Veveriță zburătoare siberiană

Veverița zburătoare siberiană (Pteromys volans) este o specie de

mamifere rozătoare din familia Sciuridae. Trăiește de la Marea
Baltică în vest până la Oceanul Pacific în est, fiind singura specie
de veverițe zburătoare din Europa. Este considerată vulnerabilă în
Uniunea Europeană unde poate fi găsită doar
în Finlanda, Estonia și Letonia.

O femelă cântărește circa 150 g, masculii fiind în medie puțin mai

mici. Lungimea corpului este 13 – 20 cm, cu o coadă aplatizată de 9
– 13 cm. Ochii sunt mari și neobișnuit de negri. Blana este gri
peste tot, abdomenul fiind mai deschis la culoare decât spatele, cu
o dungă neagră între gât și membrele superioare.
În timp ce se cațără pe copaci, veverița zburătoare arată ca orice
alt rozător mic, însă când planează de la un arbore la altul este la
fel de grațioasă ca o pasăre. Defapt nu zboară, nefiind capabilă de
auto-propulsie asemeni păsărilor prin mișcări de vâslire. Însă,
datorită patagiului, unei membrane păroase de piele, întinsă între
cele patru membre, este totuși capabilă să străbată distanțe de
până la 100 m în timp ce planează de la un copac la altul.
Hrana veveriței zburătoare constă din frunze, semințe, conuri de
brad, muguri, lăstari, nuci, pomușoare și, ocazional, ouă și pui de
pasăre. Când amenții de arin și mesteacăn sunt în abundență,
veverița își poate face provizii în scorburi vechi de ciocănitoare sau
alte ascunzișuri similare.

Se împerechează primăvara devreme. În sudul Finlandei prima

perioadă de împerechere începe la sfârșitul lunii martie și cea de-a
doua în aprilie. După o perioadă de gestație de cinci săptămâni
femelă fără 2 – 3 pui de câte 5 g fiecare. Preferă să-și dacă
cuibul în scorburi de ciocănitoare, dar poate să se instaleze și
în cuiburi artificiale, dacă se potrivește diametrul intrării. Cuibul
constă dintr-o grămadă de material moale (de preferință licheni din
genul Usnea) în care veverița poate să se îngroape. Un individ poate
trăi până la cinci ani.

Preferă să trăiască în pădurile mixte bătrâne. Sunt în cea mai

mare parte nocturne, fiind cel mai active seara târziu, dar
femelele cu pui pot să se hrănească și în cursul zilei. Nu
hibernează, dar iarna pot să doarmă câteva zile fără întrerupere.
Animale timide și nocturne, se lasă arareori văzute. Cel mai
frecvent semn al prezenței lor sunt fecalele, care seamănă cu
grăunțe de orez oranj-galbene și sunt găsite deseori lângă cuiburi.

Veverițele zburătoare sunt vânate de către jderi, bufnițe și pisici.