ANALIZA PRIN SPECTROMETRIA IR CU TRANSFORMARE

FOURIER(FTIR)

NECESITATEA METODEI:
In domeniul IR al spectrului, sursele emit radiaţii mai puţin intense, iar
sistemele dispersive nu asigură o sensibilitate deosebită metodei.

Odată cu introducerea interferometrelor cu transformate Fourier în

spectrometria optică în anii 1960 – 1970, s-a dovedit că interferometrele
produc o radiaţie luminoasă suficient de intensă în domeniul IR al spectrului şi
sunt ideale pentru analizele în IR. Astfel, în anii 1970 au apărut primele
spectrometre IR cu transformate dotate cu un interferometru Michelson
(FTIR).

Convenţional, spectrele pot fi înregistrate în două domenii: fie în domeniul

timp (putere radiantă în funcţie de timp), fie în domeniul frecvenţă (putere
radiantă în funcţie de frecvenţă). Prin intermediul transformatelor Fourier,
spectrele pot fi convertite din domeniul timp, în domeniul frecvenţă.

PRINCIPIUL METODEI:
Spectrele în domeniul timp nu pot fi obţinute experimental cu sisteme optice
convenţionale, deoarece frecvenţa optică a radiaţiilor este de ordinul 1012 –
1015 Hz, şi nu există traductoare care să răspundă la variaţiile puterii radiante,
la aceste frecvenţe enorme. Prin urmare, pentru a obţine spectrele în
domeniul timp, sunt necesare sisteme optice de convertire sau modulare, prin
care semnalele optice de mare frecvenţă să fie convertite în semnale de
frecvenţă mai mică, la care să răspundă detectoarele optice, dar fără a
distorsiona dependenţa faţă de timp. Această modulare se obţine cu
interferometrului Michelson.

Cu ajutorul interferometrului Michelson se înregistrează spectrul probei în

domeniul timp, după care se converteşte spectrul în domeniul frecvenţă cu
ajutorul transformatelor Fourier.
P(t )  k cos(21t )  k cos(22t )
SCHEMA INTERFEROMETRULUI MICHELSON
Interferometrul Michelson are două oglinzi una fixă şi una mobilă. Un divizor
optic împarte semnalul care vine de la sursa IR. Oglinda mobilă se deplasează
cu o anumită viteză, ceea ce deermină o diferenţă de drum a celor două
radiaţii care trec prin probă. După cum diferenţa de drum optic este un
multiplu sau nu de se obţin maximele sau minimele de interferenţă în
spectrul din domeniul timp.

INTERFEROGRAME (SPECTRUL IN DOMENIUL TIMP SI FRECVENTA)

AVANTAJELE METODEI:

Avantajul Jaquinot, (raport semnal / zgomot mare)

care rezultă din faptul că interferometrul are puţine elemente

optice şi nu are fante care să atenueze puterea radiantă de la sursă.

Puterea de rezoluţie mare şi obţinerea reproductibilă a unor

spectre foarte complexe cu un număr mare de linii spectrale.

Avantajul Fellget sau avantajul multiplex, care provine din faptul că

toate radiaţiile spectrale sunt detectate simultan şi se reduce
considerabil timpul necesar obţinerii spectrului, faţă de un
instrument dispersiv.