PSIM- Procese specifice in ingineria electrică medicala

Un model electrocinetic al stimulării cardiace extracutanate

Introducere
Stimularea cardiacă extracutanată este una dintre principalele proceduri medicale folosite în urgenţe
(reanimare, defibrilare, etc.). În această procedură, doi electrozi sunt plasaţi pe torace şi folosiţi pentru
aplicarea unui stimul electric: un şoc de tensiune. Pragul de stimulare este atins pentru densităţi de curent în
peretele toracic – piele şi strat adipos subcutanat – mai mari decât în ţesutul cardiac şi, prin urmare,
procedura poate fi însoţită de efecte secundare negative, de exmplu durere, necroze, ş.a.
Mai mulţi factori pot contribui la succesul procedurii şi la reducerea efectelor secundare: poziţionarea
electrozilor, numărul, dimesiunile şi formele lor, morfologia impulsului aplicat – amplitudine, durată, etc.
Electrozi pentru uniformizarea densităţii de curent, geluri de mare impedanţă, durata impulsului de stimulare,
dimensiunile electrozilor sunt alte soluţii, importante în reducerea durerii.
Această lucrare de laborator prezintă un model fizic, matematic şi un model numeric bidimensional, bazat pe
metoda elementului finit, pentru studiul stimulării electrice cardiace extracutanate. Unul dintre obiectivele
analizei numerice optimizarea poziţiei electrozilor pentru asigurarea atingerii pragului de excitaţie – necesar
pentru succesul defibrilării – cu reducerea efectelor secundare (dureri, necroze ale ţesuturilor, etc.).

Elemente de modelare fizică, matematică, numerică

Domeniul de calcul este o secţiune transversală prin torace, la nivelul celei de a opta vertebre toracice, al
patrulea cartilagiu intercostal, stern, şi printr-o serie de coaste – Fig. 1. Domeniul corespunde teoriei
volumului conductor .
y


8
3 4

2
1
6 5 6

9 9 x

Fig. 1 Modelul pentru studiul optimizării stimulării cardiace, domeniile anatomice

aproximate ca medii liniare, omogene, izotrope.
Principalele organe, considerate subdomenii cu proprietăţi electrice izotrope, liniare, omogene pe porţiuni,
sunt: 1. peretele toracic (inclusiv stratul de grăsime); 2. coastele; 3. coloana vertebrală; 4. muşchii
intercostal; 5. esofagul; 6. muşchii intercostali; 7. cordul; 8. fluidul interstiţial; 9. sângele din atrii şi ventricule.
Ţesuturile biologice sunt considerate medii continue, cu proprietăţi electroconductoare mediate pe volume cu
un număr suficient de mare de celule. Fiecare subdomeniu este presups liniar, omogen şi izotrop, fără surse
electrice locale.

a. Modelul fizic
Ecuaţiile de regim electrocinetic ale câmpului electromagnetic care alcătuiesc modelul fizic sunt
 PSIM- Procese specifice in ingineria electrică medicala

legea conservării sarcinii electrice

 J  0 , (1)
legea conducţiei electrice în medii electroconductoare, Ohm
J  E , (2)

consecinţa legii inducţiei electromagnetice
E  V . (3)

b. Modelul matematic
Modelul matematic asociat acestui model fizic propus este descris de ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul
 Laplace)
doi, de tip eliptic (problema potenţială,
V  0 . (4)
În aceste ecuaţii, J este densitatea curentului electric de conducţie [A/m ],  este conductivitatea electrică
2

[S/m], E este intensitatea campului electric [V/m], iar V potenţialul electrocinetic [V].

Condiţiile la limită (Fig. 2) sunt formulate astfel încât singurele căi de aducţie a curentului electric sunt
electrozii:
 pe suprafeţele de contact ale electrozilor V este specificat (condiţie la limită de tip Dirichlet);
 pe circumferinţa toracelui componenta normală a densităţii de curent electric este nulă, Jn = 0, sau
V n  0 (condiţie la limită de tip Neumann, omogenă) – componenta tangenţială este nenulă însă!
 pe interfeţele dintre diferitele organe sunt impuse condiţiile de trecere standard:
- continuitatea potenţialului electrocinetic;
- continuitatea componentei normale a densităţii de curent electric.


Fig. 2 Condiţiile la limită – electrodul anterior (de la apexul cardiac) este la masă.

Proprietăţile electroconductoare ale subdomeniilor anatomice

Conductivităţile electrice ale diferitelor organe şi ţesuturi (Tab.1) sunt preluate din [2].
În model se ţine seama de anizotropia muşchilor intercostali prin considerarea conductivităţii transversale
pentru muşchii aflaţi sub electrozi (curentul este orientat perpendicular pe electrozi), conductivităţii
longitudinale pentru muşchii aflaţi la distanţă de electrozi (curentul trece longitudinal prin ei) şi a unei
conductivităţi medii pentru muşchii din vecinătatea electrozilor.
Tab. 1 Rezistivităţile electrice pentru diferitele organe şi ţesuturi.
Regiunea anatomică Conductivitatea electrică [S/m]
Ţesut cardiac 0.2
Plămâni 0.090909
Ţesut osos (coaste şi coloană) 0.006024
Peretele toracic 0.043478
Muşchi intercostali:
în lungul fibrei 0.043478
valoare medie 0.1
transversal pe fibră 0.666667
Esofag 0.043478
PSIM- Procese specifice in ingineria electrică medicala

Fluid interstiţial 0.666667

Sânge 0.666667

c. Modelul numeric
Modelarea numerică este realiztă în mediul de dezvoltare multi-fizică COMSOL [6], care este bazat pe
metoda elementului finit (Galerkin).
Domeniul de calcul este discretizat prin generare automată de reţea (Fig.3), astfel încât gridul să conţină
elemente finite controlabil de mici la nivelul interfeţelor care separă diferitele regiuni anatomice, şi frontierei.

Fig. 3 Reţeaua de discretizare FEM – elemente triunghiulare, Lagrange, pătratice.

Criteriul de optimizare propus, R

Unul dintre obiectivele lucrării este verificarea rezulatelor raportate în literatura de specialitate referitor la
poziţia optimă a electrozilor de stimulare. Conform acestor studii, deşi cea mai bună poziţie pentru electrodul
negativ este la apexul cardiac iar pentru electrodul pozitiv, posterior, sub scapula dreaptă, există totuşi şi alte
poziţii satisfăcător de bune.
Indicele de calitate, R, în raport cu care se poate optimiza procedura este definit ca raportul dintre densitatea
de curent electric medie în inimă (care produce stimularea) şi densitatea de curent electric medie în peretele
toracic (care produce durerea).
2
Se studiază influenţa poziţiei electrozilor asupra lui R, pentru electrozi cu secţiuni echivalente de 70 cm .
Detaliile anatomice sunt preluate din literatură [2], dar se pot folosi şi date mai precise, de exemplu obţinute
prin imagistica CT/RMN.
Proprietăţile electrice ale diferitelor subdomenii (secţiuni prin diferitele ţesuturi localizate în torace) sunt
preluate din literatura de specialitate [2].
Regimul câmpului electric este electrocinetic, descris de ecuaţia Laplace cu condiţii la limită Dirichlet şi
Neumann.

Modul de lucru
1. Selectarea modelului matematic corespunzător problemei fizice studiate
Multiphysics Model Navigator  Comsol Multiphysics  Electromagnetics  Conductive
Media DC
File Import  CAD Data From File  <torace.mhpbin>
Select All Draw  Split Object

2. Specificarea constantelor modelului

Options  Constants (conform Tab.1)

Numele Expresia
miocard 0.2
plamani 0.090909
PSIM- Procese specifice in ingineria electrică medicala

osos 0.006024
torace 0.043478
muschi 0.1
esofag 0.043478
fluid 0.666667
sange 0.666667

3. Specificarea condiţiilor la limită

Selectaţi afişarea etichetelor laturilor

Options  Labels  Edge Labels

Se editează condiţiile la limită

Physics  Boundary Settings

Fig. 4 Etichetarea frontierelor domeniului de calcul

Segmentul de frontieră* 32 111 celelalte segmente

Potenţial Electric** Potenţial Nul izolat Electric
Condiţia la limită
(Electric Potential) (ground) (Electric Insulation)

V 1 + nr/10 0 n*J=0
*Etichetele segmentelor de frontieră sunt referitoare la Fig. 4.
**Iniţial, segmentul 32 modelează electrodul pozitiv; succesiv, segmentele 18,16,15, etc., până la parcurgerea
întregii frontiere, preiau rolul segmentului 32 (exclusiv electrodul 111 şi vecinii săi, 78 şi 129).

3. Specificarea proprietăţilor de subdomeniu

Se selectează
Physics  Subdomain Settings

1,3, 6, 11, 14, 2, 4, 5, 7,

Subdomeniul 15 12,13,16,19
8,10 17 18 9 20, 22 21

Conductivitate muschi osos plamani torace miocard fluid sange esofag

*Etichetele subdomeniilor la Fig. 1.

4. Rezolvarea numerică
Sistemul algebric generat de metoda elementului finit este rezolvat folosind solverul COMSOL “Spooles”,
ţinând seama de simetria matricei sistemului în această problemă potenţială, liniară.
PSIM- Procese specifice in ingineria electrică medicala

Solve
Figura 5 arată soluţia prin intermediul spectrelor densităţii de curent electric şi al liniilor echipotenţiale, pentru
cazul când electrozii sunt poziţionaţi optim (anterior-posterior).

a. Suprafeţe echipotenţiale. b. Densitatea de curent.

Fig. 5 Suprafeţe echipotenţiale şi spectrul densităţii de curent.

5. Verificarea acurateţii soluţiei numerice

În această problemă fără surse de curent în domeniu suma algebrică a curenţilor electrici la nivelul frontierei
este zero.
Se calculează curenţii electrici
Postprocessing  Boundary integration
pentru cei doi electrozi.
Se compară cele două rezultate, se constată câte cifre semnificative coincid. Se repetă operaţia pentru
reţele FEM cu rezoluţii diferite pentru segmentele de frontieră şi elementele de interior care modelează cei
doi electrozi. Rafinarea reţelei se poate realiza, de exemplu, prin limitarea dimensiunii maxime a elementelor
adiacente electrozilor (până la 1e-4) şi a dimensiunii maxime a elementelor de interior (5e-3).
Verificarea bilanţului curenţilor cu o precizie de două cifre semnificative este considerată satisfăcătoare în
această aplicaţie. Figura 6 prezintă rezultatele testului de acurateţe care constă în verificarea bilanţului
curenţilor electrici la electrozi:

Fig. 6 Exemplu pentru testele de acurateţe a soluţiei numerice – curenţii la electrozi.

PSIM- Procese specifice in ingineria electrică medicala

Chestiuni de studiat
Obiectivul acestei lucrări este analiza influenţei poziţiei dimensiunii electrozilor asupra eficienţei procedurii de
stimulare cardiacă extracutanată. Evaluarea eficienţei procedurii se determină în raport cu indicele de
calitate, R, pentru diferite poziţii ale electrozilor.
Se ridică următoarele caracteristici:
1) variatia parametrului R în raport cu poziţia electrodului pozitiv: Rp = f(α);
2) variatia parametrului R în raport cu poziţia electrodului negativ: Rn = g(α);
3)
Recomandări
Pentru ridicarea caracteristicilor Rp = f(α) si Rn = f(α) se analizează poziţia optimă a electrozilor. Electrodul
negativ este poziţionat iniţial la apexul cardiac.

Tab. 2 Valori intermediare pentru indicele de calitate R la mutarea electrodului pozitiv in sensul acului de ceasornic,
plecand de la pozitia initiala- 32 , conform Fig.4 , valoarea potentialului fiind 1V si prin limitarea dimensiunii maxime a
elementelor adiacente electrozilor : 2e-3 şi a dimensiunii maxime a elementelor de interior (5e-3).

pozitia
32 (1) 18 (2) 16 (3) 15 (4)
(α)

R
1.103522 1.077514 1.563997 ……

Fig. 7 Exemplu de realizarea al graficului Rp = f(α), cu datele intermediare din Tab.2 - electrodul
negativ este plasat la apex.

Întocmirea referatului
PSIM- Procese specifice in ingineria electrică medicala

 Rezultatele obţinute vor fi incluse în cadrul referatului şi interpretate.

 Se va întocmi o documentare asupra stimulării cardiace extracutanate, folosind alte surse decât cele
prezentate în cadrul laboratorului.

Bibliografie
th
[1] Morega, A. M., Ciocîrlan, B., Morega, M., "Optimal Transcutaneous Pacing", Proc. of the 12 Annual Review of
Progress in Applied Computational Electromagnetics, ACES' 96, Naval Postgraduate School, Monterey, California,
USA, martie 1996, p. 1326-1332.
[2] Pănescu, D, Webster, J. G. and Sratbucker, R. A., "Modeling current distributions during transcutaneous cardiac
pacing," IEEE trans. Biomed. Eng., vol. BME-41, pp. 549 - 555, 1994.
[3] SSL – IBM Mathematical Library.
[4] Press, W. H., Flannery, B. P., Teukolsky, S. A. and Vetterling, W. T., Numerical Recipes in FORTRAN. The art of
scientific computing. Cambridge Univ. Press, 1989.
[5] Ciocârlan B, "Modelarea electrică a tehnicilor de investigare şi stimulare utilizate în terapeutica cardio-vasculară",
Lucrare de Diplomă, Univ. Politehnica Bucureşti, 1995.
[6] COMSOL Multihysics, v. 3.5a, 2009.