Bogdan

SPECTROMETRIA DERIVATĂ ȊN CONTROLUL

MEDICAMENTULUI

Ȋn practica analitică a spectrometriei de absorbţie aplicată la amestecuri de substanţe

adesea existǎ cazuri în care spectrele diferiţilor compuşi din amestec nu sunt suficient
diferenţiate, fiind posibilă amplificarea micilor variaţii de pantă ale spectrelor iniţiale (spectre
de ordin zero), prin aplicarea spectrometriei derivate, când se obţin „curbele derivate"
corespunzătoare, ceea ce îmbunătăţeşte precizia determinǎrilor. Picurile spectrelor derivate
sunt mai accentuate, mai bine diferenţiate.
Spectrometria derivată constă în transformarea unui spectru iniţial de oridn zero în
spectrul primei sau celei de a doua derivate sau deordin mai înalt.
Un spectru al primei derivate indică traseul graficului curbei de absorbţie, adică al
procentului sau proporţiei de schimbare a absorbanţei, exprimat prin derivata de ordinul 1
dA/dλ ȋn funcţie de lungimea de undă.
Spectrul celei de a doua derivate reprezintă curbura spectrului de absorbţie în funcţie
de lungimea de undǎ, derivata lungimii de undă fiind legată de concentraţie prin ecuaţiile
urmǎtoare:

c’ - concentraţia substanţei analizate, care absoarbe lumină, în procente;

ε - absorbanţa molară;
b - grosimea cuvei;

Se utilizează un spectrofotometru UV-VIS echipat cu un modul analogic de

diferenţiere a capacitanţei sau rezistenţei sau cu un soft capabil să producă spectre derivate.
Unele dispozitive (module) produc un decalaj al lungimilor de undă. Ȋn Figura 1 este redat ca
exemplu spectrul derivatei a doua a fenilalaninei, comparativ cu spectrul de ordinul zero.
Plecând de la curba primei derivate, dA/dλ=f(λ), derivarea se poate extinde la mai
multe derivate succesive, până la derivata de ordinul n. Aşa cum se poate observa din figura 1,
punctelor de inflexiune din spectrul de ordinul zero le corespund pe curba derivată maxime şi
minime (picuri pozitive şi negative), adică puncte de anulare a pantei. Dacă derivarea se face
până la ordinul n = 4 se pot pune în evidenţă şi mai bine variaţiile mici ale absorbanţei din
spectrul de ordinul zero (iniţial).
Şi în cazul spectrometriei derivate este necesară stabilirea unei curbe de calibrare
utilizând mai multe soluţii etalon, de concentraţii diferite, pentru care se aplică același tip de
prelucrare matematicǎ aplicat soluţiei probei de analizat.
Spectrometria derivată este importantă mai ales pentru situaţiile în care absorbanţa este
denaturată şi anume:
1) cazul în care spectrul convenţional (de ordinul zero) al soluţiei de analizat prezintă un
decalaj spre vârf (maxim) din cauza unei absorbţii de fond uniformă, ceea ce nu se întâmplă în

1
 Bogdan

cazul spectrului derivat care este sensibil numai la variaţiile pantei spectrului convenţional
(iniţial);
2) cazul în care în soluţia de analit apare un fenomen de difuzie a luminii, care se manifestă
printr-o absorbţie de fond care creşte moderat spre lungimi de undă mici, fenomen care nu
afectează decȃt ȋn micǎ mǎsurǎ spectrele derivate;

Figura 1. Spectrele UV ale fenilalaninei reprezentate ȋn unitǎţi de absorbanţǎ și ȋn derivata a

doua a acesteia.

Spectrometria derivată are aplicaţii în analiza şi controlul medicamentelor şi în analiza

biochimică şi de laborator clinic. Trebuie precizat că derivata unui pic spectral se poate obţine
în mai multe moduri, de aceea nu se obţine un singur spectru (identic) pentru toate procedeele.
Spectrofotometria derivată este un procedeu potrivit de amplificare şi precizare a
particularităţilor spectrelor, scopul fiind acela de a studia traseul derivatei, după n derivări ale
spectrului, comparativ cu spectrul de ordinul zero, respectȃnd lungimea de undǎ.
Spectrele devin cu atât mai complicate cu cȃt crește ordinul derivatei. Ȋn general
derivatele cu ordin mai mare de patru, n > 4, sunt foarte rar utilizate în practica analitică.
Ȋn practica analitică se utilizează mai ales spectrele derivate de ordinul 1, 2 şi 4, cel de
ordinul 3 nefiind utilizat de loc. Mai frecvent se utilizează spectrele derivate de ordinul 1 şi 2,
dar adesea şi cel de ordinul 4, datorită maximului (important) situat la aceeaşi lungime de
undă ca şi maximul spectrului de ordinul zero.
Spectrele derivate prezintă două avantaje importante care explică utilizarea lor şi
anume:
1) oferă o rezoluţie mai bună decât spectrul iniţial (de ordinul zero), rezoluţie care creşte
odată cu ordinul derivatei; creşterea rezoluţiei nu este nelimitată, trebuind să se ţină seama de
aspectul benzilor şi de raportul dintre înălţimea unei benzi la maximul absorbţiei şi de
lărgimea benzii la 1/2 din înălţime;
2) amplitudinea picurilor derivate creşte cu ordinul derivatei, pentru o anumită amplitudine
dată a picului iniţial (de ordinul zero);

2
 Bogdan

Ȋmbunătăţirea rezoluţiei şi preciziei determinărilor spectrale derivate este utilă atȃt

pentru analiza calitativă, cât şi pentru analiza cantitativă.
Uneori este necesară testarea practică a rezoluţiei, atunci când o monografie cere acest
lucru.
Exemple de cazuri cȃnd se impune utilizarea spectrofotometriei derivate:
- determinarea cantitativǎ a morfinei și heroinei ȋn amestec;
- determinarea unor benzodiazepine ȋn amestec;
- determinarea acidului acetilsalicilic și a acidului salicilic ȋn amestec;
- determinarea praziquantelului din forme farmaceutice;
- etc