Echilibrul chimic

• În cazul celor mai multe reacţii chimice

rezultatul final este un amestec de reactanţi şi
produşi de reacţie.
• Reacţia directă este reacţia prin care reactanţii
formează produşi de reacţie.
• Reacţia inversă este reacţia de descompunere
a produşilor de reacţie în reactanţii iniţiali.
• Reacţia directă şi reacţia inversă au loc
continuu, în acelaşi timp, până când se atinge
echilibrul chimic. Atingerea echilibrului chimic
nu înseamnă că se opresc cele două reacţii, ci
că nu se mai înregistrează schimbări în
concentraţiile reactanţilor şi produşilor.
• Reacţia reversibilă presupune o reacţie directă (prin
care reactanţii formează produşi de reacţie) care
este perfect echilibrată de o reacţie inversă (prin
care produşii se descompun înapoi în reactanţi).
• De la punctul în care o reacţie reversibilă atinge
echilibrul nu mai există variaţii vizibile în
concentraţiile speciilor chimice implicate. Reacţia
reversibilă se reprezintă cu două săgeţi: o săgeată
cu sensul spre dreapta desemnând sensul formării
produşilor de reacţie şi o săgeată cu sensul spre
stânga desemnând sensul descompunerii produşilor
în reactanţi. (↔)
Starea de echilibru într-o reacţie chimică reprezintă momentul
în care procesul de formare al produşilor unei reacţii (progresul
reacţiei spre dreapta) este în echilibru perfect cu procesul invers
de descompunere al produşilor în reactanţi (progresul reacţiei
spre stânga).
Exemplu: reacţia de obţinere a amoniacului:
Reacţia directă şi reacţia inversă se produc în acelaşi timp:
imediat ce s-a format NH3, o parte din el se descompune în H2
şi N2 iar aceste procese de formare şi descompunere se
întâmplă continuu până când concentraţiile gazelor participante
la reacţii ajung la valori bine determinate, adică se atinge starea
de echilibru.
N2 +3 H2 ↔ 2NH3
• Reacţia directă: N2 + 3H2 →2 NH3
• Reacţia inversă: 2NH3 → N2 + 3H2
• La echilibru, viteza reacţiei directe este egală cu viteza reacţiei inverse.
• Legea acţiunii maselor arată că raportul dintre produsul concentraţiilor produşilor
de reacţie şi produsul concentraţiilor reactanţilor, ridicate la o putere egală cu
valoarea coeficienţilor stoechiometrici, este constant la atingerea stării de
echilibru la o anumită temperatură.
• Pentru o reacţie generală de forma:aA + bB ↔cC + dD în care literele mici
reprezintă coeficienţii stoechiometrici ai reacţiei, iar literele mari sunt reactanţii,
respectiv produşii, legea acţiunii maselor se reprezintă prin următoarea relaţie:

• Kc =

• Kc – constanta de echilibru: are o valoare constantă, valabilă numai pentru o

temperatură specifică, de obicei precizată;
• Exponenţii din această relaţie – sunt coeficienţii stoechiometrici ai reacţiei;
• Valorile scrise între paranteze pătrate – exprimă molaritatea/concentraţia molară.
Exemplu – expresia constantei de echilibru şi aflarea unităţii de măsură pentru reacţia de obţinere a amoniacului:

N2 +3 H2 ↔ 2NH3
Kc =
Kc =
 Factorii care influenţează echilibrul chimic
Prin modificarea condiţiilor de reacţie, se poate favoriza fie
obţinerea produşilor de reacţie, fie descompunerea produşilor în
reactanţi.
Factorii care influenţează starea de echilibru chimic sunt
concentraţia, presiunea şi temperatura.
Dacă variaţia unui anume parametru tinde să ducă la formarea
unei concentraţii mai mari de produşi, spunem că echilibrul este
deplasat spre dreapta.Dacă variaţia unui anume parametru tinde să
ducă la formarea unei concentraţii mai mari de reactanţi, spunem
că echilibrul este deplasat spre stânga.
Principiul lui Le Chatelier sau principiul constrângerii minime
este enunţat în felul următor:dacă un sistem aflat la echilibru este
perturbat prin modificarea temperaturii, presiunii sau a
concentraţiei unuia dintre componenţi, echilibrul se deplasează în
direcţia în care se minimizează constrângerea produsă.
 Influenţa concentraţiei asupra echilibrelor
chimice
Dacă se modifică concentraţia unei substanţe sau a mai
multor substanţe care iau parte la reacţie, rezultatul va fi
deplasarea echilibrului în direcţia în care echilibrul se poate
atinge din nou. Creşterea concentraţiei uneia dintre
substanţele din amestecul aflat la echilibru va determina
deplasarea echilibrului în sensul în care se consumă mai
mult din această substanţă.
De exemplu: N2 +3 H2 ↔ 2NH3
La creșterea concentrației H2, echilibrul se va deplasa înspre
dreapta, înspre formarea NH3/înspre consumarea H2.
 Influenţa presiunii asupra echilibrelor
chimice în fază gazoasă
Un echilibru în fază gazoasă va reacţiona la creşterea presiunii
prin deplasarea lui în sensul micşorării numărului de molecule
aflate în volumul vasului de reacţie. Când creşte presiunea unui
sistem, consecinţa este micşorarea numărului de molecule
pentru restabilirea echilibrului. Starea de echilibru a reacţiilor
care au loc fără modificarea numărului de moli nu este
influenţată de creşterea presiunii. De exemplu, N2 +3 H2 ↔
2NH3
La creșterea presiunii, echilibrul se va deplasa în sensul formării
unui număr mai mic de moli, spre dreapta (1+3 moli în stânga și
2 moli în dreapta, adică se adună coeficienții)
 Influenţa temperaturii asupra echilibrelor
chimice
Într-un sistem chimic aflat la echilibru creşterea
temperaturii favorizează reacţia endotermă
(deplasarea echilibrului în sensul în care se consumă
căldură), iar scăderea temperaturii favorizează reacţia
exotermă (deplasarea echilibrului în sensul în care se
degajă căldură).
Exemplu: N2 +3 H2 ↔ 2NH3 + Q
Pentru că reacția are loc cu degajare de căldură,
echilibrul se va deplasa înspre stânga la creșterea
temperaturii sistemului.