7.1. Consideraţii generale. Procese cvasistatice reversibile.

Un proces care poate fi inversat, pas cu pas, sistemul trecând prin aceleași stări ca în procesul direct,
este un proces reversibil. Un proces care nu poate fi astfel inversat se numește ireversibil. Un
proces la care starea inițială coincide cu starea finală este un proces ciclic.
Orice modificare a stării unui sistem termodinamic poarta numele de proces. Un proces
termodinamic în care starea sistemului evoluează foarte lent, astfel încât sistemul trece numai prin
stări de echilibru termodinamic, se numește proces cvasistatic (reprezentat, pentru un sistem
simplu, printr-o curba continua in figura 7.1a) în timp ce un proces constituit dintr-un şir de stări de
neechilibru este un proces nonstatic (Fig. 7.1b), aşa cum, de altfel, sunt toate procesele reale.

Rezultate a multor experiențe arată că energia lucrului mecanic poate în întregime să se transforme
în căldură, iar procesul invers îi imposibil. Încercări de mai mulți ani de a înfăptui un așa proces n-
au adus rezultate suficiente. Fenomenul acesta îi legat cu legea fundamentală a naturii, numită
principiul al 2- lea al termodinamicii. Principiului al doilea al termodinamicii se aplica la orice tip
de proces : fizic, natural, biologic, tehnologic, economic, social etc. Acesta este motivul pentru care
principiul doi la termodinamicii poarta numele de a doua lege a naturii. Exemple prin care se
constata valabilitatea principiului doi al termodinamicii se întâlnesc atât în evoluția spațială a unui
sistem cat şi în evoluția sa temporală. El pune în evidenţă aspectele calitative ale proceselor de
transformare a energiei.
De a descoperi fenomenul acesta ne adresăm către schema motorului termic, care e necesar să aibă
sursele fierbinți și reci, agent de lucru.
Rolul surselor calde îl îndeplinesc reacțiile dinamice de ardere a combustibilului iar sursele reci
externe, agentul de lichid e gazul.
După cum s-a arătat anterior în materialul de mai sus este imposibil a avea o mașină termică
cu randamentul termic unu.
Aceasta este imposibil deoarece ar contraveni enunţului Kelvin – Planck.
In acest caz căldura primită de la sursa caldă şi netransformată în lucru va fi transferată de maşina la
sursa rece de temperatura coborâta. Deci, lucru se realizează de către sistem cu două corpuri de
temperaturi diferite, corpuri care constituie sursele de căldura, sursa calda transfera căldura către
maşina, iar corpul rece primeşte căldura de la maşina. Aceasta constatare implică ca este imposibil
a se realiza o maşina motoare cu randament termic egal cu unitatea.
O altă consecinţă rezultată din principiul doi al termodinamicii se referă la faptul că: este imposibil
a se construi un perpetuum mobile de speţa a doua.
După cum s-a arătat, perpetuum mobile de speţa întâi ar fi un dispozitiv care ar crea lucru, energie
sau masa din nimic. Deci, perpetuum mobile de speţa întâi ar produce continuu lucru fără un aport
de energie din exterior. Perpetuum mobile de speţa a doua ar fi constituit de un dispozitiv care ar
permite conversia integrala a energiei primite de la o sursă de căldură în lucru. Acest fapt ar
contraveni principiului doi al termodinamicii, enunţul Kelvin – Planck.
Perpetuum mobile de speţa a treia ar fi un dispozitiv care ar funcţiona indefinit fără frecare şi fără
a produce lucru.
Randamentul maxim ar rezulta dacă procesele ar fi ideale, adică procesele ar fi reversibile. O
astfel de mașina ideală nu poate fi construită, nu poate funcționa, dar ea este utilizată pentru a se
stabili performanța şi eficienţa maximă. Deşi practic este imposibil de realizat un proces
reversibil, acest concept este foarte utilizat şi constituie o idealizare de desfăşurare a proceselor
termodinamice din sistemele reale.
Un proces desfăşurat de un sistem se consideră reversibil dacă o dată ce a avut loc el poate fi
inversat astfel încât să nu apară modificări atât în sistem cât şi în mediul său ambiant. Procesul
ireversibil, sau nereversibil, este un proces care nu poate fi inversat decât dacă au loc modificări оn
mediu. Spre exemplificare se prezintă cazul transferului de căldură de la un corp cu temperatură
ridicată către un corp cu temperatură mai coborâtă, schimb de căldură care implică o diferență de
temperatură diferită de zero, deci finită. Cele două corpuri nu pot fi aduse la starea iniţială decât
printr-un consum exterior de lucru. Astfel procesul decurge în mod natural, prin transferul de
căldură de la corpul cu temperatură mai ridicată către corpul cu temperatură mai coborâtă.