UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Energetică și Inginerie Electrică

Departamentul Energetică

Termodinamica tehnică

Tema: Principul II al termodinamicii

Student: Visneacov Oleg

gr. EE-211

A verificat: CHELEMENCIUC Corina

lect. univ. dr.

Chișinău, 2023
 Principul II al termodinamicii
Principiul al doilea al termodinamicii precizează condițiile în care are loc transformarea energiei
termice în energie mecanică. El are un caracter calitativ, arată sensul în care se produc spontan
transformări, fără să se refere la cantitățile de energie schimbate. El este o particularizare a
principiului general al schimburilor de energie, conform aceleiași transformări spontane de
energie se realizează de la potențialul mai înalt spre potențialul mai scăzut.
Acest principiu a fost formulat în multe moduri. Prima formulare îi aparține lui Sadi Carnot, care
în 1824 arăta că există o margine superioară a eficienței conversie căldurii în energie mecanică
într-un motor termic, care implică folosirea unui ciclu termodinamic al unui fluid de lucru.
Ulterior acest principiu a fost formulat prin alte variante care aduc unele clarificări conceptelor
folosite de Carnot de către Clausius și Kelvin. Alte formulări ulterioare separate considerabile
referitoare la ciclurile termodinamice ale mașinilor termice de introducere a mărimii entropie,
care se poate introduce fără referiri la cicluri termodinamice.

Procese reversibile și ireversibile

Dacă principiul întâi al termodinamicii a fost un precursor al legii conservării energiei în
domeniu proceselor termice, cel al doilea principiu al termodinamicii a fost formulat ca o lege
specifică proceselor termice. Cel de al doilea principiu al termodinamicii o generalizare a
rezultatelor experimentale legate de funcționarea mașinilor termice.
Principiul întâi al termodinamicii pune în evidență echivalența cantitativă dintre căldură și lucru
mecanic, însă nu face nicio referire la direcția de desfășurare a proceselor termodinamice.
Se spune că un proces de trecere dintr-o stare inițială 1 într-o stare finală 2 este reversibil, dacă
este posibilă revenirea în starea inițială 1 astfel încât aceasta să stea a sistemului considerat și să
stea sistemelor înconjurătoare să fie identică cu starea lor inițială. Dacă la revenirea sistemului
consider în starea inițială 1, starea sistemelor înconjurătoare diferă de starea lor inițială, atunci
procesul este ireversibil.

Formulari pornind de la ciclul Carnot

Descoperirea principiului al doilea al termometrului a fost legată de dezvoltarea randamentului
mașinilor termice. Pornind de aici inginerul francez Sadi Carnot în lucrarea sa din 1824 ajunge la
introducerea unor concepte și idei noi pentru vremea sa și determinante pentru dezvoltare
ulterioară a termodinamicii, fiind primul care introduce noțiunea ciclu termodinamic (ciclul
Carnot). Apoi accentuează că producerea unei puteri motrice cu o mașină termică necesită
existența unei diferențe de temperatură între un corp cald și unul rece. Procesul duce la
egalizarea temperaturilor.
Ciclul Carnot este un ciclu teoretic, alcătuit din două transformări adiabatice și două transformări
izoterme. Motorul imaginat de Carnot folosea drept agent termic gaz ideal ce suferea
transformări cvasistatice.
Ciclul Carnot a stat la baza enunțurilor clasice ale acestui principiu, menționate mai jos, ale lui
Clausius, Kelvin, Planck, etc. Lucrarea lui Carnot pune bazele conceptului de ciclu reversibil și
consecința lui ciclul cu maxim de eficiență.

În anumite dispozitive cum ar fi pilele Karpen gazul electronic (din metalele electrozi) consider
ca agent de lucru în funcționarea motoarelor conform cerințelor principiului lor termic nu
participă la ciclice biterme, în consecință restricția privind transformarea procesului izotermă a
căldurii în alte forme de energie utilizate motoare. termice nu se aplică la pilele Karpen. Evitarea
participării electronilor la procesul biterme se datorează cuplajului difuzional în sensuri opuse al
electronilor cu ionii, cuplaj prezentat și explicat de Karpen în cartea din 1957. Cuplajul face
posibilă menținerea concentrației diferite a electronilor între electrozi și soluție în care și prezent
electronul solvatat.

Temperatura termodinamica
Studiul ciclului Carnot permite, printre altele, definirea temperaturii termodinamice absolute.
Dacă parcurgerea ciclului este reversibilă, din expresia randamentului ciclului Carnot reiese ca
raportul Qcedat / Qprimit rămâne constant și independent de natura substanței de lucru, dacă
mașina lucrează între aceleași temperaturi T și T0.

Formularea principiului al doilea al termomodinamicii

Lucrarea lui Carnot din 1824 include formularea a două principii: principiul conservării
caloricului și principiul imposibilității unei mașini termice ciclice care ar produce putere motrice
fără vreun alt efect.
În contextul studiului randamentului mașinilor termice Carnot introduce ciclul format din două
izoterme și două adiabate și formulează următoarea teoreme:
Teorema I. Randamentul unei mașini termice reversibile depinde numai de temperatură sursei
calde și a sursei reci și nu depinde de natura substanței de lucru.
Teorema II. Randamentul unei mașini termice ireversibile este întotdeauna acelea mai mici
decât randamentul unei mașini termice care funcționează reversibil întreași limită de
temperatură.
Dacă ambele mașini, atât cea reversibilă cât și cea ireversibilă primesc de la suprafața caldă
aceeași cantitate de căldură Q și cedează sursei reci cantitatea de căldură Q0, respectiv Q0',
rezultă că randamentul mai bine reversii:

iar al mașinii ireversibile este:

Cele două teoreme ale lui Carnot pot fi scrise sub forma
Semnul egal se referă la ciclul reversibil iar semnul < la cel ireversibil.
Carnot acelor teore în fapta demonstrată implicit să demonstreze un anunț care este de principiu
al doilea al termodinamicii, fapt dovedit prin contribuția lui Clausius din 1850.