AGENTII DE LUCRU

AI
INSTALAȚIILOR
FRIGORIFICE
(POMPE DE CĂLDURĂ)
AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR
FRIGORIFICE /POMPELOR DE CĂLDURĂ
AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR
FRIGORIFICE /POMPELOR DE CĂLDURĂ
AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR
FRIGORIFICE /POMPELOR DE CĂLDURĂ
AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR
FRIGORIFICE /POMPELOR DE CĂLDURĂ
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC
LEGĂTURA DINTRE AGENȚII FRIGORIFICI ȘI STRATUL DE OZON

Poluarea produsă de freoni, o problemă

atât de mediatizată şi discutată în
ultimii ani, reprezintă la ora actuală
unul din motivele care explică numărul
foarte mare de agenţi frigorifici întâlniţi
în diverse aplicaţii ale tehnicii frigului.

La începutul anilor ’80, măsurători ale

grosimii stratului de ozon de deasupra
Antarcticii, au evidenţiat că grosimea
acestuia devenise mult mai redusă
decât în mod normal. Stratul de ozon,
având un rol extrem de benefic,
deoarece filtrează radiaţiile
ultraviolete, se găseşte în stratosfera
atmosferei terestre, aproximativ între 12
– 50 km altitudine.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC

Dacă nu ar exista stratul de

ozon, intensitatea radiaţiei
ultraviolete, provenite de la
Soare, ar fi mult prea puternică
pentru numeroase forme de
viaţă de pe Pământ.

În acest context, este evidentă

importanţa monitorizării atât
a grosimii stratului de ozon,
cât şi a impactului pe care îl au
diverşi factori naturali, sau
artificiali, asupra acestei
grosimi.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC
Principala ipoteză care explică
scăderea rapidă a ozonului este
acţiunea clorului liber asupra sa.
Aşadar, clorul,responsabilul direct
de procesul de
distrugere a ozonului, provine din
două surse posibile:
 din descompunerea, în
atmosferă a oxidului de clor de
origine naturală (erupţii
vulcanice, etc.);

 din surse umane artificiale,

CFC (cloro-fluoro-carburile)
având un rol preponderent.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC
Ajunse în stratosferă, moleculele de CFC, sub influenţa razelor
ultraviolete solare, suferă o disociere fotolitică, eliberând în atmosferă
clorul care distruge ozonul (O3).

Regenerarea clorului atomic, face ca o singură moleculă de clor să

poată distruge - teoretic vorbind - un număr de 10.000 molecule
oxigen.
Un aspect important este legat şi de durata de existenţă a freonului, care
poate atinge chiar sute de ani.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC
În literatura de specialitate există referiri la ordinea nocivităţilor diferitelor freoni
asupra stratului de ozon.
Fiecărei molecule a unui agent halogelat i se atribuie un indice relativ de
nocivitate pentru stratul de ozon devenit “potenţial de distrugere a
ozonului calculat în regim stabil pentru 1 kg de gaz emis anual în
atmosferă, comparativ cu efectul realizat de 1 kg de R11” (ODP) – Ozon
Depletion Potential.
Fiind cel mai nociv freonului, R11 i s-a atribuit indicele unitar de distrugere al
ozonului:
ODPR11 = 1
Dacă se consideră 100% nocivitatea pentru stratul de ozon al R11, atunci,
informativ, nocivităţile altor freoni sunt după cum urmează:
R12, R114 → 100%;
R113 → 80%;
R115 → 60%;
R502 → 40%;
R141b → 10%.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC
EFECTUL DE SERĂ

Efectul de seră constă în reţinerea în

atmosfera terestră a radiaţiilor
infraroşii, sosite de la soare şi remise de
sol.
Aşadar, acesta rezultă din absorbţia
radiaţiilor infraroşii cu λ = 10 μm şi λ=
20 μm emise de suprafaţa terestră.
Este un fenomen natural - care
determină şi reglează temperatura medie
a pământului - în lipsa căruia planeta ar fi
fără viaţă (temperatura medie anuală s-ar
reduce de la + 15ºC → – 8ºC).
Deşi efectul de seră este necesar globului
terestru, creşterea sa poate conduce la
modificări climatice dezastruoase, motiv
pentru care este imperios necesar a fi
ţinut sub control.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC
EFECTUL DE SERĂ

Responsabili de efectul de seră, sunt, în

principal, vaporii de apă şi CO2, dar şi
alte gaze - printre care - agenţii termici
de lucru halogenaţi (agenții frigorifici)
joacă un rol important.
Aceste gaze lasă să treacă razele solare
incidente, dar absorb razele infraroşii
cu lungimea de undă mare, retrimise
de la sol.
În plus, ridicând temperatura aerului,
contribuie la creşterea, conţinutului de
vapori de apă în atmosferă.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC
EFECTUL DE SERĂ

Toţi agenţii frigorifici (CFC, HCFC, HFC) au o putere

de absorbţie a razelor infraroşii foarte ridicată
(comparativ cu CO2).
Contribuţia însumată, pentru un timp dat, a unui kg
de gaz, raportată la cea a unui kg al CO2, referitor la
efectul de seră, este apreciată prin potenţialul global
de încălzire – efectul direct asupra încălzirii planetei
- GWP (Global Warming Potential).
Valorile ODP şi GWP pentru principalii agenţi
frigorifici sunt date în tabelele alăturate.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC

Paralel cu actiunea directă asupra efectului de seră - apreciată prin

GWP - agentul frigorific exercită şi
o acţiune indirectă prin CO2 degajat la producerea energiei de
acţionare a instalaţiei frigorifice, mult mai mare decât cea direct
asociată.
Astfel, la un frigider casnic acţiunea directă este apreciată prin 20%;
 7% prin fluidul frigorific CFC-12;
 13% prin agentul de expandare din izolaţia de spumă de
poliuretan sau polistiren CFC-11.
Acţiunea indirectă, apreciată prin CO2, degajat în atmosferă în
timpul producerii energiei de acţionare a instalaţiei frigorifice
(pe bază de cărbune sau petrol, într-o centrală electrică) este de
80%.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC

Se introduce un echivalent al contribuţiei globale de încălzire

TEWI (Total Equivalent Warming Import) care se calculează
ţinându-se seama de toate influenţele, respectiv - efectul de seră
 produs de scăpările de agent (efect direct)
dar şi prin
 dioxidul de carbon rezultat în instalaţiile de producere
a energiei electrice necesare acţionării instalaţiei
frigorifice (efect indirect).

TEWI = xkg CFC-11 · GWP CFC-11 + ykg CFC-12 · GWP CFC-12 +

zkg CO2 emis la prod. en. el.
 AGENTI DE LUCRU AI INSTALAȚIILOR IF/PDC
Relaţia de calcul pentru TEWI este prezentată în detaliu în SR EN 378-
1/2002 şi ţine cont de:
 cantitatea de agent frigorific din instalaţie,
 cantitatea de agent expandabil din izolaţii,
 cantitatea de C02 transmis în atmosferă la producerea unităţii de
energie de antrenare a instalaţiei frigorifice,
 energia consumată pentru acţionarea instalaţiei frigorifice pe durata ei
de funcţionare,
 eficienţa cât şi etanşeitatea instalaţiei frigorifice,
 modul de producere al energiei electrice de antrenare a instalaţiei
frigorifice,
 de durata de viaţă a agentului frigorific.

In concluzie, din punct de vedere ecologic, agentul frigorific trebuie

ales astfel încât - conform reglementărilor legislaţiei actuale - să
aibă
 ODP nul
şi
 GWP si TEWI cât mai mici.