Echilibrul chimic - MIHAI ROBERT

În cazul celor mai multe reacţii chimice rezultatul final este un amestec de reactanţi şi produşi de reacţie.
Reacţia directă este reacţia prin care reactanţii formează produşi de reacţie.
Reacţia inversă este reacţia de descompunere a produşilor de reacţie în reactanţii iniţiali.
Reacţia directă şi reacţia inversă au loc continuu, în acelaşi timp, până când se atinge echilibrul chimic.
Atingerea echilibrului chimic nu înseamnă că se opresc cele două reacţii, ci că nu se mai înregistrează
schimbări în concentraţiile reactanţilor şi produşilor.
Reacţia reversibilă presupune o reacţie directă (prin care reactanţii formează produşi de reacţie) care este
perfect echilibrată de o reacţie inversă (prin care produşii se descompun înapoi în reactanţi).
De la punctul în care o reacţie reversibilă atinge echilibrul nu mai există variaţii vizibile în concentraţiile
speciilor chimice implicate. Reacţia reversibilă se reprezintă cu două săgeţi: o săgeată cu sensul spre
dreapta desemnând sensul formării produşilor de reacţie şi o săgeată cu sensul spre stânga desemnând
sensul descompunerii produşilor în reactanţi. (↔)
Starea de echilibru într-o reacţie chimică reprezintă momentul în care procesul de formare al produşilor
unei reacţii (progresul reacţiei spre dreapta) este în echilibru perfect cu procesul invers de descompunere
al produşilor în reactanţi (progresul reacţiei spre stânga).
Exemplu: reacţia de obţinere a amoniacului:
Reacţia directă şi reacţia inversă se produc în acelaşi timp: imediat ce s-a format NH3, o parte din el se
descompune în H2 şi N2 iar aceste procese de formare şi descompunere se întâmplă continuu până când
concentraţiile gazelor participante la reacţii ajung la valori bine determinate, adică se atinge starea de
echilibru.
N2 +3 H2 ↔ 2NH3
• Reacţia directă: N2 + 3H2 →2 NH3
• Reacţia inversă: 2NH3 → N2 + 3H2
• La echilibru, viteza reacţiei directe este egală cu viteza reacţiei inverse.
• Legea acţiunii maselor arată că raportul dintre produsul concentraţiilor produşilor de reacţie şi
produsul concentraţiilor reactanţilor, ridicate la o putere egală cu valoarea coeficienţilor
stoechiometrici, este constant la atingerea stării de echilibru la o anumită temperatură.
• Pentru o reacţie generală de forma:aA + bB ↔cC + dD în care literele mici reprezintă coeficienţii
stoechiometrici ai reacţiei, iar literele mari sunt reactanţii, respectiv produşii, legea acţiunii maselor
se reprezintă prin următoarea relaţie:

[ C]c∗[ D]d
• Kc = a b
[ A ] ∗[B ]

• Kc – constanta de echilibru: are o valoare constantă, valabilă numai pentru o temperatură specifică,
de obicei precizată;
• Exponenţii din această relaţie – sunt coeficienţii stoechiometrici ai reacţiei;
• Valorile scrise între paranteze pătrate – exprimă molaritatea/concentraţia molară.
Exemplu – expresia constantei de echilibru şi aflarea unităţii de măsură pentru reacţia de obţinere a
amoniacului:
N2 +3 H2 ↔ 2NH3
2
[ NH 3]2 (mol/l)
Kc = 1 3
[ N 2] ∗[H 2] (mol /l)1∗(mol /l)3

[ NH 3]2 mol −2
Kc = 1 3 ( )
[ N 2] ∗[H 2] l

Factorii care influenteaza echilibrul chimic:

Prin modificarea condiţiilor de reacţie, se poate favoriza fie obţinerea produşilor de reacţie, fie
descompunerea produşilor în reactanţi.
Factorii care influenţează starea de echilibru chimic sunt concentraţia, presiunea şi temperatura.
Dacă variaţia unui anume parametru tinde să ducă la formarea unei concentraţii mai mari de produşi,
spunem că echilibrul este deplasat spre dreapta.Dacă variaţia unui anume parametru tinde să ducă la
formarea unei concentraţii mai mari de reactanţi, spunem că echilibrul este deplasat spre stânga.
Principiul lui Le Chatelier sau principiul constrângerii minime este enunţat în felul următor:dacă un
sistem aflat la echilibru este perturbat prin modificarea temperaturii, presiunii sau a concentraţiei unuia
dintre componenţi, echilibrul se deplasează în direcţia în care se minimizează constrângerea produsă.

Influenta concentratiei asupra echilibrelor chimice:

Dacă se modifică concentraţia unei substanţe sau a mai multor substanţe care iau parte la reacţie,
rezultatul va fi deplasarea echilibrului în direcţia în care echilibrul se poate atinge din nou. Creşterea
concentraţiei uneia dintre substanţele din amestecul aflat la echilibru va determina deplasarea echilibrului
în sensul în care se consumă mai mult din această substanţă.
De exemplu: N2 +3 H2 ↔ 2NH3
La creșterea concentrației H2, echilibrul se va deplasa înspre dreapta, înspre formarea NH3/înspre
consumarea H2.

Influenta presiunii echilibrelor chimice in faza gazoasa:

Un echilibru în fază gazoasă va reacţiona la creşterea presiunii prin deplasarea lui în sensul micşorării
numărului de molecule aflate în volumul vasului de reacţie. Când creşte presiunea unui sistem, consecinţa
este micşorarea numărului de molecule pentru restabilirea echilibrului. Starea de echilibru a reacţiilor care
au loc fără modificarea numărului de moli nu este influenţată de creşterea presiunii. De exemplu, N2 +3 H2
↔ 2NH3
La creșterea presiunii, echilibrul se va deplasa în sensul formării unui număr mai mic de moli, spre dreapta
(1+3 moli în stânga și 2 moli în dreapta, adică se adună coeficienții)

Influenta temperaturii asupra echilibrelor chimice:

Într-un sistem chimic aflat la echilibru creşterea temperaturii favorizează reacţia endotermă (deplasarea echilibrului în sensul în
care se consumă căldură), iar scăderea temperaturii favorizează reacţia exotermă (deplasarea echilibrului în sensul în care se
degajă căldură).

Exemplu: N2 +3 H2 ↔ 2NH3 + Q

Pentru că reacția are loc cu degajare de căldură, echilibrul se va deplasa înspre stânga la creșterea temperaturii sistemului.