturoiul sau ceapa.

16 aspecte inedite despre corpul uman

Generalitati
Sus Organismul uman, ca orice fiinta vie, exista datorita corelarii tuturor structurilor si proceselor sale, cu scopul realizarii functiilor acestora. Astfel, acesta este alcatuit din numeroase sisteme care au o functie bine stabilita si, totodata, interactioneaza intre ele. Orele de biologie si antropologie din liceu sau facultate nu au dispus de suficient spatiu pentru a prezenta toate informatiile despre organismul uman. Pentru ca acesta sa nu mai fie un mister va prezentam 16 lucruri inedite despre corpul uman.

Cuprins articol
1. Generalitati 2. Amprenta limbii 3. Descuamarea 4. Numarul oaselor 5. Mucoasa gastrica 6. "Memoria" mirosurilor 7. Lungimea intestinului 8. Bacteriile 9. Mirosul corpului 10. Viteza stranutului 11. Traseul sangelui 12. Cantitatea de saliva 13. Intensitatea sforaitului 14. Culoarea si desimea parului 15. Cresterea ungiilor 16. Greutatea capului 17. Nevoia de somn

Amprenta limbii
Sus Stiati ca limba este unica? Amprenta limbii difera ca si amprentele digitale de la o persoana la alta, fiind unica. Nu scoateti limba daca doriti sa va ascundeti identitatea.

Descuamarea

Sus Animalele nu sunt singurele fiinte care naparlesc! Oamenilor li se descuameaza circa 600.000 de particule de piele la fiecare ora; adunate, inseamna aproximativ 0,5 kilograme in fiecare an. In acest mod, o persoana normala va pierde aproximativ 40 kg de piele pana la 70 de ani.

Numarul oaselor
Sus Un adult are mai putine oase decat un copil! La nastere corpul este format din 350 de oase, in timpul cresterii oasele se sudeaza, iar ca si persoana adulta omul are doar 206 oase.

Mucoasa gastrica
Sus Stiati ca mucoasa gastrica se reface la fiecare trei-patru zile? Daca nu s-ar intampla astfel, acizii puternici utilizati pentru digerarea alimentelor ar digera inclusiv stomacul.

"Memoria" mirosurilor
Sus Nasul omului nu este atat de sensibil ca cel al unui caine, dar poate recunoaste pana la 50.000 de mirosuri.

Lungimea intestinului
Sus Intestinul subtire este de aproximativ patru ori mai lung decat inaltimea unui adult (5 - 7 m), astfel, daca nu ar fi curbat nu ar avea loc in cavitatea abdominala.

Bacteriile
Sus Bacteriile se gasesc aproape pe toata suprafata pielii unei persoane. Fiecare centimetru patrat de piele de pe corpul uman este acoperit de aproximativ 32 de milioane de bacterii. Din fericire, majoritatea acestor bacterii sunt inofensive!

Mirosul corpului
Sus Daca nu s-ar evapora repede sau nu ar fi absorbita transpiratia de pe picioare ar picura. Picioarele unui individ au 500.000 de glande sudoripare si pot produce intr-o zi o cantitate mai mare de lichid decat ar incapea intr-o halba.

Viteza stranutului
Sus Aerul dintr-un stranut uman poate ajunge la o viteza de 150 km pe ora sau chiar mai mult - un motiv bun pentru a va acoperi nasul si gura atunci cand simtiti ca trebuie sa stranuntati. Astfel, se explica faptul ca virusul gripal se transmite prin stranut.

Traseul sangelui
Sus Traseul parcurs de sange este de aproximativ 100.000 km, adica aceasta este lungimea vaselor de sange in organismul uman. Inima pompeaza zilnic aproximativ 8000 de litri de sange (in conditii de repaus) prin intermediul vaselor sanguine.

Cantitatea de saliva
Sus Poate nu va doriti sa inotati in saliva, dar daca ati colecta cantitatea de saliva acest lucru ar fi posibil. Intr-o viata o persoana normala produce aproximativ 23.000 litri de saliva suficient pentru a umple doua piscine. Walmark Optitensin 30tb Cutie Walmark
Optitensinpentru O Tensiune Arteriala Sanatoasa Ajuta La Mentinerea Unei Tensiuni Arter

Pret: 46,75 Lei

Intensitatea sforaitului
Sus Incepand cu varsta de 60 de ani, 60% dintre barbati si 40% dintre femei vor sforai. In majoritatea cazurilor zgomotul produs de sforait masoara 60 decibeli, asemanator vorbirii normale; in cazuri exceptionale sforaitul poate depasi 80 de decibeli - zgomotul produs de o bormasina. Zgomotele care depasesc 85 de decibeli sunt considerate periculoase pentru urechea umana.

Culoarea si desimea parului


Sus Culoarea parului influenteaza desimea firelor de par! Persoanele blonde au mai multe fire de par decat cele care detin o alta culoare naturala a parului. Scalpul uman are in medie 100.000 de foliculi si fiecare este capabil sa produca 20 de fire individuale de par pe parcursul vietii unei persoane. Numarul de foliculi in functie de culoara parului: blond - 146.000 de foliculi; brunet - aproximativ 110.000 de foliculi; saten - aproximativ 100.000 de foliculi; roscat - in medie 86.000 de foliculi.

Cresterea ungiilor
Sus Este firesc sa va taiati unghiile de la maini mai des decat cele de la picioare, deoarece unghiile de la degetele folosite frecvent cresc mai repede. Astfel, unghiile de la maini cresc mai repede la degetele pe care le folositi pentru scris si la degetele mai lungi. In medie, unghiile cresc 0.25 cm in fiecare luna.

Greutatea capului
Sus La nastere capul are un sfert din lungimea totala a unui bebelus, iar la maturitate doar o optime din inaltimea unui adult. In aceste conditii nu este de mirare ca bebelusii isi mentin cu dificultate capul!

Nevoia de somn

Sus Daca ati face orice pentru un somn "dulce" inseamna ca intr-adevar s-a instalat starea de oboseala. Fara mancare un om poate rezista cateva saptamani, fara a dormi organismul rezista maxim 11 zile, insa dupa aceasta perioada de nedormit nu se stie daca omul isi va mai reveni vreodata.

6 mituri despre creierul uman

Mituri
Sus

Mituri
Sus Stii ce procent din creier folosesti in mod normal sau ce fel de muzica face un copil mai inteligent? Afla daca ceea ce stiai despre creier este adevarat sau nu! Folosim doar 10% din creier Nu se stie cu exactitate de unde a pornit acest mit. Cert este ca pe baza lui s-au scris carti si s-au pornit afaceri de catre oameni care pretind ca ne pot invata cum sa ne folosim tot creierul. Altii, care sustin ca au invatat deja sa faca asta se lauda cu calitati de medium, spre bucuria naivilor doritori sa-si cunoasca viitorul. Din fericire, nimic nu este adevarat. De ce am avea un creier atat de mare daca nu l-am folosi pe tot? Creierul nostru necesita multa energie pentru a functiona si in general natura face economie de resurse. Cu siguranta nu ne-ar fi daruit un creier atat de mare daca nu am fi avut nevoie de el tot. Imaginile obtinute cu ajutorul tomografului au aratat ca orice ar face un om, creierul lui este tot timpul activ. Unele parti sunt mai active decat altele, dar nu exista nicio zona care sa nu functioneze deloc, decat in cazul in care persoana respectiva a suferit o trauma asupra creierului, ramanand cu sechele permanente. Omul are creierul mai mare decat al oricarui animal Ai crede ca e adevarat, avand in vedere ca suntem cele mai inteligente fiinte de pe pamant desi exista si alte animale care dau semne de inteligenta, de exemplu arata empatie fata de alti indivizi, gasesc modalitati creative de a rezolva o problema, invata sa foloseasca unelte. De fapt, exista multe alte animale care au creierul mai mare ca al nostru. La mai putin de 1,5 kilograme, creierul omenesc este mult mai mic decat al unei balene ucigase, a carei materie cenusie cantareste 5,6 kilograme. Conform highnorth.no, creierul unei vaci cantareste 0,5 kilograme, iar al unui soarece 0,4 kilograme. In toate aceste cazuri insa trebuie avuta in vedere si relatia dintre greutatea

creierului si greutatea corporala totala. Astfel, la om creierul reprezinta in jur de 2% din greutatea corpului, o valoare destul de mare, daca ne gandim ca in cazul balenei creierul reprezinta doar 0,09 din greutatea totala. Chiar si asa, omul nu este fiinta cu cel mai mare raport greutate-creier. In cazul soarecelui, creierul reprezinta 3% din greutatea corporala, ceea ce nu-l face totusi o fiinta foarte inteligenta. Concluzia: desi nu se stie exact de unde vine inteligenta omului, e clar ca ea nu depinde nici de marimea creierului, nici de raportul dintre creier si corp. Muzica simfonica face copiii mai destepti Inainte sa-ti torturezi copilul de trei ani cu muzica de Beethoven, cand el ar vrea sa asculte Ceata lui Pitigoi, citeste mai departe. Mitul conform caruia muzica clasica ne face mai destepti a adus milioane de euro companiilor care vand CD-uri sau alte materiale cu astfel de melodii, destinate atat bebelusilor cat si fetilor aflati inca in burtica mamei. Din pacate, cei care isi pun sperantele in asemenea trucuri, vor fi dezamagiti pentru ca nu exista in prezent niciun studiu acceptat care sa dovedeasca influenta muzicii clasice asupra inteligentei. Singurul studiu de acest gen, care s-a facut in anii 90 a fost foarte controversat la vremea respectiva si chiar autorii lui au dat-o la intors spunand ca rezultatele lor au fost gresit intelese si ca muzica imbunatateste anumite performante dar nu te face mai inteligent cu totul. Alti cercetatori care au incercat sa studieze acest efect nu au obtinut aceleasi rezultate. Desigur, niciunui copil nu-i strica sa cunoasca marii compozitori ai lumii si muzica lor chiar s-ar putea sa le placa, insa nu te astepta sa-i transforme din pusti normali in mici genii.

Adevarul despre fumat

Adevarul despre fumat


Sus Oricarui fumator ii place sa se gandeasca la fumat ca la un viciu, o actiune care ii confera o aura de siguranta de sine si de persoana care gusta din placerile vietii. Fumatul este de obicei vazut ca o slabiciune inofensiva, tratata cu ingaduinta. Cati dintre cei care fumeaza stiu insa ca fumatul este de fapt o boala? Foarte putini Sa vedem deci care este adevarul despre fumat: Daca avem curiozitatea sa consultam Dictionarul Explicativ al Limbii Romane vom gasi la cuvantul viciu urmatoarea definitie: VICIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de constructie, de functionare etc.). Viciu de conformatie = dispozitie anormala a unor parti sau organe ale corpului; diformitate fizica. Fig. Pornire nestapanita si statornica spre rau, apucatura rea, patima; desfrau, dezmat, destrabalare. 2. Neindeplinire a unor conditii legale de forma sau de continut in intocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (inv.) vitiu s.n.] Din fr. vice, lat. vitium. Daca inlaturam definitiile care nu privesc subiectul in discutie, anume acelea legate de viciu de conformatie sau de procedura, ramane sa vedem daca fumatul poate fi considerat defect, cusur, neajuns sau o pornire nestapanita si statornica spre rau. Desigur ca nu.. Cu totii cunoastem persoane foarte cumsecade si respectabile si care totusi fumeaza. Fumatorii nu se aleg neaparat din randul persoanelor rautacioase si cu moravuri usoare. Iar ca sa spunem ca e un defect, ar insemna sa incadram fumatul in categoria gresita. Nevoia de a fuma este o stare, nu o calitate sau un defect. De aceea pentru a gasi adevarul despre fumat trebuie sa cautam ceva mai departe. Ceea ce nu stie de obicei fumatorul, este faptul ca nevoia de a aprinde o tigara este, de fapt, manifestarea unei boli: dependenta de nicotina. In conformitate cu clasificarea internationala a bolilor a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, nicotina intruneste criteriile unei substante ce determina dependenta, adica este un drog, iar dependenta nicotinica ce apare ca urmare a consumului de tutun este o tulburare mentala si comportamentala . Criteriile care definesc boala numita dependenta de substante sunt stabilite in cea de a patra editie a Manualului de diagnostic si statistici (DSM-IV) elaborat de Asociatia Psihiatrilor Americani.

Cuprins articol
1. Adevarul despre fumat 2. Despre dependenta 3. Testul Fagerstrom

Despre dependenta
Sus Conform DSM-IV dependenta este un model maladaptiv de uz de substante care duce la suferinta, manifestata prin cel putin trei dintre simptomele urmatoare, si care pot aparea in orice moment in decursul a douasprezece luni: 1. toleranta, definita ca: a. nevoia tot mai mare de crestere a cantitatii de substanta pentru a atinge efectul dorit, sau b. scaderea efectului produs de aceeasi cantitate de substanta, de-a lungul timpului. 2. sevrajul, manifestat prin oricare din urmatoarele: a. sindromul caracteristic de sevraj in absenta substantei, b. aceeasi substanta sau una asemanatoare este folosita pentru a usura sau evita simptomele de sevraj. 3. substanta este folosita in cantitati mai mari sau pe o perioada mai lunga de timp decat se intentiona initial 4. exista o dorinta persistenta sau eforturi nereusite de a inceta sau diminua folosirea substantei respective 5. o mare parte din timp este petrecuta in activitati necesare pentru obtinerea substantei (ex.deplasarea pe distante mari, ori in toiul noptii), folosirea substantei sau recuperarea in urma efectelor sale. 6. timpul alocat activitatilor sociale, ocupationale sau recreationale se reduce semnificativ in urma folosirii substantei. 7. consumul substantei continua in ciuda constientizarii unor probleme fizice sau psihologice cauzate sau exacerbate de substanta. Pentru a usura determinarea gradului de dependenta nicotinica a fumatorilor, Prof. Karl Fagerstrom din Suedia a propus de mai bine de 15 de ani testul care ii poarta numele si care astazi este acceptat la nivel international ca instrument de evaluare obiectiva a dependentei nicotinice (Testul Fagerstrom). Cum se ajunge ca un gest, atitudine aparent sociala, sexy, cool, sa devina boala?

Simplu. Nicotina, livrata prin fumul de tutun, ajunge in 6-7 secunde la creier, unde determina secretia de dopamina, serotonina, noradrenalina, substante ce activeaza circuitul recompensei. Acesta este o retea de neuroni responsabila de producerea starii de satisfactie fizica si psihica, placerea, indiferent de stimul alimentatie, sex, alte droguri. In timp, asocierea tigarii cu anumite momente si stari determina fumatorul sa reactioneze precum in experimentul lui Pavlov: apare stimulul, apare anticiparea recompensei si imediat actiunea pentru obtinerea acesteia aprinderea tigarii. De aici si necesitatea compulsiva de a intra in posesia tutunului obiectul care te face sa te simti mai bine, recompensat. Dar tot aici isi are explicatia si instalarea sindromului de sevraj atunci cand fumatorul nu are la indemana tigari, trabuc sau orice alta modalitate de a-si administra imediat drogul : un semnal care nu este urmat de recompensa declanseaza frustrare. Acest semnal poate fi insa atat extern (ocaziile care nu merg fara o tigara) cat si intern (scaderea concentratiei sanguine a nicotinei sub nivelul care mentine activ circuitul recompensei). Prin urmare, in timp, se instaleaza dependenta de nicotina adica boala codificata in clasificarea internationala a bolilor (ICD 10) cu codul F17 . Timpul in care se instaleaza aceasta boala depinde de cantitatea de tigari fumata, de varsta de debut, de sex (la femei se instaleaza mai greu dar si renuntarea este mai dificila) dar si de anumiti factori genetici persoanele care un defect la nivelul genei ce codifica citocromul P450, o proteina ce participa la degradarea nicotinei, fumeaza mai putin si renunta mai usor. Este important sa nu ne amagim cu ideea ca suntem doar fumatori ocazionali. Pe langa faptul ca riscam ca, in timp, sa devenim dependenti de nicotina, nu trebuie sa fi un fumator impatimit pentru a fi expus riscurilor de imbolnavire. Studii recente au demonstrat faptul ca la ambele sexe, consumarea a 1 4 tigari pe zi este asociata cu un risc semnificativ mai mare de deces in urma bolilor de inima, iar femeile sunt in mod special predispuse spre cancerul la plamani. Fumatul se dovedeste a fi mai mult decat un simplu obicei rau. Dependenta de tutun este o boala cronica. si, ca orice boala, beneficiaza de tratament medicamentos si ingrijire din partea medicului.

Testul Fagerstrom
Sus 1.Cand fumati prima tigara dupa trezire? In primele 5 minute = 3 6-30 minute = 2; 31-60 minute = 1 Peste 60 minute = 0 2. Este dificil sa nu fumati in locuri interzise?

Da = 1; Nu = 0 3. La ce tigara renuntati mai greu? Prima = 1; La celelalte = 0 4. Cate tigarete fumati pe zi? Sub 10 = 0; 10-20 = 1; 21-30 = 2; peste 30 = 3 5. Fumati mai mult dimineata decat dupa-amiaza? Da = 1; Nu = 0 6. Fumati cand sunteti bolnav si trebuie sa ramaneti la pat o zi intreaga? Da = 1; Nu = 0 Incercuiti raspunsul corect si adunati punctele. In functie de punctajul obtinut la acest test, dependenta de nicotina poate fi: - intre 0 si 3 puncte = dependenta mica, - intre 4 si 6 puncte = dependenta medie, - intre 7 si 10 puncte =dependenta severa. Dr. Magdalena Ciobanu Medic specialist pneumolog, Institutul National de Pneumologie Marius Nasta

Fumatul si sistemul digestiv

Generalitati
Sus Vezi galerie foto Fumatul este un factor de risc important pentru numeroase boli, unele dintre ele potential fatale, inclusiv cancerul de plamani, esofag, stomac, emfizemul pulmonar, bronsita cronica, arterita si afectiunile cardiace. Fumatul este direct raspunzator pentru unele modificari importante ale functiilor unor organe si sisteme ale organismului uman, inclusiv sistemul digestiv. Acest lucru poate avea consecinte grave asupra sistemului digestiv, deoarece acesta este cel care transforma alimentele in substante nutritive de care organismul are nevoie pentru a supravietui. Estimarile curente indica faptul ca la nivel mondial, aproximativ o treime din adulti fumeaza. In prezent, exista tendinta ca barbatii sa fumeze mai putin, in timp ce femeile si adolescentii de ambele sexe par sa fumeze mai mult decat in deceniile anterioare.

Cuprins articol
1. Generalitati 2. Efectele asupra starii de sanatate 3. Reversibilitatea efectelor fumatului

Efectele asupra starii de sanatate


Sus Efecte daunatoare S-a demonstrat faptul ca fumatul are efecte daunatoare asupra fiecarui segment al sistemului digestiv, contribuind la unele dereglari comune, de genul arsurilor gastrice si esofagiene sau a ulcerelor tubului digestiv. De asemenea, fumatul mareste riscul de aparitie al bolilor inflamatorii intestinale cronice si posibilitatea aparitiei litiazei biliare (pietre la nivelul vezicii biliare). Fumatul afecteaza ficatul, prin schimbarea modului in care acest organ metabolizeaza medicamentele si alcoolul, pentru a le face netoxice pentru organism. Daca ar fi sa luam in calcul numai bolile pe care le poate cauza tubului digestiv sunt suficiente motive care sa convinga un individ cu inteligenta normala sa inceteze fumatul. Afectarea esofagului

Pirozisul (arsurile gastrice) este extrem de frecvent printre oamenii societatii moderne. Arsurile gastrice se produc atunci cand sucurile gastrice acide care se produc normal in stomac, reflueaza in esofag - segmentul de tub digestiv care face legatura dintre cavitatea bucala si stomac. In mod normal, in partea de jos a esofagului exista un muschi sub forma de inel (sfincterul esofagian inferior), care actioneaza ca o supapa, lasand circuitul alimentelor posibil doar dinspre cavitatea bucala spre stomac, nu si invers. Astfel, secretia acida din stomac nu poate trece inapoi catre esofag, a carui mucoasa nu rezista la actiunea acida a sucului gastric. Fumatul, scade puterea de contractie a acestui muschi esofagian, facand posibila trecerea sucului gastric acid in esofag, mai ales atunci cand creste presiunea in stomac, cum se intampla in obezitate, tuse, constipatie, mese prea abundente, exces de bauturi gazoase, etc. Prin acest mecanism, mucoasa esofagului se inflameaza, aparand boala numita esofagita de reflux. In evolutia ei, aceasta poate sa duca la sangerari sau chiar la cancer al esofagului. Fumatul pare sa favorizeze refluxul biliar de la nivelul duodenului in stomac, astfel incat continutul gastric sa fie cu atat mai daunator mucoasei esofagului. Dar, in afara de mecanismul descris, fumatul poate afecta esofagul direct, favorizand aparitia cancerului esofagian. Ulcerul gastric sau duodenal Ulcerul reprezinta aparitia unei "eroziuni" la nivelul mucoasei (foita de celule care captuseste tubul digestiv) stomacului sau duodenului. Exista numerosi factori de risc in aparitia ulcerului gastric sau duodenal: - abuzul de alimente prea calde sau reci - consumul de condimente (piper, usturoi, ardei iute, etc) - alcoolul, cafeaua - unele medicamente (tip aspirina, prednison, etc) luate timp indelungat - mesele la ore neregulate - stresul - fumatul Cercetarile au aratat ca nefumatorii fac mai rar ulcer decat fumatorii, iar sansa de vindecare a ulcerului este mai mare la nefumatori, la fel si riscul de aparitie a complicatiilor sau disparitia simptomelor cu tratament sau regim alimentar. Mecanismele prin care fumatul duce la aparitia ulcerului gastric sau duodenal nu sunt pe deplin lamurite. De exemplu, unele cercetari sugereaza faptul ca fumatul poate creste riscul infectarii unei persoane cu bacteria Helicobacter pylori (H.pylori este un factor de risc important pentru ulcer), cele mai multe cazuri de ulcer gastroduodenal fiind asociate cu prezenta acestei bacterii. Acidul clorhidric din sucul gastric este, de asemenea, un factor de risc important in producerea ulcerelor. In mod normal, cea mai mare parte a acestui acid este neutralizat prin amestecul cu alimentele pe care le consumam, ajutand la digestia lor. Sucul gastric acid care nu a fost neutralizat dupa digestia alimentelor in stomac, trece in duoden

(urmatorul segment al tubului digestiv de dupa stomac) si este repede neutralizat de bicarbonatul de sodiu produs de pancreas. Fumatul stimuleaza secretia de acid gastric dar si scaderea cantatii de bicarbonat secretate de pancreas. Fumatorii, sunt mult mai predispusi sa dezvolte ulcer, in special duodenal, vindecarea rapida este mai putin probabila, la fel raspunsul la tratament cu disparitia simptomelor. Afectarea ficatului Ficatul este un organ important care indeplineste multe functii. Ficatul este raspunzator de metabolizarea anumitor medicamente, a alcoolului si a altor substante toxice pe care le transforma in substante netoxice, eliminate din organism prin intermediul materiilor fecale sau renal. Fumatul modifica capacitatea ficatului de a transforma aceste substante, in unele cazuri, acest lucru putand influenta cantitatea de medicamente necesara pentru tratarea unei boli astfel: scaderea capacitatii ficatului de metabolizare a medicamentelor, le face sa persiste netransformate mai mult timp in organism, existand pericolul de acumulare cu aparitia de efecte toxice. Efectele fumatului asupra modului in care ficatul prelucreaza medicamentele dispar si ele odata cu incetarea fumatului. Se pare de asemenea ca fumatorii fac mai frecvent litiaza biliara decat nefumatorii.

Adevarul despre somnul de frumusete

Generalitati
Sus Cu totii stim cum aratam dupa ce pierdem o noapte si nu ne odihnim asa cum ne recomanda specialistii. Un dezastru total: ochii sunt umflati si incercanati, parul nu vrea sa se aranjeze si este in toate directiile, pielea devine mata si isi pierde supletea. Ne simtim de parca am avea cu 20 de ani mai mult! Iar ceea ce este de fapt curios, este ca organismul chiar ajunge sa creada ca ceva miraculos s-a intamplat peste noapte si ca intr-adevar am imbatranit cu 20 de ani! Pentru a intelege modul in care somnul ne poate tonifica organismul trebuie sa incetam sa il mai privim ca ceva ce facem doar ca satreaca noaptea. Somnul are cu adevarat beneficii globale si este esential. Toate creaturile vii sunt dependente de orele de somn deoarece in aceasta perioada rezervele energetice sunt reincarcate. Dupa un somn bun ne simtim revitalizati si doar apoi devenim din nou capabili sa facem fata unei noi zile, unor noi stresuri si provocari. Acestea sunt descoperiri vechi, nu-i asa? La fel ne spunea si bunica: trebuie sa ne respectam programul de somn. Adevarat, insa specialistii au aflat abia de curand de ce. De ce este atat de important somnul pentru organism? Se pare ca prin deprivarea de somn se mimeaza de fapt procesul de imbatranire, cu toate efectele sale nefavorabile. Pentru ca un astfel de subiect este foarte interesant, specialistii au incercat sa obiectiveze efectele lipsei de somn. Au fost efectuate de-a lungul timpului numeroase studii, unele dintre ele avand rezultate surprinzatoare. In cadrul unuia au fost luati subiecti tineri sanatosi (barbati) care au fost in mod voit deprivati de somn. S-a observat apoi ca metabolismul acestora, precum si functia endocrina au inceput rapid sa se modifice, si sa se adapteze la noul ritm. Primele modificari au fost cresterea nivelului de cortizol (hormon de stres), perturbarea functionalitatii tiroidei si deprimarea sistemului imun si chiar au aparut semne precoce de diabet zaharat.

Cuprins articol
1. Generalitati 2. Legatura dintre somn si aspectul fizic 3. Somnul de frumusete - un concept perimat?

Legatura dintre somn si aspectul fizic

Sus Specialistii au petrecut foarte mult timp studiind efectele nefavorabile ale deprivarii de somn si modul in care acesta afecteaza sanatatea, precum si beneficiile unui somn odihnitor, si au lasat aparent pe plan secund cercetarea modului in care somnul influenteaza aspectul fizic. Cu toate acestea, foarte multe din rezultatele studiilor desfasurate pana in prezent, care au permis expertilor sa analizeze comparativ somnul si starea de sanatate pot fi extrapolate si pot fi folosite si pentru intelegerea asa numitului somn de frumusete. In timpul somnului organismul intra intr-o aparenta stare de inactivitate. Cu toate acestea, mecanismele celulare de reparare si refacere a depozitelor energetice nu se opresc, ci lucreaza in continuare. De aceea, celulele se autorepara in timp ce noi dormim. Efectul de restaurare a functiilor este valabil pentru toate sistemele corpului. Tegumentul, sistemul imunitar si metabolismul sunt doar cateva din cele care au mari beneficii ca urmare a unui somn bun. Pentru a ne face constienti de procesele din timpul somnului si de importanta acestuia, specialistii afirma ca: - Hormonul de crestere atinge un varf al secretiei in timpul somnului profund. Acesta are roluri importante in promovarea repararii celulare si tisulare si in stimularea dezvoltarii ulterioare a unor noi structuri. Somnul intrerupt, nelinistit, poate afecta acest proces; - Productia de colagen tip 1 este accelerata in timpul somnului. Colagenul este un compus ce influenteaza hidratarea pielii (poate mentine starea de hidratare mai mult timp in piele). Daca aceasta productie este alterata, aspectul pielii va avea de suferit: isi va pierde tonusul, supletea si aspectul tanar. In plus, va fi mult mai expusa pericolului de deshidratare, toti factorii din mediu (vant, umiditate redusa, praf) putand face adevarate ravagii la nivelul tegumentului. - Repararea tisulara si celulara debuteaza doar dupa ce organismul a intrat in cel mai profund stadiu al somnului, somnul cu unde delta. Daca nu ii permitem sistemului imun sa se revigoreze in timpul somnului, nu inseamna doar ca avem un risc mai crescut de a dezvolta mai frecvent infectii, dar si ca ne putem confrunta cu eruptii cutanate si chiar cu boli de piele (unele chiar importante, de tipul psoriazisului). Avem nevoie de somn, este clar! Avem nevoie de somn nu doar pentru a arata bine, dar si pentru a ne simti bine, a ne inconjura de o stare de calm si liniste. Somnul ne poate oferi aceasta stare deoarece are efecte importante si asupra functiilor cognitive si emotionale.

Somnul de frumusete - un concept perimat?


Sus

Din pacate, chiar daca specialistii incearca cu fiecare ocazie sa ne faca constienti de importanta somnului, din ce in ce mai multi dintre noi alegem sa il sacrificam in ritmul nebun al fiecarei zile. Ne simtim constransi de contextul in care ne aflam sa muncim mai mult, sa ne informam mai mult, sa fim cat mai mult timp vigili. Singurul de care uitam pare a fi somnul, doar pe el il reducem din ce in ce mai mult in fiecare noapte. Si prin faptul ca acestuia nu ii acordam atentia cuvenita, nu facem decat sa destabilizam, incet, starea de sanatate. Expertii estimeaza ca in ultimii 100 de ani ne-am redus timpul de somn cu aproximativ 2 ore. Chiar daca noua nu ne pare mult, pentru economia organismului aceste 2 ore sunt de importanta vitala. Etapele somnului sunt foarte bine inlantuite, iar o deprivare de 2 ore inseamna ca toate procesele care au loc in acest timp trebuie replanificate. Cu totii ne concentram pe importanta dietei si a exercitiului fizic cand vorbim de un stil de viata sanatos, insa parca am uitat ca efectele benefice ale acestora sunt anulate daca nu dormim suficient, caci organismul nu are pur si simplu timp sa foloseasca nutrientii primiti, sa stocheze energie si sa ne pregateasca in fiecare dimineata de drum. Termenul de 'somn de frumusete' nu este folosit peiorativ, caci lispa somnului se va traduce, aproape fara exceptie, printr-un aspect complet dezordonat, prin ochi incercanati si impaienjeniti, prin piele cu aspect imbatranit si prin reducerea semnificativa a vitalitatii. Ca sa avem un ten frumos, o piele radianta de sanate nu trebuie sa cumparam produse cosmetice scumpe, nu trebuie sa apelam la creme ce promit miracole, nu trebuie sa incercam masti peste masti. Trebuie doar sa respectam orele de somn. Ne simtim obositi? Solutia nu este un energizant, ci un somn bun. Nu putem scapa de cearcane? Mai bine incercam sa dormim cel putin 7 ore pe noapte decat sa dam bani multi pe creme ce fac prea putin. Somnul poate fi tratamentul minune pe care il cautam. Doar ca lui nu i se face asa de multa reclama! http://urbanreality.wordpress.com/2007/07/23/cum-se-saruta/ http://stirileprotv.ro/show-buzz/erotic/s-a-descoperit-al-doilea-punct-g-al-femeilor-estemult-mai-la-indemana-decat-cel-clasic.html http://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/2504-fumatulobezitatea-probleme-ale-societatii-moderne-evolutii-recente.html