Masacrul din Pădurea Katyn (1940)

Istoria unei crime odioase

Masacrul de la Katyń (cunoscut și ca incidentul de la

Katyń sau masacrul din pădurea Katyń) a fost o execuție în masă a unor
cetățeni polonezi de către forțele poliției secrete sovietice în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial. Masacrul a avut loc în pădurea de lângă
actualul sat Katîn din Rusia, sat situat la 20 de km vest de
orașul Smolensk.
În timpul acestei acțiuni aproximativ 22.500 (potrivit cercetătorului rus
Victor Zaslavsky) de cetățeni polonezi au fost executați în trei locuri
diferite în primăvara anului 1940. Majoritatea celor uciși
erau ofițeri capturați ca prizonieri de război în timpul războiului polonez de
apărare din 1939, dar printre cei executați se aflau și numeroși civili. Cum
sistemul polonez de recrutare cerea tuturor absolvenților unei universități
să devină ofițeri în rezervă, sovieticii au reușit prin acele asasinate să
distrugă o mare parte a intelectualității poloneze, ca și a evreilor
polonezi și a bielorușilor polonezi.
Din documentele cercetate îndeosebi în perioadele
guvernărilor Gorbaciov și Elțîn reiese că poliția politică NKVD a selecționat
cu premeditare pentru execuție ofițeri și oameni cu pregătire, ingineri,
profesori, avocați, funcționari înalți, latifundiari, aristocrați, preoți.
NKVD-ul a aplicat o epurare pe criterii de „clase sociale” (subliniază, bazat
pe documente, cercetătorul Zaslavsky). Ordinul de execuție, a fost emis
de NKVD la 5 martie 1940 și a fost semnat și de Nikita Hrușciov, potrivit
unei mărturii documentate din partea șefului NKVD-ului, Lavrenti Beria.
Descoperirea de către naziști în 1943 a uneia dintre gropile comune,
după ce armata germană ocupase în 1941 zona respectivă a precipitat
ruperea relațiilor diplomatice dintre Uniunea Sovietică și guvernul polonez
în exil de la Londra.
 Deși, chiar înaintea prăbușirii URSS-ului, autoritățile rusești au
recunoscut rolul sovieticilor în masacru (procuratura militară sovietică a
început ancheta în 1989), există anumite resentimente în Rusia în legătură
cu aceste probleme, guvernele rusești succesive refuzând să numească
masacrele crime de război sau acte de genocid, ceea ce ar duce la necesara
urmărire în justiție a făptașilor aflați încă în viață. Mulți ruși continuă să
creadă ca fiind adevărată versiunea propagandei guvernamentale sovietice
de până în anul 1989, conform căreia naziștii, care invadaseră Uniunea
Sovietică în 1941, ar fi fost autorii masacrelor.
Gorbaciov și-a cerut scuze în octombrie 1990 față de poporul polonez,
însă nu a permis publicarea ordinului de execuție. Acel document sovietic a
fost înmânat președintelui Poloniei, de președintele Elțin, abia în 1992 (v.
pe larg mai jos). În 2005, autoritatea rusă de competență pentru
anchetarea cazului (în locul fostei procuraturi militare sovietice) a dispus,
fără o evaluare juridică clară, închiderea cazului și declararea a 116 dintre
183 de dosare privind masacrul de la Katyń drept secret de stat.
Pe data de 26 noiembrie 2010, parlamentul rus a recunoscut oficial că
masacrul a fost comis la ordinul direct al lui Stalin.