Fiziopatologia eritrocitului

erytros + kytos = roşu + celulǎ

Eritrocite (Red Blood Cells,
RBCs)

Aspect:

- disc biconcav configurat pentru

facilitarea schimburilor gazoase.
Forma este flexibila, permitand
pasajul prin vase mici si foarte mici,
ex. capilare.
Eritrocitele sunt mai mici decat
leucocitele
Eritrocite (Red Blood Cells, RBCs)

Structura:
- Continutul primar
al celulei este
reprezentat de
hemoglobina,
proteina care leaga
oxigenul si dioxidul
de carbon.
- nu exista nucleu
sau mitocondrii
Hemoglobina este constituita
din:

globina si gruparile hem

Globina
- Prezinta doua
subunitati  si
doua 
- Fiecare
subunitate se
leaga de o
grupare hem
 Gruparile Hem
Fiecare grupare hem transporta un atom de fier,
care se leaga reversibil de o molecula de oxigen

Heme Group Structure

= transporta 4 molecule de oxigen

 Hemoglobine umane
 La embrion:
 Gower 1 (ξ2ε2)
 Gower 2 (α2ε2)
 Hemoglobina Portland (ξ2γ2)
 La fetus:
 Hemoglobina F (α2γ2)
 La adult:
 Hemoglobina A (α2β2) - Tipul cel
mai des întînit.
 Hemglobina A2 (α2δ2) - Lanțurile δ
se sintetizează din al III-lea
trimestru de sarcină și la adulți
reprezintă cam 2,5%.
Oxihemoglobina
- Se leaga cu oxigenul
- Culoare rosie

Deoxyhemoglobina
- Nu transporta oxigen
- Culoare rosu inchis.

Carbaminohemoglobina

20% din dioxidul de carbon

din sange se leaga de globina,
purtand denumirea de
carbamino-hemoglobina.
Toate celulele
sanguine, inclusive
seria rosie si cea
alba, isi au originea
in aceeasi celula susa
(stem), celula stem
hematopoietica sau
hemocytoblast
(eritroblast)
 Eritropoeza

Eritrocitele sunt produse pe tot

parcursul vietii pentru a inlocui
celulele apoptotice/distruse.
 Reglarea eritropoezei (Feedback)

- Este dependenta de oxigenul de

la nivel renal.

- Eritropoietina,
glicoproteina cu rol de
hormon,este produsa la nivelul
celulelor renale ca raspuns la
scaderea concentratiei de oxigen.

- Eritropoietina stimuleaza
productia de eritrocite la nivelul
maduvei osoase hematopoetiece.
 DEFINITIA ANEMIEI
 In sensul cel mai strict, anemia
reprezinta incapacitatea
functionala a sangelui de a asigura
nivelul optim de O2 la nivel
tisular, necesar unei functii
metabolice adecvate.
 Anemia este de regula asociata cu
scaderea nivelului de
hemoglobina si/sau cu scaderea
hematocritului, si/sau un numar
scazut de eritrocite.
 Diagnosticul unui sindrom anemic se bazează
atât pe semnele clinice cât şi pe examenele de
laborator
 Numărul de eritrocite
Bărbaţi 4,3 –5,5 x 106/mm3
Femei 3,7 – 4,9 x 106/mm3
 Hematocritul
Barbaţi 40,5 – 52,5%
Femei 36,0 – 46,0%
 Hemoglobina
Barbaţi 13-17g/dl
Femei 11-14,5g/dl
 Indicii eritocitari
a) Volumul eritrocitatr mediu 80-100 fl
b) Hemoglobina eritorcitară medie 27-33pg
c) Concentraţia eritrocitară medie 32-36g/dl
d) Indicele de distribuţie eritrocitară 11-15%
 Numărul de reticulocite 0,5-3% din numărul total de eritrocite
30000-120000/mm3
 CLASIFICAREA ANEMIILOR

Ȋn funcţie de valoarea hemoglobinei:

 anemie uşoasă Hb10-12g/dl (femei) şi 10-13,5g/dl (bărbaţi)
 anemie moderată Hb 8-10g/dl
 anemie severă Hb<8g/dl
CLASIFICAREA ANEMIILOR

Ȋn funcţie de valoarea %Rt corectat, anemiile se clasifică

în:
 anemie regenerativă (% Rtc ≥ 3%)
 anemie hipo/aregenerativă (% Rtc < 3%)
 CLASIFICAREA ANEMIILOR

Clasificarea morfologică a anemiilor:

 anemie microcitară şi hipocromă:
a) anemie feriprivă – deficit de fier
b) anemie sideroblastică – sinteza deficitară a hemului
c) talasemii – sinteza deficitară a lanţurilor globinice
 anemie macrocitară şi normocroma:
a) anemie prin carenţă de vitamina B12 şi acid folic
b) anemiile din hepatopatiile cronice (alcoolism)
 anemie normocitară şi normocromă :
a) anemie posthemoragică – hemoragii acute
b) anemia din inflamaţiile cronice – sechestrarea fierului în
macrofage
c) anemiile hemolitice – distrugerea precoce a eritrocitelor
d) anemia aplastică – deficit al eritropoiezei medulare
e) drepanocitoza - defect genetic în sinteza hemoglobinei
f) anemia feriprivă (la debut)
CLASIFICAREA ANEMIILOR
Ȋn funcţie de etapa eritropoietică interferată, anemiile pot
apărea astfel:

 lezarea măduvei cu imposibilitatea diferenţierii celulelor

reticulocitare în proeritroblaşti: anemii de tip aplastic
 prin tulburările eritropoiezei cu blocarea diviziunii sau
maturaţiei celulare: anemii megaloblastice şi anemii
feriprive
 prin scurtarea duratei de viaţă a eritrocitelor: anemii
hemolitice
 prin pierderi externe de eritrocite: anemii
posthemoragice
Din punct de vedere fiziopatologic anemia reprezintă un
bilanţ negativ, determinat:

 de scăderea producţiei eritrocitare sub limitele

fiziologice normale
 de pierderi eritrocitare crescute care depăşesc
posibilităţile de compensare ale eritropoiezei
 ambele mecanisme
 Anemii prin hipofuncţia măduvei hematogene:

1. Scăderea producţiei eritrocitare 2. Scăderea producerii de

A. Deficit de vitamina B12/ acid hemoglobină
folic
- Anemii megaloglastice: A. Deficit în sinteza hemului
a) anemia Biermer Anemia feriprivă
b) anemia prin lipsa de acid folic Anemia sideroblastică
B. Alterarea stem din maduva B. Deficit în sinteza
hematogenă hemoglobinei
Anemii hipoplazice şi aplazice Talasemii
C. Invazia măduvei cu celule
străine
Anemii mieloftizice
 Anemii prin distrugerea sau pierderea
crescută a eritrocitelor
1. Anemii hemolitice prin defect
eritrocitar
A. Eritrocite în forma anormală (defect
de membrană)
Microsferocitoza ereditară
Eliptocitoza ereditară
B. Eritrocite cu Hb anormale
(hemoglobinopatii)
Drepanocitoza (HbS)
Talasemii
Hemoglobina C
C. Eritrocite cu conţinut enzimatic
anormal (enzimopatii)
Deficit de G-6-P-D
D. Hemoglobinuria paroxistică nocturnă
2. Anemii hemolitice prin defect
extraeritrocitar
A. Hemolitice prin anticorpi:
- izoanticorpi: Transfuzii incompatibile
în sistem ABO, Rh, Boala hemolitică
a npu-născutului
- autoanticorpi: Colagenoze, tumori,
LLC, Boala Hodgking, mielom
B. Hemolitice prin: factori infecţioşi,
factori chimici, factori fizici, factori
parazitari
3. Anemii prin pierderi excesive de
eritrocite normale
Hemoragii interne sau externe
Hemoliză
III. Clasificarea anemiilor in
functie de mecanism :
1. Hemoragii
- Acute – traumatisme
- Cronice – leziuni gastrointestinale, ginecologice,
etc.
Clasificarea anemiilor in functie de
mecanism:
2. Rata crescuta de distrugere (anemii hemolitice)
a) Anomalii intrinseci (intracorpusculare) ale eritrocitelor
Ereditare:
- Anomalii de membrana (sferocitoza, elliptocitoza)
- Deficite enzimatice (G6PD)
- Sinteza de Hb anormale (thalassemia, siclemia, etc.)
Dobandite:
- Defecte membranare (hemoglobinuria paroxistica nocturna)
b) Anomalii extrinseci (extracorpusculare)
Mediate imun (erithroblastosis fetalis, autoAc idiopatici, etc.)
Trauma mecanica
- Anemia hemolitica microangiopatica (purpura trombotica trombocitopenica, CID)
- Anemia hemolitica cardio-traumatica
Infectii (malarie)
Subst.chimice (intoxicatia cu plumb)
Hipersplenism
 Clasificarea anemiilor in functie de
mecanism
3. Productie deficitara de eritrocite
a) Alterarea proliferarii si diferentierii celulei stem pluripotente
- Anemia aplastica, anemia din insuficienta renala, anemia din
boli endocrine, etc.
b) Alterarea proliferarii si maturarii eritroblastilor
- Sinteza deficitara a ADN (deficitul de B12 si acid folic)
- Sinteza deficitara a hemoglobinei (anemia feripriva,
thalassemia)
- Mecanisme multiple (anemia sideroblastica, anemia din infectii
cronice, etc)
ANEMIILE NORMOCROME MACROCITARE
(anemii megaloblastice)
Deficit de vitamina B12 si/sau acid folic

Acid Folic
Vitamina B12
 ANEMIILE MEGALOBLASTICE
 Aceste sindroame anemice sunt cunoscute sub numele de
anemii megaloblastice deoarece precursorii medulari
prezintä forme deosebit de mari — megaloblaşti, iar în
periferie apar celule cu un VEM crescut — macrocite, dar
normal încărcate cu hemoglobină (HEM şi CHEM cu valori
în limitelele normalului).
 Ȋntreaga linie a precursorilor medulari prezintă forme
neobişnuit de mari, iar nucleul este disproportionat de mic
în report cu mărimea celulelor.
 Pe măsură ce se realizează maturarea celulară începe sinteza
de hemoglobină, iar cromatina nucleară se degradeaza.
 Conţinutul în hemoglobină este normal, fapt pentru care
anemiile macrocitare sunt morfologic clasificate drept
anemii normocrome.
 Cauza acestor anemii este deficitul de catalizatori — Vitamina
B12 şi/sau acid folic.
 Vitamina B12 şi acidul folic au rol esenţial de coenzimă în
sinteza ADN-ului, factor al multiplicării celulare.
 Carenţa acestor substanţe se răsfrânge asupra seriei eritroblastice
prin perturbarea diviziunii celulare la nivelul măduvei, tocmai
datorită inhibiţiei sintezei de ADN, fapt ce determină "blocarea
mitozelor".
 Sinteza de ARN, factorul de maturare al metabolismului
citoplasmatic, nu este afectată şi în felul acesta rezultă un
dezechilibru ADN/ARN, dezechilibru care în final va duce la
instituirea unui asincronism între maturarea nucleară deficitară şi
cea citoplasmatică normală.
 Produsul final al acestui proces este o celulă foarte mare, tânără,
megaloblast, a cărei formă matură poartă denumirea de
macrocit.
Anemie megaloblastica prin deficit de
vitamia B12
Forme
 Primara – ereditara – Biermer
 De cauza imuna – Ac anticelula parietala si/sau Ac antifactor
intrinsec
 Secundara – dobindita – parabirmeriana
 Deficit de aport (necesar = 3 – 5 μg/zi)
 Deficit de FI
 Competitie (diphyllobothrium latum)
 Deficit de absorbtie
 Deficit de transport
Anemiile megaloblastice prezinta două mari forme:
1. Anemii megaloblastice prin carenţă de vitamina B12
 Anemie megaloblastica prin deficit primar de vitamina
B12, formă ereditară, boala Addison-Biermer;
 Anemii megaloblastice secundare, parabirmeriene.
2. Anemii megaloblastice prin deficit de acid folic.
 Lipsa factorului intrinsec care duce la carenta de vitamina B12 poate
fi:
- ereditara — primară — caracteristic anemiei pemicioase Biermer, sau
- dobândită — secundară — caracteristic anemiilor parabiemeriene.

 Cea mai frecventă consecinţă a deficitului de vitamina B12 este

anemia pernicioasă, termen utilizat pentru anemia megaloblastică
datorată lipsei factorului intrinsec, cauza primara fiind atrofia
mucoasei gastrice.
 Acest tip de sindrom anemic este considerat drept o boala autoimună
datorită evidenţierii la peste 90% din bolnavi a prezenţei unor
autoanticorpi anticelule parietale ale mucoasei gastrice.
 Mai specific anemiei Biermer sunt anticorpii anti factor intrinsec
prezenţi în ser la peste 56% din pacienţi. Sunt anticorpi de tip IgA şi
IgG, iar rolul lor patogenic este dovedit cert; interferează cu absorbţia
vitaminei B12 prin impiedicarea legării ei de factorul intinsec
(anticorpi blocanţi).
 Boala este mai frecvent întâlnită în peninsula Scandinavica,
Anglia, Wanda. Ca repartiţie pe sexe cel feminin este mai
afectat cu toate că în Statele Unite repartiţia pe sexe pare să
fie egală.
 Alte cauze ale anemiilor megaloblastice includ atrofia
cronică a mucoasei gastrice şi gastrectomiile totale sau
parţiale. Atrofia cronică gastrică poate fi precipitate de
ingestia exagerată de alcool, ceaiuri fierbinţi, fumat. Această
gastrită cronică distruge celulele parietale ale mucoasei
gastrice scăzând în felul acesta secreţia de factor intrinsec,
acid clorhidric şi pepsină.
 Anemia pernicioasă afectează atit precursorii eritrocitari cât
şi cei leucocitari. Cei trombocitari sunt deobicei foarte puţin
afectaţi.
 Modificarile hematopoetice depind în foarte mare masură de
gradul deficitului de vitamina B12 şi de cauzele metabolice care
stau la baza anemiei. Boala se instalează lent.
 Ȋn momentul diagnosticării, de obicei este severă.
 Simptomele precoce sunt de cele mai multe ori ignorate de
pacient: infecţii, ameţeli, tulburări gastrointestinale, cardiace
sau renale. Când hemoglobina scade semnificativ, 7-8g%,
indivizii prezintă simptomele clasice ale unui sindrom anemic
(slăbiciune, oboseală, parestezii ale degetelor şi picioarelor,
tulburări ale mersului etc.).
 Bolnavii se mai pot plânge de pierderea apetitului, dureri
abdominale, scădere ponderală, dureri la nivelul limbii care este
netedă şi roşiatică (glosita Hunter). Tegumentele pot deveni
galbene datorită combinaţiei de paloare cu icter.
Anemie megaloblastica prin deficit de
acid folic

 Secundara
 Deficit de aport (necesar = 50 μg/zi)
 Deficit de captare
 Necesitati crescute
 Malabsorbtie
 Medicamente – aminopterina sau metotrexat
 Carenta de acid folic care se produce datorită aportului
insuficient, în cele mai multe cazuri, duce Ia o anemie
macrocitară cu hematopoeză megaloblastică identică celei prin
deficit de vitamina B12.
 Această carenţă este mai frecvent întâlnită decât cea prin lipsa
cobalaminei (vitamina B12) apărând în special la alcoolicii
cronici, sau în alte tulburări de absorbţie.
 Manifestările clinice sunt similare cu cele din anemia
pernicioasă cu excepţia sindromului neurologic care lipseşte.
 Primară
- ereditară – anemia Biermer
- de cauza imună – Ac anticelulă parietală şi/sau Ac
antifactor intrinsec

 Secundară – dobândită – parabirmeriană

 Deficit de aport (necesar = 3 – 5 μg/zi), în special veganii
 Afecţiuni gastrice: atrofie a mucoasei gastrice,
gastrectomie/ chirurgie bariarică, gastrită
 Afecţiuni ale intestinului: RCUH, boala Crohn, rezecţie
de ileon sau bypass
 Agenţi care blochează absorţia: inhibitori de pompa de
protoni, neomicin, metformin
 Anemii hipocrome microcitare
Tests Anemia Feripriva Anemia cronica simpla Talasemia Anemia sideroblastica

FSP Micro/hypo Normal micro/hypo Micro/hypo with targeting Variable

Sideremia (μg/dL) <30 <50 Normal /crescut Normal /crescut

CTLF (μg/dL) >360 <300 Normal Normal

Satturatia transferinei <10 10–20 30–80 30–80

Feritina(μg/L) <15 30–200 50–300 50–300

Hemoglobina-Electroforeza Normal Normal Modificata in β thalasemie Normal

poate fi normal in α
thalassemia
 ANEMIA FERIPRIVĂ
 Are la bază o carenţa de fier, oligoelement absolut necesar
procesului de eritropoieză, fiind constituient al hemului.
 Anemiile feriprive pot apărea în condiţii variabile:
- aport scăzut – alimentaţie săracă în fier sau o carenţă
multifactorială
- nevoi crescute de fier – în perioada de creştere, la
prematuri, la sugari, la adolescenţi, în sarcină şi alăptare
- absorţie deficitară a fierului - în scăderea acidităţii
gasrice, în rezecţii de stomac şi duoden, pelagră,
enterocolite cronice, leziuni întinse ale peretelui intestinal
- scăderea sintezei hepatice de transferină (hepatite cronice)
cu depunerea fierului în ţesuturi şi cu transport insuficient
a acestuia spre MO
- pierderi– în hemoragii cronice, repetate, în cantităţi mici
 Anemiile feriprive uşoare ar putea să nu provoace simptome
evidente. Dacă anemia este accentuată simptomele pot fi:

 slăbiciune, oboseală şi lipsa rezistenţei la efort

 dispnee de diverse grade
 cefalee
 dificultăţi în concentrare
 irascibilitate
 stare de ameţeală
 tegumente palide
 dorinţa de a ingera substanţe care nu sunt neapărat comestibile
(sindom pica).
 tahicardie, unghii foarte fragile (Koilonichie), buzele crăpate,
limba depapilată (netedă) şi dureroasä.
 Nou născuţii şi copii mici – deficit de creştere şi modificări
somatice şi tulburări de dezvoltare intelectuală.
 ANEMIA SIDEROBLASTICĂ

Anemiile sideroblastice reprezintă un grup heterogen

de anemii caracterizate prin:

 Eritropoieză ineficientă, cauzată de o hemoglobină

modificată.
 Număr crescut de sideroblaşti (eritroblast ce conţine
complexe de Fe depozitate în exces la nivelul
mitocondriei).
 Creşterea nivelului fierului total în organism.
 Eritrocite hipocrome în periferie.
 Anemia sideroblastică poate fi
 ereditară - este rar întâlnită şi în aproape toate cazurile a
fost identificată la bărbaţi
 dobindită – cea mai frecventă formă şi în cele mai multe
cazuri se datorează unor medicamente (izoniazidă,
cloranfenicol, fenilbutazonă) sau intoxicaţiilor cu etanol,
plumb, cupru.
 Mecanismul de producere al acestor anemii nu este pe
deplin elucidat; totuşi există dovezi care arată lipsa sau
scăderea activităţii unor enzime care controlează sinteza
hemului.
 Ȋn sângele periferic apar eritrocite mici, hipocrome, de
mărimi şi forme variate (anizocitoză cu poikilocitoză), cu
stigmatele încărcării în exces cu fier (corpusculii
Pappenheimer).
 Nivelul scăzut al hemoglobinei stimulează eritropoieza fapt
care provoacă o hiperplazie medulară şi în felul acesta se
perpetuează anemia.
 Din punct de vedere al simptomatologiei clinice pe lângă
manifestările cardiovasculare şi respiratorii, comune
oricărui sindrom anemic, indivizii cu anemie sideroblastică
pot prezenta semne care să ateste supraîncărcarea cu fier:

 Hepatosplenomegalie moderată — deşi funcţia ficatului

poate fi normală sau doar uşor modificată;
 Pigmentaţie anormală a pielii coloraţie bronz;
 Manifestări din partea altor organe ca urmare a
supraîncărcării cu fier (insuficienţă renală, tulburări de ritm
cardiac).
 TALASEMII
 Sunt anemii induse genetic, caracterizate prin alterarea sintezei
Hb, datorită scăderii ratei de producţie a unor lanţuri ale
globinei (α, β, γ, δ ).
 Deoarece pentru sinteza Hb este necesară ansamblarea a 2
perechi de lanţuri de globină diferite, lanţurile sintetizate
normal vor fi în exces faţă de lanţurile cu sinteza anormală, a
căror rata de producţie este scăzută. Excesul se acumulează
intraeritrocitar, hematia devine instabilă şi este distrusă.
 Dezechilibrul dintre ratele de producţie a diferitelor lanţuri de
globină reprezinta marca tuturor tipurilor de talasemii.
 Denumirea tipului de talasemie se face după tipul lanţului cu
sinteza deficitară sau absentă. Ex: talasemia beta + = producţie
scazută a lanţurilor beta ;
talasemie beta 0 = producţie absentă a lanţurilor beta.
 Consecutiv scăderii producţiei unor lanţuri de globină se
produce scăderea Hb în hematii. Apar astfel:
 hipocromia;
 microcitoza.
 forma specifică a hematiilor în “semn de tras la ţintă”.
 Alfa-talasemia

 este o afecţiune rară

 apare prin deleţia uneia sau mai multor gene care
controlează sinteza lanturilor alfa ale globinei,vor
aparea hemoglobin anormale-Bart”s,H
 heterozigotii (talasemia alfa minora)– nu prezintă
simptomatologie clinică şi nici anomalii ale testelor de
laborator
 homozigotii (talasemia alfa majoră) – în forma cea mai
severă produce decesul intrauterin al fătului (hidrops
fetal); apare datorita faptului că fără sinteza lanturilor
alfa nu se poate sintetiza hemoglobina F
 Beta-talasemia

 apare prin deleţia uneia sau mai multor gene care

controlează sinteza lanturilor beta ale globinei.
 heterozigotii (talasemia beta minora) – sunt asimptomatici
sau prezintă simptomele unei anemii uşoare
 homozigotii (talasemia beta majoră – anemia Cooley) –
prezintă simptome adeseori severe, prin următoarele
mecanisme:
 deficitul de HbA1 poate fi numai parţial compensat de
creşterea producţiei de HbA2 şi HbF;
 lanţurile libere alfa, în exces, formează incluzii
intraeritrocitare insolubile şi produc leziuni ale membranei
hematiei;
 Beta-talasemia

 încorporarea fierului în hematii este excesivă → sideroacrezia; fierul

se acumuleaza în exces şi în organe → hemocromatoză; acumularea
fierului este agravată şi de transfuziile terapeutice repetate;
 excesul de fier în cord şi ficat poate duce la insuficienţă cardiacă şi
insuficienţă hepatică.
 deşi rezistenţa osmotică a hematiilor e crescută, vulnerabilitatea lor
mecanică este mare → hemoliza rapidă în splină → splenomegalie şi
hipersplenism (răspuns hematopoietic excesiv la anemie).
 HbF produsă în cantităţi crescute are o afinitate crescută pentru
oxigen → eliberare dificilă a O2 spre ţesuturi → stimularea producţiei
de eritropoietină (dar cu o eritropoieză ineficientă datorată defectului
genetic) → creşterea masei de ţesut eritropoietic → hiperplazie
medulară → expansiunea şi deformarea oaselor.
 deces înainte de pubertate prin insuficienţă cardiacă sau/şi hepatică.
 ANEMIA POSTHEMORAGICĂ ACUTĂ

 Etiologie: este provocată de o hemoragie externă sau internă

acută, abundentă. Cauzele principale sunt hemoragiile traumatice
şi hemoragiile medicale: diateze hemoragice, hemoragii digestive
(melenă, hematemeză), genitale (în special la femei), uneori
hemoptizii şi hematurii abundente şi, exceptional, epistaxis.

 Simptomeie care apar în primele ore nu se datorează anemiei

(care apare mai târziu), ci reducerii volumului de sânge circulant.
Anemia apare când afluxul de lichide din ţesuturi trece în patul
vascular pentru compensarea masei sanguine, diluând elementele
figurate ale sângelui.
 Simptomatologie: în prima fază, de scădere a masei sanguine,
după o pierdere mare de sânge, bolnavul este palid, prezintă
transpiraţii reci, puls slab şi frecvent, hipotensiune arterială,
dispnee, nelinişte, senzaţie de sete, ameţeli. Dacă hemoragia
continuă, se instalează colapsul vascular (oligurie, prăbuşirea
tensiunii arteriale, cianoza, extremităţi reci). Ȋn faza de anemie
apar semnele obişnuite.

 Ȋn prima fază, urmărirea pulsului şi a tensiunii arteriale este mai

importantă decât numărul hematiilor şi determinarea
hemoglobinei. Ȋn timpul hemoragiei, examenele de laborator
arată creşterea numărului de hematii, a hemoglobinei,
hematocritutui, leucocitoză şi trombocitoză. După câteva ore se
produce afluxul de lichide tisulare în vase, ceea ce determină
scăderea hemoglobinei şi a hematiilor. Anemia este normocromă
si reticulocitele cresc dupa primele 48 de ore. Criza reticulocitară
anunţă instalarea fazei de reparaţie.
 ANEMII HEMOLITICE

 Definiţie: anemiile hemolitice sunt stări patologice în care

distrugerea hematiilor depăşeşte capacitatea de regenerare
medulară. Anemia apare atunci când durata medie de viaţă a
hematiei scade sub 20 de zile, depăşind producerea medulară de
hematii. Este cunoscut ca durata medie de viaţă a unei hematii
este de 120 de zile şi că maduva normală îşi poate mari debitul
de formare a hematiilor de 5 - 6 ori. Anemia hemolitică va
aparea, deci, când hemoliza depăseşte de 6 ori debitul
hematopoietic obişnuit.

 Clasificare:
- anemii hemolitice cu defect genetic eritrocitar care pot fi
datorate caracterului anormal al formei hematiei, hemoglobinei
sau enzimelor
- anemii hemolitice cu defect dobândit.
Anemiile hemolitice
 Defect intracorpuscular  Defect extracorpuscular
 De membrana:  Autoimune - Ac
 Microsferocitoza ereditara,  la cald
 Eliptocitoza etc  la rece
 Enzimopatie  Hemoliza mecanica
 Deficit de G-6PD,  Hemoliza chimica
 Deficit de gluthation etc
 Hemoglobinipatii
 Cantitative - Sdr talasemice
 Calitative - siclemia
 Anemii hemolitice cu defect genetic

 Anemia hemolitică sferocitară- (icterul hemolitic congenital sau

boala MinkowskiChauffard) este o boala transmisa genetic, cu
evoluţie cronică, care afectează egal ambele sexe.
 Hemoliza se datoreaza formei sferice a eritrocitelor care
generează fragititatea osmotică crescută, sechestrarea şi
distrugerea prematură în splină.
 Primele semne apar din copilărie, sub forma unor puseuri şi se
caracterizează prin icter sau subicter, splenomegalie şi anomalii
constitutionale (craniu „în turn", lătirea nasului - tip mongoloid).
 Starea generală este bună. Uneori, survin însă crize de
deglobulinizare, în cursul cărora apare tabloul hemolizei acute:
vărsături, febră, dureri abdominale, tahicardie, splenomegalie,
paloare
 Tabloul sanguin prezintă anemie, rezistenţă globulară
scăzută, microsferocitoză (scade diametrul transversal şi
hematia creşte în grosime fără să modifice volumul
eritrocitar mediu).
 Numărul reticulocitelor este mult crescut.
 Hiperbilirubinemia indirectă, urobilinuria şi măduva sternală
foarte activă completează tabloul de laborator.
 Boala evoluează cronic, cu perioade de remisiune şi agravare.
 Eliptocitoza sau ovalocitoza ereditară este tot o boală
familială, care are la baza o anomalie a membranei
eritrocitelor, cu apariţia unor eritrocite alungite. 90%
dintre cazuri sunt asimptomatice. Splina poate fi uneori
crescută; alteori apare şi sindromul hemolitic.
 HEMOGLOBINOPATIILE sunt afecţiuni ereditare care au la
bază deficienţa sintezei de Hb, consecinţă a unei anomalii
genetice în formarea globinei. Hb adultă este înlocuită cu
Hb anormală. Dintre hemoglobinopatii, cele mai cunoscute
sunt
 drepanocitoza sau siclemia, caracterizată prin eritrocite în
formă de seceră - anemie hemolitică cronică, cu puseuri
acute, ocluzii vasculare care pot simula un abdomen acut,
litiază biliară, osteoporoză
 sindroamele talasemice
 Siclemia
Clasificare citometrica:
normocroma, normocitara

Clasificare
eritrocinetica:
hemolitica,
normorgenerativa

Mecanism: sinteza anormala a

structurii globinei (mutatie punctiforma
ce duce la substitutia aminoacizilor in
lantul beta al hemoglobinei)
Siclemia (drepanocitoza)
 Anemia falciforma
 Hemoglobina S
 Anemii hemolitice cu defecte dobândite

 Hemoliza este produsă de factori externi hematiei.

 Cauzele sunt foarte variate: boli infecţioase (malarie, pneumonie atipică,
septicemii), factori toxici (benzen, anilina, arsen, fenithidrazina), dar cele mai
frecvente sunt anemiile hemolitice imune. Când anticorpii sunt fixaţi pe
hematii, sunt puşi în evidenţă prin testul Coombs direct; când sunt liberi în ser,
prin testul Coombs indirect.
 Simptomele depind de intensitatea hemolizei. Ȋn formele acute şi în crizele
acute de deglobulinizare ale formelor cronice, apar semne de hemoliză acuta:
frison, febră, cefalee, dureri abdominale, vărsături, uneori stare de şoc cu
hemoglobinurie şi anurie (tubulonefrită). Ȋn formele cronice, diagnosticul este
sugerat de scăderea numărului de hematii şi a Hb, hiperbilirubinemie indirectă,
urobilinurie, reticulocitoză, hipersideremie, scaune hipercolorate, eritropoieza
medulară foarte activă, splenomegalie şi icter (pronunţat în crizele acute,
discret în fazele cronice)
 Uneori, se adaugă leucopenie şi trombocitopenie.
Anemiile hemolitice autoimune
 Efect
 Aglutinanti
 hemolizanti
 Identificare
 Ac completi identificati in prezenta Ag
 Ac incompleti test Coombs
 Amplitudinea termica
 La cald
 La rece
 Tip
 IgG
 IgM
 ANEMII AUTOIMUNE

 Anemiile autoimune sunt anemii hemolitice în care anticorpii

sunt îndreptaţi împotriva unor antigene de pe membrana
hematiilor.
 Caractere generale
- dacă anticorpii sunt de tip IgG, hemoliza poate apare la orice
temperatură; se produc, în general, la anumite medicamente.
- dacă anticorpii sunt de tip IgM, hemoliza apare la temperaturi
scăzute (sindromul de aglutinare la rece); acest sindrom poate
avea 2 tipuri de manifestări: poate fi tranzitoriu, în cazul în care
însoţeşte mononucleoză infecţioasă sau infecţiile cu Mycoplasma
pneumonia; poate apăre sub forma hemoglobinuriei paroxistice
la rece, când hemoliza are loc invariabil, prin expunere la
temperature scăzute.
-
 ANEMII AUTOIMUNE

Anemiile hemolitice alloimune – anticorpii de tip IgG sunt

sintetizaţi împotriva unor antigene de pe membrana
eritrocitară (antigene non-self) – anemii prin
incompatibilitate ABO sau Rh (transfuzii sau sarcina cu
incompatibilitate Rh – mama Rh -, tata Rh +).
 Caracterele anemiilor autoimune se suprapun peste
caracterele anemiilor hemolitice.
 ANEMII APLASTICE

 Sunt afecţiuni caracterizate prin incapacitatea măduvei

osoase de a forma precursori eritroizi; maduva osoasă este
hipo sau acelulară, de aceea se produce pancitopenie
(anemie, leucopenie, trombocitopenie); rar, aplazia este
selectivă, numai pe linia eritrocitară.
 Anemia aplastică eritrocitară pură
- ereditară – sindomul Diamond-Blackfan
- dobândite – idiopatice, în cadrul limfoamelor, infecţiilor
 Anemii aplastice însoţite de trombocitopenie şi leucopenie
- ereditară – anemia Fanconi – autosomal recesivă, asociată cu
anomalii cardiace, renale, anomalii ale scheletului şi ale pielii
- dobândite:
- idiopatice
- prin agenti fizico-chimici – radiaţii ionizante, radioterapia,
chimioterapia, insecticide, cloramfenicol
- imune – prin limfocite T citotoxice care produc IFN gama şi TNF
alfa care induc apoptoza celulelor stem pluripotente
- prin infecţii – complicaţii deosebit de severe ale mononuclozei
infecţioase, hepatitelor, SIDA
- prin infiltrate medulare (anemii mieloftizice) – în tumori,
limfoame etc.
 Fiziopatologia manifestărilor clinice
 scăderea producţiei eritrocitelor → sindrom anemic
 scăderea producţiei trombocitelor → tulburări ale hemostazei
primare (purpura, peteşii, hemoragii uşoare)
 scăderea producţiei de leucocite → scăderea apărării
impotriva infecţiilor.