UNDE MECANICE - SUNETUL

Oscilația mecanică (vibrația) reprezintă mișcarea simetrică (de o parte și de alta) a unui corp față de o
poziție de echilibru, repetată periodic (la intervale de timp egale)
Oscilatorul este corpul care efectuează oscilații (exemplu un pendul).
Mișcarea oscilatorie are loc cu transformarea energiei dintr-o formă în alta (energie cinetică în energie
potențială și invers).

Perioada oscilației (T) este durata unei oscilații complete(dus-întors) a oscilatorului față de poziția
t durata a N oscilatiicomplete
de echilibru: T  
N nr.de oscilatiicomplete
T SI
 1s – secunda
Frecvența unei oscilații = nr. de oscilații complete efectuate într-o secundă (unitatea de timp).
Simbol:  (NIU)  SI  1Hz  1s1 (Hertz)
1
 1Hz   1s 1
1
Relația dintre frecvență și perioadă este:  
T s
Exemple de oscilatori:

 Pendul gravitațional: un corp suspendat de un fir

inextensibil, ridicat într-o parte și lăsat liber, efectuează
oscilații în jurul poziției de echilibru (verticală).
Perioada pendulului gravitațional care efectuează oscilații
mici (cu deviații < 60 ale firului față de verticală):

Tp,g  2    ,
g
cu ℓ - lungimea firului, iar g – accelerația gravitațională.

Un pendul gravitațional care bate secunda are T = 2 s.

 Pendul elastic: un corp suspendat de un resort, tras în jos și

lăsat liber, efectuează o mișcare în sus și în jos față de
poziția de echilibru.
Perioada pendulului elastic:
m
Tpendulelastic  2   
k ,
cu m- masă corp care oscilează, fiind legat de un resort cu
constanta elastică k.
Un leagăn scos din poziția de echilibru (verticală) execută
mișcări de o parte și de alta față de această poziție.

Unda este o oscilație/perturbație care se propagă în spațiu.

După tipul de energie pe care-l transporta unda, putem deosebi:
(i) unde elastice (se transportă energie mecanică, undele fiind generate de perturbațiile mecanice
ale mediilor elastice), Exemplu: sunetul
(ii) unde electromagnetice (se transportă energie electromagnetică).
Exemple de unde electromagnetice: lumină, radiații X (folosite la radiografii, scanare bagaje la aeroport,
studiu cristale), radiații ultraviolete (UV) – folosite la bronzare, sinteza de vitamină D, sterilizare (cele
UVC, cu energii mari), radiații infraroșii (IR) – adică căldura.

1
 Clasificarea undelor după direcția de oscilație:
- unde longitudinale: oscilațiile au loc de-a lungul direcției de propagare a undei
- unde transversale: oscilațiile au loc în plan perpendicular pe direcția de propagare a undei

Sunetul este o undă mecanică longitudinală, cu frecvența în intervalul 16 (20) Hz – 20 000 Hz.
Undele sonore cu frecvențe mai mici de 16 Hz se numesc infrasunete, iar undele sonore cu frecvența
mai mare de 20 kHz se numesc ultrasunete.
Comparativ, lumina, în concepția ondulatorie, este o undă transversală, de natură
electromagnetică, adică un ansamblu format dintr-un câmp electric variabil în timp și un câmp magnetic
variabil în timp, care oscilează și se generează reciproc.

Unda electromagnetică

Calitățile sunetelor:
 Înălțimea sunetului este determinată de frecvența sunetului și reprezintă calitatea sunetului de a fi mai
grav (coborât) sau mai ascuțit (înalt).
Sunetele ale căror frecvente sunt un multiplu întreg al unei frecvențe ν0 (numită frecvență fundamentală)
poartă numele de armonice ale acestui sunet.
 Timbrul sunetelor este determinat de numărul, înălțimea și intensitatea armonicelor care însoțesc sunetul
fundamental.
 Intensitatea sunetului trebuie privită din două puncte de vedere distincte și anume sub aspect fizic,
atunci când vorbim despre intensitate sonoră (acustică), respectiv sub aspect fiziologic, atunci când ne
referim la intensitatea auditivă.
Intensitatea sonoră (IS) = energia transportată de către unda sonoră într-o secundă, printr-o suprafață cu
W
aria de un metru pătrat, cu: IS SI  1 2
m
Prag de audibilitate = valoare minimă a intensității unui sunet de o anumită frecvență, care poate
fi percepută de om; este legată de energia minimă pe care unda trebuie să o transporte până la ureche și
să o cedeze acesteia pentru a putea activa mecanismul său.
I  1012 W / m 2
Valoarea intensității sonore la pragul de audibilitate este 0
Prag de durere = valoare maximă a intensității unui sunet de o anumită frecvență, care, dacă este
depășită, va produce senzația de durere la nivelul urechii.
I  102 W / m 2
Valoarea intensității sonore la pragul de durere este de d
Datorită faptului că există un domeniu extrem de larg al intensității sonore între pragul de durere
și cel de audibilitate, s-a convenit definirea si utilizarea nivelului sonor ca o relație dintre Is = intensitatea
sonoră a sunetului considerat și I0 = intensitatea sonoră a sunetului de referință, care este intensitatea
sonoră minimă care mai poate fi percepută pentru sunetul cu frecvența de 1000 Hz, având valoarea:
I0  1012 W / m2 . Unitatea de măsură în SI a nivelului de intensitate sonoră este Bell-ul, dar s-a convenit
utilizarea în practică a submultiplului său: decibelul
2
 Nivelul sonor al unor sunete obișnuite

Principiul transmiterii undelor sonore cu ajutorul

undelor radio AM (modulate în amplitudine)