Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea de Inginerie Medicală

Laboratorul 2 Un model electrocinetic al stimularii cardiace

extracutanate

Spinei Constantin Radu

Dragomir Liviu
Grupa 1446A
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea de Inginerie Medicală

Stimularea cardiaca extracutanata este una dintre principalele proceduri medicale folosite
în urgente (reanimare, defibrilare, etc.). În general, doi electrozi sunt plasati pe torace si folositi
pentru aplicarea unui stimul electric (soc de tensiune). Pragul de stimulare este atins pentru
densitati de curent în peretele toracic (piele si strat adipos subcutanat) mai mari decât în tesutul
cardiac si, prin urmare, procedura este însotita de efecte secundare negative (durere, necroze,
etc.). Mai multi factori pot contribui la succesul procedurii precum si la reducerea efectelor
secundare: pozitionarea electrozilor, numarul, dimesiunile si formele lor, forma impulsului
aplicat (amplitudine, durata, etc.). Electrozi pentru uniformizarea densitatii de curent, geluri de
mare impedanta, durata impulsului de stimulare, dimensiunile electrozilor sunt alte solutii,
importante în reducerea durerii. Aceasta lucrare prezinta un model fizic, matematic si numeric
bidimensional, bazat pe metoda elementului finit, pentru studiul stimularii electrice cardiace
extracutanate. Unul dintre obiectivele analizei numerice optimizarea pozitiei electrozilor pentru
asigurarea atingerii pragului de excitatie – necesar pentru succesul defibrilarii – cu reducerea
efectelor secundare (dureri, necroze ale tesuturilor, etc.).
Geometria pentru programul COMSOL aleasa este un model CAD care reprezinta o
sectiune transversala la nivelul miocardului. Pe langa miocard sunt conturate si peretele toracic
(piele, grasime, muschi toracici si dorsali), coaste, coloana vertebrala, muschii intercostali,
esofag, plamani, fluidul interstitial si sangele care iriga atriile si ventriculele. Fiecare element
diferit are atribuita o anumita conductivitate, conform suportului de laborator.
In prima faza, se aleg doi electrozi pozitionati astfel: unul fix in dreptul apexului cardiac,
iar cel de-al doilea se pozitioneaza diametral opus (posterior), urmand ca acesta sa fie mutat pe
diferite pozitii.

Figura 1. Vizualizarea potentialului electric prin model

 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea de Inginerie Medicală

In figura 1 se observa, conform legendei de culori, culoarea rosie pentru electrodul alimentat cu
tensiunea de 1V si culoarea albastra pentru electrodul de 0V (considerat ground)

Figura 2. Vizualizarea densitatii totale de current

In figura 2, liniile de curent se inchid prin miocard (fenomen pe care il doream in cadrul lucrarii),
iar afisarea cu sageti proportionale indica tendinta curentului de a se inchide dinspre electrodul
amplasat posterior spre cel amplasat frontal, trecand prin mediul cu conductivitate mai mare
(rezistivitate mai mica). Curentul prefera traseul prin lichidul interstitial.

Nr. Elemente J+ J- ∆J=|J+ - J-|

2979 0.025673 0.02797 0.002297
11916 0.02759 0.029721 0.002131
22318 0.031092 0.03185 0.000758
Tabelul 1. Testul de acuratete in cazul 1 de plasare al electrodului mobil

Din tabelul 1 se deduce faptul ca atunci cand crestem numarul de elemente din mesh,
valoarea lui ∆J tinde spre 0 (acuratetea programului creste proportional cu numarul de elemente
din mesh).
 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea de Inginerie Medicală

Pentru problema optimizarii pozitiei electrodului, se aleg toate pozitiile de pe suprafata

exterioara a modelului si se calculeaza conform tabelului 2 valoarea lui R, unde:
Jmiocard
R=
Jconsumat
Pentru pozitia optima, se alege valoarea lui R maxima.

Tabelul 2. Optimizarea pozitiei electrozilor

Figura 3. Reprezentare grafica a optimizarii pozitiei electrozilor

 Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea de Inginerie Medicală

Se observa din figura 3 ca se ating 3 puncte de maxim, in pozitiile 15, 21 si 92, reprezentate si
mai jos, utilizand linii de camp si sageti pentru o mai buna observare a inchiderii curentului prin
miocard.

Figura 4. Reprezentarea pozitiei optime I - 15

Figura 5. Reprezentarea pozitiei optime II - 21

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea de Inginerie Medicală

Figura 6. Reprezentarea pozitiei optime III - 92