MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ „MED FARM SPERANŢA „ TÂRGU MUREŞ

DOMENIUL SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE

COORDONATOR PROIECT ABSOLVENT

BLAGA EUGENIA ASZALOS (KEDEI) ZSUZSANNA

TG MUREȘ 2020

1
 MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ „MED FARM SPERANŢA „ TÂRGU MUREŞ

DOMENIUL SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

INGRIJIREA BOLNAVULUI DUPĂ

COLECISTECTOMIE

COORDONATOR PROIECT ABSOLVENT

BLAGA EUGENIA 2020 ASZALOS (KEDEI) ZSUZSANNA

2
 MOTTO

Trebuie să poți simți durerea și zbuciumul sufletesc al pacientului și să dorești să

il ajuți. E necesar să fii bun și să ai multă răbdare. Trebuie să dorești mereu să
inveți mai multe despre ingrijirea pacienților și despre medicinș.

Tadashi Hatano, Japonia

3
 CUPRINS
1. CAPITOLUL I
1.1.Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a vezicii biliare.........................6

1.1.1Anatomia si fiziologiaa vezicii biliare.............................................................6

1.2.Prezentarea teoretica a boli ....................................................................................7

1.2.1.Definitie.............................................................................................................9

1.2.2.Etiologie...........................................................................................................10

1.2.3.Patogenie..........................................................................................................10

1.2.4.Simptomatologie..............................................................................................11

1.2.5.Tratament........................................................................................................13

2. CAPITOLUL II
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNĂRII PÂNA LA
EFECTUAREA INTERVENȚIEI ................................................................................15

2.1.Internarea pacientului în spital.................................................................................15

2.2.Asigurarea condițiilor de spitalizare........................................................................ 16

2.3.Asigurarea conditiilor de igienice pacientilor internati............................................16

A - Pregatirea patului si accesoriilor lui............................................................16

B - Schimbarea lenjeriei de pat...........................................................................17
C -Asigurarea igienei personale, corporale și vestimantare a pacientulu....20
D -Efectuarea toaletei generale și pe regiuni a pacientului imobilizat............20
E-Observarea poziției pacientului în pat...........................................................24
F -Schimbarea poziției și mobilizarea pacientului...........................................26
G -Captarea eliminarilor................................................................................. 27
2.4.Supravegherea funcțiilor vitale.....................................................................................28

4
2.5.Alimentația bolnavului...................................................................................................35

2.6.Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului......................................36

2.7.Recoltarea produselor biologice si patologice..............................................................37

2.8.Tehnici impuse de afecțiune..........................................................................................40

2.9.Pregătirea preoperatorie și îngrijiri postoperatorii....................................................42

2.10.Educația pentru sănătate............................................................................................46

2.11.Externarea pacientului................................................................................................47

3.CAPITOLUL III..............................................................................................................48

3.1.PREZENTARE CAZ......................................................................................................48

CAZUL NR.1......................................................................................................................51

4. CONCLUZII.................................................................................................................................57

BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................59

5
 CAPITOLUL I
1.1 1.1. Prezentarea notiunilor de anatomie si fiziologie a vezicii biliare

1.1.1Anatomia si fiziologiaa vezicii biliare

Bila şi vezica biliară. Rol şi structură

Digestia este una dintre cele mai complexe funcţii ale organismului uman. Aparatul digestiv
are rolul de a transforma alimentele în substanţe nutritive, adică în compuşi uşor de absorbit ce
către organism. Bila survine în emulsionarea şi absorbţia lipidelor.

Aparatul digestiv este format din: tubul digestiv – cavitatea bucală, esofag, stomac, intestin
subţire şi colon, plus glande anexe: glandele salivare, pancreasul şi ficatul. Fenomenele
digestive se produc independent de voinţa umană după ce alimentele ajung în esofag.
Recăpătăm controlul voluntar al digestiei doar în momentul expulsiei anale.
Bila este produsul de secreţie al hepatocitelor din ficat şi intervine în procesele de
emulsionare şi absorbţie a lipidelor. În 24 de ore ficatul secretă aproximativ 1.200 de ml de
bilă care este depozitată în vezica biliară. Capacitatea maximă de depozitare a vezicii biliare
este de 70 de ml – ceea ce înseamnă că bila suferă procese intense de concentrare în vezica
biliară (apa din bilă este absorbită).

Structura

Vezica biliară este formată dintr-un strat de celule musculare (ţesut muscular neted). Din
interiorul ficatului porneşte canalul hepatic comun ce se continuă cu canalul cistic, care ajunge
în vezica biliară. Din canalul cistic porneşte canalul biliar comun ce se deschide în
duoden. Bila formată în interiorul ficatului este captată de canalul hepatic comun şi se varsă
în vezica biliară prin canalul cistic. După ce este concentrată şi digestia alimentelor a început,

6
vezica biliară se contractă şi bila ajunge din canalul cistic în canalul biliar comun. În acest mod
bila ajunge în duoden, unde poate să-şi îndeplinească rolurile.

Compoziţia
Bila este secretată încontinuu de către ficat, dar este eliberată doar în perioadele digestive. Bila
este un lichid a cărui culoare şi compoziţie diferă, în funcţie de locul unde se găseşte – ficat sau
vezică biliară. Bila hepatică este galben-aurie şi limpede. pH-ul este alcalin, de 8 – 8,6. Bila
veziculară este verde-brun, tulbure şi cu un pH-ul de 7 – 7,6. În vezica biliară este absorbită
apa şi bila se concentrează de 8-10 ori.

Compoziţia bilei este reprezentată de săruri biliare, pigmenţi biliari, colesterol, lecitină, acizi
graşi şi mucină. Se mai găsesc şi cloruri de Na, K sau Ca, bicarbonaţi şi fosfaţi. Bila nu este un
suc digestiv propriu-zis, deoarece nu conţine enzime digestive.

Sărurile biliare – au acţiune de tip detergent, adică scad tensiunea superficială a particulelor
mari (de grăsime) şi favorizează fracţionarea acestora pentru emulsionare. Un alt rol al
sărurilor biliare este de a transporta acizii graşi din interiorul lumenului până la peretele
intestinal de unde vor fi absorbite.

Pigmenţii biliari – bilirubina şi biliverdina (sunt produse prin distrugerea hematiilor) sunt
excretate prin bilă. După ce sunt eliminate, ajung în intestin şi se transformă în urobilinogen
(dă culoare urinei) şi stearcobilinogen (dă culoare materiilor fecale).

Colesterolul – se găseşte sub formă liberă în bilă. Provine atât din alimentaţie, cât şi din
sinteza hepatică. După ce ajunge în intestin, colesterolul este reabsorbit sau eliminat prin
materiile fecale.

Rolurile Rolul principal al bilei este de a interveni indirect în digestia şi absorbţia grăsimilor
prin emulsionarea acestora şi activarea lipazei pancreatice (o enzima secretată de pancreas cu
acţiune lipolitică puternică). Odată cu absorbţia grăsimilor, se absorb vitaminele liposolubile –
A, D, E şi K, colesterolul şi fierul. Bila favorizează peristaltismul intestinal (poate produce

7
efecte laxative) şi neutralizează aciditatea sucului gastric când ajunge în intestin.
Reglarea secreţiei biliare
Reglarea secreţiei de bila se face pe cale nervoasă şi pe cale umorală. Reglarea nervoasă este
asigurată prin influenţa vagului. Stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic inhibă secreţia
biliară.

Reglarea umorală este asigurată chiar de către bilă, în principal în timpul digestie, când bila
ajunge în intestin şi este absorbită de sânge. Prin vena portă se va reîntoarce la ficat şi va
determina creşterea secreţiei de bilă (mecanism de feedback pozitiv). Secreţia biliară mai creşte
şi prin mecanisme endocrine – secretină, gastrină, colecistokinină, glucagonul şi histamină
(aceste substanţe cresc producţia biliară).

8
 1.2.Prezentarea teoretica a bolii

1.2.1 Definiția

Litiaza biliara este o afectiune caracterizata prin prezenta de calculi (pietre) in interiorul vezicii
biliare (colecist) si a cailor biliare (conducte anatomice care transporta bila de la ficat la
intestin). Calculii variaza in marime. Vezica biliara (colecistul sau “fierea”, cum mai este
numita popular) este un organ de mici dimensiuni, de forma saculara care se gaseste sub ficat,
cu rolul de a depozita bila secretata de acesta. Bila, produs de secretie hepatic, ajuta la digestia
grasimilor. Calculii biliari pot fi compusi din colesterol si alti constituenti ce se gasesc in bila.
Ca dimensiuni, acestia pot fi de marimea unor granule de nisip si pot ajunge pana la
dimensiunea unei mingi de golf.

Calculii biliari variază ca mărime, de la dimensiunea unei granule de nisip până la o minge de
golf. Unele persoane dezvoltă doar un calcul, in vreme ce la altele apar mai mulți in acelasi
timp.

Persoanele care experimentează simptomele litiazei biliare necesită, de regulă, intervenție

chirurgicală pentru indepărtarea colecistului. Calculii care nu produc simptome nu necesită, de
obicei, tratament.

Tipuri de calculi biliari

Tipurile de calculi care se formează in vezica biliară sunt:

1. Calculii de colesterol – sunt cei mai frecvenți. Au culoarea galbenă și sunt formați din
colesterol care nu a fost solubilizat, dar și din alti compuși.
2. Calculii pigmentari – sunt bruni sau de culoare neagră și se formează când bila conține prea
multă bilirubină.

9
1.2.2. Etiologie Patogenie.

Nu se cunoaște cauza exactă apariției calculilor biliari. Unele dintre cauze pot fi:

-Excesul de colesterol din bilă. In mod normal, bila conține suficiente substanțe necesare
pentru a solubiliza colesterolul produs de ficat. Dar, in cazul in care ficatul secretă mai mult
colesterol decât poate bila solubiliza, se pot forma cristale și, in final, calculi de colesterol.

-Excesul de bilirubină din bilă. Bilirubina este un compus format in urma distrugerii celulelor
roșii din sănge. Când există anumite afecțiuni (printre care ciroza hepatică, infecțiile de tract
biliar și unele boli de sânge, cum este siclemia), ficatul produce mai multă bilirubină, ceea ce
contribuie la formarea calculilor biliari de bilirubină.

-Funcționarea incorectă a vezicii biliare. Când vezica biliară nu evacuează complet bila sau
suficient de des, acest lucru duce la concentrarea bilei și la formarea calculilor biliari.

Factori de risc

Există mai multi factori de risc implicați in apariția litiazei biliare:

Sexul feminin

Vârsta peste 40 de ani

Sedentarismul

Sarcina

Excesul ponderal și obezitatea

Pierderea rapidă in greutate

Dieta bogată in grăsimi animale și săraca in fibre

10
Dietă bogată in colesterol

Dietă săracă in fibre

Cazurile de litiază biliară din familie

Prezența unor boli hepatice sau a diabetului

Administrarea unor medicamente care conțin estrogen (contraceptive orale sau terapii
hormonale)

1.2.4.-Simptome

Litiaza biliară poate să nu dea simptome. Când calculii obstructionează căile biliare, pot să
apară manifestări precum:

-Durere instalată brusc in partea superioară a abdomenului și care crește rapid in intensitate

-Durere intensă, bruscă, in mijlocul abdomenului, sub stern și care crește rapid in intensitate

-Durere care iradiază spre spate, intre umeri

-Durere in umărul drept

-Balonare

-Indigestie

-Greață și vărsături

Durerea din litiaza biliară poate dura intre câteva minute și câteva ore.

11
Complicații

Printre complicațiile litiazei biliare se află:

Inflamația vezicii biliare (colecistita) – apare când calculul blochează gâtul vezicii biliare și
determină inflamația acesteia; produce dureri severe și febra.

Obstrucția canalului biliar comun, prin care se drenează bila din vezica biliară sau ficat in
intestinul subțire; poate cauza icter și infecția canalelor biliare

Obstrucția canalului pancreatic, care pornește de la nivelul pancreasului câtre canalul biliar
comun și prin care circulă sucurile pancreatice care ajută la digestie; favorizează inflamația
pancreasului (pancreatita), manifestată prin dureri intense și constante. Pancreatita impune
spitalizare.

Cancerul vezicii biliare. Persoanele cu istoric de litiaza biliară prezintă risc crescut de a
dezvolta cancer de vezica biliară. Este totuși o formă rară de cancer; astfel, deși riscul este
crescut, probabilitatea de a face cancer de vezica biliara este totusi foarte mic

Dureri abdominale atât de intense incât nu se stă liniștit sau nu se găsește o pozitie
confortabilă Ingălbenirea (icter) a pielii/tegumentelor și a albului ochilor (conjunctiva)

Febra inaltă cu frisoane

Diagnostic

Medicul poate recomandă una dintre urmatoarele investigații:

Ecografie abdominală

Tomografie computerizată abdomen

Scintigrafie hepato-biliară

Imagistica prin rezonanța magnetică (RMN)

12
Colangiopancreatografie retrogradă endoscopica (ERCP - endoscopic retrograde
cholangiopancreatography)

implica introducerea unui tub (endoscop) la nivelul stomacului și intestinului subțire. Injectarea
unei substante speciale delimiteaza canalele biliare. Dacă se depistează calculi la acest nivel,
pot fi indepărtați in timpul acestei proceduri.

Analize de sânge – sunt necesare pentru a depista eventuale infecții sau alte complicații
produse de calculii biliari.

1.2.5. Tratament

Daca litiaza biliară nu produce simptome, tratamentul nu este necesar. Medicul va recomandă
atenția manifestărilor posibile ale calculilor biliari ori ale complicațiilor acestora. Apariția
simptomelor specifice litiazei biliare impune tratament. Opțiunile de tratament in litiaza biliară
includ: Intervenție chirurgicală pentru indepărtarea vezicii biliare – care se face adeseori
laparoscopic. După efectuarea acesteia, bila va ajunge din ficat direct in intestinul subtire (nu
va mai fi stocată in colecist). Absența vezicii biliare nu va afecta digestia, dar este posibil ca
după intervenție să apară diaree, care este temporară. Medicamente care să dizolve calculii
biliari. Este nevoie de luni sau ani de tratament pentru ca medicamentele să fie eficiente. Dacă
administrarea tratamentului este oprită, reapare riscul de formare a calculilor. De regulă,
tratamentul medicamentos este indicat pacienților care nu sunt candidați pentru intervenția
chirurgicală.

Prevenție

Poti reduce riscul de aparitie a calculilor biliari adoptand urmatoarele măsuri:

Se mănâncă de trei ori pe zi. Dacă se sare peste mese sau se ține post, crește riscul de apariție a
calculilor biliari.

Să se slăbească treptat. In cazul in care ai nevoie sa slabesti, este bine să pierzi nu mai mult de
0,5 - 1 kg pe săptămână

13
Să se mențină o greutate normală. Obezitatea și excesul ponderal cresc riscul de apariție a
litiazei biliare. Reducerea numarului caloriilor și practicarea activității fizice ajută la
menținerea unei greutăți normale. Odată obținută, se recomandă menținerea greutății.

Puncte-cheie

Calculii biliari sau litiaza biliară reprezintă depozite intărite de bilĂ (pietre) in vezica biliară
sau in cile biliare.

Tipurile de calculi care se formează in vezica biliară sunt: calculi de colesterol și cei
pigmentari.

Excesul de colesterol și de bilirubină se află printre cauzele apariției litiazei biliare.

Calculii biliari pot fi asimptomatici. Când dau simptome, cel mai frecvent este durerea intensă
in partea superioară a abdomenului.

Printre analizele necesare pentru diagnosticarea litiazei biliare se numară ecografia

abdominală, tomografia computerizată, RMN-ul și colangiopancreatografia retrogradă
endoscopică.

Principalul tratament al litiazei biliare este cel chirurgical și constă in indepartarea colecistului.
Intervenția se practică minim-invaziv – colecistectomie laparoscopică.

14
 CAPITOLUL II

2..SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI DIN MOMENTUL INTERNĂRII PÂNA

LA EFECTUAREA INTERVENȚIEI

2.1.Internarea pacientului în spital

Litiaza biliară este o urgență medicală, de aceea formă de internare este cea de urgență, la
serviciul de chirurgie generală.Pacienții sunt preluați de serviciul primire urgențe, înscriși în
registrul de internări, pe baza cărții de identitate și a cardului de sănătate.Tot aici se
complectează Foaia de observație clinică, ea fiind dosarul bolnavului pe perioada internării,
documente medico-legal, științific și de gestiune. In Foaia de Observație se înscriu datele fixe
ale bolnavului, date variabile, date clinice, examinări paraclinice, evolutie, tratament.

Pacientul va fi examinat de către medicul de gardă, asistenta acordă ajutor atât medicului cât și
pacientului în cursul examinării clinice.

Ea va pregăti pacientul pentru examinare, poziționându-l în așa fel încît medicul să poată
explora toate regiunile organismului respectiv în decubit dorsal si va ajuta la dezbrăcarea-
îmbrăcarea pacientului, va servi medicul cu instrumentarul necesar dacă este cazul.

În cadrul diagnosticării litiazei biliare , un rol important îl ocupă anamneza.Pacienții vor fi

întrebați de existența altor afecțiuni în antecedente (personale/familiale) eventuale tratamente
în desfășurare, alergii medicamentoase sau substanțe, consumul de băuturi alcoolice, fumatul și
eventual consumul de droguri, se vor nota în Foaia de observație.

Apoi se măsoară temperatura pacientului, pulsul, frecvența respiratorie și tensiunea arterială.

La indicația medicului se va recolta sânge pentru analize de urgență, grup sanguin, Rh,
hemoleucograma, glicemie, urină (pentru sumar de urină) și se conduce pacientul la ecografie,
radiologie, consult cardiologic si electrocardiogramă.

O dată stabilit diagnosticul de litiază biliară , se pregătește pacientul pentru internare și implicit
pentru intervenția chirurgicală.

15
În primul rând se va cere consimțămîntul pacientului pentru intervenția chirurgicală, la minori
părinții sunt cei care vor da consimțământ scris.

In timpul examinării asistenta va urmări igiena corporală a pacientului și va interveni dacă este
cazul. Pacientul va fi rugat să-și schimbe hainele de stradă cu cele de spital, în cazul în care are
și apoi va fi transportat pe secție în vederea internării.Lucrurile sale vor fi predate la magazia
spitalului, pe baza unui bon, care va fi predat pacientului sau aparținatorilor.La registratură se
predau Cartea de identitate, Cardul de sănătate și copie după cuponul de pensie. Dacă pacientul
nu le are asupra sa fiind internat de urgență, actele vor fi aduse ulterior, lipsa lor nu este un
motiv pentru a amâna intervenția de urgență.

2.2.Asigurarea condițiilor de spitalizare

Pentru vindecarea pacienților este absolut necesar asigurarea unor condiții de mediu și de
igiena corespunzătoare. În salon paturile vor fi așezate la distanță pentru a nu se deranja
pacienții între ei, căile de acces la pacient să fie ușor accesibile iar salonul ușor de dezinfectat.
Obiectele uzuale, plosca urinară, vor fi așezate la îndemîna pacienților. Salonul va avea
chiuveta cu oglindă, masă și scaune. Se va aerisi obligatoriu salonul, complectându-se
cantitatea de oxigen consumată de pacienți, si pentru îndepărtarea mirosurilor degajate de
ploști urinare, pansamente, transpirație, dezinfectare.Iluminatul va fi asigurat de ferestre largi
pentru pătrunderea luminii solare. Încălzirea se va regla pentru o temperatura adecvata de 18-
19 C ziua și 16-17 noaptea.O condiție importantă este asigurarea liniștii pacienților pentru a se
putea odihni.Curățenia în salon se va face diminieața, sau ori de câte ori este cazul. Fiecare pat
va avea un sistem de semnalizare pentru cazuri de urgenșă care va fi amplasat la îndemâna
fiecărui pacient.

2.3.Asigurarea condițiilor igienice pacienților internați

A)Pegătirea patului și accesoriilor lui

Patul trebuie să satisfacă necesitățile pacientului, de aceea trebuie să fie comod pentru a-i
asigura odihna și o poziție cât mai adecvată stării sale și să permită accesul personalului
medical pentru executarea intervențiilor ( perfuzie, injecții, pansare, măsurare TA, puls,
etc).Patul trebuie să corespundă pacienților, lungimea cel puțin 2 m, lățimea 80-90 cm, să fie
rezistent în cazul unor pacienți cu greutate corporală mai mare.Pătura va fi din lână moale care

16
se poate spăla/dezinfecta ușor, lenjeria de pat va avea pe lângă cearșaf și mușama și aleză.
Lângă pat va fi amplasat stativul pentru perfuzii și noptiera.

Accesoriile patului sunt:

- salteaua: poate fi confecționată dintr-o bucată sau mai multe bucăți, din burete sau material
plastic;

- 1-2 perne cu lungimea de 75 cm, iar lățimea de 55 cm;

- pătura: confecționată din lână moale să se poata spăla ușor;

- lenjeria de pat: 2 cearșafuri, 2 fețe de pernă, mușama și aleză.

Utilaje auxiliare patului: noptiera și stativul pentru perfuzii.

B)Schimbarea lenjeriei de pat cu pacient imobilizat

OBIECTIVELE PROCEDURII
• Asigurarea condiţiilor de igienă şi confort
• Evitarea complicaţiilor la pacientul imobilizat

PREGĂTIREA MATERIALELOR
• Cărucior pentru lenjerie
• Cearşaf plic
• Cearşaf de pat
• Faţă de pernă
• Aleza, muşama (material impermeabil)
• Inveliloare de flanelă sau o pătură moale
• Scaun cu spătar
• Mănuşi de unică folosinţă
• Sac pentru rufe murdare

PREGĂTIREA PACIENTULUI

17
a) PSIHICĂ
• Informarea pacientului şi asiguraţrea de inofensivitatea procedurii
• Se explică pacientului modul de desfăşurare a procedurii şi contribuţia sa la realizarea
acesteia
• Obţineţi consimţămantul informat
b) FIZICĂ
• Se schimbă lenjeria după efectuarea toaletei
• se allege metoda de schimbare in funcţie de poziţia in care poate fi aşezat pacientul şi de
limitele sale de mobilizare

EFECTUAREA PROCEDURII (participă două asistente)

A. La pacientul care se poate ridica in poziţie şezandă (se foloseşte schimbarea in lăţime)
• materialele sunt aduse in salon
• Pregătirea materialele astfel:

-Se rulează cearşaful de pat pe dimensiunea mica (in lăţime) şi dacă pacientul necesită aleză şi
muşama se rulează impreună cu cearşaful-

-se îndepărtează pătura şi se lasă pacientul acoperit cu cearşaful sau inlocuiţi cu o pătură moale
-Se introduce pătura in cearşaful plic şi se impachetează in armonică in trei la inceput pe lăţime
şi apoi incă o dată reducand cele două dimensiuni (lungime, lăţime) la o treime, aşezaţi pe
scaun
-Faţa de pernă

• Se spală pe mâini şi se imbrăca mănuşi

• Se degajează cearşaful murdar de sub saltea
• Se a coperă pacientul şi se ridică in poziţie şezandă
•Se roagă colega care vă ajută să sprijine pacientul
• Se îndepărtează perna şi rulaţi cearşaful murdar pană aproape de pacient
• Se poziţionează echidistant cearşaful curat la capătul patului şi pe suprafaţa acestuia pentru a
putea fi fixat sub saltea

-Se derulează cearşaful curat până aproape de cel murdar

• Se schimbă faţa de pernă şi aşezaţi perna pe pat

18
• Se culcă pacientul in decubil dorsal şi rugaţi-l dacă poate să se ridice puţin pentru a continua
schimbarea
• Se Introduce mâna dinspre capul pacientului sub regiunea fesieră şi ridicaţi in acelaşi timp cu
ajutorul
• Cu cealaltă mană se rulează i spre picioarele pacientului lenjeria murdară şi intindeţi cearşaful
curat
• Se ridică in acelaşi mod picioarele şi continuaţi rularea şi respectiv derularea
•Se introduceţi cearşaful murdar in sac
•Se întinde bine cearşaful de pat, eventual muşamaua şi aleza şi fixaţi sub saltea

B. La pacientul care nu se poate ridica(se foloseşte schimbarea in lungime)operat

•Se rulează cearşaful de pat intr-o singură direcţie, pe dimensiunea mare (lungime)
• Se aşeză materialele pe scaune ca şi in cazul precedent
• Se spală mâinile şi se imbrăcă mănuşi
• Se Indepărtează cearşaful murdar de sub saltea
•Se intoarce pacientul in decubit lateral sprijinindu-l sub axilă, sub umeri şi la nivelul
genunchilor
• Se trage perna spre marginea patului şi se sub aşează capul acestuia
•Se roagă colega care mă ajută să sprijine pacientul susținându-l amandouă
•Se rulează cearşaful murdar până lângă pacient şi se derulaează cearşaful curat având grijă
să fie bine poziţionat pentru a putea fi fixat la capete şi pe laturi
• Se adduce pacientul in decubit dorsal apoi in decubit lateral pe partea opusă sprijinind capul
pe antebraţ
• Se trage perna sub capul pacientului
• Se continuă rularea cearşafului murdar şi derularea celui curat
• Se introduce cearşaful murdar in sac
• Se aduce pacientul in decubit dorsal
•Se ntinde bine cearşaful curat şi fixaţi la capete şi pe margini executand colţul
• Se schimbă faţa de perna

19
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
• Se îndepărtează invelitoarea şi se acoperă pacientul cu pătura
• Se îndepărtează sacul cu rufe murdare
• Se îndepărtează mănuşile, și se spală mainile

C)Asigurarea igienei personale, corporale și vestimentare a pacientului

Asigurarea igienei personale este un factor important în vindecarea pacientului, asigurându-i o
stare de confort. Neglijarea igienei corporale scade capacitatea funcțională a pielii și reduce
posibilitatile de apărare și regenerare ale organismului. De aceea, la internare, pacientul trebuie
să facă duș sau baie apoi imbracă lenjeria de spital.

Toaleta pacientului imobilizat la pat operat

Se realizează intervenţii pentru igiena zilnică şi după caz baia pe regiuni corporale.
Scop
- menţinerea igienei tegumentului;
- menţinerea stării de confort a pacientului;
- prevenirea leziunilor cutanate;
- activarea circulaţiei.
Principii generale
- se apreciază prin culegerea datelor, starea pacientului pentru a evalua resursele, de ce/cât/ce
fel de ajutor are nevoie, limitele în care poate fi mobilizat; - se asigură intimitatea, se respectă
pudoarea pacientului; - se asigură temperatura corespunzatoare mediului ambiant pentru a nu
crea disconfort; - materialele se pregătesc şi se aleg în funcţie de procedură şi sunt aşezate în
apropiere;- se respectă o anumită ordine a spălării regiunilor astfel încât să permită
descoperirea, spălarea şi acoperirea zonei fără să creeze disconfort; - după efectuarea îngrijilor
igienice corporale şi schimbarea lenjeriei, pacientul va fi aşezat într-o poziţie cât mai comodă; -
fiecare zonă se umezeste, se săpuneşte, se clăteşte şi se şterge, după care se înveleste; - se
lucrează cu blândeţe şi atenţie dacă pacientul are constrângeri fizice (aparat gipsat, pansament,
perfuzie).

20
Materiale necesare
Materialele se pregătesc în funcţie de scop de tipul de îngrijire: baia la pat, toaleta şi îngrijirea
unei regiuni. Pentru toaleta completă la pat se pregătesc: - materiale pentru protectie: muşama,
aleză, cearșaf, prosop de baie; - materiale pentru spălat: cană cu apă caldă şi rece, lighean, trei
mănuşi de toaleta de culori diferite, 3 prosoape de culori diferite, forfecuţă şi pilă pentru
unghii, piepten, alcool, săpun neutru, mănuşi de unică folosinţă, alcool mentolat, talc; -
materiale pentru toaleta cavităţii bucale: periuţă, pastă, pahar; - materiale pentru toaleta
organelor genitale: ploscă, pense, post-tampon, tampoane; - lenjerie curată de corp şi pat; - sac
pentru lenjeria murdară.
Ordinea spălării - faţa şi gâtul; - partea anterioară a toracelui, membrele superioare,
abdomenul, partea posterioară a toracelui şi regiunea fesieră, membrele inferioare organele
genitale;
Mănuşile de baie şi cele 3 prosoape de culori diferite, se schimbă astfel: primul pentru faţă şi
gât, al doilea pentru trunchi şi membre, al treilea pentru organele genitale.
Pregătirea pacientului - se discută cu pacientul şi se împart sarcinile stabilind contribuţia
acestuia;
- se stabileşte orarul efectuării toaletei în funcţie de activitatea din secţie (servirea mesei,
investigaţii, orarul tratamentului).
Efectuarea procedurii
îEfectuarea procedurii Se dezbracă pe rând fiecare regiune şi se insistă în anumite zone după
cum urmează: - la faţă şi gât: se începe cu ochii, se insistă cu mişcări circulare în zona periorală
şi perinazală, se insistă la ureche în cute şi regiunea retroauriculară; - se schimbă mănuşa; - pe
partea anterioară a toracelui se insistă în axile, la femei în pliurile submamare;
- la membrele superioare, spălarea se face cu mişcări lungi şi circulare începând de la
articulaţia pumnului spre umăr pentru a stimula circulaţia de întoarcere.
Se insistă la spaţiile interdigitale şi se taie unghiile;
- la nivelul abdomenului se insistă la nivelul pliurilor inghinale unde apar uşor iritaţii, la
nivelul ombilicului care poate fi murdar; - pe partea posterioară, cu pacientul aşezat în decubit
lateral, se insistă în plica interfesieră; - se controleaza punctele de sprijin, se fricţionează uşor
cu alcool mentolat şi se pudrează cu talc; - se readuce pacientul în decubit dorsal şi se continuă

21
cu spălarea membrelor inferioare insistând la nivelul genunchiului, plicii poplitee, în regiunea
plicii inghinale, în regiunea tendonului lui Ahile şi călcâiului; picioarele se introduc într-un
lighean cu apă pentru a tăia mai usor unghiile;
- toaleta organelor genitale se face cu pacientul în pozitie ginecologică folosind pense
posttampon sau mănuşi de unică folosinţă. Direcţia de spălare este dinspre partea anterioară
spre cea posterioară. Pacientul se poate spăla singur dacă starea îi permite fiind instruit cum să
procedeze corect. La sfârşit pacientul este ridicat în poziţie şezând (dacă se poate) sau întors în
decubit lateral pentru igiena gurii. Îngrijirea se încheie cu pieptanarea părului.
Îngrijirea ochilor
Scop - prevenirea infecţiilor şi îndepărtarea secreţiilor; - menţinerea ochiului umed la pacientul
cu paralizie, în exoftalmie.
Materiale necesare - ser fiziologic, soluţie de acid boric; - soluţie de vitamina A; - sticluţă cu
picurator; - lacrimi artificiale, unguent oftalmic recomandat de medic; - comprese sterile; -
mănuşi sterile; - tăviţă renală; - prosop, material impermeabil.
Pregătirea pacientului Pacientul poate fi cooperant, conştient sau comatos. Pacientul
conştient se informează şi i se explică derularea procedurii. Îngrijirea se poate realiza în cadrul
toaletei zilnice sau, după caz, independent. Pacientul se aşează în decubit cu capul uşor întors
spre ochiul care va fi primul spălat.
Efectuarea procedurii - se spală mâinile;
- se îmbracă mănuşi sterile; - se îndepartează secreţiile sau crustele ştergând uşor de la
comisura externă spre cea internă folosind un tampon steril îmbibat în ser fiziologic; - pentru
fiecare ştergere se foloseşte un tampon nou; - manevrele se repetă pentru celălalt ochi; - se
instilează lacrimi artificiale sau se aplică unguent oftalmic. În cazul pacientului comatos - se
urmează aceeaşi paşi, asistentul medical deschizând pleoapele şi aplicând pe fiecare ochi câte o
compresă sterilă; - se instilează în sacul conjunctival câte o picătură de vitamina A de două ori
pe zi; - lipsa clipirii impune instilarea lacrimilor artificale. corneei se aplică comprese îmbibate
în serfiziologic.

22
Îngrijirea mucoasei nazale
Scop/indicaţii - menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare; - prevenirea leziunilor
în infecţii nazale, leziuni de presiune determinate de sondă pentru oxigen, pentru evacuarea
sucului gastric sau pentru alimentaţie.
Materiale necesare - tampoane sterile; - ser fiziologic; - vaselină; - apă oxigenată diluată; -
tăviţă renală; - mănuşi de cauciuc.
Pregătirea pacientului - se informează pacientul; - se explică modul de derulare a procedurii;
- este aşezat în decubit sau pe scaun, cu capul deflectat şi uşor întors într-o parte.
Efectuarea procedurii - se curăţă fosele nazale cu tampoane umezite cu ser fiziologic, se
îndepărtează crustele; - pentru fiecare nară se foloseşte de fiecare dată alt tampon; - crustele se
pot îndepărta prin lubrefiere cu vaselină; - dacă sonda este montată se procedează astfel: - se
dezlipeşte plasturele de pe nas şi faţă; - se retrage sonda 5-6 cm şi se curăţă urmele de bandă
adezivă; - se schimbă poziţia sondei şi se fixează din nou; - când sonda se schimbă, se repune
după o pauza de 6-8 ore.
Îngrijirea urechilor
Scop - menţinerea stării de igienă a conductului auditiv extern; - îndepărtarea depozitelor de
cerumen sau a celor patologice; - aplicarea unor tratamente.
Materiale necesare - tampoane cu vată; - taviţă renală; - soluţie de bicarbonat de sodiu; -
mănuşi de baie; - prosop.
Pregătirea pacientului - se informează şi este rugat să colaboreze; - se culeg date în legătură
cu eventualele tratamente locale care trebuie aplicate.
Efectuarea procedurii - se curăţă conductul auditiv extern cu un tampon uscat, efectuând cu
blândeţe mişcări de rotaţie; - se observă eventualele iritaţii sau secreţii; - se curaţă pavilionul
urechii cu mănuşa de bumbac; - la sfârşit dacă pacientul agreează, se pune un tampon de vată; -
dacă pacientul are indicaţie de tratament acesta se efectuează conform recomandărilor.
Îngrijirea cavitătii bucale La pacientul conştient Scop - evaluarea stării de sănătate orală; -
îndepărtarea gustului şi mirosului neplăcut al cavităţii bucale; - promovarea confortului.
Materiale necesare - periuţă de dinţi personală; - pastă de dinţi; - pahar cu apă pentru spălare; -
pahar de apă pentru proteză; - tăviţă renală pentru colectare apă; - aţă dentară; - şerveţele de
hârtie, prosop, muşama; - apă de gură; - tampoane, prosoape; - tavă pentru materiale.

23
Pregătirea pacientului 28 - se informează pacientul; - se apreciază resursele fizice pentru a
stabilii modul de colaborare; - se aşează într-o poziţie adecvată stării generale: - şezând cu un
prosop în jurul gâtului; - decubit lateral cu capul uşor ridicat sprijinit pe o pernă protejată cu
prosop. Efectuarea procedurii - se dă pacientului periuţa, pasta şi paharul cu apă; - se susţine
tăviţa renală sub bărbia pacientului sau aproape de faţa acestuia; - se sfătuieţte pacientul să
perie suprafaţa externă a dinţilor începând din partea stângă apoi la centru şi apoi partea
dreaptă; - se perie apoi suprafaţa coroanelor şi suprafaţa internă a dinţilor; - perierea se face în
sens vertical 2-3 minute; - se invită pacientul să-şi clătească cu multă apă şi la sfârşit cu apă de
gură; - dacă pacientul este în decubit se oferă o cană cu cioc sau un tub de sucţiune usucă cu
uscătorul.

E) Schimbarea poziţiei pacientului imobilizat, adinamic operat

Scop  asigurarea confortului pacientului;  prevenirea complicaţiilor favorizate de imobilizare
(escare, tromboze, încetinirea tranzitului).
Materiale necesare 31  perne;  suluri din patură, din alte materiale textile;  sprijinitor pentru
picioare, saci de nisip.
Pregătirea pacientului  se informeză pacientul;  se evaluează resursele pacientului şi
capacitatea acestuia de a participa la procedură.
Efectuarea procedurii Se realizează de 1-2 persoane, una având rol de coordonator.
a) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral  persoana care face
schimbarea se aşează de partea patului spre care se întoarce pacientul;  se pliază pătura spre
partea opusă pentru a realiza un sul de sprijinire;  se prinde umărul pacientului, se ridică şi se
sprijină cu pătura;  se sprijină apoi toracele pacientului cu o mâna, şi cu mâna dinspre
picioarele acestuia se rotează bazinul şi membrele inferioare;  membrul inferior de deasupra
se flectează, cel de dedebsubt rămâne intins;  se pune o pernă sub genunchiul superior;  se
sprijină spatele cu pătura făcută sul;  se reaşează patul, se întinde lenjeria;  se acoperă
pacientul.
b) Schimbarea poziţiei din decubit lateral în decubit dorsal  persoana care face
schimbarea se aşează de partea patului spre care este întors pacientul;  se îndepărtează perna
de sub genunchi şi sulul din pătură;  se aşează pacientul cu mişcări blânde în decubit dorsal; 

24
se introduc sub regiunea lombară şi sub genunchi perniţe mici sau materiale textile împăturite
pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei şi pentru a evita hiperextensia membrelor;  se
reaşează patul, se întinde lenjeria;  se acoperă pacientul.
c) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţie şezând
De către o singură persoană  se dezveleşte pacientul până la mijloc;  persoana se aşează în
faţa pacientului, acesta fiind rugat să întoarcă privirea într-o parte;  se prinde pacientul de sub
axile şi se sprijină capul de antebraţ;  pacientul este rugat să se sprijine pe tălpi şi să se ridice
uşor la comandă;  se trage spre capul patului;  se sprijină spatele cu perne;  se fixează
genunchii cu un sul şi tălpile cu un sprijinitor.
De către două persoane  cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în
faţă;  braţele dinspre capul pacientului se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se
introduce în axilă;  una dintre persoane comandă mişcarea;  pacientul este tras spre capul
patului şi se fixează poziţia.
d) Schimbarea poziţiei din poziţie şezând în decubit dorsal
Reaşezarea pacientului în decubit dorsal din poziţia şezând se face de către două personae. 
cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;  una dintre persoane
comandă mişcarea;  se îndepărtează obiectele de sprijin de sub genunchi şi din dreptul
tălpilor;  braţele dinspre capul pacientului se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână
se introduce în axilă;  cu o mişcare atentă pacientul este tras pâna ajunge în decubit dorsal, cu
capul sprijinit pe pernă;  se fixează sulurile de sprijin sub regiunea lombară şi genunchi;  se
reaşează patul, se întinde lenjeria;  se acoperă pacientul.
e) Readucerea pacienţilor alunecaţi din poziţie semişezând sau şezând  pacientul este
rugat să se sprijine pe tălpi;  se prinde de sub axile şi se trage uşor spre capul patului;  dacă
activează două persoane se prinde cu o mână de sub axilă, iar cealaltă de introduce sub regiune
fesieră şi se acţionează la comandă;  se fixează poziţia.

25
F) Mobilizarea pacientului
Scop  prevenirea complicaţiilor;  stimularea tonusului muscular, fizic şi psihic.
Materiale necesare  cadru mobil;  agitator;  baston;  cârje.
Pregatirea pacientului Se anunţă pacientul şi se explică importanşa mobilizării precoce.
Pentru anumiţi pacienti se cere acordul medicului privind tipul şi durata mobilizării (paralizaţi,
operaţi, cu infarct miocardic).
Mobilizarea pasivă  se fac mişcări de flexie, extensie, rotaţie, abductie, adducţie, supinaţie,
pronaţie;  se masează membrele în sensul circulaţiei de întoarcere;  se comunică permanent
cu pacientul pentru a afla dacă are dureri;  se controlează pulsul.
Ridicarea în poziţia şezând
a) În pat  se ridică după tehnica schimbării poziţiei;  se sprijină cu perne;  se poate ridica
singur cu ajutorul unei agăţători.
b) La margine patului
Executarea de către o singură persoană  se introduce o mână sub axile şi una sub regiunea
poplitee;  pacientul se poate prinde de gâtul persoanei care face manevra;  se rotează
picioarele pacientului într-un unghi de 90° şi sunt lăsate să atârne uşor la marginea patului;  se
sprijină dacă pacientul nu işi poate menţine poziţia.
Executarea de către două persoane  se introduce câte o mână sub omoplaţi, iar cealaltă sub
regiunea poplitee;  se ridică pacientul în poziţie şezând şi se roteşte cu un unghi de 90°, fiind
adus la marginea patului;  reaşezarea în pat se face executând mişcările în ordine inversă.
c) Aşezarea pacientului în fotoliu  se aşează pacientul la marginea patului;  se aduce
fotoliul cu rezemătoarea laterală la marginea patului;  persoana se aşează în faţa pacientului,
introduce mâinile sub axilă;  pacientul se ridică uşor în picioare (ajutat de către una sau două
persoane);  se întoarce pacientul cu spatele spre fotoliu şi se aşează cu grijă;  se acoperă cu
un pled;  readucerea în pat se face executând mişcările în sens invers.
d) Ridicarea pacientului în poziţie ortostatică  se aduce pacientul la marginea patului;  se
susţine şi se ridică în picioare fiind susţinut;  se observă pacientul, se aşează în pat daca are
ameţeli;  reaşezarea în pat se face executând mişcările în sens invers. e) Efectuarea primilor
paşi  se întreabă medicul dacă pacientul poate fi mobilizat;  se ridică întâi în poziţie şezând,
apoi este adus la marginea patului;  se ridică în picioare şi se observă comportamentul;  se

26
sprijină de braţ sau se oferă un cadru mobil şi se parcurge distanţa recomandată de medic;  se
creşte distanţa progresiv;  pacientul este incurajat sa se deplaseze şi singur pe măsură ce
starea sa permite.

G) Captarea eliminărilor
a) Captarea urinei  se protejează patul cu aleză şi muşama;  se dezbracă partea inferioară a
corpului;  se încălzeşte plosca sau urinarul cu apă caldă, se şterge cu hârtie igienică;  la
bărbaţi penisul se introduce în urinar sau se orientează spre ploscă;  pacientul se izolează şi se
lasă câteva minute singur;  se ajută pacientul sa-şi spele mâinile. In cazul din proiect
captarea urinii se efectuează prin sondaj permanent adică sonda permanent Foley sau A
DEMEURE
b) Captarea materiilor fecale. preoperator adinamic  se spală mâinile, se îmbracă
mănuşi de unică folosinţă;  se protejează patul cu aleză şi muşama;  se izolează pacientul cu
un paravan;  se dezbracă partea inferioară a corpului;  se încălzeşte plosca/bazinetul cu apă
caldă, se şterge cu hârtie igienică;  se introduce o mână sub regiunea sacrală a pacientului, se
ridică uşor;  cu cealaltă mână se introduce plosca sub pacient;  se acoperă pacientul şi se lasă
singur;  se oferă după defecaşie hârtie igienică, dacă starea pacientului îi permite să o
folosească;  se îndepărtează plosca acoperită;  daca este necesar se face toaleta regiunii pe
un alt bazinet;  se oferă pacientului apă, săpun, prosop pentru a-şi spăla mâinile;  se reaşează
patul;  se aeriseşte camera.
Observaţii Se observă dacă scaunul este modificat (culoare, consistenţă, formă, cantitate). In
cazul din proiect post operator pacienta nu prezintă scaun datorită intervenției. Apare
numai după ce intestinele își reiau activitatea prin aparișia de gaze sau flatulează.
c) Captarea sputei  urmăreşte prevenirea răspândirii infecţiei, observarea aspectului sau
obţinerea unor mostre pentru examene de laborator;  captarea se face în cutii petri sau pahare
conice gradate cu soluţie dezinfectantă (cu excepţia situaţiei în care se recoltează pentru
laborator);  pacientul este instruit cum să colecteze sau sa recolteze sputa pentru examenul de
laborator, eliminând numai în colectoarele oferite;  scuipătoarea se schimbă cel puţin de două
ori pe zi;  se ajută pacientul să-şi clătească gura cu apă;  se sfătuieşte pacientul să stea într-o
poziţie care să favorizeze eliminarea;  se golesc cutiile sau paharele folosite şi se sterilizează

27
corect în vederea refolosirii;  se notează cantitatea, aspectul, compoziţia;  se respectă cu
stricteţe precauţiile universale.

d) Captarea vărsăturilor post operator  la pacientul care varsă se îndepărteaza proteza

dentară;(dacă e cazul),  se susţine cu o mână fruntea pacientului, iar cu cealaltă se ţine tăviţa
renală sub bărbie;  dacă pacientul este în decubit, se roteşte capul într-o parte şi tăviţa se
aşează lângă faţa acestuia;  se îndepărtează imediat tăviţa cu vomă, după care se observă
conţinutul;  se oferă pacientului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura, şi un şerveţel;
 pacientul în decubit trebuie atent supravegheat să nu aspire voma;  dacă pacientul are din
nou senzatia de vomă: - este sfătuit să respire adânc; - se aeriseşte încăperea;  pacientul în
decubit trebuie atent supravegheat să nu aspire voma;  dacă pacientul are din nou senzatia de
vomă: - este sfătuit să respire adânc; - se aeriseşte încăperea; - se serveşte o tăviţă curata
(vederea vomei poate declanşa reflexul de vomă);
Observaţii: Se anunță medical chirurg sau anestezist și cu rol delegate se admiunistrează
antiemetice…
2.4 .Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative

Una din sarciniile cele mai importante este supravegherea pacientului.

Masurarea şi notarea temperaturii corporale

Măsurarea temperaturii corporale se efectuează, la ora actuală, cu termometrul electronic.

Aparatul permite măsurarea temperaturii cutanate (în axilă), rectale şi timpanice. Această
măsurare a temperaturii este rapidă şi fiabilă.

Indicaţii - supravegherea sistematică în cursul spitalizării;

- supravegherea unui sindrom infecţios sau inflamator.

Pregătirea Materialelor Se vor pregăti pe o tavă medicală:

- termometru electronic cutanat sau timpanic cu sondă disponibilă;

- comprese curate şi soluţie dezinfectantă;

28
- lubrifiant pentru termometrul rectal.

Se vor folosi racorduri de unică folosinţă pentru termometrele timpanice. Termometrul va

fi dezinfectat după fiecare pacient.

Pregătirea Pacientului - se explică pacientului procedura;

- se cere pacientului să rămână culcat în pat;

Pentru supravegherea sistematică este important de considerat faptul că temperatura este mai
mică dimineaţa înainte ca pacientul să se ridice din pat. Efectuarea procedurii de măsurare a
temperaturii Cu termometrul electronic timpanic

- se introduce captatorul adaptat la un capişon de unică folosinţă în urechea pacientului;

- se roteşte termometrul cu 30° în spate pentru a fi în faţa timpanului;

- aparatul afişează temperatura în 1-3 secunde.

Cu termometrul electronic cutanat - se descoperă axila pacientului;

- se tamponează pentru a îndepărta transpiraţia;

- se introduce sonda /captatorul termometrului în mijlocul axilei şi se apropie braţul de torace;

- se aşteaptă 30 sec. până se aude semnalul sonor;

- se ajustează temperatura afişată cu 0,5°C pentru a obţine temperatura corporală; 37 - se spală

mâinile.

Acelaşi termometru poate fi folosit şi pentru măsurarea temperaturii rectale.

Cu termometrul electronic oral

- se introduce sonda /captatorul electronic într-un capişon din material plastic;

- se plasează în cavitatea bucală, sublingual;

- se menţine termometrul pe loc până la semnalul sonor;

29
- se scoate termometrul şi se citeşte valoarea;

- se aruncă capişonul din plastic în recipientul pentru deşeuri;

- se spală mâinile. Cu termometrul electronic rectal - se aşează pacientul în poziţia SIMS; - se

introduce sonda termometrului protejată de capişonul lubrifiat (aproximativ 4 cm); - se menţine
termometrul până la semnalul sonor; - se scoate termometrul, se citeşte valoarea; - se aruncă
capişonul în recipientul pentru deşeuri; - se spală mâinile. Observații - măsurarea temperaturii
rectal poate să antreneze leziuni dacă este practicată cotidian; - măsurarea temperaturii rectal
poate provoca sângerări la copii, rupturi ale venelor hemoroidale, escare sau rectite (necesitând
intervenţii chirurgicale).

Reprezentarea grafică a temperaturii - se socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de
temperatură câte o,2 diviziuni de grad; - se notează grafic valoarea înregistrată, printr-un punct
de culoare albastră aşezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru
dimineaţa (D) sau seara (S) pentru cifrele cu soţ (pare); exemplu 36,2; 37,4; 38,6; etc - se
uneşte primul punct cu rubrica pentru temperatură aflată în partea dreaptă a sistemului de
coordonate din foaia de temperatură; - se obţine curba termică prin unirea punctelor care indică
valorile temperaturii măsurate bicotidian pe parcursul zilelor de supraveghere şi îngrijire.

Măsurarea şi notarea pulsului

Indicaţii - determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut; - obţinerea de informaţii despre

activitatea inimii și despre starea arterelor; - aprecierea răspunsului inimii la medicaţia
cardiacă, activitate sau stres.

Pregătirea materialelor

Se pregătesc pe o tavă medicală:

- Ceas de mana cu secundar sau cronometru

- Culoare roşie (creion, pix sau carioca)

- Carnet de adnotări personale

30
Pregătirea pacientului

Pregătirea psihică - se explică pacientului procedura pentru a reduce emoţiile, teama şi a

obţine colaborarea; - se asigură un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare;

Pregătirea fizică - se asigură un repaus fizic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare; - se
aşează pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea generală: - în decubit dorsal cu
membrul superior întins pe lângă corp, articulaţia mâinii in extensie, mâna in supinaţie (palma
orientată în sus); - în poziţie semişezânda (în pat sau în fotoliu) antebraţul în unghi drept
sprijinit pe suprafaţa patului, mâna în supinaţie şi extensie.

Efectuarea procedurilor - se spală mâinile; - se reperează artera radială la extremitatea distală

a antebraţului, pe faţa anterioară (internă), în şanţul radial aflat în prelungirea policelui; - se
plasează degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra arterei radiale reperate; - se exercită o
presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel încât să se perceapă sub degete pulsaţiile
sângelui; - se fixează un punct de reper pe cadranul ceasului de mână; - se numără timp de 1
minut pulsaţiile percepute sub degete, sau 30 secunde şi înmulţite cu doi numărul pentru a
obţine rata pulsului pe minut; - se apreciază ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui
arterial în timp ce se măspară frecvenţa; - se înregistrează frecvenţa pulsului în carnetul
personal notând: numele pacientului, salonul, data înregistrării, rata; - se spală mâinile.

Reprezentarea grafică a pulsului în foaia de temperatură - se socotesc pentru fiecare linie

orizontală a foii de temperatură câte 4 pulsaţii; 39 - se notează grafic valoarea înregistrată
printr-un punct de culoare roşie, aşezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare
pentru D (dimineaţa) sau S (seara), pentru valorile care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80); - se
notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie aşezat în mijlocul
pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 în 2 (ex.: 62,
66, 70); - se unește primul punct, printr-o linie cu săgeată, cu rubrica pulsului aflată în partea
dreaptă a sistemului de coordonate din foaia de temperatură; - se obţine curba pulsului prin
unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de
supraveghere şi îngrijir

31
Măsurarea şi notarea presiunii sângelui (tensiunea arterială - T.A.)

Scop - determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a compara starea curentă
cu valorile normale; - evaluarea stării pacientului în ce priveste volumul de sânge, randamentul
inimii și sistemul vascular; - aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau/și
medicamente.

Pregătirea materialelor Se pregătesc pe o tavă medicală: - stetoscop biauricular; -

tensiometru cu manşetă adaptată vârstei; - comprese cu alcool medicinal; -pix sau creion
culoare roșie - foaie de temperatură;

Pregătirea pacientului

- se explică pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine colaborarea; - se asigură un

repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare întrucât emoţiile influenţează presiunea
sângelui;

- se asigură un repaus de cel puţin 5 minute înainte de măsurare; - se aşează pacientul în poziţie
confortabilă de decubit dorsal ori semişezând sau în ortostatism conform indicaţiei medicale.

Efectuarea procedurii - se utilizează comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile

metalice ale stetoscopului dacă este necesar; - se selectează un tensiometru cu manşetă
potrivită vârstei şi stării constituţionale a pacientului; - se amână măsurarea T.A. dacă pacientul
este tulburat emoţional, are dureri, dacă a făcut exerciţii de mişcare sau dacă măsurarea
presiunii arteriale nu este o urgenţă; - se alege braţul potrivit pentru aplicarea manşetei (fără
perfuzie intravenoasă, intervenţie chirurgicală la nivelul sânului sau axilei, fără arsuri, şunt
arterio-venos sau răni ale mâinii); - se permite pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu
braţul susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus; - se descoperă braţul pacientului fie
prin ridicarea mânecii fie prin dezbrăcare dacă mâneca este prea strâmtă, pentru a nu creşte
presiunea deasupra locului de aplicare a manşetei; - se verifică dacă manşeta conţine aer; - se
scoate aerul din manşetă, la nevoie, deschizând ventilul de siguranţă şi comprimând manşeta în
palme sau pe suprafaţă dură; - se închide ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta; - se
aplică manşeta, circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm deasupra plicii cotului şi se
fixează; - se palpează artera brahială sau radială exercitând o presiune uşoară cu degetele; - se

32
aşează membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi se introduc olivele in urechi; - se
umflă manşeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp ce se priveşte acul
manometrului; - se continuă pomparea de aer până când presiunea se ridică cu 30 cm deasupra
punctului în care pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în urechi); - se decomprimă manşeta,
deschizând uşor ventilul de siguranţă pentru restabilirea circulaţiei sângelui prin artere; - se
înregistrează mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care, în
urechi, se aude prima bătaie clară ,această cifră reprezintă presiunea (tensiunea) sistolică sau
maximă; - se înregistrează numărul care corespunde bătăii de final în timp ce se continuă
decomprimarea manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă; - se îndepărtează
manşeta, se curăţă şi se dezinfectează olivele stetoscopului

Reprezentarea grafică a T.A. - se socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de
temperatură, 10 mmHg sau 1 cm Hg; - se reprezintă grafic valorile înregistrate printr-un
dreptunghi de culoare roșie aşezat pe verticala timpului (D sau S); latura de sus a
dreptunghiului reprezintă T.S. (tensiunea sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă
T.D. (tensiunea diastolică).

Măsurarea şi notarea respiraţiei

Obiectivele procedurii - determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de

comparare cu măsurătorile ulterioare; - monitorizarea efectelor bolii, traumatismului, sau
stresului asupra sistemului respirator; - evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau
tratamentele care afectează sistemul respirator

Pregătirea materialelor- Se pregătesc pe o tava medicală: - ceas cu secundar, de mână, sau

cronometru; - pix de culoare albastră,au verde ; - foaie de temperatură;

Pregătirea pacientului - se evită pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta îşi poate
modifica ritmul obişnuit în momentul în care conştientizează propria respiraţie; - se măsoară
respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar schimbări în starea pacientului, dacă
pacientul are o afecţiune cardio-pulmonară sau primeşte oxigen ori medicamente ce afectează
fiziologia respiraţiei.

33
Efectuarea procedurii - se observă mişcările de ridicare sau de coborâre a toracelui cu fiecare
inspiraţie sau expiraţie; - se menţin, în continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului în
timp ce se observă toracele pacientului; - se numără mişcările de ridicare a toracelui
(inspiraţiile) timp de minimum 30 de secunde şi se înmulţeşte cu 2 numărul obţinut pentru a
afla rata pe minut; - se numără timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată; - se
înregistrează rata respiratorie în carnetul personal notând: numele pacientului, data
înregistrării, rata respiratorie; - se spală mâinile dacă s-a atins pacientul sau patul acestuia pe
durata măsurării.

Reprezentarea grafică a respirației - se socoteşte câte o respiraţie pentru fiecare linie

orizontală din foaia de temperatură; - se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de
culoare albastră intrerupt sau verde aşezat direct pe linia orizontală din rubrica
corespunzătoare pentru dimineaţa (D) sau seara (S);

2.5 Alimentația bolnavului

Aportul de substanţe alimentare trebuie asigurat pe baza necesităţilor reale de calorii.

Necesităţile calorice ale unui bolnav adult variază între 2500-3000 de calorii, dacă organismul
este supus unui regim de foame, va consuma din ţesuturile sale proprii. Alimențația parenterală
post operator. După intervenţia chirurgicală pacienții prezintă dificultate în a se alimenta din
cauza stării postoperatorii. După operaţie alimentaţia se reia, numai după ce apare eliminarea
de gaze cu prudenţă fără a fi aplicată o dietă ușoară. Se administrează lichide cum ar fi sucuri
naturale de fructe, zeamă de compot în cantităţi suficiente, supe strecurate, ceaiuri. Alimentaţia
se îmbogăţeşte treptat cu ciorbe sau supe de zarzavat. După apariţia primului scaun se poate
administra pâine prăjită, iaurt, smântână, carne fiartă, brânză de vaci. Alimentaţia va deveni
bogată şi vitaminizată. Servirea este efectuată la început la pat de către asistentă, (poziție
decubit dorsal stânga), iar dacă starea se inbunătățește, servirea se face în pat cu masa
adaptabilă la pat, apoi în salon la masă și când starea permite atunci va sevi masa în sala de
mese.

1. Prima zi postoperator:
Prima zi postoperator: pe cale orală apă, supa strecurata, ceai fara zahar. Se bea lent, cu
înghiţituri mici, cu pauză între înghiţituri.

34
2. Zilele 2 – 7 postoperator
Sunt permise alimente lichide, fără zahăr.
Alimentele vor fi foarte bine mixate pentru a obţine o textură lichidă.
-se încearcă la 4 – 5 mese/zi. Cu înghiţituri mici sau cu linguriţa. Între inghiţituri se face pauze.

Cantităţi:
• volum stomac: 60-80 ml
• o gură de lichid: 30 ml
• o lingură: 10 ml
• o linguriţă: 5 ml

Se va incuraja alimentaţia cu lingura / linguriţa şi sorbitură mică.

Alimentaţie: 5 mese pe zi a 60-80 ml

• 3 mese: supă strecurată din legume şi carne la alegere

• 1 masă: iaurt de băut cu conţinut redus de grăsimi
• 1 masă: zeamă de compot neîndulcit de mere, alte fructe mai puţin dulci

Hidratare:
• 2-3 linguri/sorbituri la 10-20 de minute.
• Cantitate totală minimum 500 ml în ziua 2-a, creste progresiv, fără limită superioară.
• Apă plată, ceai neîndulcit sau cu îndulcitor non-caloric

Pentru episoadele de slabiciune extremă Gatorade, nu se va depaşi 1 sticlă la 3-4 zile.

Este etapa în care pierderea ponderală este cea mai rapidă, practic 1 kg/zi,

2.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Medicamentele administrate unui pacient sunt:

- antibiotice cu spectru larg de acțiune;

- analgezice: algocalmin fiolă, algifen fiolă;

- anticoagulante: fraxip fiole de 0,3; 04; 06;

35
- antiemetice: plegomazin fiole administrat intramuscular, papaverină fiole administrată
lent timp de 5-10 minute în soluție de glucoza, metoclopramid fiole;

- uneori antisecretori gastrici: ranitidină, losec, controloc;

Pentru hidratarea organismului se folosesc soluții perfuzabile ca:

- soluție de glucoză: 5-10-20 %, tamponată cu insulină (1 U insulina la 2 g. de

glucoză)(dacă are Diabet zaharat)

- soluție izotonică de NaCl 9%;

- soluții poliminerale: Ringer, care conține NaCl, KCl, CaCl2;

Administrând aceste soluții, pe lângă hidratare se realizează parțial și o reechilibrare

electrolitică și nutritivă a organismului.

Căile de administrare a tratamentului medicamentos pentru un pacient operat sunt:

intravenoase, intramusculare și subcutane.

2.7.Recoltarea de produse biologice și patologice

Examenele de laborator au o deosebită importanță deoarece acestea completează

simptomatologia bolilor cu elemente obiective, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic,
reflectă evoluția bolii și eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea și semnalează apariția
unor complicații.

Înainte de recoltare, se va pregăti psihic pacientul, se va comunica cu acesta, explicându-i

necesitatea efectuării analizelor de laborator, precum și tehnica prin care se efectuează
recoltarea sângelui necesar pentru următoarele examene:

a) Hemoleucograma: se recoltează 2 ml sânge prin puncție venoasă pe cristale de EDTA și

se amestecă prin omogenizare.

36
Valori normale:

- eritrocite: 4,5 - 5,5 milioane/mm3;

- leucocite: 4000 - 8000/mm3;

- hemoglobina: 12 – 15 g %;

- hematocrit: 40 – 45 g %.

În cazul pacienților ne interesează în special numărul leucocitelor în sânge care, de obicei,

ajunge la valori de 10000/mm3, iar în cazurile grave poate atinge valori de 20000 –
30000/mm3.

b) Ionograma: se recoltează 5 ml sânge prin puncție venoasă fără substanță anticoagulantă.

Valori normale:

- Na+= 135 – 150 mEq/l;

- K+= 3,5 – 5 mEq/l.

În cazurile cu vărsături și deshidratări pot fi evidențiate modificări în cadrul acestor valori.

c) Teste de coagulare:

Din lobul urechii:

Ts= 2 – 4 min;

Tc= 8 – 10 min.

Prin puncție venoasă se recoltează 4,5 ml sânge pe 0,5 ml oxalat de potasiu, pentru a afla
indicele de protrombină.

Valoarea normală: 85 – 100 %.

- Timpul Quick = 12 sec – 14 sec;

37
- Timpul Howel = 90 sec – 150 sec (=1’ 30” – 2’ 30“).

d) VSH Prin puncție venoasă se recoltează 1,6 ml sange pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 %Valori
normale:

La barbați:

- 1 – 10 mm / 1h;

- 7 – 15 mm / 2h.

La femei:

- 2 – 13 mm / 1h;

- 12 – 17 mm / 2h.

e) Se va recolta sânge pentru determinarea grupei sanguine și al Rh-ului.

f) Sumarul de urină este un examen de laborator uzual pentru un diagnostic diferențial, cu o

afecțiune a tractului urinar.

g) Determinarea ureei sangvine, este obligatorie. Prezența ureei crescute cu peste 0,50g %o
relevă tulburări renale sau hepatice. În această situație mersul postoperator va fi îngreunat
urmat chiar de riscuri grave, motiv pentru care în afară cazurilor de extremă urgență, când se
face corectarea intraoperator se va amâna operația până la remedierea funcțiilor renale hepatice.

h) Determinarea glicemiei peste 1-1,5 %o arată că bolnavul are un diabet zaharat. Un bolnav
cu diabet nu va fi supus unei intervenții chirurgicale, în afară cazului de maximă urgență,
atunci când s-a realizat o reducere a glicemiei la normal sau cel puțin la valori superioare
normalului. Acesta se obține prin administrarea de insulină și printr-un regim hipoglucidic.
Tratamentul se va continua și intra și postoperator.Tulburările de sângerare și coagulare se vor
remedia prin administrarea de vitamine și vitamina K în caz că se depistează o prelungire a
timpului de sângerare (peste 3 minute) sau a celui de coagulare (peste 7 minute).Tuturor
persoanelor trecute de 50 ani și foștilor suferinzi hepatici li se vor face obligatoriu probele
hepatice;

38
Foarte importantă este cunoașterea și tratarea pacientului în cazul în care are alergie la unele
medicamente, pentru prevenirea oricăror incidente/accidente se vor face testări de alergie.

2.8.Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor speciale impuse de

afecțiune

Pregătirea pacientului

Aceste investigații specifice sunt:

- radiografie pulmonară pentru depistarea unor eventuale afecțiuni pulmonare de care bolnavul
nu are cunoștiință

-se va executa ECG și se efectuează consult cardiologic pentru depistarea unei boli de inimă,
ECG-ul reprezentând înregistrarea grafică a rezultatelor fenomenelor bioelectrice dintr-un ciclu
cardiac.

-radiografie abdominală simplă și C.T.

-ecografia abdominală este foarte importantă în special pentru diagnosticul diferențial al

apendicitei acute cu alte afecțiuni:

-la femei afecțiuni genitale-chist ovarian,sarcină extrauterină, fibrom uterin

-afecțiuni ale tractului urinar-colică renală dreaptă, calcul uretral, cistită

-afecțiuni ale micului bazin sau intestinale

-evidențierea de (lichid) puroi în cazul apendicitei perforate

Rezultatele acestor investigații vor fi trecute în F.O. al bolnavului.

Pregatirea pacientului şi participarea la examinarea colecistului şi căilor biliare

Participarea la examinarea radiologică a colecistului şi căilor biliare prin opacifiere
intravenoasă

Vezica biliară şi căile biliare sunt vizibile radiologic numai cu substanţa de contrast care
contine iod.

39
Materiale necesare: - substanța de contrast.

Pentru prevenirea accidentelor produse de sensibilitatea la iod, se iau măsuri de preventie

pregătind anti histaminice, HHC, glucoză pentru perfuzie, trusă pentru perfuzie, seringi, ace
pentru injectii i.v. Pacientul nu necesită pregătire alimentară.

Testarea sensibilitatii la iod se face prin oftalmoreacţie sau prin injectare i.v. a 1 ml substanţă
de contrast. Dacă apar semne de sensibilitate, roşeaţă, edem al feţei, cefalee, dispnee, greţuri,

vărsături se combat cu perfuzii cu antihistaminice, perfuzii cu glucoza şi noratrinal.

Efeactuare examenului: - pacientul este condus la servciul de radiologie; - daca nu sunt

semne de sensibilitate, se administrează foarte lent, în decurs de 10 minute, substanţă de
contrast; - se execută radiografii. Căile intrahepatice şi extrahepatice se opacifiază în 15-30
minute; - dacă nu se evidenţiază căile biliare, la 40 minute după terminarea injecţiei, se
administrează 2-3 linguri sirop de codeină, 2% într-o singură doză.

Colecistografia cu opacifiere Colecistografia cu opacifiere pe cale orală presupune

- pregătirea alimentară cu 2-3 zile înainte (regim usor digerabil, fără celuloză şi uşor
concentrate) iar în preziua examenului se administrează alimente grase (ouă, smântână, unt cu
pâine) pentru a favoriza golirea vezicii biliare; - înainte de administrare se face testarea
sensibilităţii; - administrarea substanţei de contrast se face conform indicaţiilor lăsând timpul
necesar ca aceasta să fie absorbită şi concentrată în colecist.

Observați Examenul se face foarte rar fiind înlocuit cu echografie.

40
2.9.Pregătirea preoperatorie și îngrijiri postoperatorii pentru intervenția

chirurgicală LAPAROSCOPICĂ

Pregătire preoperatorie
Participarea asistentului medical la efectuarea laparoscopiei
Laparoscopia sau celioscopia reprezintă explorarea cavităţii peritoneale cu ajutorul unui
laparoscop introdus prin peretele abdominal, printr-un trocar
Sop/indicaţii:
- examinarea directă a suprafeţei ficatului, splinei, colecistului, căilor biliare extrahepatice,
tubului digestiv, organelor genitale şi pereţilor abdominali;
- efectuarea unor intervenţii cu minim disconfort post operator.
Materiale necesare: - câmpuri şi mănuşi sterile;
- medicamente sedative: fenobarbital, meprobamat, atropină; seringi, ace pentru administrare; -
materiale de dezinfecţie: tinctură de iod şi tampoane;
- bisturiu, pense hemostatice;
- laparoscop;
- antibiotice, ser fiziologic;
- taviţă renală;
- aparat pentru pneumoperitoneu;
- Materiale pentru anestezic.
Pregătirea pacientului - se anunţă pacientul, se explică modul de desfășurare a examenului;
- pacientul este sfătuit ca în ziua dinaintea examenului să consume regim hidric;
- seara şi dimineaţa se face clisma evacuatorie;
- cu 30 de minute înainte de examen se administrează fenobarbital o fiolă sau 400mg
meprobamat si 0.5mg atropină;
- se îndepărtează pilozitatea abdominală;
- se transportă pacientul în sala de examen.
Participarea asistentului medical la procedură - pacientul este aşezat în decubit dorsal;
- se fixează pe masă;
- medicul realizează anestezie peridurală sau generală;

41
- se efectuează pneumoperitoneul prin introducerea a 3-6 litri CO2, pană se atinge o presiune
de 12 mm Hg dupa care acul se retrage;
- la locul inţepăturii se face o incizie prin care se introduce un trocar cu diametrul de 8-12 mm;
- prin trocar, după scoaterea mandrenului, se introduce laparoscopul;
- se inspectează cavitatea abdominală; - pentru biopsie medicul introduce încă un trocar prin
care se introduce o pensă lungă sau un electrocauter;
- după terminarea manevrelor, se scot laparoscopul şi pensă de manevră, se elimină CO2 din
cavitatea peritoneală, se îndepărtează canulele trocar. Se suturează plăgile prin care trocarele
au fost introduse, apoi se pansează.
În timpul intervenţiei, asistentul medical: - serveşte medicului materialele solicitate;
- primeşte materialele folosite;
- primeşte probele recoltate.
Îngrijirea pacientului dupa procedură
- se îmbracă;
- se trimite la salon;
- nu mănâncă 2 ore, consumă numai lichide;
- se pune pungă cu gheaţă; - dacă pacientul nu are scaun, se face clismă;
- firele de sutură se îndepărtează a cincea zi; - se măsoară T, TA, puls.

Complicațiile operației de colecistectomie (laparoscopică și clasică)

• Hemoragie prin lezarea parenchimului hepatic, arterei hepatice comune și
ramurilor ei sau venei porte. Se poate întâlni atât intraoperator cât și
postoperator, când determină apariția hemoperitoneului.
• Infecțiile pot varia de la localizări superficiale la abcese intraabdominale. Riscul de infecție
este scăzut prin respectarea regulilor de asepsie și antisepsie, administrarea antibioterapiei
profilactice și evitarea scurgerii intraabdominale a bilei (dacă totuși aceasta apare, pentru
minimizarea riscului se recomandă lavajul).
• Lezare a căilor biliare principale apare la 1/1.000 pacienți cu abordare clasică și 1-5/1000
pacienți cu abordare laparoscopică. Poate determina icter, febră, greață, durere abdominală
și modificări ale testelor ce evaluează funcția hepatică.

42
• Sindrom postcolecistectomie caracterizat prin simptomatologie nespecifică
precum: dispepsie, balonare, flatulenta, durere la nivelul hipocondrului drept și epigastrului.
Apare la până la 40% dintre pacienți și este cel mai frecvent cauzat de inflamația canalului
cistic restant, calculi restanți sau ingestia anumitor alimente „interzise”.
• Pneumonie cauzată de anestezia generală, respirația superficială și nivelul scăzut de
activitate postoperator.
• Afecțiuni cardiace (aritmii, infarct miocardic) se întâlnesc rar.
• Afecțiuni renale sunt mai probabile în cazul pacienților deshidratați și care asociază
afecțiuni hepatice.
• Tromboză venoasă profundă.
• Declanșare precoce a travaliului sau avort.
• Lezare a viscerelor abdominale.
• Decesul este extrem de rar întâlnit în cadrul acestei intervenții chirurgicale.

Avantaje

Dintre cele două metode de realizare a intervenției chirurgicale, clasică și laparoscopică, în

prezent este considerată mai avantajoasă varianta laparoscopică.
Aceasta asigură:
• un aspect estetic superior, cu cicatrici mici, puține (tehnica cu un singur port de acces și cea
transvaginală ~ o singură cicatrice ombilicală);
• un nivel de durere și un necesar de analgezice postoperator mai mic (se consideră că
tehnicile cu un singur port de acces și transvaginală se asociază cu un grad de durere și mai
mic, mai ales în primele 24 de ore postoperator, când aceasta este practic absentă);
• un timp de spitalizare mai scurt;
• un timp de recuperare mai scurt.

-Avantaj al intervenției laparoscopice față de cea clasică.

Colecistectomia laparoscopică este mult mai avantajoasă asigurând un timp mai scurt de
spitalizare și recuperare postoperatorie, cu posibilitatea reluarii mai rapide a activității zilnice.
De asemenea, cicatricile vor fi mult mai mici și mai puține iar gradul de durere postoperatorie
va fi mult scăzut.

43
Există motiv din cauza căruia să nu pot opta pentru colecistectomia laparoscopică
În cazul în care ați suferit de alte intervenții chirurgicale la nivelul abdomenului (în regiunea
epigastrică, hipocondrului drept), suferiți de o afecțiune hepatică gravă sau vă cunoașteți cu o
anomalie a sistemului coagulării care nu poate fi corectată medicamentos

44
2.10.Educația pentru sănătate

Pentru ca pacientul să-și recapete sănătatea și să evite complicațiile care pot să apară, se va
ajuta bolnavul să-și însușească anumite cunoștinte și să respecte unele reguli importante pentru
a avea o evolutție postoperatorie favorabilă.

Astfel, i se explică pacientului importanța fiecărui medicament, orarul de administrare și

efectele lui.Se atrage atenția asupra dozei administrate, explicându-i riscul nerespectării
acesteia.Se va explica pericolul transmiterii medicamentelor de la un pacient la altul și se
explică efectul medicației administrate.

Se va aduce la cunoștință regimul alimentar, pe care trebuie să-l urmeze și se va explica

necesitatea respectării regimului prescris, care sunt alimentele admise și interzise, precum și
riscul consumării alimentelor interzise.

Pe lîngă regimul alimentar, se va instrui pacientul ca, timp de 4-6 săptămâni acesta să evite
efortul fizic postoperator, i se va explica de ce trebuie să respecte aceasta regulă și
complicațiile care survin în urma nerespectării ei.

De asemenea este necesar ca pacientului să i se explice, că trebuie să informeze medicul asupra

modificărilor care apar în evoluția sa clinică iar aceste date transmise de pacient trebuie
verificate.

Toate explicațiile se vor adapta nivelului de înțelegere al pacientului, până când se convinge de
participarea conștientă a acestuia la sarcinile trasate.

45
2.11 Externarea pacientului

La externarea pacientului se va așeza în ordine documentația pacientului pe care o va pune la

dispoziția medicului în vederea formulării epicrizei.

Pe lângă aceasta sarcină vor mai fi efectuate o serie de sarcini precum:

- se va anunța familiei pacientului data de externare a acestuia cu o zi înainte. Dacă pacientul

nu are aparținători va fi trimis acasă cu o autosanitară;

- se va asigura pacientului alimentația până la plecare

- se va aprofunda cu pacientul indicațiile primite de la medic, cuprinse în biletul de externare și

se va verifica dacă acesta și-a însușit în mod corespunzător tehnicile necesare pentru
continuarea tratamentului la domiciliu;

- se vor da lamuriri și detalii atente asupra îngrijirilor speciale de igienă;

- regimul alimentar pe care trebuie să-l urmeze.Se va oferi spre cunoaștere,și păstrare calculii
prezenți în vezicula biliară.

- se va însoți pacientul pînă la magazia de efecte, unde se va ajuta să-și primească hainele pe
baza bonului personal. La plecare se va informa pacientul când trebuie să se prezinte la control.

46
 CAPITOLUL III

PLAN DE ÎNGRIJIRE

Culegerea datelot

Date fixe

Nume : O.

Prenume : R

Data nașterii: 10.09.1982

Sex: feminin

Vârsta: 35 ani

Date generale

Domiciliul: Târgu Mureș

Profesia:Vanzatoare

Starea civilă: căsătorită

Religia: Ortodoxa

Alergii: nu are

Data internării: 21.01.2020

Data externării: 25.01.2020

Diagnostic de internare:Litiază biliară

47
Anamneza medicală

- Antecedente heredocolaterale: tatal infarct miocardic

- Antecedente personale:bolile copilăriei, operație de hernie de disc în urmă cu 3 ani

-1 sarcină, o naștere normală, fără avort

- Condiții de viață și de muncă: corespunzătoare

- Comportamente: -consumă cafea;- nu consumă alcool;nefumatoare

Istoricul bolii

Pacienta în vârsta de 35 ani, , afirmă că de aproximativ 5 ore acuză dureri abdoninale, cu

iradiere la nivelul epigastrului, și hipovcondrul drept cu iradiere în spate,grețuri
incoercibile,alimentare și biloase, cefalee, fatigabilitate,anxietate, agitație urini
hipercrome.

Manifestări de dependență

- durere abdominală balonare exagerată

- greață cu vomismente cu conținut alimentar și bilos.

- imposibilitatea de a se deplasa

48
Problemele pacientului

Jenă în regiunea epigastrică cauzată de intoleranța digestivă, manifestată prin grețuri

Deshidratare cauzată de intoleranța gastrică, manifestată prin vărsături și diaree

Post operator

Eliminare urinară ineadecvată datorită dezechilibrului electrolitic manifestat prin

oligurie,risc de infecție

Alterarea confortului din cauza plăgii operatorii, manifestat prin dureri la nivelul
plăgii,risc operator

Anxietate din cauza necunoașterii urmărilor postoperatorii

-Dificultate în a se a alimenta

49
Diagnostic de nursing Obiective Intervenții Evaluare

Autonome Delegate

Preoperator

Jenă în regiunea Pacienta să fie Ofer tăvița renală .Liniștesc Administrare medicație După tratamentul
epigastrică cauzată de menajată fizic și pacienta.Păstrez vărsătura pentru a o simptomatică- antiemetic , pacienta s-a
intoleranța digestivă, psihic în timpul arăta medicului.Ofer un pahar cu apă metaclopramid liniștit, nu prezintă
manifestată prin vărsăturii.Sa nu mai pacientei să-și clătească gura după vărsături.
grețuri,vărsături prezinte vărsături vărsătură.Liniștesc pacienta

Deshidratare cauzată de Funcțiile vitale se Administrez soluțiile Funcțiile vitale se

intoleranța gastrică, stabilizează.Pacient perfuzabile NaCl, stabilizează.Pacientul
manifestată prin vărsături ul prezintă Monitorizare funcțiile vitale, notez în Glucoză.Administrez prezintă tegumente
și diaree tegumente normal FO.monitorizez țesutul tegumentar medicație normal colorate. Este
colorate. Este Liniștesc pacienta psihic. simptomatică reechilibrat
reechilibrat spasmolitică. hidroelectrolitic.
hidroelectrolitic.

Postoperator

50
1.Eliminare urinară
ineadecvată datorită
dezechilibrului electrolitic
manifestat prin
oligurie,risc de infecție .
Alterarea confortului din
cauza plăgii operatorii,
manifestat prin dureri la
nivelul plăgilor efectuate
de laparoscop ,risc
operator
Anxietate din cauza
necunoașterii urmărilor
intervenției chirurgicale,
manifestat prin insomnie.
Pacienta să fie Monitorizare funcții vitale, mai ales TA, După administrarea de
echilibrată fac bilanțul hidric.Urmăresc sonda A diuretice, pacienta
hidroelectrolitic și DEMEURE culoare,miros aspect Fac Perfuzii cu soțuții elimină urina în limite
acidobazic în bilanț,.Schimb lenjeria de corp și de izotone,hipertone normale.
termen de 4 ore pat dacă este cazul.-
Efectuez toaleta plăgilor cu soluții
antiseptice;apă oxigenată.Urmăresc
Pacienta să simtă aspectul pansamentului și al Administrez antialgic- După 30 minute de la
scăderea plăgii..Respect regulile antiseptice, de algocalmin Calmant-
intensității administrarea
dezinfecție.Liniștesc pacientul Anxiar antialgicului pacientul
durerii,să fie spunându-i că plaga evoluează spre
relaxat. afirmă că intensitatea
vindecare durerii a scazut mult.Este
Învăț pacientul să-și comprime cu mai calm și cooperant
palma plaga operatorie atunci când
tușește.Liniștesc pacientul că durerea
va dispărea după administrarea
analgezicului
Pacienta să aibă un Explic că este normal să se simtă încă Administrez somnifer După o oră pacienta s-a
somn bun slabită, dar intervenția a decurs foarte Imovane, și Anxiar. calmat, a înțeles că
cantitativ și bine și dacă se va odihni , se va simți starea ei este normală
calitativ, să fie mult mai bine.Explic și am grijă ca după o intervenție
liniștită că operația pacienta să accepte și să respecte chirurgicală și a
a decurs bine.Să indicațiile medicului.Încurajez pacienta adormit.Are un somn
coopereze. să se relaxez r.e, să nu gândească liniștit.
51
 negativ.

Dificultate în a se Pacienta să se Explic că nu are voie deocamdată să -alimentare și Pacienta a înțeles

alimenta din cauza lipsei alimenteze corect servească masa doar după reluarea reechilibrare importanța alimentației
cunoașterii alimentelor calitativ și tranzitului intestinal..cu , supe ușoare, endovenoasă.cu corecte, colaborează și
pemise, manifestată prin cantitativ. ceaiuri..., sol.Glucoze 5% acceptă să mănânce.
inapetență.

52
Data Funcții vitale Recoltări de produse Examinări Tratament Regim alimentar
biologice și patologice paraclinice

TA Puls Resp. Temp. Valori obținute

21.01. 110/80 78 18 38,5 Hemo-leucograma Ecografia Glucoza10%:1500 ml Pacientul nu

abdominală primește nimic
2020 Eritrocite=4,5mil/mm3 NaCl-1500ml per os
-calculi solitari și mici
Leucocite=11700mm3 Fortum:2x1g
CT confirmă dg-ul
Teste de coagulare Gentamicina:2x80mg
Radiografia
Ts= 4 min abdominală Metronidazol:3x1 fl

Tc= 9 min Zantac:2x1 fiole

- se constată nivele
Ionograma hidroaerice mici în Algifen:3x1 fiole
regiunea
Na= 132mEq/l tranversului Tratamentul local al

K= 3,5 mEq/l EKG: valori normale plăgii.

Gr. Sanguină 0I Radiografia toracică

- imagine toracică
normală.

53
22.01.2020 100/80 80 17 37,2 Glucoză 10%:1500 ml Pacientul poate
bea ceai
NaCl-1500ml neîndulcit și supă
Fortum:2x1g de legume
strecurată.
Gentamicina:2x80mg

Metronidazol:3x1 fl

Zantac:2x1 fiole

Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al
plăgi
Controloc2x30mg

Metroclopramid
10mg

Fraxiparină0,3ml

Cefort 2x1g

i.

54
23.01.2020 110/80 78 18 36,7 Fortum:2x1g Griș cu
lapte;supă de
Gentamicină:2x80mg legume, pilaf de
Metronidazol:3x1 fl orez cu carne de
vită; paste
Zantac:2x1 fiole făinoase cu
pesmet.
Algifen:3x1 fiole

Tratamentul local al
plăgii.Monitorizare
funcții vitale

55
 CONCLUZII ASUPRA LUCRĂRII

Litiaza biliară ca boală, este una din cele mai frecvente intervenții chirurgicale de urgență.
Rolul asistentului medical în depistarea afecțiunii este major, prin educația pe care trebuie să o
facă în așa fel încât, bolnavul să se prezinte la medic, cu primele simptome, pentru ca boala să
fie depistată din timp, evitând astfel complicațiile majore care îi pot pune viața în pericol
(PERFORAȚIA,ICTER MECANIC). Îngrijirea pacienților cu diagnosticul de LITIAZĂ
BILIARĂ am observat-o în cadrul practicii efectuate la Spitalul Universitar de Urgență
Tg,Mureș, tot atunci am selectat cazul prezentatAm studiat de semenea și bibliografia de
specialitate pentru a putea sintetiza principalele intervenții ale asistentului medical în îngrijirea
pacienților care au suferit intervenții chirurgicale de urgență..

LITIAZA BILIARĂ , pune adesea probleme dificile de diagnostic și tratament. Îngrijirea

medicală, tratamentele administrate de către asistentul medical, trebuie efectuate cu mult
profesionalism, devotament și afecțiune față de bolnav pentru a fi un sprijin real și activ
bolnavului în drumul spre vindecare.Asistentul nu trebuie sa uite nici o clipă , ca bolnavul este
neajutorat atăt fizic cît si psihic , că depinde în mare măsură de ajutor el fiind dependent
Pacienții au nevoie de un real sprijin pentru a învinge teama de intervenția chirurgicală, După
operație , pacienții sunt slăbiți , prezinta dureri, asistentul avînd un rol deosebit în procesul de
vindecare rapidă. Pentru stabilirea diagnosticului de litiază biliară semnele cu care se prezintă
bolnava în fața unui cadru medical sunt de mare valoare. Trebuie obținută prin anamneză
precisă, metodică și examinare atentă. Asistentei medicale îi revine sarcina de a participa atât
pentru a obține date exacte de la bolnav,de a-l face să coopereze in această situație dificilă, cât
și promptitudinea în acordarea primului ajutor în aplicarea celui mai eficient tratament, pentru
a nu pune niciodată în pericol viața bolnavului. Asistenta medicală este cea care acordă sprijin
medical profilactic, psihologic respectând indicațiile primite de la medic. Asistenta, prin
legătura directă cu bolnavul, favorizează timp mai îndelungat de „colaborare” și creează o
legatură sufletească strânsă ce duce la un „transfer” de încredere și optimism, cu rol deosebit în
reușita planului de recuperare a bolnavului.

56
În primul capitol făcut o prezentare generală a litiazei biliare a noțiunilor de anatomie și
fiziologie a vezicii biliare , etiologia, simptomatologia, patologia și tratamentul acestei boli.
Aceasta parte este folositoare asistentului medical pentru că eu consider că nu se poate îngriji
un pacient fără aprofundarea noțiunilor teoretice despre boală.

În capitolul 2 al lucrării am prezentat rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului de la

internare până la externarea acestuia, punând accent pe pregătirea pacientului preoperator și
îngrijirea acestuia postoperator.

Consider foarte importantă tratarea cu seriozitate această boală, chiar dacă este o operație de
rutină și des întîlnită, din păcate accidente se pot întîmpla, pot aparea complicații severe și
chiar decesul pacientului prin peritonita generalizată dacă s-ar produce un hidrops al vezicii
biliare (se umple vezica de aer atât de tare că la final perforează și apare peritonita), sau se
sparge vezica biliară . Din punctul de vedere al asistentului medical îngrijirile pre și post
operatorii sunt foarte importante și orice mică suspiciune cu privire la apariția unei complicații
trebuie de urgență semnalată medicului de salon sau medicului de gardă. În ultimul timp o
împortanță deosebită trebuie să se acorde condițiilor aseptice din saloane și din sălile de
operații, deoarece cazurile de infecții nozocomiale sunt tot multe.

În capitolul 3 am prezentat 1 caz de colecistectomie. La cazul prezentat am cules datele

pacientei ,istoricul bolii ,manifestări de dependență, problemele pacientului), stabilind
diagnosticul de nursing ,obiectivele cu îngrijiri pre și postoperator, evoluția sănătății. Litiaza
biliară fiind de urgență pregătirile preoperatorii, se reduc la pregatirea psihică, efectuarea
analizelor clinice și de laborator și toaletarea locului intervenției chirurgicale.

57
 BIBLIOGRAFIE

1. Dr. Albu Maria Roxana și Dr.Valeriu Bistriceanu,- Anatomia și fiziologia omului, Editura
Universul, 2001.
2. Borundel C., -Medicină internă pentru cadre medii, Editura ALL, 2009
3. Dr. Daschievici Silvian și Dr. Mihai Mihailescu,-Chirurgie, Editura Medicala, 2002.
4. D. Vasile, -Chirurgie și specialități înrudite,-București 1995.
5. Dr. Mozeș Carol ,Tehnica îngrijirii bolnavului Editura Medicală, 1997
6. Dr. Popa Florin, Dr. Sorin Oprescu, Dr. Monica Pop, Dr. Sorin Simion, Dr. George Mincu, Dr.
Bogdan Stănescu, Dr. Babiceanu Valeriu, Dr. Rodica Proinov, Dr. Mircea Constantinescu, Dr.
Chiru Florian, Manual de chirurgie și specialități înrudite,- Editura Carol Davila București 2004.
7. Titircă Lucreția - Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali-, editura Viața
Medicală Românească 2006.
8. Titircă Lucreția, Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali-, Editura Viața
Medicală Românească, 2004.
9. Titircă Lucreția, Explorări funcționale și îngrijiri medicale acordate bolnavilor-, Editura Viața
Românească, 2005.
10. Titircă Lucreția, Ghid de nursing-, Editura Viața Medicală Românească.

58