Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Facultatea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor

Specializarea INGINERIE MEDICALĂ

BIOMATERIALE CERAMICE

Titular curs: Prof.dr.ing. ANTONIAC Iulian Vasile

 Introducere în domeniul biomaterialelor

 Istoric
 Caracterizare generală
 Proprietăți
 Exemple de materiale ceramice și aplicații
 Istoric
 C u v â n t u l cerami că este de origine greacă şi derivă de la keramic; în Grecia antică,
m at eri a p r i m ă şi p r o d u s u l finit al olarilor s e n u m e a k e r a m o s
 Cel m a i nobil p r o d u s al ceramicii este porţelanul, primele obiecte di n porţelan a u fost
confecţionate în Ch i n a, d a r ab i a în secolul XIV a u fost a d u s e în E u r o p a primele
obiecte di n porţelan
 Prima utilizare în scopuri medicale a porţelanului: P. F a u c h a r d (Franţa) î ncearcă în
1 7 2 8 s ă confecţioneze u n „înlocuitor de dinte”, d e p u n â n d email pe o b a z ă metalică din
a u r s a u argint, devenind p r ec u r s o r u l ceramicii d e n t a r e
 Întemeietorul ceramicii de nt ar e: D u c h a t e a u (1774), u n farmacist care a c o m a n d a t
u n e i fabrici de porţelan de lângă Paris o proteză totală din porţelan, pe m ă s u r a lui.
 Academia d e Ştiinţe din Paris avizează favorabil confecţionarea dinţilor din porţelan în
1 7 7 6 , dent is tul Duboi s de C h e m a n t fiind considerat descoperitorul metodei de
confecţionare a dinţilor din porţelan.
 în 1 8 1 7 , Pl an t o u (S.U.A.) fabrică primii dinţi din porţelan
 în 1 8 2 5 , S a m u e l Stockton (S.U.A.) realizează dinţi di n porţelan pe cale i n du s t ri al ă
 în 1 8 8 7 , Herbs t (S.U.A.) top ea sticlă c u fluiditate m a r e , c r e â n d b a z a metodei d e
obţinere a inlay-ului d in porţelan, d a r aces t ea e r a u c a s a n t e şi a t a c a t e chimic de
salivă, devenind r u g o a s e
 în 1 9 5 0 , Weinstein (S.U.A.) a descoperit m o d u l ideal de a u n i m a s a ceramică c u
met al ul şi a n u m e p r i n intermediul oxizilor metalici c u coeficienţi de dilatare ce oferă
m a x i m d e ad er e n ţ ă, procedeu comercializat al ăt u ri de p r o d u s u l P er m ad e n t , procedeu
ce a d eschis calea utilizării viitoare a materialelor ceramice şi în aplicaţiile ortopedice,
n u d o ar cele d e n t a r e
 Caracteristici generale

 Materialele ceramice s u n t s u b s t a n ţ e anorganice c are pot fi:

 simple elemente nemetalice (C, S, B)
 co mp u ş i definiţi de tip MxNy formaţi d i n t r- u n meta l şi u n n e me t a l din
j u m ă t a t e a d r e a p t ă a tabelului periodic al elementelor (O, F, Cl, S, C, N).

 Din p u n c t de vedere s t ru c t u ra l , materialele ceramice pot fi:

 cristaline, a v â n d s t r u c t u r ă cristalină

o Ceramicele cristaline pot fi c o mp u ş i binari, de tip AB, AB 2 şi A 2 B 3 (A-

metal, B-nemetal) s a u ternari, de tip AB 2 C 4 şi AxByCz (A,B-metal, C-
nemetal).
 amorfe rigide, respectiv în s t a r e sticloasă s a u vitroasă

o Sticlele ceramice s u n t obţi nute prin topirea materialelor ceramice şi

răcirea ac e sto ra ulterioară, lent, în c u r s u l căreia top itu ra (lichidul)
su fe ră tranziţia vitroasă la solide amorfe s a u mixte (cu s t r u c t u r ă amorfo-
cristalină), ca re s u n t d u r e şi rigide.
 Caracteristici generale

 explicaţia inte resului ac orda t materialelor ceramice in vederea utilizarii lor c a

biomateriale c o n s t ă în similitudinea dintre elementele c on s t i t u e n te ale
ceramicilor şi celor din ca re este formată matric e a osoa să.

 unele materiale c u s t r u c t u r a sticloasă (amorfă), prezintă o dizolvare lentă la

s u p r a f aţ ă , ceea ce favorizează dezvoltarea de legături de a d e ra re la s u p r a f a ţ a
osului.

 alte compoziţii creează posibilitatea de a realiza u n os sintetic s a u c hiar o

formă biodegradabilă de material p e n t r u înlocuirea osului, materialul
dizolvându-se practic prin m e c a n i s m e convenţionale de d eg ra da re a osului.

 unii produ şi din de gra da re pot fi convertiţi de celulele osului în matrice

o s o a s ă vie, pe a c e a s t ă cale imp la ntul fiind t r a n s f o r ma t complet într-o
s t r u c t u r ă biologică vie.
Caracteristicile și proprietățile
materialelor bioceramice

Compoziţia
Numărul de faze
Microstructura Procentul de faze
Distribuţia fazelor
Mărimea fazelor
Legătura între faze
Structura cristalină
Starea fazelor Structura de defecte
Structura amorfă
Structura porilor
Netezimea
Suprafaţa Finisarea
Compoziţia
Faza secundară
Porozitatea
Forma
 Ceramice în medicină

 Istoric c o m u n în i n d u s t r i a medicală – p a h a r e de laborator din sticlă,

diapozitive, t e rm om et e re , ochelari etc.

 Materialele ceramice există în o rga ni sm în oa se și dinți. Astfel, ele

s u n t utile p e n t r u dispozitive și i m pl a n t uri .
 Ceramice vs. Sticle
 Ceramica: anorganic, nemetalic, de obicei u n solid cristalin, p r e p a r a t a prin
p r e s a r e a la cald a u n e i p u d r e .
 majoritatea ceramicelor s u n t c o m p u s e din 2 s a u ma i m u l t e elemente
 con tine elem en te m eta lice si n e m etalice, leg atu ri ionice si
lega tu ri covalente.

 Sticla:
 u n p r o d u s a norganic de fuziune care a fost s u p u s u n e i raciri rigide fara
cristalizare;
 u n solid amorf.

 Sticle-ceramice: p r o d u s format p ri n cristalizarea controlata (devitrificare) a

topiturii de sticla.
 Proprietăți
 Explicaţia i nt er es ul u i ac or d at materialelor ceramice î n vederea utilizării lor c a biomateriale
c o n s t ă în si milit udinea di n t r e elementele co ns t i t ue nt e ale ceramicelor şi celor d i n car e
est e f orm at ă m at r i ce a o s o a s ă . Unele materiale c u s t r u c t u r a sticloasă (amorfă), prezi ntă o
dizolvare l ent ă la s u p r a f a ţ ă , ceea ce favorizează dezvoltarea de legături de ad er ar e la
s u p r a f a ţ a osului . Alte compoziţii creează posibilitatea de a realiza u n o s sintetic s a u chi ar
o formă biodegradabilă de material p e n t r u înlocuirea os ul ui, m at er i al u l dizolvându-se
practic p r i n m e c a n i s m e convenţionale de d egr adar e a o s ul u i .

 s u n t în general d u r e : a l u m i n a (Al2 O3 ) a r e d u r i t a t e a 9, c u a r ţ u l (SiO 2 ) a r e d u r i t a t e a 8, iar

hidroxiapatit a Ca 1 0 (PO 4 ) 6 (OH) 2 a re d u r i t a t e 5; (valorile s u n t conform scării lui Mohs, pe
car e s e m ă s o a r ă d u r i t a t e a de la 1 = du r i t at e a d i a m a n t u l u i la 1 0 = d u r i t a t e a talcului).

 comparativ c u biomaterialele metalice s a u polimerice, biomaterialele ceramice s u n t m a i

gr eu deformabile plastic, dat ori t ă legăturii i nteratomice d e tip ionic.

 prezi ntă sensibilitate m a r e la cr es t ăt ur i s a u microfisuri, p ri n p r op ag ar ea a ces t or a

a j u n g â n d u - s e î n final la r u p eri fragile.

 în s copu l î m b unăt ăţ i ri i caracteristicilor m ecani ce şi refractarităţii materialelor ceramice

convenţionale, a u fost c on ce pu t e şi fabricate a ş a - n u m i t e l e ceramice cristaline speciale
(oxizi, car b ur i , n i t ru ri s a u borur i c u p u n c t e de topire ridicate), fabricate p r i n tehnologia
specifică metalurgiei pulberilor.
 Proprietăți
 Etapele tehnologiei specifice de metalurgia pulberilor:
 obţinerea materialelor ceramice s u b formă d e pulbere fină (pudră) d e m a r e purit ate;
 obţinerea p rod usel or dorite, p ri n p r e s a r e a pulberii;
 co nsolid a rea p a r t ic u lelo r p u lb erii p rin a u to-sin terizare (făr ă lia n t ) la tem p e r atu ri
ridicate, c u eliminarea completă a porilor şi obţinerea p r o d u s u l u i final complet
com p a c tizat .

 P rocesarea materialelor ceramice

1. Pregătirea a me s t e cu l u i
 Se a m e s t e c ă și se omogenizează ingredientele într-o s u s p e n s i e pe b a z ă d e a p ă =>
p a s t ă s a u î n t r- u n material solid di n plastic care s ă conțină a p ă , n u m i t argilă.
2. F o r m ar e a
 P a s t a s a u argila este împărțită prin p r e s a r e a într-o matriță (sinterizare). Particule
fine s u n t a d e s e a cristale fine g ran ul at e.
3. Us carea
 Obiectele obținute s u n t u s c at e , de obicei la t e m p e r a t u r a cemerei.
4. Încălzirea
 Încălzite în c u p t o r p e n t r u eliminarea apei r ă m a s e . De obicei a p a r e contracția, așa
că părțile obținute care trebuie s ă ai b ă toleranță m ec a n i că necesită atenție.
 Pă r țile p oroas e s e form e ază p rin a d ă u g a rea u n ei faze sec u n d a re
ca re se d e s c o m p u n e la t em p er a t u ri înalte și formează s t r u c t u r a po ro as ă.
 Sinterizare di n s t a r e solidă

 Sinterizarea e ste u n proces de difuzie care c omb ină diferite pulberi aflate în
p u n c t u l de topire, î n t r- u n material coeziv.
 Particulele de pul bere s u n t p r e s a t e î m p r e u n ă fo rmâ nd o m a s ă c o m p a c t ă de
pulbere.
 Pulberile s u n t mă c i n a t e p e n t r u a fi ma i fine (d≈0.5-5.0µm).
 Grăun ți de d ime ns i u n i mici = rezistență ma i b u n ă
 Pu lbere a c o mp a c tă este apoi încălzită p e n t r u a permite difuziei s ă intervină și
particulele de p u d r ă s e p a r a t e s ă fuzioneze.
- De obicei T>½Tm în Kelvin
 Pr od u s u l final c o n s t ă din grăun ți c u o limită ca re conține u n a m e s t e c de
atomi din d o u ă particule s e p a r a t e .
 Materialul devine de a s e m e n e a ma i d e n s pe m ă s u r a ce e ste sinterizat.
 Sinterizare din s t a r e solidă

 Sinterizarea e ste c o n d u s ă de o re duc e re a energie la s u p r a f a ţ ă .

- D o u ă suprafețe s u n t înlocuite de o limită de g r ă u n t e .
- Atomii difuzează de la limta de g r ă u n t e în s p re suprafețele libere.
• Difuzia r a p i dă a p a r e la limita de g r ă u n t e
- Suprafețele libere s u n t o c u p a t e și zona respectivă devine ma i d e n s ă c u o
energie de supra fa ț ă ma i mică.
 Sinterizare din s t a r e lichidă

 P u d r a c o m p a c t ă se încălzește p â n ă d e a s u p r a p u n c t u l u i de
topire.
 P u n t u l de topire eutectic e st e p u n t u l m i n i m de topire al un ei
combinații de d o u ă s a u m a i m u l t e materiale.

 La încălzire, o m i c ă pro p o rție din m ate rialul ceramic se

tope ște, for m â nd u n lichid deosebit de vâscos.
 Aceasta a p a r e la periferia particulelor.

 Lichidul ține particulele ceramice î m p r e u n ă .

 La răcire faza vâ sc oa să trece:

 fie în s t a r e sticloasă (proprietăți sl abe la t e m p e r a t u r ă ridicată);
 fie în s t a r e cristalină (propriet ă ți m ai b u n e la
te m p e r a t u r ă ridicată).
 Proprietăți

Materia le ceramice obţ i nut e pri n m e t al urgi a pulberilor

şi pun c t e l e de topire ale a c e st o ra

Material
Te m p e r a t u r ă de topire
(˚C)
Ceramice oxidice speciale SiO 2 1710
Al 2 O 3 2050
ZrO 2 2675
Carb u ri interstiţiale VC 2560
TiC 3140
ZrC 3530
Ta C 3880
Nitruri interstiţiale TiN 2900
ZrN 2980
Si 3 N 4 1900
Boruri ceramice TiB 2 2900
ZrB 2 3000
 Exemple de materiale ceramice

 Biomaterialele ceramice s u n t clasificate, în

funcţie de diversele reacţii biologice care se
stabilesc în organism, în u r m ăt o ar el e clase
principale:
 Cvasi-inerte
 Bioactive
 Bioresorbabile
 Materiale ceramice cvasi-inerte

 În a c e a s t ă clasă s u n t c u p ri n s e materiale ca re s u n t caracterizate de o viteză de

dizolvare în corpul u m a n foarte mică, iar produşii de degra dare ai
materialelor de ac e st tip i mpl a nta te a p a r n u m a i d u p ă e xpu ne ri lungi în
mediul fiziologic.
 Exemple: a l u m i n a , porţelanul, c a rb o n ul (sub diferite forme).

Alumina
Cristalul de a l u m i n ă sing ur e ste c u n o s c u t s u b n u m e l e
de “Safir”-ul.
 De cele ma i m u l t e ori e ste folosit în formă
policristalină.
 Cristal c u s t r u c t u r ă u n i c ă și complexă.
 Rezistența crește o d a t ă c u s c ă d e r e a mărimii grăunților.
 Se foloseşte la execuția diferitelor impla ntu ri de ap ro ap e 2 0 de ani, utilizarea
s a fiind motivată în principal de doi factori:
- coeficient de frecare sc ă zu t;
- viteză de u z u r ă ;
• biocompatibilitate excelentă şi formare de ca psu le foarte subţiri, ceea ce permite
fixarea implanturilor şi protezelor fără cime nt osos
 Materiale ceramice cvasi-inerte

Zirconia
 Proprietăți me canic e b u n e :
 ma i rezistentă d ec â t a l u m i n a (de 2 -3 ori ma i rezistentă);
 n u este a t â t de d u r ă c a a l u mi n a ;
 s uprafa ța zirconiei poate fi fă cută ma i fină dec ă t ce a a aluminei;
 r a t a de u z u r ă a zirconiei-PE este j u m ă t a t e din c ea a aluminei-PE.
 Proprietăți doa r p e n t r u cristalele tetragonale:
 forma tetragonală e ste instabilă, se poate t ra n s fo rma în alte s t r u c t u r i
cristaline c are a u proprietăți ma i slabe.
 P e n t r u a fi folositor tre bui e stabilizată în prealabil.

Carbonul izotrop
 este biocompatibil;
 n u introduc e tromboze s a u embolii;
 es te rezisten t la ob ose ală şi u z u ră , ceea ce il recom a n d ă
p en tru realizarea de valve cardiace, i mpl an turi d e n t a r e şi proteze
articulare.

 Alte forme de c a r b o n (sticlos, fibre) s u n t utilizate c u r e n t în tehnologia

d e n t a r ă şi ortopedică.
 Materiale ceramice cvasi-inerte

Fosfatul tricalcic
 S i n tet izat p oros, este d in p u n c tu l de ved ere al rep a r a ţiilor
s t u d iat chirurgicale al u n u i os
lezat.
 Acesta est e d e p u s pe imp la ntu ri i n t r a me d u l a r e în scopul stimulării creşterii
osoase.

 Se încearcă şi înlocuirea capetelor de fe mur c u astfel de material s a u c hiar

fixarea de ţ e s u t u r i moi p r e c u m te ndoanele s a u ligamentele de impla nturi.
 Materiale ceramice bioactive

 Materiale ceramice bioactive a u o reactivitate superficială controlată, în

contact c u mediul a m b i a n t fiziologic, şi s uferă tra nsformări fără a-şi modifica
caracteristicile mec anice iniţiale.

 Materialele c u o activitate superficială cele ma i reprezentative

sunt
ceramicele pe b a z ă de a pa t it ă şi une l e tipuri de sticlă s a u sticlo-ceramice.

 Apatitele s u n t c o mp u ş i c u formula X10 (PO 4 )6 Y 2 , u n d e X e ste u n cation

alcalino-pământos, iar Y este u n s u b s t i t u e n t ce caracterizează tipul de
ap at i t ă (dacă Y=OH, ave m hidroxiapatita).

 În dome niu l biologic de u n i nte re s major este hidroxiapatita calcică,

co n s t it u e n t principal al ţesuturilo r d u r e p r e c u m osul, d e n t i n a şi sma lţu l.
 Materiale ceramice bioactive

Hidroxiapatita (HA) Ca 1 0 (PO 4 ) 6 (OH) 2

HA e ste c o m p o n e n t a principală ce i n t r ă
în a lc ă tu i r e a osului.
Co n s is t ă d in ioni d e Ca 2 + înconjurați d e
ioni d e PO 4 2 – si d e OH – .

Mi c r o s tr u ct u r a HA
 Materiale ceramice bioactive
 Hidroxiapatita es te u tilizată frecven t p en tru corectare a d efec telor
de coloană, de maxilar, a orbitei oculare, a cavităţii nazale s a u a urechii
medii.

 Mecanismul care realizează legătura între impla ntul de hidroxiapatită şi os

este u r mă t o r u l :
1. ionii de calciu şi fosfat eliberaţi de material, difuzează în ţ e s u t u l
înconj urător şi s u n t ra pid metabolizaţi;
2. procesele de s c h i m b c are se desfăşoa ră la interfaţa os - impla nt indică o
osteogeneză;
3. în stadiul iniţial, impla nt ul este înc onj ura t de lichide trombogenice,
caracteristice u n u i proces de vindecare a u n e i răni, care îl a t a c ă prin celulele
macrofage înainte de d e p u n e r e a n oul ui ţ e s u t osos;
4. ţ e s u t u l u l n o u se leagă de osul înconjurător.
 Materiale ceramice bioactive

Hidroxiapatita
 Acceptare d o b a n d i t ă c a s u b s t i t u e n t osos.
 Re pa r a r e a defectelor osoase, r e p a r ă defectele peridontale, i mpl an tur i
auricul a re , i m pl a nt ocular.

Proprietăți:
 HA d e n s ă (proprietățile s u n t a s e m ă n ă t o a r e c u cele ale emailului –
m a i d u r și m a i rezistent c a osul);
 Modul elastic = 4 0 – 11 5 GPa;
 Rezistență la c o m p r e s i u n e = 2 9 0 MPa;
 Rezistență la flexiune = 1 4 0 MPa;
 HApo ro a să n u se folosește în cazul aplicațiilor ce n ecesită o
p r e s i u n e de c ont a c t m a r e .
 Materiale ceramice bioactive

 Biosticlele s u n t materiale silicofosfatice ce conţin şi oxizi alcalini şi s u n t

aproap e exclusiv utilizate p e n t r u acoperirea protezelor metalice.
 Pe b aza experienţei toxicităţii ionilor metalici ce pot a p a r e din aliajele
metalice p e n t r u protezele int erne , s - a t re c u t la st u d i e re a pe m a i m u ţ e a
protezelor ortopedice acoperite c u biosticle.
 Utilizarea ac e sto ra e ste motivată printre altele de caracteristicile de
porozitate care p ermit o propagare foarte intimă a ţesuturilor, a s i g u r â n d u - s e
pe a c e a s t ă cale o legă tură perfectă c u implantul.

 Ceramicile vitroase a u fost create în J a p o n i a (în anii „90) şi s u n t constituite

din apatite. Ele s u n t utilizate p e n t r u proteze scheletice.
 Studiile a s u p r a inte r-sc himbul ui ce are loc la interfaţa os-vitroceramică şi
care dep ind de compoziţia acesteia a u fost a p r of un d a t e tot în J a p o n i a .
 Ceramice bioactive

 S-a d e m o n s t r a t c a a n u m i t e tipuri de c e ra m i c ă se leagă de os:

 Sticla bioactivă

 Sticla-ceramică bioactivă

 Ceramice cristaline bioactive și compoziți bioactivi

 Au t e m p e r a t u r i de topire relativ m a r i (1300 – 1450ºC)

 Pot fi t u r n a t e în forme complicate (sub formă de sticlă)
 Potfi macinate în p u d r ă , dim en s ionate și p en t r u
folosite î m p a c h e t a r e a materialelor, etc.
 Ceramice bioactive
S t r u c t u r a sticlei
 Oxizi formatori de sticlă
 ex., SiO 2 ; B 2 O 3 ; P 2 O 5 ; GeO 2
 Rețele formatoare de sticlă: deseori c o mp o n e n t ul de bază.
 Oxizi modificatori de sticlă
 ex., Na 2 O; CaO; Al 2 O 3 ; TiO 2
 Modifică s t r u c t u r a sticlei: a d a u g ă ioni pozitivi s truct urii și r u p re ț e a ua
 Compușii sticlei de la mic la m a r e modifică proprietățile sticlei (ex. p u n c t de
înmuiere).
 Chiar și la topire, lanțurile n u s u n t libere s ă s e miște, e ste foarte vâscoasă.
 Ceramice bioactive

Tipuri de sticlă:
 Sticla silicată (silice topită)
• SiO 2
• Ficare silicon e st e legat în m o d covalent de 4 atomi de oxigen

 Sticla calcosodică
• 7 0 % SiO 2 ; 1 5 % Na 2 O; 1 0 % Ca O
• gea m, sticle, etc.

 Sticla borosilicată
• SiO 2 inlocuit de B 2 O 3
• 8 0 % SiO 2 ; 1 5 % B 2 O 3 ; 5 % Na 2 O

 Sticla pirex
• sticle p e n t r u gătit și depozitarea sub st a n ț e l or chimice.
 Sticla ceramică

 Structurile compozite ce c o n s t a u dintr-o matrice de sticlă în ca re s - a u format

cristale.
- cristalele pot fi în m o d obișnuit foarte fine (dimensiune medie < 5 0 0 nm)

 Sticla-ceramică este de la 5 0 p â n ă la 99% cristalină.

 Rezultatul e ste o m i x t u ră de regiuni cristaline și a s e m ă n ă t o a r e sticlei care:

- previn șocul termic;
- s c a d porozitățile;
- cresc rezistența.
 Materiale ceramice bioresorbabile
 Se degra dea ză î n c e p â n d c u i m p l a n t a r e a în gazdă.

 R at a degradării variază de la u n material la altul.

 R at a trebuie s a fie egală c u r a t a generării tisulare î n t r- u n a n u m i t p u n c t
al aplicației

 Aproape toate ceramicele bioresorbabile (cu excepția Biocoralului și Plaster de

Paris – dihidrat de fosfat de calciu) s u n t variații ale fosfatului de calciu.

 Utilizări ale bioceramicilor biodegradabile:

 dispozitiv de eliberare a medicamentelor;
 material de reparație p e n t r u osul afectat de t r a u m e s a u maladii;
 material de înc arc are p e n t r u zonele c u pierdere de țe sut osos;
 material de reparație și fuziune a vertebrelor spinale și lombosacrate;
 material de reparație p e n t r u discurile intervertebrale he rnia te ;
 material de reparație p e n t r u defecte maxilo-faciale s a u dentale;
 imp la ntu ri oculare.

 Cele ma i c u n o s c u te şi u t iliza te b iom ate riale resorbabile s u n t

cerami ce fosfatul de calciu, fostfatul de sodiu şi sulfatul
 Fosfatul de calciu

 Compuşii de calciu s u n t a b u n de n ț i în n a t u r ă şi în sistemele vii.

 Apatitele biologice care constituie principala fază ano rga ni că în țesuturile

calcifiate n o rma l (ex: smalț, d e n t i na , os) s u n t hidroxiapatite c a rb o n a t e , CHA.

 În cazul u n o r calcifieri patologice (ex: pietre la rinichi, t a r t r u d e n t a r, țe sutu ri

moi calcifiate – inima, pl ămân i, cartilaj articular)

 F o r ma fosfatului de calciu depinde de ra portu l Ca:P

 Cea ma i stabilă formă e ste hidroxiapatita cristalină [Ca 10 (PO 4 ) 6 (OH) 2 ]

1. Raportul ideal Ca:P este10:6.

2. Cristalizează în s i s t e m hexagonal.
3. Această formă, a pa t it ă de fosfat de calciu e ste foarte a propi ată de forma
mineralului din oase și dinți.
4. Solubilitate s c ă z u t a în cazul u n o r cantități mari , poate fi
folosit c a
biomaterial s t ru c t u ra l .
 β-Trifosfat de calciu (TCP)

 O alta formă utilizată p e s c a r ă larg ă est e calciu

trifosfatul de [β-Ca 3 (PO 4 ) 2 ]
 În
4Camedii a po a s e s upr a fa ț a reacționeaza p e n2t+r u+ 2HPO
a forma
 3 (PO 4 ) 2 + 2H 2 O → Ca 1 0 (PO 4 ) 6 (OH) 2 + 2Ca 4
HA 2-

 Adesea poroa se (pulberi sinterizate partial)

Film subțire de TCP (Osteologic)

Folosit în aplicațiile ortopedice
 β-Trifosfat de calciu (TCP)

Stabilitate
 Resorbția est e c a u z a t ă de 3 factori:
 Disoluție fiziologică (depinde de pH-ul me diului și de tipul de CaP)
 Dezi n tegra rea fizică în p a r ticu le mici c a rezultat al chimic
a t a c u lu i preferențial la limita de g r ă u n t e (a cc entuat datorită
porozității)
 Factori biologici, c a fagocitoza, c a u z â n d o sc ă de re locală a concentrației
pH-ului

 Formele apatite s u n t cele ma i stabile

rat e mari de disoluție → ra te mici de disoluție
TTCP > α-TCP > β-TCP > HA > Fluorapatite

 Su bsti tu ț ia F- c u OH- în HA marește stabilitatea chimică

 Obținerea fluorapatitei [Ca 10 (PO 4 ) 6 (F) 2 ]
 Găsită în smalțul d e n t a r
 Principiul e ste utilizat în tra ta me nte le d e n t a r e de fluorurare (~ 1 în 1 0 0
OH- este înlocuit)
 Proprietăți mecanice

 Hidroxiapatita d e n s ă (proprietăți similare smal țului – m a i rigidă și

reziste ntă d e c â t osul):
 Modulul de elasticitate = 4 0 – 11 5 GPa
 Rezistentă la c o m p r e s i u n e = 2 9 0 MPa
 Rezistentă la îndoire = 1 4 0 Mpa

 Hidroxiapatita p or oa să
 Nu e potrivită p e n t r u aplicațiile c u p r e s i u n e de c ont ac t m a r e .

 TCP
 În general sl a b (folosit m a i m u l t c a m at eria l de împachetat).
 Biomateriale ceramice - Aplicații

 În ortopedie:
 Plăci osoase și ș u r u b u r i
 Endoproteze de șold totale și parțiale (capul femural)
 Acoperiri (proteze metalice) p e n t r u obținerea u n u i r ă s p u n s controlat la
interfața implant- țesut
 Umplerea spațiilor goale de țe sut osos
 Proteze vertebrale, discuri vertebrale, proteze de tip c re a s t ă iliacă

 În stomatologie:
 R es ta u ră ri d e n t a r e (coroane și punți)
 Aplicații ale implanturilor (implanturi, acoperiri ale implanturilor)
 Ortodonție („paranteze”)
 Sticla ionomeră din c iment și adezivi

 Alte aplicații:
 Imp la nturi int e rne p e n t r u u r e c h e (implant cohlear)
 Dispozitive p e n t r u eliberarea de me di c a me n t e
 Imp la nturi oculare
 Valve p e n t r u inimă
 Biomateriale ceramice

Avantaje Dezavantaje
 Inerte în o rg a n ism ( s a u  Fragile (rezistență s c ă z u t ă bioactive
în organism); la r u p e r e , toleranță
inerte chimic în m a i m u l t e s c ă z u t ă la defecte)
medii;
 Rezistență scăzută
 Rezistență ridicată la u z u r ă la tr a c ți u n e (fibrele fac
(aplic a ții d en ta re și excep ție)
ortopedice)
 Rezisten ță scăzută
 M o d ul d e r igiditate obos eală (s e r efer ă la
ridrezistență
și icat la c o m p r e s i u n e toleranța la defecte) la

 E s tetice p e n tr u
a p licațiile d e n t a r e
Vă mulţumesc pentru
atenţie !

Va urma:
CURSUL
10