Gametogeneza. Ovulatie. Fecundatie. Nidatie.

Placentatia. Fiziologia placentei

București, 2018
Gametogeneza

• reprezinta procesul de formare a

gametilor feminini sau masculini
apti pentru reproducere.
Meioza
• procesul principal de diviziune
prin care se obtin gametii
• cuprinde 2 etape: meioza I ,
reductionala (23X2, 4N
ADN23X1, 2N ADN) si meioza
II, ecuationala (23X1, 2N
AND23X1, N ADN)
Celulele germinale primordiale, faza de
gonada indiferenta
• Originea gametilor este reprezentata de celulele
germinale primordiale.
• Acestea se dezvolta din endodermul peretelui
sacului vitelin in saptamana 3-4 de dezvoltare
embrionara.
• Ulterior migreaza prin mezenterul dorsal al
intestinului primitiv (dorsal) si populeaza crestele
genitale in saptamana 5-6, dand nastere gonadei
indiferente.
• In functie de diferentierea sexuala, masculina sau
feminina, se realizeaza dezvoltarea gonadelor si se
initiaza gametogeneza feminina-ovogeneza sau
masculina-spermatogeneza.
 Ovogeneza
• suma evenimentelor prin care ovogonia se transforma in ovul, fenomen ciclic debutat in viata intrauterina, finalizat la
menopauza
A. Etapa embrio-fetala
• Datorita absentei cromozomului Y la nivelul gonadei indiferente se produc urmatoarele transformari in S5-7: se delimiteaza
medulara si corticala ovariana la nivelul careia se pozitioneaza celulele germinale.
• Diferentierea celulelor germinale primordiale in ovogonii (46 cromozomi, 23 perechi, 2NADN) se produce in momentul in
care primele ajung la nivelul crestelor genitale si incep replicarea mitotica pentru multiplicare; astfel dintr-o singura celula
germinala primordiala vor rezulta multiple ovogonii.
• Ovogoniile urmeaza 3 cai, in principal de diferentiere in ovocite primare incepand cu saptamana 11-12 (46 cromozomi cu
cate 1 cromatida, 23 perechi, 2NADN), de multiplare mitotica (predominanta initial, finalizata in luna a VIIa) si de atrezie prin
apoptoza (incepand din luna IV/Va si finalizat la nastere cand nu mai sunt existente ovogonii la nivel ovarian).
• Ovocitele primare o data diferentiate isi replica ADN-ul si intra in profaza primei divizuni meiotice; la acest nivel are loc o
stagnare pana la debutul pubertatii. Ovocitele primare aflate in acest stadiu se inconjoara de celule foliculare formand astfel
un folicul primordial (din luna IVa). La sfarsitul lunii a Va numarul total al foliculilor primordiali atinge un maxim de 7 milioane,
urmand apoi sub influenta apoptozei celulare numarul sa se reduca dramatic.
B. Etapa extrauterina
• La nastere, ca urmare a apoptozei celulare, din cele 7 milioane de celule germinale mai raman doar 2 milioane, atrezia
foliculara continuand si dupa aceasta etapa (rimt de 1000 foliculi/luna).
• La debutul pubertatii numarul de foliculi primordiali ajunge la aproximativ 400,000 dintre care doar 400 ajung la ovulatie.
Foliculogeneza
• Din masa foliculara, la fiecare ciclu menstrual este selectionata o cohorta (numar variabil
dependent de rezerva foliculara restanta, aproximativ 1000 la fiecare ciclu) de foliculi
primordiali care incep sa se dezvolte si sa creasca
• Pe masura dezvoltarii foliculare sub stimul hormonal FSH-estrogeni este selectionat
foliculul dominant care isi va definitiva maturarea si va ajunge sa ovuleze.
• Durata aproximativa este de 85 de zile.
• Foliculogeneza este clasificata in 2 perioade mari:
1. timpurie, perantrala- initiala si majoritar independenta de gonadotropine; in care
folicululii primordiali recurtati se transforma in foliculi primarisecundaritertiari timpurii
si care se finalizeza o data cu formarea antrului follicular (foliculi de Graaf)
2. tarzie, antrala- dependenta de stimularea FSH; in care foliculii de Graaf cresc si se
matureaza, se selectioneaza foliculul dominant care va ajunge in etapa preovulatorie, iar
restul de foliculi selectionati involueaza devenind atretici.
2 cells, 2 hormones theory

• receptori de LH se
gasesc doar in celulele
tecale care sub
stimulare produc
androgeni
• receptori de FSH se
gasesc doar in celulele
granuloase si care sub
stimulare
aromatizeaza
androgenii preluati de
la celulele tecale in
estrogeni-estradiol
 Ovulatia
• consta in expulzia ovocitului (impreuna cu cumulusul
oofor) prin bresa formata la nivelul peretelui folicular.
• acest fenomen are loc la 10-12 ore dupa varful de LH, in
ziua 14/15 a ciclului menstrual cu aproximatie.

Mecanismele care determina expulzia ovocitara:

a.cresterea volumului folicular
b.contractiile fibrelor musculare ovariene
c.ruptura peretelui foliclar
d.eliberarea ovociuluit din matricea sa

In momentul ovulatiei, la nivel ovocitar, prima diviziune

meiotica este finalizata si se incepe a doua diviziune
meiotica (stagnare in metafazaII). A doua divizune meiotica
este finalizata doar daca ovocitul este fecundat, altfel
celula degenereaza in aproximativ 24 de ore dupa ovulatie.
Faza luteala, corp galben, corp albicans,
corp galben de sarcina-
• Celulele granuloasei care raman in peretele foliculului rupt impreuna cu celulele tecii interne sub influenta
LH se transforma in celule luteale si devin intens vascularizate formand astfel corpul galben/luteum.
• La acest nivel se secreta progesteron in cantitati crescute dar si estrogeni si alte peptide. Progestreonul
determina mucoasa uterina sa intre in faza secretorie/progesationala pentru prepararea implantarii
embrionare.
• Corpul luteal este considerat un organ endocrin tranzitor deorece in absenta sarcinii (secretie de hCG)
regreseaza la 9-11 zile de la ovulatie datorita nivelelor in scadere de LH circulant si a scaderii senzitivitatii
celulelor la LH. Acest fenomen se numeste luteolzia si conduce la transformarea corpului luteum prin
degenerarea celulelor luteale si fibroza in corpus albicans.
• Daca ovocitul e fertilizat, degenerarea corpului luteal este impiedicata de catre hCG (secretie trofoblastica
embrionara la 9-13 zile de la ovulatie, receptori comuni cu LH). Astfel este continuata steroidogeneza
(realizata de corpul galben – pana la 8 saptamani; indepartarea corpului galben pana in luna IV de sarcina
conduce la avort) si corpul luteal creste in continuare formand corpul luteal de sarcina.
• In saptamana 9-10 de sarcina locul de sinteza progesteronica dominant este preluat de sincitiotrofoblastul
placentar si corpul galben regreseaza lent.
 Spermatogeneza
suma evenimentelor prin care spermatogonia se
transforma in spermatozoid, fenomen ciclic debutat la
pubertate, prezent pe tot parcursul vietii masculine si cu
durata aproximativa de 72 de zile.

A. Etapa embrio-fetala
Sub influenta cromozomului Y se formeaza cordoanele medulare sau testiculare (diferentiere din cordoanele
sexuale primitive care patrund in medulara) in interiorul carora se dispun celulele germinale primordiale
migrate si care se inconjoara de celule sustentaculare/ale lui Sertoli (derivate din epiteliul de suprafata
glandular). Pana la pubertate se mentine acelasi aspect, moment in care spermatogeneza incepe de fapt.
B.Etapa extrauterina
La pubertate este initiata spermatogeneza cu urmatoarele etape: replicatia spermatogoniilor, meioza si
difereintierea – spermiogeneza
La oameni, timpul necesar ca o spermatogonie sa se transofrme in spermatozoid este de aproximativ 72 zile;
apoi apare o stagnare de inca 21 de zile in epididim pentru maturare.
Diferente spermatogeneza-ovogeneza
 Fecundatia
• Fecundatia este procesul prin care gametii (feminin si masculin) fuzioneaza, in regiunea ampulara a
trompei uterine (1/3 externa). Viata fertila a unui ovul pare a fi in medie 12-24 ore, iar a unui
spermatozoid 48-72 ore; fecundatia este in general obtinuta daca a existat un contact sexual in
intervalul ultimelor 3 zile inainte de ovulatie.
A. Faza prelimiara
consta in ascensiunea spermatozoizilor din vagin in ampula tubara si dobandirea puterii fecundante.
1. Ascensiunea spermatozoizilor in ampula tubara – In urma ejaculatiei (200-300 milioane spermatozoizi)
de la nivelul fundului de sac vaginal posterior, spermatozoizii(1%, cei mai mobili) ascensioneaza si strabat
glera cervicala pentru a ajunge la nivel uterin, lichidul seminal cu ph alcalin protejandu-i de ph-ul vaginal
acid. Restul sunt distrusi de aciditatea vaginala.
• Rolul glerei cervicale consta in: selectia gametilor, initierea capacitatiei (spermatozoizii in pasajul lor se
elibereaza de plasma seminala si prostatica care contin factori de stabilizare ce inhiba capacitatia), filtru
antibacterian, rezervor de spermatozoizi in glandele cervicale.
• Inaintarea spermatozoizilor de la nivel uterin la nivel ampular tubar este realizata prin contractiile
uterine, tubare si actiunea flagelara. La trecerea prin fluidul uterin si tubar fenomenul de capacitatie
este continuat. La nivel ampular ajung doar intre 300-500 de spermatozoizi, restul se pierd la pasajul
prin glandele uterine, jonctiunea utero-tubara sau sunt fagocitati.
https://www.youtube.com/watch?v=_5OvgQW6FG4
2.Dobandirea capacitatii fecundante - Spermatozoizii nu pot imediat ce au ajuns in tractul genital feminin sa
fertilizeze ovocitul ci trebuie sa treaca prin 2 fenomene: de capacitatie si reactia acrozomala, fara de care
fecundatia nu poate avea loc.
a.Capacitatia - suma modificarilor structurale membranare prin care spermatozoizi trebuie sa treaca pentru a isi
creste puterea fecundanta si a putea fertiliza. Aceast fenomen incepe la pasajul prin glera cervicala si este
majoritar finalizat la trecerea prin secretiile uterine si tubare
b.Reactia acrozomala –are loc dupa legarea de corona radiata fiind indusa de catre proteinele acesteia (sau
lichidul folicular in vitro). Au loc: fuziunea membranei plasmatice spermatice cu membrana acrozomala externa
si eliberarea de enzime acrozomale necesare penetrarii zonei pellucida
• B.Fecundatia propriu-zisa
4 etape/faze succesive:
Faza1- penetrarea coronei radiata- In urma contactului dintre spermatozoizi si celulele din corona radiata
incepe reactia acrozomala.
Faza 2- penetrarea zonei pellucida- Zona pellucida este un invelis glicoproteic care inconjoara ovocitul si
care prezinta urmatoarele functii importante: contine receptori spermatici specio-specifici care permit legarea
spermatozoizilor; induce reactia acrozomala. In urma legarii de receptori se elibereaza enzimele acrozomale
(acrozina), spermatozoidul penetreaza zona pellucida si intra in contact cu membrana plasmatica ovocitara.
Faza 3- fuzionarea dintre ovocit si membrana celulara spermatica interna – In urma adeziunii (integrine)
membranele acrozomala interna spermatica si plasmatica ovocitara fuzioneaza cu patrunderea materialului
genetic.
Migratia
• transportul oului prin trompa pana la nivel uterin unde se va produce nidatia. Acest fenomen
prezinta o durata aproximativ de 3 zile (80 ore) fiind divizata intr-o etapa de stagnare initiala la
nivel ampular (90%, spasm musculatura ampulo-stmica) si o etapa de pasaj a zonei istmice.
• Miscarea ovocitului fecundat are loc prin fenomene de contractie ale musculaturii netede
tubare si prin fluxul lichidului tubar mediat de miscarile ciliare inspre uter (proteine receptor
de la nivelul corona radiata-proteine receptor de pe mucoasa tubara).
• Aceasta etapa este importanta prin faptul ca pe parcursul duratei sale se produc modificari
cruciale pentru succesul nidatiei:
• la nivel uterin (endometru receptiv zi20-24, sub stimul progesteronic)
• la nivelul zigotului (diviziuni mitotice seriate ale celulelor sale=blastomere, in ziua a 3-a intra
in faza de 16 celule=morula moment de patrundere in cavitatea uterina) controlate hormonal;
• Astfel putem concluziona ca trompa are un rol de mentinere al zigotului pentru finalizarea
pregatirilor
 Nidatia/ovoimplantatia
• Nidatia este procesul prin care oul se implanteaza la nivelul cavitatii uterine. Are loc in ziua a 6-7a cu final in ziua
9-12a. Prin nidatie se realizeza trecerea de la perioada de progestatie - viata libera a oului in caile genitale la
perioada de gestatie a graviditatii - ou implantat in cavitatea uterina.
• Aspecete prenidationale legate de zigot - In ziua a 3 a de la fertilizare zigotul aflat in faza de morula (etapa de
16 celule) patrunde in cavitatea uterina, unde va stationa inca 2-3 zile pana la efectuarea nidatiei timp in care
apar urmatoarele modificari: divizunea continua; lichid incepe sa patrunda prin zona pellucida delimitand o
cavitate numita blastocel, iar masa celulara embrionica- blastocist; la nivelul blastocistului se delimiteaza 2 mase
celulare, o masa interna si externa; masa interna denumita embriobalst este grupata la un pol si va da nastere
embrionului; masa externa denumita trofoblast este grupata la polul opus, formand peretele blastocistului si va
contribui la formarea placentara. Astfel se delimiteaza faza de blastocist a zigotului (zilele 4-6).
• Pentru ca implantarea sa poata avea loc, endometrul si blastocistul trebuie sa fie corespunzator pregatiti.
Endometrul sub stimul in special progesteronic intra in faza secretorie corepsunzatoare zilelor 20-24 ale ciclului.
De asemenea, la nivelul blastocistului, zona pellucida care initial a jucat rolul de a impiedica implantarea la
nivelul trompei dispare si acesta se diferentiaza.
• Implantarea este divizata in 3 etape: apozitie (legarea initiala laxa a blastocistului orientat cu polul embrionar si
peretele uterin); adeziune (legarea stransa, mediata prin intermediul integrinelor); invazie (patrunderea
trofoblastului la nivelul peretelui uterin - endometru, 1/3 interna miometru si vascularizatie uterina prin enzime
proteolitice sintetizate de sincitiotrofoblast).
Placenta
Placentatia
• Placentatia este fenomenul de formare a placentei cu punct de plecare din trofoblast, pe
masura dezvoltarii sale, incepand cu zilele 7-8 de la fertilizare.
• https://www.youtube.com/watch?v=bped-RVWsLk
A. Etapa prelacunara/diferentierea trofoblastului, zi 7-8 - ciotrofoblast- 1 strat intern de celule
mononucleare si sinctiotrofobast- zona externa multinuleara fara margini celulere distincte
B. Etapa lacunara, zi 9-12 -La nivelul sincitiotrofoblastului apar vacuole care fuzioneaza si
formeaza lacune mari. Lacunele din sincitiu formeaza o retea intercomunicanta. Se produce
fuziunea dintre sinusoide si lacune, sangele matern intrand in sistemul lacunar si formand
circulatia uteroplacentara.
• Uneori, in aceasta etapa, poate aparea o sangerare la locul de implantare (fluxul crescut in
spatiile lacunare), suprapusa zilei 28 de ciclu menstrual care poate fi confundata cu menstra
(semn Hartmann) si poate conduce la erori de datare.
C. Etapa de elaborare, zi13-sfarsit luna a Iva
• Sincitiotrofoblastul inainteaza in decidua bazala si prin separarea lacunelor vasculare formeaza trabecule.
Celulele citotrofoblastului prolifereaza local si penetreaza in sinciotrofoblastul trabecular formand coloane
celulare care apar pe toata circumferinta corionului (vilozitati I). Coloanele formate de la interior spre
exterior pe 3 invelisuri mezoderm-cito-sincitiotrofoblast se numesc vilozitati secundare. Vilozitatile cresc si
se ramifica, iar lacunele sangvine se transforma in spatii interviloase. Celulele mezodermului intravilozitar
formeaza sistemul capilar vilos prin diferentiere in celule sangvine si vase mici de sange. Astfel se creeaza
vilozitatea tertiara.
• Celulele citrotofoblastice intravilozitare penetreaza sincitiul subiacent pana cand ajung la nivelul
endometrului matern; la acest nivel realizeaza conexiuni cu extensii similare din trunchiurile viloase
invecinate creind un invelis citotrofoblastic extern care fixeaza sacul corionic de tesutul endometrial matern.
Pe parcursul evolutiei vilozitatile cresc si se ramifica radiar. La nivelul vilozitatilor terminale (ultimile ramuri)
se realizeaza schimbul de gaze, acestea avand suprafata cea mai mare adunata.
• Corion - La sfarsitul lunii a doua corionul prezinta pe toata circumferinta vilozitati fiind inconjurat de catre
decidua bazala (polul embrionar) si decidua capsulara (pol abembrionar)
• In lunile IV-V decidua formeaza multiple septuri deciduale, care se proiecteaza in spatiile interviloase dar
care nu ajung pana la placa coriala si care pe fata materna delimiteaza lobi placentari si la interior 1/mai
multe cotiledoane.
D. Perioada de stare, sfarsitul lunii a IVa–termen
Placenta se mareste prin ramficatiile progresive vilozitare, in mare parte paralel cu cresterea uterina
ajungand sa acopere aproximativ 15-30% din fata interna uterina la termen.
 Functiile placentare
A.Transport de substante

• Placenta indeplineste multiple functii vitale: respiratie, digestie, excretie, endocrina,

aparare toate necesare cresterii si dezvoltarii fetale.
• Circulatia sangvina utero-placentara
• La nivel placentar exista 2 sisteme circulatorii unite printr-o unitate
morfofounctionala comuna - spatiul intervilos. La nivelul acesteia este realizat un schimb
bidirectional si anume: sangele matern asigura fatului oxigen si substante nutritive;
sangele fetal preda circlatiei materne dioxidul de carbon si catabolitii fetali.
• 1.Sistemul circulator fetal – inschis - corioembrionar/intravilozitar
• 2.Sistemul circulator matern – deschis - uteroplacentar/intervilozitar
• 3.Spatiul intervilos
1.Sistemul circulator fetal:

Prezinta o componenta arterial si una venoasa si un flux sanginv fetal

60-200ml/min,
• Componenta arteriala - Aceasta este asigurata de 2 artere ombilicale care
colecteaza sangele venos, bogat in CO2 si cataboliti fetali, din iliacele interne
fetale.
• Componenta venoasa – Aceasta este reprezentata de 1 vena ombilicala cu rol de
a asigura O2 si substante nutritive preluate din circulatia materna. Reteaua
capilara arteriala dreneaza in venule si vene omoloage retelei arteriale si care in
final se varsa in vena ombilicala(vena ombilicala stanga initiala) care se deschide
in sinusul cardiac. Dupa nastere vena ombilicala stanga se oblitereaza si
formeaza ligamentul rotund al ficatului.
• https://www.youtube.com/watch?v=75fj1eoUZco
2.Sistemul circulator matern

Acesta prezinta un fluxul sangvin placentar la termen de 400-500ml/minut fiind de asemenea alcatuit dintr-o
componenta arteriala si venoasa.
• Componenta arteriala - Circulatia sangelui matern in spatiile interviloase este asigurata de arterele uterine
spiralate (in sarcina se denumesc utero-placentare, ramuri din arterele arcuate miometriale) care aduc sange
bogat in O2 si nutrienti in spatiul intervilos. Pe masura strabaterii placii bazale spre spatiul intervilos la nivelul
peretelui arterelor spiralate apar urmatoarele modificari prin invazia celulelor trofoblastice: isi modifica
structura si se subtiaza (tunica musculara dispare si endoteliul degenereaza, peretele fiind astfel format dintr-
un strat de material fibrinoid), iar traiectul final este invadat de celule trofoblastice. La acest nivel se
formeaza astfel un dispozitiv de reglare al fluxului sangvin – con arterial de proiectie - aceste vase de
rezistenta mica putand acomoda debitul crescut vascular al sarcinii.
• Componenta venoasa – Venele materne colecteaza sangele bogat in CO2 si cataboliti de la nivelul spatiului
intervilos confluand in venele endometriale si ulterior in vena uterina. Acestea se deschid la nivelul speturilor
intercotiledonare, sunt largi, turtite, de forma conica si calibru mare cu un traiect paralel cu peretele uterin
(arterele prezinta un traiect perpendicular); astfel in timpul contractiei uterine venele spre deosebire de
artere sunt obstruate cu impiedicarea refluxului sangvin si golirea spatiilor interviloase; influxul arterial nu
este complet impiedicat astfel in timpul contractiei mai mult sange este valabil pentru schimburi desi rata de
schimb este scazuta.
3. Spatiul intervilozitar

• Camera interviloasa alcatuieste un spatiu continuu fiind incomplete separate doar la

nivelul septurilor intercotiledonare. Acesta are la origine lacunele din sincitiotrofoblast
care s-au marit si au fuzionat; pe masura evolutiei sarcinii peretii acestuia sunt
acoperiti de un strat de fibrinoid (Langhans la nivelul placii coriale si Rohr la nivelul
placii bazale). Este marginit de placa coriala, sistem vilozitar si placa bazala la nivelul
sau deschizandu-se vasele materne. Pe masura inaintarii in sarcina, spatial intervilos isi
mareste volumul prin indepartarea treptata a placii coriale de placa bazala, de la un
debit pe minut de 50 ml in saptamana a 10a la 600 ml la termen.

• Schimbul de gaze
Schimbul de O2 si CO2 la nivelul spatiului intervilos este realizat prin difuziune simpla
(legea lui Fick) pe baza gradientului de presiune (in scadere progresiva) la nivelul
membranei vilozitare a vilozitatilor libere/terminale intre circulatia materno-fetala.
 Factori fetali - placentari

Forte care Cord fetalpulsatii cordon ombilical + pulsatii vilozitare – vasele vilozitare se dilate sau contracta in functie de sistola sau
diastola fetala; tahicardia generata de miscarile fetale creste aria vilozitara

influenteaza Musculatura neteda a vilozitati primare

schimbul Modificarea difuziunii prin membrana vilozitara – scaderea numarului de straturi

Maturitate placentara – curba evolutiva in raport cu varsta sarcinii – in perioada de tinerete si maturitate apare cresterea suprafetei

materno-fetal vilozitare si subtierea membranei vilozitare pe masura dezvoltarii placentare; in perioada de senescenta apare scaderea numarlui
arterelor utero-placentare prin tromboza

Factori materni
Volemie materna, presiune arteriala materna, presiune sangvina artera utero-placentara - efortul fizic initial creste volemia;
prin hipotensiune arteria scade presiunea in vasele uterine

Modificari tonus uterin, contractii uterine - contractii Braxton Hicks umplere placentara prin obstructie vene si pastrare
permeabilitate artere; contractii uterine ritmicespatiul intervilos desi are un flux incetinit se umple mai mult compensator prin
arterele neobstruate, in puseu fluxul se poate opri pe durata de pana la 1 minut cu reluare in afara contractiei; tetanieoprire
completa fluxhipoxie fetala

Modificari posturale - presiune spatiu intervilozitar - in decubit = 10mmHg, in ortostatism>30mmHg; in decubit dorsal poate
aparea sindromul de cava cu scaderea fluxului sangvin in vasele uterine

Factori exogeni
Medicatie exogena (inervatie vilozitara) – betamimetice conduc la relaxare, ocitocice la vascosonstrictia arteriolelor uterine
 La nivel placentar sunt sintetizati numerosi hormoni,
placenta putand astfel a fi considerata un organ
Functiile placentare endocrin temporar.
B.Sinteza hormonala
1.Hormonul gonadotrop corionic/ hCG
• glicoproteina cu actiune asemanatoare hormonului luteinizant, LH. Activitatea sa este mediata de catre receptorul membranar
LH-hCG, receptor comun si pentru LH. Sinteza sa este majoritar realizata la nivel placentar, cantitati reduse mai sunt fiziologic
produse si de catre: rinichiul fetal sau hipofiza anterioara la barbati si femeile negravide; de asemenea valori mari pot fi sintetizate
de tumori maligne in special neoplasme trofoblastice
• La nivel placentar hCG este sintetizat predominant de catre sincitiotrofoblast din prima saptamana a vietii intrauterine. Secretia sa
creste rapid cu dublare la fiecare 2 zile pana cand atinge un maxim in saptamanile 8-10, dupa care inregistreaza o scadere (in jurul
a 10-12 saptamani ) cu ajungere la un platou (16 saptamani) mentinut pe tot parcursul sarcinii.
• Produsul final predominan de degradare al hCG este subunitatea beta, care se afla preponderant la nivel urinar si prezinta aceeasi
curba de sinteza comparativ cu proteina completa sangvina. Testele serice si urinare de depistare a unei potentiale sarcini prezinta
anticorpi pentru subunitatea beta care se leaga si de subunitatea beta libera predominanta in urina dar si de hCG intact,
preponderent in plasma. Astfel pe prezenta hcCG in organismul matern se bazeaza diagnosticul biologic si immunologic de sarcina.
• Valorile anormal crescte de hCG pot aparea in boala trofoblastica gestationala, sarcina gemelara, eritroblastoza fetala (anemia
hemolitica fetala), feti cu anomaliicromozomiale - sindrom Down (maturitate placentara redusa) iar valori mai mici in sarcina
ectopcia sau in distrugerea placentara precoce.
• Rolurile hCG sunt multiple dintre care: salveaza si mentine corpul galben de sarcina (actiune luteotropa); actiune luteinizanta si
foliculo-stimulanta in doze mari; intervine in diferentierea gonadei masculine si a secretiei de testosteron (actioneaza ca
inclocuitor al LH pentru stimularea replicarii celulelor Leydig si sinteza de testosteron pentru diferentierea masculina); are actiune
imunosupresoare materna (receptie ou); actiune tireotropa stimuland tiroida (cantitati mari); actiune de vasodilatatie si relaxare
musculara uterina (promoveaza sinteza de relaxina la nivelul corpuli galben cu receptori in miometru si vase uterine); diagnosticul
2. Hormonul lactogen placentar
• Printre denumirile sale mai vechi se afla hormon somato-mamotrop HCS, hormon corionic de crestere (actiune
si similitudine structurala cu hormonul de crestere). Este din punct de vedere biochimic asemanator cu
prolactina si cu horomnul de crestere, avand evolutie ontogenetica probabil comuna.
3. Estrogen
Estrogenii sintetizati de catre placenta sunt estradiol, estrona, estriol si estetrol.
• Plecand de la multiple studii efectuate s-a observat (mamele cu feti anencefali, fara control
hipotalamohipofizocorticosuprarenalian fetal, au prezentat nivele anormal de mici de estrogeni) ca placenta
singura nu poate sintetiza si suplini nivelel necesare de estrogeni in sarcina; astfel s-a creat conceptul de unitate
materno-feto-placentara care prin conlucrare desavarseste acest rol
4 .Productia de progesteron
• Pana la aproximativ 8 saptamani de sarcina, progesteronul este majoritar secretat de catre corpul galben de
sarcina (exiciza chirurgicala a corpului galben conduce la avort). Dupa aceasta perioada placenta preia functia
secretorie progesteronica, o cantitate minima fiind inca produsa in ovar. Progesteronul este secretat de
sincitiotrfoblast pornind predominant de colesterolul exogen plasmatic sau sintetizat intraplacentar ca
precursor trecand apoi in organismul matern si fetal. Metabolitul final in organismul matern la nivel urinar este
reprezentat de pregnandiol. Sinteza si eliminarea progesteonului creste progresiv pana la termen cand scade
brusc in momentul declansarii travaliului.
• Roluri: mecansimul declansarii nasterii ( relaxare musculara, inhiba sinteza de prostaglandine,stabilizeaza
membrana lizozomala), imunosupresiv (suprima raspunsul matern importiva antigenelor fetale), antiinflamator,
preparare endometru, substrat pentru sinteza mineralo si glucocorticoizi fetali.
 Functiile placentare
C. Reactii immune - neutralitate imunologica

• Placenta prezinta tolerant imuna (inerta din punct de vedere immunologic)

permitand astfel supravietuirea si dezvoltarea fetala (fat considerat o semialogrefa).
Aceste elemente sunt mediate la interfata decidua-trofoblast fiind reglate prin
intermediul celulelor uterine natural killer si a antigenelor MHC/HLA.
• Placenta nu realizeaza o bariera totala intre circulatia fetala si placentara , prin
micile sunturi realizandu-se un transfer bidirectional. Embolii sincitiali reprezinta un
astfel de exemplu; acestia reprezinta fragmente mici vilozitare rezultate din
detasarea nodurilor sincitiale- inmuguriri sincitiale pe suprafata vilozitara cu rol de
sechestrare a nucleilor degenerati din zonele metabolic active adiacente . Astfel se
pot explica o serie de patologii asociate: izoimunizarea in sistemele Rh si ABO,
identificarea de celule fetale la nivel matern-maduva, sange ceea ce ar putea explica
rata mai mare de reactii autoimmune la sexul feminin (+ microchimerism-
regenerare materna pe baza celule stem fetale).
Functiile placentare
D.Protectia impotriva agresiunilor

• Placenta prin caracteristicile sale realizeaza protectia continutului

fetal importiva majoritatii factorilor exogeni agresivi, traversarea
placentara realizandu-se in functie de dimensiune moleculara,
gradient de concentratie, character lipofil/hidrofil etc.
Agenti patogeni
bacterii sifilis, listerioza, difetrie
virusuri traverseaza , rubeola, HIV

paraziti toxoplasma, plasmodium

anticorpi doar IgG
substante
toxice alcool, Pb, Hg, cocaine, heroina
medicamente atropine, opiacee, betamimetice, acid
acetilsalicilic, talidomida
Placenta la termen

• La termen placenta are forma discoidala, un diametru de 15-25 cm, aproximativ 3 cm grosime
atingand grosimea maxima la centru cu scadere treptata spre periferie si 1/6 din masa fetala (500-
600g). Aceasta prezinta 2 fete: fetala si materna
• 1.fata fetala/interna - neteda, lucioasa fiind acoperita de amnios si translucida prin care se
distinge corionul si vasele ombilicale; la acest nivel se insera central cordonul ombilical cu iradiere
periferica radiara a vaselor ombilicale sub amnion si ale caror ramuri penetreaza ulterior corionul.
• 2.fata materna/externa - aspect poros, divizata in 15-30 de lobi placentari (diferit de cotiledoane)
prin santuri (bazele septurilor placentare incomplete).
• Aceasta este alcatuita din 2 parti: o parte fetala (corion frondosum) si o parte materna (decidua
bazala) .
• Placenta umana la termen este de tip decidual (delivrenta si cu o parte materna deciduala,
separare la nivel strat spongios), hemocorial (contact direct sangele matern – corion) asigurand
nutritia hemotrofa (procurare de substante nutritive direct din sistemul circulator; anterior
circulatie histiotrofa).
Variatii structurale placentare
Variatii structurale placentare

placenta praevia implantare pe traiectul canalului de nastere la nivel segment inferior

lob accesor placentar conexiune placentara prin membrane si vase

placenta bilobata(bipartita) sau divizune placentara in 2/3 diviziuni interconectate

trilobata(tripartita)

placenta membranaceea persistent vilozitatilor coriale pe toata circumferinta corionica

placenta circumvalata implantare excesiva placentara cu arie de acoperire a sacului amniotic >1/2, urmata de pliere
catre interior (placa coriala) a margini placentare si membrane pentru a reduce aria la ¼
Formare un inel gros membranar ce circumscrie placenta.

placenta accreta, increta, percreta aderenta anormala placentara