FIZIOPATOLOGIA
ECHILIBRULUI ERITROCITAR
 FIZIOPATOLOGIA ECHILIBRULUI
ERITROCITAR

  

1. Noţiuni introductive
2. Fiziopatologia anemiilor
3. Fiziopatologia poliglobuliilor
 HEMATOPOIEZA
Definiţie
= procesul de formare al elementelor figurate ale
sângelui:
• proliferarea
• diferenţierea
• trecerea în circulaţie

- cuprinde:
• eritropoieza = formarea eritrocitelor
• leucopoieza = formarea leucocitelor
• trombocitopoieza = formarea trombocitelor
HEMATOPOIEZA
 ERITROPOIEZA

 imediat postnatal: măduva hematogenă în toate oasele

 treptat, măduva hematogenă se restrânge:

- până la 18 ani: în epifizele proximale humerus, femur şi tibie, oase
scurte şi plate.
- la adult: în oasele scurte şi plate (coxale, stern, corpurile
vertebrelor, oasele late ale craniului).

În celelalte oase: măduvă galbenă nehematogenă

(ţesut adipos).
 ERITROPOIEZA
Etapele eritropoiezei
1. multiplicare şi maturarea precursorilor
eritrocitari
(BFU-E, CFU-E, proeritroblast,
eritroblaşti)
2. expulzia nucleului
(eritroblast oxifil  reticulocit sintetizează Hb
şi enzime

3. eritrodiabaza
(trecerea din măduvă în circulaţie).
 ERITROPOIEZA
Maturarea eritrocitelor:

Durata de evoluţie pana la reticulocit = 5 - 7 zile.

Producţia eritrocite/zi = Distrugere eritrocite/zi = 25 ml
= 50 ml sânge.
 MINERALE
Fierul
Fierul din organism = 4 g  3 compartimente:
1. Compartimentul sanguin (65%):
- în eritrocite, sub formă de Hb
- în plasmă (legat de transferină; = 60-150 microg/dl)

2. Compartiment de depozit (30%)

- în splină, ficat, măduvă hematogenă - 2 forme:
- feritina, compus hidrosolubil, eliberează uşor Fe 3+;
- hemosiderina = feritină parţial degradată; conţine fier
greu mobilizabil.

3. Compartimentul tisular (5%)

- în muşchi, sub formă de mioglobină (4%)
- în structura enzime (citocromi, peroxidaze etc.)(1%)
 MINERALE
Fierul
Necesarul de fier
= 1 mg/zi, asigurat de aportul alimentar
uzual;
- necesar  în stări fiziologice (sarcină, cicluri
menstruale )

Aportul de fier
- dietă normală = 10 mg/zi (se abs. 5 - 10%)
- fierul rezultat din hemoliza normală.

Pierderile fier
(prin păr, piele, urină, scaun) = 1 mg/zi
 MINERALE
Fierul

Utilizare
 Majoritatea celulelor, inclusiv precursorii
eritrocitari din MH (normoblaştii) au
receptori pentru transferină.
 Depozite de fier din organism = ficat, splină
(cel. Sist.Ret.Endotelial)

Carenţa de fier
 anemie feriprivă microcitară hipocromă
(E, Ht, Hb, VEM )
 ALTE MINERALE

Minerale Roluri
Cupru - intră în structura sistemelor enzimatice
care asigură fixarea fierului în hemoglobină
 rol în sinteza Hb.
- carenţa de cupru  anemie hipocromă.
Cobalt intră în structura vitaminei B12, care este
absolut necesară eritropoiezei

Zinc intră în compoziţie sistemelor enzimatice

necesare eritropoiezei
 VITAMINE
Vitamina B12
= vitamină hidrosolubilă sintetizată exclusiv de
microorganisme
- Principala sursă: alimentele de origine animală.

Necesar = 2-5 g/zi

Aport – exclusiv alimentar
(dietă normală=5-30 g/zi - se abs. 1-5 g/zi).

Absorbţia
- condiţionată de prezenţa factorului intrinsec al
lui Castle (FI) = glicoproteină sintetizată de
celulele parietale gastrice 
Vitamina B12

• STOMAC: fixare vitamina B12 de Fact.Intrinsec 

complex
• INTESTIN (ileon terminal): Complexul vit. B12 - FI
se fixează pe receptori specifici  absorbţie
- FI este reciclat
- Vitamina B12 se leagă de transcobalamina II  trece
în circulaţie  transport în ficat

Concentraţia serică normală= 200-900 pg/ml.

 VITAMINE
Vitamina B12
Roluri în reglarea eritropoiezei:
·  induce sinteza de ARN şi ADN
· activează formarea, creşterea şi maturarea
Eritrocitului
· participă la transformarea acidului folic în acid
tetrahidrofolic = forma activă a acidului folic.

Deficitul de vitamina B12 – în:

- gastrite atrofice, rezecţie gastrică (prin deficit de
FI)
- afecţiuni ale ileonului terminal (cu reducerea
absorbţiei)
- parazitoze (captare B12 de către parazit).

 anemie macrocitară hipercromă (pernicioasă sau

Biermer) (E, Ht, Hb , VEM ).
 Eritrocite normale

Macrocitoză Microcitoză
Hipercromie Hipocromie
 
Anemie pernicioasă Anemie feriprivă
(prin deficit de (deficit de Fe)
vit. B12)
 ALTE VITAMINE
ACID FOLIC (necesar 100 MICROG/ZI)
Forma activă: acid tetrahidrofolic (FH4)
Roluri în:
 - sinteza purinelor şi pirimidinelor necesare formării ADN, AR N
 - stimularea proliferării, diferenţierii şi maturării Eritrocitului.
 
VITAMINA B6 (necesar 3-5 mg/zi)
Roluri: - indispensabilă pentru sinteza Hb
      - favorizează absorbţia intestinală a vitaminei B12.
Vitamina E (tocoferol)(20 mg/zi)
Roluri:
- factor antioxidant (ex. previne oxidarea vitaminei C)
- menţine fierul în forma Fe2+  favorizează abs. intestinală.
Vitamina C (acidul ascorbic)(50-75 mg/zi)
Roluri:
- reduce Fe3+ în Fe2  favorizează abs. intestinală
- transformarea acidului folic în acid tetrahidrofolic (FH4)
- agent reducător al methemoglobinei
 VITAMINE ŞI MINERALE
NECESARE ERITROPOIEZEI
Consecinţele
Vitamina Rol
carenţei
Anemie
Vitamina B12 Sinteză ADN
macrocitară
Sinteză ADN şi Anemie
Acid folic
ARN macrocitară
Vitamina C
Metabolism Fe Anemie
(acid ascorbic)
Vitamina E Acţiune Fragilitate
(tocoferol) antioxidantă membranară
Anemie
Fier Sinteza Hb
microcitară
 CINETICA
ERITROCITELOR
1. Formarea eritrocitelor (eritropoieza)

2. Perioada de eritrocit circulant funcţional

= 100-120 zile, perioadă în care sunt îşi realizează funcţiile şi
sunt supuse la numeroase solicitări funcţionale:
 străbat zilnic 1-1,5 km
 îşi modifică forma la trecerea prin capilare (fusiforme) şi se
deplasează în fişicuri
 stagnează în vasele sanguine sinuoase (ex. circ. splenică)
 transportă gazele respiratorii O2 şi CO2
 participă la menţinerea constantă a pH-ului sanguin (prin
sistemul tampon al hemoglobinaţilor)
 sunt influenţate de factori extraeritrocitari (pH, substanţe
toxice), care le pot modifica morfo-funcţional (ex.
acidoza/alcaloza determină / volumului eritrocitar).
 CINETICA
ERITROCITELOR

3. Distrugerea eritrocitelor (hemoliza fiziologică)

eritrofagocitoză.

Normal, sediile principale ale hemolizei sunt:

•Splina - cu caracteristici funcţionale care accentuează
sechestrarea eritrocitelor (sinusoide mai înguste decât în
alte zone).
•Ficatul (debitul sanguin - de 6 ori mai  decât la nivelul
splinei).
Catabolismul hemoglobinei
La adult: degradare Hb = 6-7 g/zi 
• Globina - reutilizată ca sursă de AA în proc. Metabolice
• Hemul - degradat  Fe + biliverdina

1. Reducerea biliverdinei  B indirectă/neconjugată (BI) -

transportată în sânge legată de albumine

2. BI este conjugată la nivel HEPATIC cu acid glicuronic

 B directă/conjugată (BD)
3. BD este eliminată prin bilă în căile biliare

4. INTESTIN GROS: sub acţ. enzimelor reducătoare

ale florei microbiene: BD  urobilinogen(Ubg)
5. Majoritatea Ubg este oxidat  stercobilinogen şi stercobilină
 se elimină prin materiile fecale.
6. O fracţiune  din Ubg se abs.la nivel intestinal  v. portă -
ficat  reexcretat în bilă (ciclul entero-hepatic).
7. O cant.  de Ubg din sânge este excretat de rinichi ca
urobilină (1%).
 1. Caracteristici morfo-funcţionale
Numărul de eritrocite
= 4–5,5 mil/mm3
- bărbaţi = 4,9  0,7 mil/mm3;
- femei = 4,3  0,6 mil/mm3.
Forma eritrocitului
- disc biconcav, cu marginile rotunjite
- asigură suprafaţa mare la volum 
Dimensiunile eritrocitelor
- DEM = 6,8 – 7,7m;
- GEM = 1,7 – 2,5 (2) m;
(în centru - cu 1 m < decât periferic)
Culoarea eritrocitelor
- dată de Hb eritrocitară
- eritrocitul normal colorat = normocrom.
VARIAŢII
De număr  numărului de eritrocite = anemie
 numărului de eritrocite = poliglobulie

De formă ovale = ovalocite

cu forme negeometrice, bizare = poikilocite
eritrocite sferice = sferocite
în seceră = drepanocite
cu excrescenţe = acantocite

De dimensiuni   = microcite
  9m (10-12) = macrocite (megalocite)
  şi grosime  = platicite

De culoare palide, slab colorate = hipocrome

intens colorate = hipercrome
E normo-, hipo-, hipercrome = anizocromie
2. FIZIOPATOLOGIA ANEMIILOR

Anemia este o stare patologică în care hemoglobina, hematocritul

şi numărul de eritrocite sunt scăzute cu cel puţin 10% faţă de valorile
normale
Anemia este considerată un simptom şi nu o boală.
Pentru diagnosticul de anemie sunt obligatorii următarele
determinări:

-hemoglobina (Hb)- mai mica de 15-16 g/dl la femeie

-hematocritul (Ht)- scade sub 45% la bărbat şi sub 42% la femei
-numărul de eritrocite- scade sub 5 milioane/mmc la bărbat şi
sub 4-4.5 milioane la femei;
-indicii eritrocitari (VEM, CHEM, HEM);
-examenul frotiului de sânge periferic caracteristic
-Determinarea hematocritului
Ht =vol.eritrocitar/vol.sg.X100
-Indice de marime VEM – volum eritrocitar mediu
(81-93microni cub)
VEM=Ht/NR.HEMATII X 10
Posibilităţi :
• VEM normal – anemii normocitare
• VEM scăzut (sub 80) – anemii microcitare feriprive
• VEM crescut (peste 93) – 93-100 – macrocitoză; iar
peste 100 se numeşte megalocitoză – se întâlneşte în
anemia megaloblastică . Este dată de deficitul de B12
sau/şi acid folic.
Indici de culoare :
CHEM = Hb/Ht X100
Valori normale : 32-36 g%
• Este hemoglobina din volumul eritrocitar
• Situaţii :
CHEM este normal – normocromic, anemii normocrome
Atenţie : există anemia normocromă şi normocitară :
– Anemia posthemoragică acută
– Anemia blastică – scade foarte mult sinteza
CHEM scăzut sub 30 g – hipocromie – anemii hipocrome
şi cu anemiii microcitare = anemie feriprivă
CHEM crescut - eritrocitele mai colorate
 HEM (hemoglobina eritrocitară medie)
HEM =Hb/Nr.hematii X 10
Valoare normală : 27-31 pg
Are aceleaşi interpretări ca şi CHEM-ul
VEM crescut şi CHEM normal/crescut = anemii
megaloblastice
Diagnosticul general al anemiilor se face în trei
etape:
1. Diagnosticul de sindrom anemic
(totalitatea simptomelor si semnelor clinice şi de
laborator prin care se manifestă orice anemie,
indiferent de cauză si mecanismul prin care s-a
produs);
2. Diagnosticul tipului patogenetic de anemie
(mecanismele principale de producere a
anemiei);
3. Diagnosticul etiologic, de boală, în cazul
dat.
DIAGNOSTICUL SINDROMULUI ANEMIC
A. Elemente clinice:

1. paloarea tegumentelor si mucoaselor vizibile (conjunctive,

buze, mucoasa sublinguaiă) de diferite nuanţe.
2. tulburări cardiovasculare:
-palpitaţii,
-jenă precardiacă (angină în caz de ateroscleroză coronariană
preexistentă),
-tahicardie,
- hipotensiune arterială,
- sufluri cardiace si vasculare (arteriale şi venoase) anemice,
- dilatarea moderată a inimii,
- tulburări de repolarizare pe ECG
3. tulburări nervoase (astenie, oboseală fizică si psihică, cefalee, ameţeli)
si senzoriale: de vedere (pete negre în câmpu! vizual, vedere înceţoşata),
acustico-vestibulare (vertij, ţiuituri în urechi), gustative, de sensibilitate
cutanata
Teste hematologice:
-hematocrit (Ht),
-hemoglobina Hb,
- reticulocite (Rt),
-indici eritrocitari
-volumul eritrocitar mediu=VEM,
-concentraţia medie de Hb pe eritrocit = CHEM,
-Hb eritrocitară medie = HEM),
- frotiul periferic cu morfologia eritrocitară,
-numărul leucocitelor si al plăcuţelor
sanguine,
-testul Coombs,
C Studiul maduvei osoase:
-celularitate,
- examinări citochimice,
-fier medular,
-cariotip,
-culturi de celule stern

D. teste serice/plasmatice:
-bilirubină,
- fier seric,
- transferină,
- feritină
- vitamina B-12,
- folaţi,
- gastrină,
-uree,
-creatinină
-proteinograma
-protoporfirina liberă eritrocitară. (PLE)
2. FIZIOPATOLOGIA ANEMIILOR

I Clasificarea după morfologia eritrocitară:

A.Anemii normocitare-normocrome
(VEM=85-95 fi; CHEM=31-35 g/dl)
1. Sângerări acute
2. Anemii hemolitice (extracorpusculare şi
intracorpusculare)
3. Hipoproliferarea măduvei osoase:
-An. aplastică/hipoplastică
-An. din insuficienţa renală cronică
-An. din boli endocrine
-Afectarea toxică a măduvei osoase.
-An. mieloftizica
2. FIZIOPATOLOGIA ANEMIILOR

B. Anemii microcitare-hipocrome
(VEM<85 fi; CHEM<30 g/dl)
-Anemia feriprivă
-Anemiile sideroblastice
C. Anemii macrocitare-normocrome
(VEM > 95 fi; CHEM=31-35 g/dl)
-An. megaloblastice
-An. macrocitare nemegalobtastice
2. FIZIOPATOLOGIA ANEMIILOR

II Clasificarea patogenica
A. Anemii prin scăderea producţiei de eritrocitare (Anemii de
natură centrală)
-An. prin insuficienţă medulară asociată cu
hipoproliferare (An. aplastică/ hipoplastică)
-An. prin insuficienţă medulară asociată cu eritropoieză
ineficientă:
1. afectarea sintezei de Hb: anemii hipocrome
2. afectarea sintezei ADN: anemii
megaloblastice
B. Anemii prin pierdere crescută de eritrocite (Anemii de natură
periferică)
-An. posthemoragice acute şi cronice
-Anemii hemolitice - intraeritrocitare
- extraeritrocitare
Dg etiopatogenic
HIPOCROMIE CU / FĂRĂ MICROCITOZĂ

SIDEREMIE  SIDEREMIE N / 

- A. FERIPRIVĂ
- A. DIN INF. CRONICE - TALASEMIE
- A. DIN COLAGENOZE - A. Cu răspuns la B6
- A. toxice (Pb, F)
 NORMOCROMIE, NORMOCITOZĂ

RETICULOCITE  RETICULOCITE 

Puncţie medulară Antecedente

hemoragice

Cu celule Fără celule

patologice patologice PREZENTE ABSENTE

Anemii A. Aplastică Anemia Anemia

mieloftizice A. hipoplastică posthemoragică Hemolitică
acută
 MACROCITOZĂ
HIPERCROMIE

Cu megaloblastoză Fără megaloblastoză

DEFICIT DE VIT B12 HIPOTIROIDISM

şi / acid folic Afecţiuni hepatice
ANEMIA
MEGALOBLASTICA
ANEMIA MEGALOBLASTICA-Tablou sangvin

Anemie – (↓ Nr, Hb, Ht) – hiporegenerativa = Ret ↓

Eritrocite
Macroovalocite – macrocitoza – precede anemia
* VEM ~gravitatea anemiei
(< 110 fl =A. usoare/medii; > 110-13= A. severe)
* Daca pacientul are si deficit de Fe VEM “mascat”
* HEM ↑ (33-38 pg)– continut Hb ~ marimea celulei/CHEM=N
Anizocitoza
Poikilocitoza – fragmente de Er, picaturi
Incluzii (A. severe): corpi Jolly, inele Cabot, punctatii bazofile
Descarcarea de precursori (megaloblasti ) in sg.periferic
Leucopenie cu neutropenie ~ gravitatea anemiei
Leucocite
Hipersegmentare (>5% Gr cu > 5 lobi)
* semn precoce si fidel de hematopoieza megaloblastica
Formula leucocitara – deviere la stanga
Trombocitopenie ( adesea < 100.000/mm3)
Trombocite
Gigante
 Explorari paraclinice
Pt toate cazurile : LDH ↑↑↑ si Bi. ind. ↑
Deficit B12 Deficit AF
1. Dozare serica B12 (N=200-900pg/ml) 1. Dozare serica AF (N=5-20ng/ml)
< 150 pg/ml – carenta < 3 ng/ml – carenta AF
< 100 pg/ml – manif neurologice 2. Dozare folati eritrocitari
2. Dozare transportori plamatici - N = 160-640 ng/ml
3. Dozare acid metilmalonic (ser, urina) < 100 ng/ml – carenta
in urina < 9 mg/24 ore 3. Test terapeutic
4. Homocisteina totala plasmatica
5. Test Schilling (B12 marcata cu 57Co
sau 58Co) N>10%
6. Explorare tub digestiv
- endoscopie gastrica + biopsie
mucoasa (! gastrita atrofica)
- studiul secretiei Ga
- !!! adenocarcinom
7. Det anticorpi anti FI si anti celula
parietala gastrica
8. Test terapeutic
 Anemia pernicioasa/Biermer
• Cea mai frecventa a. megaloblastica de la noi
• Deficit de absorbtie a vit B12 in absenta factorului intinsec determinata
de gastrita atrofica

A. Biermer: boala autoimuna idiopatica primara specifica de

organ

-90% cazuri Ac. Anti-celula parietala gastrica prezenti in ser  tulburari

imune de tip celular  infiltratie limfoplasmociatara  atrofie gastrica
-Ac. Anti-FI in ser si in sucul gastric
- asocierea cu alte boli autoimune
- raspuns la CS
- asocieri patologice : vitiligo
afectari tirodiene (mixedem, tiroidita Hashimoto)
hipoparatiroidism
hipogammaglobulinemie
adenocarcinom gastric
ANEMIA FERIPRIVĂ
DEFINIŢIE
anemie hipocromă, microcitară, determinată de reducerea capitalului global de fier al
organismului

EPIDEMIOLOGIE:
• cea mai frecventă cauză de anemie
• întâlnită în toate regiunile globului,
• la toate vârstele
• mai frecventă la sugar şi copilul mic, urmat de vârsta pubertară,
• mai frecvent la fete
METABOLISMUL FIERULUI
Distribuţia fierului în organism:
– 67%: hemoglobină
– 27%: depozite: feritină, hemosiderină
– 3,5%: mioglobină
– 0,2% - fier tisular (enzime heminice)
– 0,08% - fier circulant – fixat de transferină
• absorbţia fierului :
– are loc în proporţie de 10 – 20% la nivelul intestinului subţire;
– este favorizată de sucul gastric, bilă, sucul pancreatic;
• alimentele ce conţin acid ascorbic, lactoză, fructoză, cresc absorbţia fierului,
în timp ce alimentele care conţin fitaţi, fosfaţi, oxalaţi scad absorbţia sa
• de la nivel intestinal, fierul este transportat cu ajutorul transferinei fie spre
eritroblaşti, fie spre depozite
• o cantitate minimă de fier se pierde zilnic, prin urină, scaun, descuamarea
tegumentelor, iar la fete, prin ciclul menstrual
CONŢINUTUL DE FIER AL ALIMENTELOR
• 1 litru de lapte de mamă conţine 1,5 mg Fe, în timp ce
un litru de lapte de vacă conţine 1 mg Fe, de unde
rezultă importanţa alimentaţiei naturale;
• conţinut crescut în: carnea de peşte şi viţel, ficat, ouă,
brânză;
• conţinut scăzut: vegetale (inclusiv spanacul)
 ETIOLOGIE
1.Insuficienţa rezervelor la naştere:
• prematuritate, gemelaritate,
• carenţa marţială a mamei,
• transfuzie feto-maternă, feto-fetală,
• hemoragie de cordon,
• ligatura precoce a cordonului ombilical)
•

2. Aport deficitar:
• alimentaţie artificială
• diversificare tardivă şi/sau incorectă, predominant sau exclusiv cu
făinoase
• regim vegetarian

3. Tulburări de absorbţie
• globale: aclorhidrie, gastrită atrofică, celiakie, fibroză chistică,
intoleranţa la dizaharide, parazitoze, ileita terminală, etc.
• selectivă: malabsorbţie selectivă de fier
 ETIOLOGIE (2)
4. Pierderi crescute de fier
• hemoragii
– digestive (varice esofagiene, diverticul Meckel, parazitoze),
– pulmonare (hemosideroza pulomnară, sindrom Good Pasture),
– renale (hematurie),
– uterine (meno-metroragii),
– epistaxis recidivant,
– recoltări repetate şi abundente
• exudaţie proteică:
– gastroenteropatie exudativă,
– colită ulceroasă,
– sindrom nefrotic
• pierderi intestinale selective de fier: hemosiderinurie (hemoglobinuria
paroxistică la rece)
• alte cauze:
– hemodializă,
– exsanguinotransfuzie
ETIOLOGIE (3)

5. Necesar crescut de fier:

– prematuritate
– dismaturitate
– gemelaritate
– pubertate
– malformaţii congenitale de cord cianogene
 MANIFESTĂRI CLINICE

Semne de anemie:
– paloare,
– fatigabilitate,
– apetit capricios,
– palpitaţii,
– dispnee
– splenomegalie uşoară (sub 10% din cazuri)

Semne de deficit tisular de fier:

• tulburări de creştere
• tulburări trofice ale tegumentelor şi mucoaselor (tegumente uscate, ragade
comisurale, fanere friabile, glosita)
MANIFESTĂRI CLINICE

• tulburări digestive: apetit capricios, pica, rar disfagie, diaree

recurentă, uneori microhemoragică
• tulburări cardiovasculare: palpitaţii, tahicardie, sufluri cardiace, rar
semne de insuficienţă cardiacă
• tulburări neuropsihice (astenie, agitaţie, tulburări de atenţie, scăderea
randamentului şcolar)
• tulburări musculare: pseudomiopatie

Anomalii imunologice:
• incidenţa crescută a infecţiilor virale sau microbiene prin interferarea
metabolismului fierului cu funcţiile imunitare
 EXAMENE DE LABORATOR
• anemie hipocromă (CHEM sub 30%, HEM sub 27 pg),
microcitară (VEM sub 80 3)
• frotiu sanguin: anulocite, poikilocite
• sideremia sub 50 g/dl (normal: 80 – 120 g/dl)
• reticulocite: normale (crescute în criza reticulocitară, sau după
sângerări)
• leucocite, trombocite – valori normale
• capacitatea totală de fixare a fierului = crescută,
peste 400 g/dl (normal: 250 – 400 g/dl)
• indice de saturare a siderofilinei scăzut sub 16% (normal: 20 –
45%)
• feritina serică scăzută sub 10 ng/ml (normal: 30 – 142 ng/ml)
• frotiu medular: În anemiile feriprive nu este necesară explorarea
măduvei. Dacă se efectuează, se constată o hiperplazie moderată,
cu apariţia eritroblaştilor feriprivi
În funcţie de valorile Hb, există
următoarele forme de severitate:
• uşoare: Hb: 9 – 10%
• medie: 7 – 9%
• severă: sub 7%
2. FIZIOPATOLOGIA ANEMIILOR

Anemiile hemolitice

Ele se caracterizează prin scurtarea duratei de viaţă a

hematiilor sub 100 zile, cu distrugere crescută extravasculară şi/sau
intravasculară (în puseele hemolitice intense).

Creşterea hemolizei se traduce prin:

-Creşterea valorilor bilirubinei neconjugate
-Scăderea haptoglobinei
-Creşterea sideremiei peste 180 – 200 μ/dl
2. FIZIOPATOLOGIA ANEMIILOR

Anemia posthemoragică acută

Este în general normocromă şi se instalează la 3 – 5 zile

după o hemoragie acută care s-a oprit spontan sau a fost oprită
medical.
Tabloul clinic este dominat de simpromele şi semnele
hipovolemiei cu insuficienţă circulatorie acută periferică, iar dacă
cantitatea de sânge pierdut depăşeşte 30% din masa volemică se
produce şoc hemoragic grav.
Refacerea după o hemoragie acută este în funcţie de aportul
proteic şi de integritatea depozitelor de fier şi în condiţii obişnuite
reticulocitoza revine la normal după 10 – 14 zile, iar eritronul
revine la parametrii fiziologici după 30 – 35 zile.
POLICITEMIILE
3. FIZIOPATOLOGIA POLIGLOBULIILOR

Poliglobuliile (policitemiile) sunt caracterizate prin creşterea

masei eritrocitare, evidenţiată în sângele periferic prin creşterea:
hematocritului, hemoglobinei şi a numărului de eritrocite.
Clasificare după mecanismul de producere
1.Poliglobuliile relative (false)-consecinţa diminuării volumului
plasmatic şi caracterizate prin creşteri ale hematocritului,
hemoglobinei şi numărului de eritrocite / mmc, dar cu masă eritrocitară
totală scăzută hemoconcentrări consecutive unor pierderi mari de
lichide, eritrocitoza de stres, talasemia minoră
2.Poliglobuliile absolute (adevărate)
a. Poliglobuliile secundare-poliglobulii prin hipoxie tisulară
poliglobuliile nefropatiilor benigne, poliglobuliile tumorilor
benigne sau maligne
b. Poliglobuliile primitive (esenţiale)-Poliglobulia esenţială
(policitemia vera)
3. FIZIOPATOLOGIA POLIGLOBULIILOR

Policitemia esenţială (policitemia vera)-este o boală „clonală” a

celulelor stem hematopoietice. Face parte din grupul bolilor
mieloproliferative cronice.

Caracterizata prin :
-creşterea producţiei medulare de eritrocite
-mărirea splinei (singurul semn clinic cu valoare diagnostică),
prezentă la 90% din bolnavi
-evoluează spre MMM (metaplazie mieloidă cu mielofibroză) sau
spre leucemii acute nonlimfoblastice
-trombozele sunt cele mai frecvente complicaţii şi principalele cauze
de deces
-flebotomiile (emisiuni de sânge de 300 ml, repoetate la 48 de ore
până la reducerea Ht la valori normale) reprezintă prima manevră
terapeutică.
FIZIOPATOLOGIA
SERIEI ALBE
I. Afectiuni NON-MALIGNE ale seriei leucocitare:
A. Tulburari cantitative = cresterea/scaderea nr. de celule
•1. Leucocitoze
•2. Leucopenii
B. Tulburari calitative = alterarea functiei celulare

II. Afectiuni MALIGNE ale seriei leucocitare:

•A. Leucemii
•B. Limfoame
•C. Neoplasme limfo-plasmocitare
I. Afectiuni NEMALIGNE ale seriei leucocitare:
A. Tulburarile cantitative

1. Leucocitozele
•Definitie: cresterea nr. de leucocite > 10 000/mm3
•Cauze:

1. Neutrofilia (granulocitoza)
Fiziologica:
•o Sarcina (trim. III)
•o Temperaturi extreme
•o Eliberarea crescuta de catecolamine (stress, efort fizic, interventii chirurgicale)
Patologica:
•o Infectii bacteriene acute
•Mec: eliberarii din rezervele medulare
•o Infectii bacteriene cronice
•Mec: hiperplazie medulara pe seria granulocitara
•o Inflamatii: infarct miocardic acut (IMA), arsuri, colagenoze
•o Afectiuni endocrine/metabolice: hipertiroidism, cetoacidoza, guta
•o Afectiuni mieloproliferative: leucemia mieloida cronica (LMC), policitemia
2. Eozinofilia
•Afectiuni parazitare: trichinoza, giardioza,
echinococoza
•Afectiuni alergice:
•Rinita alergica, astm bronsic extrinsec, urticarie
•Reactii alergice medicamentoase (! principala cauza
la bolnavii spitalizati)
•Sindroamele hipereozinofilice: sdr. Loeffler
•Afectiuni maligne: leucemie mieloida cronica
(LMC), tumori metastazate/necrozate
3. Bazofilia
•o Afectiuni alergice: astm bronsic extrinsec, urticarie, soc anafilactic
•o Inflamatii cronice: colita ulcerativa, poliartrita reumatoida
•o Afectiuni maligne: LMC, policitemia vera, mielofibroza

4. Monocitoza
Infectii:
•- Virale: mononucleoza infectioasa
•- Bacteriene: endocardita bacteriana subacuta, bruceloza, TBC
• Inflamatii cronice granulomatoase: sarcoidoza, enterita
• Afectiuni maligne: leucemiile acute monocitare si mielomonocitare, LMC,
neoplasme de sân, ovar, rinichi, digestive
5. Limfocitoza
•Infectii virale acute: mononucleoza infectioasa,
hepatitele virale, tuse convulsiva,
•parotidita epidemica
•Infectii bacteriene cronice: TBC, sifilis
•Afectiuni endocrine: tireotoxicoza, insuficienta
CSR
• Afectiuni maligne: leucemia limfatica cronica
(LLC), limfoame cu descarcare periferica
2. Leucopeniile
•Definitie: scaderea nr. de leucocite < 5 000/mm3
Cauze:
•1. Neutropenia (< 1500/mm3) = totdeauna PATOLOGICA
•(! Cea mai severa: agranulocitoza = absenta granulocitelor în sg. periferic)
Mecanisme:
a) Scaderea productiei medulare:
Afectiuni:
•ereditare: neutropenia ciclica, neutropenia familiala
•dobândite: aplazia medulara, a. mieloftizica, leucemii/unele limfoame, boala de iradiere,
expunerea la toxice
Indusa medicamentos:
• chimioterapia anticanceroasa
• prin idiosincrazie independenta de doza
Deficiente nutritionale: vit. B12 si acid folic (alcoolici!)
b) Cresterea distructiei periferice:
•Infectii bacteriene severe:
•septicemii, febra tifoida, TBC miliara
•Infectii virale:
•mononucleoza, gripa, rujeola, hepatite, SIDA
Mecanisme:
•- utilizarii periferice
•- leziuni endoteliale
•- aderentei + marginatie leucocitara
•Afectiuni asociate cu splenomegalie & hipersplenism:
•- sarcoidoza, sdr. Felty (triada: artrita reumatoida + splenomegalie + neutropenie)
•Anticorpi antileucocitari:
•- lupus eritematos, poliartrita reumatoida
Manifestarile clinice sunt determinate de disfunctia de fagocitoza:
•- infectii ( ! respiratorii)
•- ulceratii ale mucoaselor
•- risc de septicemie
2. Eozinopenia
•Dupa corticosteroizi (in admin. Terapeutica cronica, sdr. Cushing)
•Stari asociate cu stress (post-interventii chirurgicale, soc, arsuri, traumatisme)
3. Bazopenia
•Dupa corticosteroizi
•Hipertiroidism
4. Monocitopenia
•o Dupa corticosteroizi
•o Stari de stress
•o Anemii aplastice
•o Leucemii acute
5. Limfopenia (scaderea limfocitelor < 1000/mm3)
Acuta: IMA, septicemii, pneumonii, stress
Cronica:
- scaderea productiei:
•= Imunodeficiente B, T si mixte
•= Post-radioterapie, medicamente (citostatice, corticoizi)
•= Boli maligne: aplazii medulare, limfoame
- cresterea distructiei: SIDA, boli autoimune (lupus)
B. Tulburarile calitative

I.Defecte ale functiei de

CHEMOTAXIE
II. Defecte ale FAGOCITOZEI si
functiei BACTERICIDE
II. Afectiunile MALIGNE ale seriei
leucocitare:

•A. Leucemii
•B. Limfoame
•C. Neoplasme limfo-plasmocitare
A. LEUCEMIILE
•Definitie: proliferari maligne ale seriei leucocitare la nivelul tesuturilor hematoformatoare
Clasificare:
I.Dupa evolutie:
1. Leucemii acute:
•proliferarea formelor celulare imature (blastice)
•(tulburari de proliferare + blocarea maturarii)
•o evolutie rapida, prognostic infaust
2. Leucemii cronice:
•prolifereaza elementele celulare mature
•(doar tulburari de proliferare)
•o evolutie lenta, prognostic mai bun

II. Dupa elementele celulare care prolifereaza:

1. Leucemii mieloide (granulocitare)
•acute
•cronice
2. Leucemii limfoide (limfocitare)
•acute
•cronice
LEUCEMIILE ACUTE
Definitie: proliferarea formelor celulare imature (blastice) cu blocarea diferentierii
celulare
Clasificare:
1. Leucemie mieloida acuta (LMA)
•o incidenta crescuta la adulti
•o rezistenta la chimioterapie
•promielocitara, mielomonocitara, monocitari si eritroleucemia)
2. Leucemie limfoida acuta (LLA)
•o predomina la copii
•o raspuns favorabil la chimioterapie
•o clasificarea FAB in 3 subtipuri:
•L1 = blasti mici, limfocite B (forma cea mai frecventa la copii, prognostic bun)
•L2 = blasti mari, limfocite T (forma frecventa la adulti, prognostic prost)
•L3 = blasti uniformi, citoplasma vacuolara, limfocite B (forma leucemica a
limfomului Burkitt)
Manifestarile clinice ale leucemiilor acute:
Mecanisme:
•sufocarea seriei eritrocitare si trombocitare prin infiltrarea tesutului medular
•competitie pentru substratul metabolic
•efectul toxic al celulelor blastice leucemice asupra celulelor normale
Triada clasica: anemie + hemoragii + infectii care se explica prin:
1. Anemia este det. de:
•o sufocarea seriei eritrocitare
•o eritropoeza inefectiva
•o distrugerea eritrocitelor prin hipersplenism
2. Hemoragiile sunt det. de:
•o trombocitopenie prin:
•- scaderea productiei de megakariocite (datorita infiltrarii maduvei)
•- sechestrarea trombocitelor în splina
3. Infectiile recurente si febra apar datorita:
•o scaderii capacitatii de aparare antimicrobiana
4. Anorexie, scadere ponderala, fatigabilitate
5. Tulburari neurologice prin:
•o infiltrare leucemica
•o hemoragie cerebrala
•6. Manifestari diverse: adenopatii, hepato-splenomegalie, infiltrare cutanata, nefropatie
•urica
•7. Leucostaza: cresterea excesiva a blastilor leucemici în sg. periferic (peste 100.000/mm3)
LEUCEMIILE CRONICE
Definitie: proliferarea si acumularea la început a
unor celule leucemice bine diferentiate, de
•tip matur
Clasificare:
•Leucemia mieloida cronica (LMC)
•Leucemia limfoida cronica (LLC)
Leucemia mieloida cronica (LMC)
Caracteristici generale:
•o apare cu predilectie între 30-40 de ani
•o este o anomalie de proliferare
•o 90% din pacienti prezinta cromozomul Philadelphia (cromozomul
22 scurt cu translocarea materialului genetic pe cromozomul 9:
(t,9;22) la nivelul precursorilor medulari (granulocitari, eritrocitari si
megacariocitari)
•o LMC face parte dintr-un grup de afectiuni maligne denumite
sindroame mieloproliferative ce cuprind:
•- policitemia vera
•- trombocitemia hemoragia si
•- mielofibroza idiopatica
Leucemia limfoida cronica (LLC)
Caracteristici generale:
•apare cu predilectie între 50-70 de ani
•este de 3 ori mai frecventa la barbati
•a fost mult timp considerata o anomalie de acumulare (în
sânge se
•acumuleaza limfocite mici, aparent mature, cu viata lunga
dar inactive functional/incompetente imunologic)
•o actual, este privita ca o entitate cu evolutie duala în
functie de agresivitatea bolii caracterizata la nivel molecular
LIMFOAMELE
Definitie:
•o proliferari neoplazice ale celulelor rezidente la nivelul
tesuturile limfatice
•o se prezinta ca tumori solide ale tesutului limfo-reticular,
invadarea sângelui periferic
Etiologie: plurifactoriala, similar leucemiilor:
•o predispozitie genetica (agregare familiala)
•o agenti infectiosi si virali (HTLV-1, v. Epstein-Barr)
•o afectiuni ale sistemului imun (imunodeficiente, boli
autoimune)
Clasificare:
•Limfoamele HODGKIN
•Limfoamele NON-HODGKINIENE
LIMFOMUL HODGKIN
Caracteristici generale:
•elementul histologic de dg. = celula Sternberg-Reed (celula maligna
cu aspect stelat,
•nucleu bilobat sau multilobat cu nucleoli proeminenti)
•debut cu adenopatie izolata:laterocervicala nedureroasa si
mediastinala asimptomatica, descoperita intamplator la Rx de rutina
•extensie prin contiguitate, pe cale limfatica, de la o regiune limfatica
la cea învecinata
•frecvent, simptomatologie sistemica asociata: subfebrilite si,
transpiratii nocturne,
•scadere ponderala, datorita citokinelor secretate de celulele maligne
•curabil în peste 75% din cazuri si prognostic bun
LIMFOAMELE NON-HODGKINIENE
Caracteristici generale:
lipsa celulelor Sternberg-Reed
debut cu:
•poliadenopatie cervicala, axilara, inghinala, mezenterica sau
•localizare extranodala: nazofaringe, tractul gastro-intestinal,
testiculele, tes. moi
•tendinta la metastazare medular si localizare extralimfatica
•simptomatologia sistemica rareori prezenta
•curabile în maximum 25% din cazuri si prognostic rezervat
NEOPLASMELE LIMFO-PLASMOCITARE
Definitie: proliferari maligne ale unei clone de
plasmocite (gamapatii monoclonale)
•Etiologie: multifactoriala
•predispozitie genetica
•substante chimice (solventi, pesticide) si radiatii
•agenti infectiosi bacterieni si virali
Clasificare:
•1. Mielomul multiplu (plasmocitomul)
•2. Macroglobulinemia Waldenstrom
MIELOMUL MULTIPLU
Patogeneza:
•- plasmocitele maligne secreta în sânge si urina
proteine monoclonale anormale
•(paraproteinemie) alcatuite din:
•- molecule intregi de Ig (frecvent IgG, ocazional
IgA si rar IgM) sau
•- doar componente ale Ig = lanturi usoare de
imunoglobuline (k sau miu)