Liliacul (Syringa vulgaris) face parte din familia oleaceelor și este o
specie din genul Syringa care înflorește primăvara. Este un arbust a cărui înălțime poate ajunge până la șapte metri, cu ramuri drepte și lujeri puțin muchiați.
Frunzele sunt ovate sau lat-ovate, la bază cordate, până la
12 centimetri lungime, acuminate, pețiol circa 2,5 cm lungime, glabre, verzi-întunecat [1].
Florile sunt simple sau duble, plăcut mirositoare, grupate în
penicule de până la 20 cm lungime, multiflorale, în culori diferite, de la liliachiu la alb. Floarea are caliciul mic, campanulat, cu patru dinți, corolă cu tub de un centimetru lungime, cu patru lobi patenți și două stamine[1]. Se înmulțește prin semințe, lăstari sau drajoni.
Crește în tufișuri, în sălbăticie, dar este mai ales cultivat ca
arbust ornamental. Liliacul are și proprietăți medicinale. În acest scop se recoltează frunzele, din care se prepară infuzie sau comprese[2].