Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a medicamentelor pentru efecte sistemice. Utilizarea variabilitate în formulare, care permite asocierea într-un
topicã a medicamentelor cu acþiune sistemicã a fost comprimat de substanþe medicamentoase ºi auxiliare cu
dezvoltatã pentru unele substanþe medicamentoase cum ar diferite proprietãþi fizico-chimice ºi în diverse cantitãþi,
fi: nitroglicerina folositã în tratamentul anginei pecto- la un volum comparativ mic. Sunt mai compacte decât
rale; scopolamina în rãul de miºcare; clonidina în alte forme solide dozate. Este posibil controlul even-
hipertensiunea arterialã; estradiolul în sindroamele post- tualelor incompatibilitãþi ºi evitarea lor;
menopauzale etc. Pentru alte medicamente, administrarea dozaj exact al substanþelor medicamentoase, datoritã
topicã nu asigurã acþiunea sistemicã. Calea parenteralã de formei ºi masei constante a comprimatelor în fiecare
administrare este importantã în cazuri de urgenþe, cât ºi serie de lucru;
pentru un tratament în condiþii de spital. Cu toate acestea, fabricare performantã ºi rapidã cu folosirea de echipa-
circa 90% din substanþele medicamentoase sunt admi- mente de fabricare complet automatizate care permit produ-
nistrate pe cale oralã, cu scopul de a produce efecte siste- cerea pe scarã largã cu un randament mare, ceea ce asigurã
mice. Pentru orice medicament nou, la producãtor apare un preþ de cost scãzut, fiind favorabil pentru pacient;
fireasca întrebare, dacã acesta are efect terapeutic, fiind prezintã un volum mic, în raport cu componentele iniþiale
administrat pe cale oralã în scopul de a elabora o formã ºi ocupã un spaþiu redus; sunt uºor de transportat, în
farmaceuticã solidã dozatã, cum ar fi comprimatele sau vrac ºi de cãtre pacient ºi pot fi distribuite satisfãcãtor
capsulele, clasa de produse care este cea mai preferabilã. publicului;
Aceastã preferinþã este datoratã anumitor raþionamente. comprimatele îmbinã cele mai bune proprietãþi, care
Comprimatele ca ºi capsulele sunt forme farmaceutice asigurã stabilitate chimicã, fizicã ºi microbiologicã, faþã
exact dozate ºi conþin doza uzualã unicã de medicament de alte forme. Dac\ unele componente din comprimat
necesarã pentru o administrare. Dacã le comparãm cu pot fi influenþate de agenþi externi, se recurge la acope-
formele lichide dozate cum ar fi siropurile, suspensiile, rirea comprimatelor. Dimensiunile mici ale compri-
emulsiile, soluþiile, elixirele, doza medicamentului este matelor diminueazã acþiunea aerului, luminii ºi umiditãþii
conþinutã în 5 pânã la 30 ml. Pacientul în timpul trata- ºi, la o condiþionare corespunzãtoare, asigurã un termen
mentului administreazã medicamentul lichid cu linguriþa, de valabilitate de cel puþin trei ani, astfel comprimatele
lingura sau cu mãsura dozatoare. În acest caz, fiecare dozare sunt considerate drept cea mai stabilã formã farma-
poate varia cu o eroare cuprinsã între 20 ºi 50%. Formele ceuticã. Acoperirea comprimatelor poate rezolva ºi alte
lichide dozate au în comparaþie cu comprimatele ºi alte probleme cum ar fi: evitarea degradãrii substanþei
dezavantaje ºi limite. Acestea sunt mai scumpe pe unitate active sub influenþa sucului gastric; diminuarea acþiunii
de volum, o dozã lichidã are masa de 5,0 g ºi mai mult, iritante a unor componente din comprimat; atenuarea
faþã de comprimate care pot avea masa de la 0,25 g pânã sau mascarea gustului ºi mirosului neplãcut al unor
la 0,40 g, de asemenea, ambalajul este mai fragil, lichidul substanþe medicamentoase;
poate curge creând probleme, faþã de ambalajul compri- pentru identificare pe suprafaþa comprimatelor, se pot
matelor care este mai rezistent. Corijarea gustului unor inscripþiona denumirea sau codul medicamentului;
medicamente în forme lichide, de asemenea, pune probleme. administrare comodã, uºoarã, în general, prin înghiþire
Ambalajele formelor lichide sunt mai greu transportabile cu apã, comprimatele urmeazã drumul normal al ali-
ºi ocupã spaþii mai mari pe unitate de dozã în depozite ºi mentelor, calea per oralã; fiind cea mai comunã cale de
farmacii. Medicamentele, de obicei, sunt mai puþin stabile administrare a medicamentelor ºi comprimate de tipuri
în soluþii (instabilitate fizicã, chimicã ºi microbiologicã) variate sunt cele mai folosite;
decât în comprimate ºi termenul de valabilitate, de ase- dezagregarea ºi efectul terapeutic sunt rapide, compa-
menea, este mai redus. Formele lichide sunt mai puþin rativ cu alte forme farmaceutice solide administrate pe
stabile microbiologic ºi, deseori, este necesar sã se calea per oralã;
foloseascã conservanþi pentru a asigura stabilitatea dupã prin intermediul unei substanþe auxiliare, poate fi diri-
deschiderea ambalajului. Existã câteva motive de bazã în jatã cedarea substanþei medicamentoase din comprimate
favoarea formelor lichide: sunt mai disponibile din punct în diferite regiuni ale tractului gastrointestinal (compri-
de vedere biofarmaceutic; sunt mai preferabile pentru mate enterosolubile), iar pentru a asigura o absorbþie
copii, decât comprimatele. rapidã, se pot adãuga dezagreganþi energici care desfac
comprimatele în câteva secunde (comprimate efervescente);
Avantajele comprimatelor pentru a fi biocompatibile, nu trebuie sã conþinã exci-
Sub aspect farmaceutic, comprimatele prezintã o serie pienþi contaminaþi ºi microorganisme, care pot aduce
de avantaje pentru care sunt principala form\ farmaceuticã vãtãmãri pacientului.
oralã dozatã. Folosirea pe larg a comprimatelor se justificã Comprimatele prezintã avantajele menþionate, dacã sunt
prin urmãtoarele avantaje: formulate ºi fabricate adecvat. Comprimatele fabricate
comprimatele sunt o formã dozatã, solidã, uscatã, bine trebuie sã prezinte urmãtoarele calitãþi:
stabilã, în general cu timpul de valabilitate mãsurat în 1. sã conþinã doza declaratã de substanþã activã;
ani. Sunt uºor de transportat în vrac, deoarece conþin 2. sã fie suficient de tari pentru a rezista la stresul de
proporþii mici de excipienþi, comparativ cu lichidele. fabricare, transport ºi manipulare, aºa încât sã ajungã
Aceste forme sunt uºor de eliberat de cãtre farmacist, intacte la pacient;
pacientul primeºte un produs concentrat, exact dozat, 3. trebuie sã elibereze doza de substanþã activã la locul ºi
uºor de transportat ºi de administrat. Uneori, are ºi un cu viteza cerutã;
înveliº care mascheazã gustul neplãcut ºi îmbunãtãþeºte 4. aspectul, mãrimea ºi gustul nu trebuie sã micºoreze
complianþa; acceptabilitatea pacientului.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 387
Comprimatele prezintã ºi unele dezavantaje: lor în farmacopei a fost efectuatã mai târziu. Prima mono-
o fabricare defectuoasã conduce la comprimate care grafie: Tablete de nitroglicerinã a fost inclusã în Far-
rãmân intacte ºi se eliminã nedezagregate; macopeea Britanicã, în 1885, dar nici o altã monografie
dupã o depozitare îndelungatã, unele comprimate nu se de tablete nu apare pânã în 1945, de când utilizarea acestei
mai dezagregã, se pot cimenta, iar în condiþii de umi- forme creºte vertiginos; de exemplu, Ed. B. Ph. din 2000
ditate ridicatã, îºi pot pierde integritatea; conþine 320 monografii de tablete.
dificultãþi de înghiþire a comprimatelor de cãtre copii Prima farmacopee care conþine tabletele în SUA este
sau bãtrâni, care refuzã administrarea de forme solide. USP IX din 1916, care includea o singurã monografie.
Sunt semnalate accidente mortale din cauza obsturãrii În Europa, aceastã nouã formã farmaceuticã, care a
cãilor respiratorii ale unor copii mici, cãrora li s-au înlocuit vechile pilule, este introdusã în secolul XX, când
administrat comprimate. Se recomandã în acest caz sã pentru prima datã este înscrisã în Formularul Oficial, în
se administreze comprimatele pulverizate ºi dizolvate în 1906, iar în Farmacopeea Francezã, este introdusã ca mono-
apã sau alt lichid; grafie în anul 1937, sub numele de: Comprimés, lat.
unele substanþe medicamentoase (bromura de sodiu, Compressi (care se referã la operaþia farmaceuticã). Compri-
bromura de potasiu, acidul acetilsalicilic) formeazã la matele au o vechime mai mare de 160 de ani, dar ele
locul dizolvãrii soluþii concentrate care provoacã iritãri reprezintã 50-60% din formele farmaceutice administrate
puternice ale mucoasei, chiar ulceraþii; ºi 75% din formele dozate solide.
substanþele medicamentoase cu gust ºi miros neplãcut Cu toate cã fabricarea comprimatelor a fost cunoscutã
sau sensibile la oxigen ºi umiditatea aerului trebuie sã de un timp lung, studiile ºtiinþifice privind fizica compri-
fie eliberate în capsule sau comprimatele trebuie acope- mãrii au fost iniþiate în SUA ºi Europa în 1950, mai întâi
rite cu filme, ceea ce le fac mai costisitoare; pe maºinile de comprimat care s-au modernizat ºi auto-
substanþele medicamentoase cu o umectare slabã ºi dizol- matizat ºi mai târziu pe simulatori, procesul de presare
vare lentã la care efectul terapeutic depinde de concen- fiind astãzi bine cunoscut.
traþia sangvinã nu pot fi formulate în comprimate, deoarece Pentru prima datã, comprimatele sunt menþionate în
biodisponibilitatea lor este micã; FR V, în 1943, cu denumirea: Comprimate. Tablete (lat.
doar unele substanþe medicamentoase rezistã presãrii în Tablettae, Compressa), care conþinea patru monografii;
compactare densã din cauza naturii amorfe sau den- în ediþiile urmãtoare, numãrul exemplelor creºte: VII
sitãþii mici. 16, VIII 21, IX 46, X 33 monografii. Supl. 2004 al
FR X le înscrie cu denumirea: Comprimate, lat. Compressi.
2. Istoric
3. Clasificare
Prima informaþie despre o formã asemãnãtoare cu compri-
matele se întâlneºte în literatura medicalã arabã din secolul X, Comprimatele se clasificã în funcþie de diferite criterii:
în care este descris procesul de obþinere a comprimatului dependent de numãrul de substanþe medicamentoase, se
din particule de substanþã presate între capetele a douã deosebesc comprimate simple ºi compuse;
beþe de ebonitã, aplicând forþa cu ajutorul unui ciocan. în funcþie de solubilitatea în apã ºi permeabilitatea
Detalii despre procesul de comprimare au fost publicate substanþelor active, pot fi:
în anul 1843 de cãtre englezul William BROCKEDON, ce comprimate cu substanþe active din clasa I (sistemul
inventeazã ºi o maºinã de comprimat, pentru care obþine de clasificare biofarmaceuticã, abrev. SCB): cu solu-
brevetul 9977: Manufacturing pills and medicinal lozenges bilitate mare ºi permeabilitate mare: teofilinã, keto-
by causing materials when in a state of granulation, dust profen, propranolol clorhidrat, metaproplol tartrat,
powder to be made into form and solidified by pressure in verapamil;
dies. În acest caz, forþa aplicatã era tot un ciocan. comprimate cu substanþe active din clasa II (SCB):
Prima substanþã farmaceuticã ce a fost tratatã astfel a cu solubilitate micã ºi permeabilitate mare: naproxen,
fost bicarbonatul de potasiu. Utilizarea pilulelor com- piroxicam, grizeofulvinã, ciclosporin\, danazol;
primate a crescut rapid, acestea au fost denumite cu ter- comprimate cu substanþe active din clasa III (SCB):
menul de tabletã (engl. tablet), în SUA, în 1870, ºi apoi cu solubilitate mare ºi permeabilitate micã: raniti-
ciocanul a fost înlocuit cu prese ce acþionau cu putere. din\, cimetidin\, captopril, alendronat, atenolol;
Alte brevete care au avut ca subiect maºinile de comprimat comprimate cu substanþe active din clasa IV (SCB):
au fost: J.A. Mc.FRRAN, 1874, J.P. REMINGTON, cu solubilitate micã ºi permeabilitate micã: furo-
1875, J. DUNTON, 1876. Deja în 1874, existau ambele semid, hidroclorotiazid\, mebendadazol;
prese: maºina cu excentric ºi maºina rotativã, care operau în funcþie de formã, se deosebesc comprimate: rotunde,
în mod asemãnãtor cu maºinile utilizate astãzi. Nu dupã ovale, oblonge, mai rar: pãtrate, hexagonale, triunghiu-
mult timp, au fost concepute maºinile care permiteau lare sau dreptunghiulare. Comprimatele de formã circularã
acoperirea comprimatelor cu un strat protector. (discuri) ºi cele ovale pot fi: cu margini intacte, supra-
Primele lucrãri ºtiinþifice, privind introducerea com- faþa planã sau convexã:
primatelor în terapeuticã, se datoreazã lui J. DUNTON, comprimate plate cu margini;
în 1874, în SUA ºi lui ROSENTHAL, în Germania. comprimate plate cu bordurã;
Cãtre sfârºitul secolului trecut, comprimatele erau larg comprimate bombate (convexe);
rãspândite mai ales în þãrile anglo-saxone, dar introducerea comprimate biconvexe (fig. 2).
388 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Mãsurãtorile caracteristice ale unui comprimat circular În practicã, sunt fabricate comprimate cu cele mai variate
sunt redate în fig. 3. forme; acestea sunt redate în fig. 4.
Comprimatele convexe (bombate) se pot clasifica în funcþie de raportul dintre raza de curburã ºi diametru, în
urmãtoarele grupe (fig. 5).
Ele trebuie sã corespundã monografiei Preparate 6. Aulton M.E.: Pharmaceutics the Science of Dosage form
bucofaringiene (engl. Oromucosal preparation) ºi sunt, în Design 2nd ed., Churchill Livingstone, Edinburgh, 2002.
general, comprimate neacoperite. 7. Banker G.S., Anderson N.R., Tablets, cp. 11, in:
facilitatea de fabricare, manipulare, transport ºi depo- Lachman L., Lieberman H.A., Kanig J.L.: The theory and
practice of industrial pharmacy, 3rd ed., Lea and Febiger,
zitare a condus la aplicarea comprimatelor ºi în alte
Philadelphia, 1986, pp. 293-345.
domenii: 8. Banker G., Rhodes C.T.: Modern pharmaceutics 4th ed.,
comprimate pentru scopuri analitice; M. Dekker, New York, 2002, pp. 287-333.
comprimate pentru antibiograme; 9. Bauer K.H., Fromming K.H., Fuhrer C.: Lehrbuch der
comprimate pentru dezinfecþia apei; pharmazentishen technologie, 6 Aufl., W.V. mnH, Stuttgart,
comprimate pentru soluþii destinate igienei ºi pãstrãrii 1999.
protezelor dentare. 10. Buerki R.A, Higby G.J.: History of dosage forms and
basic preparations, in: Swarbrick J., Boylan J.C.
Encyclopedia of Pharmaceutical Technology, ed. M.
4. C\ile de administrare Dekker Inc., New York, 2002, vol. 2, pp. 1447-1478.
11. Fauli I., Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica, Ed.
Principala cale de administrare a comprimatelor o repre- Luzan Farmacia, 2000, Madrid, 1993.
zintã calea peroralã, numitã ºi cale digestivã, gastrointes- 12. Genanaro A.R. Remington. The Science and Practice of
tinalã sau enteralã (gr. eteron = intestin) care desemneazã, Pharmacy, 21st ed., Lippincott, Williams and Wilkins,
în general, înghiþirea comprimatului pentru o absorbþie Philadelphia, 2005.
gastrointestinalã, gura neservind decât pentru tranzit, 13. Jimenez Castellanos Ballesteros M.R., Munoz Ruiz A.:
Formas farmaceuticas solidas de administracion oral:
absorbþia la nivelul mucoasei bucale ºi sublinguale fiind
Comprimados, cp. 36, in: Fauli, I. Trillo C. Tratado de
exploatatã pentru unele medicamente. Farmacia galenica, Ed. Luzan, Farmacia 2000, Madrid, 1993.
Comprimatele pot fi înghiþite ca atare, în formã solidã, 14. Le Hir A.: Pharmacie galénique, 7ème ed., Masson, Paris,
pot fi mestecate ºi înghiþite sau dizolvate, dispersate 1997.
într-un lichid, care se bea, altele sunt menþinute în gurã 15. Muller R.H., Hilderbrand G.: Pharmazeutische technologie:
(cavitatea oralã, bucalã sau bucofaringianã) pentru a Moderne arzneiformen, 2 Aufl., W.V. mbH, Stuttgart, 1998.
elibera substanþa activã. 16. Rudnic E.M., Schwartz J.B.: Oral solid dosage forms, cp.
Aceste forme solide sunt destinate, în principal, unei 45, in: Gennaro A. R. Remington. The Science and
acþiuni generale sau sistemice, dar pot fi utilizate ºi Practice of Pharmacy, 21st ed., Lippincott, Williams and
pentru o acþiune localã în cavitatea oralã (bucalã) sau la Wilkins, Philadelphia, 2005, pp. 889-928.
diferite nivele ale tubului digestiv stomac (antiacide), 17. Stãnescu V.: Tehnica farmaceuticã, Ed. Medicalã,
mai nou colon, dar ºi în rect. Þinând seama de carac- Bucureºti, 1983.
terele fiziologice ºi histologice ale diverselor segmente 18. *** 4th European Pharmacopoeia, Strasbourg, 2002, supl.
4, 2, 2003.
ºi formele farmaceutice care sunt adaptate acestora, se
19. *** Farmacopeea Românã, Ed. X-a, ed. Medicalã,
disting: Bucureºti, supl. 2004.
1. calea oralã cu subcãile:
gastrointestinalã;
colonicã.
2. calea bucofaringianã (oromucozalã, bucalã) cu subcãile:
5. Formularea comprimatelor
calea bucalã (pe pereþii obrajilor, în interiorul gurii);
calea faringianã; Pe parcursul ultimelor patru decenii, industria farmaceuticã
calea sublingualã; a investit numeroase fonduri ºi mult timp pentru studiul
calea gingivalã; compactãrii comprimatelor. Aceste cheltuieli sunt rezonabile,
calea alveolarã. luând în considerare valoarea comprimatelor ca formã
3. calea rectalã. farmaceuticã. Deoarece formele farmaceutice pot fi
auto-administrate de cãtre pacient, acestea sunt vãdit mai
Toate aceste cãi au fost descrise în cadrul formelor
profitabile de produs, decât formele medicamentoase
farmaceutice: soluþii ºi forme farmaceutice administrate
parenterale, care trebuie administrate, în majoritatea
pe mucoase (lichide, semisolide ºi solide).
cazurilor de cãtre personal instruit. Aceasta se reflectã ºi
prin faptul cã peste 80% din medicamentele care sunt
Bibliografie comercializate ca produse farmaceutice, formulate pentru
1. Aiache J.M., Aiache S., Renoux R.: Initiation à la con- a produce efecte sistemice, sunt forme pentru uz intern.
naissance du médicament, 2ème Ed. Masson, Paris, 1995. Comparativ cu alte forme medicamentoase orale, com-
2. Alderborn G.: Tablets and compaction, cp. 27, in: Aulton primatele sunt forma aleasã de cãtre producãtori, pentru
M.E.: Pharmaceutical the Science of Dosage Form Design, costurile joase de producþie, ambalaj ºi transport, sta-
2nd ed., Livingstone, Edinburgh, 2002, pp. 397-440. bilitate înaltã ºi rezistenþã.
3. Allen L.V., Popovich G.N., Ansel H.C.: Ansels Pharma- Ca sisteme de eliberare a substanþei active, comprima-
ceutical Dosage Forms and Drug Delivery Systems, 8th tele pot varia de la formulãri cu eliberare imediatã, relativ
ed., Lippincott, Williams and Wilkins, Philadelphia, 2005.
simplã, la formulãri complexe de forme cu eliberare
4. Amoroso M.: Principii di tecnica farmaceutica, Libreria
Tinarelli, Bologna, 1992. prelungitã sau modificatã.
5. Armstrong N.A.: Tablet manufacture, in: Swarbric J., Cel mai important rol al sistemului de eliberare constã
Boylan J.C. Encyclopedia of Pharmaceutical Technology, în cedarea substanþei active la locul de acþiune, în
Ed. M. Dekker Inc., New York, 2002, vol. 3, pp. 2713-2732. concentraþie suficientã ºi cu viteza adecvatã, doritã.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 393
Astfel, formularea comprimatelor trebuie sã realizeze unele comprimate sunt destinate sã fie mestecate (masti-
un compromis între: cabile). Acest tip de comprimate este utilizat când se
obþinerea unor produse cu proprietãþile dorite privind doreºte o absorbþie din cavitatea bucalã sau pentru a
dezagregarea ºi dizolvarea rapidã sau controlatã a mãri dispersia înainte de înghiþire;
particulelor primare constituente; alternativ, comprimatele denumite pastile (engl. lozenges)
ºi procedeul de fabricare a unui produs solid compact, pot fi destinate unei dizolvãri lente în gurã, pentru o
estetic, dar cu rezistenþã mecanicã mare la manipulare, acþiune localã;
ambalare, depozitare ºi transport. puþine comprimate sunt destinate pentru administrare
Formularea urmãreºte, în principal, realizarea de com- sub limbã (sublinguale) sau între dinþi ºi gingie (bucale)
primate care sã îndeplineascã urmãtoarele criterii: ºi cedeazã rapid medicamentul în circuitul sangvin.
1. exactitate ºi uniformitate a conþinutului de substanþã Absorbþia bucalã sau sublingualã este doritã pentru
activã pe fiecare unitate de dozare ºi de la un lot de medicamentele supuse extensiv metabolismului prin
fabricare la altul; efectul primului pasaj hepatic (nitroglicerina, testoste-
2. dizolvarea optimã a substanþei active, deci disponibilitate ronul). Recent, au fost elaborate pastile (lozenges) pe bãþ
din forma farmaceuticã pentru absorbþie, compatibilã numite lollipop, cu un conþinut de fentanil, destinate
cu calea de utilizare destinatã (de exemplu, eliberare acþiunii de sedare pre-operatorii la copii (Oralet) ºi cu
imediatã sau prelungitã); dureri, în cancer la adulþi (Actiq). Principiul activ este
3. stabilitate fizico-chimicã, ce include stabilitatea substanþei cedat din pastile în curentul sangvin prin mucoasa
active, dezagregarea, viteza ºi timpul de dizolvare a cavitãþii bucale.
substanþei active din comprimate pentru o perioadã de În prezent, existã câteva tipuri de formulãri de com-
timp lungã; primate care controleazã viteza cedãrii medicamentului.
4. acceptabilitatea pacientului: pe cât posibil, produsul Unele din aceste preparate sunt superior sofisticate ºi la
ele se referã direct pentru a completa sistemele cu cedare
final trebuie sã aibã un aspect atractiv, formã, mãrime
controlatã a substanþelor medicamentoase. În orice caz,
adecvatã, culoare, gust etc., în scopul de a mãri com-
formulatorii medicamentelor solide sunt conºtienþi de
plianþa cu regimul de dozare prescris;
opþiunile disponibile variate pe care le au.
5. posibilitãþi de fabricare avantajoasã: formularea trebuie
De exemplu, dacã sunt necesare forme cu cedare pre-
sã permitã o producþie eficientã, practicã, cu randament
lungitã pentru substanþele active solubile în apã, ele
bun ºi la un preþ de cost mic.
trebuie sã fie coformulate cu materiale insolubile. Dacã
doza substanþei active este înaltã ºi are compatibilitate
5.1. Factori care influen]eaz\ formularea scãzutã atunci, agenþii hidrofobi cum sunt cerurile, vor
comprimatelor intensifica incapacitatea materialului de a se compacta.
În aceste cazuri, formulatorii trebuie sã revinã la alte
În etapa de formulare a comprimatelor, se vor avea în vedere:
tipuri de substanþe auxiliare insolubile în apã, ca
tipul, mãrimea ºi forma comprimatelor;
polimerii, pentru a putea dirija cedarea medicamentului
calea de administrare a comprimatelor;
ºi comprimarea lui.
proprietãþile materiilor prime;
unele comprimate combinã proprietãþile de cedare sus-
procedeul de fabricare, ambalare, depozitare a compri-
þinutã ºi dezagregare rapidã. Produsele, cum ar fi K-Dur®
matelor;
(Key Pharmaceuticals) combinã cristalele de clorurã de
utilizarea inteligenþei artificiale.
potasiu filmate într-un comprimat cu cedare rapidã.
În acest caz particular, cristalele sunt acoperite cu etil-
5.1.1. Tipul, m\rimea [i forma comprimatelor
celulozã, polimer insolubil în apã, apoi este dispersat
Cea mai rãspânditã formã farmaceuticã oralã, utilizatã în într-o matriþã de celulozã microcristalinã cu dezagregare
prezent o constituie comprimatele, care pot fi definite ca rapidã. Scopul acestei formulãri este de a scãdea apariþia
produse solide de medicamente prin compactare. Majoritatea ulcerelor gastrointestinale, de obicei, întâlnite la
constau din amestec de pulberi care sunt presate în matriþã pacienþii trataþi cu clorurã de potasiu. Aceastã simplã,
(spaþiu limitat) pentru a produce un singur corp rigid. dar elegantã formulã este un exemplu de strategie a
Deºi se cunosc tipuri variate de comprimate, care se formei medicamentoase solide utilizatã pentru a atinge
administreazã pe diferite cãi, toate se fabricã prin pro- scopuri clinice.
cedeul de comprimare: Un alt factor important în formulare îl constituie
cele mai rãspândite tipuri de comprimate sunt acelea selectarea mãrimii ºi formei de comprimat adecvatã.
destinate a fi înghiþite, care apoi dezagregã ºi elibereazã Acestea sunt determinate de substanþa activã.
medicamentul în tractul gastrointestinal; Substanþele active conþinute în cantitãþi foarte mici în
un tip de comprimate, mai puþin rãspândit, care îºi formula comprimatelor, de exemplu, de ordinul microgra-
câºtigã popularitatea foarte rapid este formulat pentru a melor (acid folic, digoxinã, rezerpinã, dexametazon etc.)
permite dizolvarea sau dispersarea în apã înainte de necesitã folosirea unor cantitãþi mari de diluanþi ºi alte
administrare. Ideal pentru acest tip de comprimate ar fi substanþe auxiliare, pentru a obþine un amestec care sã
ca toate ingredientele sã fie solubile, dar frecvent poate permitã obþinerea unui comprimat de forma ºi mãrimea
fi acceptatã o suspensie finã. Multe comprimate de acest acceptatã de pacient.
tip sunt formulate sub formã efervescentã, avantajele lor O mãrime convenabilã ºi comodã a comprimatelor cu
principale includ cedarea rapidã a medicamentului ºi substanþe active în doze mici este de aproximativ 6,35 mm
micºorarea iritãrii gastrice; diametru ºi cu o formã rotundã sau altã formã.
394 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Comprimatele mici sunt dificil de utilizat de cãtre formulare adecvatã, conformã cu caracterele fiziologice ºi
pacienþi; în general acestea au o masã de 150 mg sau mai histopatologice specifice.
mult, în funcþie de densitatea excipienþilor folosiþi în În general, monografia de comprimate din diferite far-
formulare. macopei se adreseazã în principal comprimatelor de uz
Dacã substanþa activã se aflã în cantitate mai mare între peroral (intern), celelalte tipuri de comprimate fiind
100 ºi 200 mg, masa comprimatului poate fi cuprinsã între incluse la fiecare cale de administrare.
150 [i 300 mg; se pot folosi matriþe rotunde cu diametrul
cuprins între 6,35 [i 11,1 mm, în funcþie de densitatea ºi 5.1.3. Propriet\]ile materiilor prime
compresibilitatea amestecului de pulberi folosit.
Cu toate cã în majoritatea cazurilor, diametrul compri- Comprimatele se preparã, în general, din:
matelor este constant, grosimea lor diferã, din considerente una sau mai multe substanþe active;
de formulare, datorate flexibilitãþii compoziþiei. asociate sau nu cu o mare varietate de substanþe auxiliare
Mãrimile standard ale comprimatelor, în funcþie de (excipienþi), care sunt supuse procesului de comprimare.
diametru ºi volum, pot fi calculate cu ajutorul nomogramei De aceea, cea mai importantã preocupare a formula-
din fig. 9. torului constã în definirea scopului ºi identificarea mate-
rialelor potrivite, care sã corespundã obiectivelor dezvoltãrii
noului produs care se va fabrica.
În funcþie de tipul de comprimat ºi de calea de admi-
nistrare, aceste materii prime trebuie sã îndeplineascã o
serie de criterii necesare.
De asemenea, în scopul de a obþine o formã farmaceu-
ticã cu un dozaj exact ºi reproductibilã, trebuie ca fiecare
component din formulare sã fie dispersat uniform în
amestec ºi orice tendinþã de separare a acestuia sã fie mic-
ºoratã. În plus, operaþiile de procesare impun ca amestecul
de componente solide (pulbere, granule, pelete) sã curgã
liber ºi sã fie ºi coeziv atunci când este supus comprimãrii.
Pe de altã parte, aceastã structurã solidã, compactã trebuie
sã poatã fi modificatã în contact cu lichidele biologice, sã
Fig. 9. Standardizarea mãririi comprimatelor se dezagregeze ºi sã elibereze substanþa activã, la locul ºi
(BAUER K.H. 1999) cu viteza doritã, în vederea obþinerii efectului terapeutic
scontat, în condiþii de siguranþã clinicã.
Diametrul, înãlþimea ºi volumul comprimatelor se aflã
într-o strânsã interrelaþie (tabelul 2). Proprietãþile substanþei active ºi ale substanþelor auxiliare
Aceste proprietãþi trebuie foarte bine cunoscute de cãtre
Tabelul 2. Relaþia între diametrul, înãlþimea ºi volumul
comprimatelor (BAUER K.H. 1999) formulator ºi ele sunt furnizate de studiile din etapa de
preformulare, în care se identificã proprietãþile fizico-
Diametrul Înãlþimea Volumul comprimatului -chimice at^t ale substanþelor active, cât ºi ale substanþelor
comprimatului comprimatului minim ºi maxim auxiliare, care pot influenþa designul formulãrii, proce-
(mm) (mm) (mm3) deul de fabricare ºi proprietãþile biofarmaceutice farma-
6 1,8-3,0 50-100 cocinetice ale produsului final.
7 2,0-3,0 70-140 De asemenea, formulatorul va þine seama cã materiile
8 2,3-3,7 110-200 prime sunt multisursã, acestea fiind fabricate de diferiþi
9 2,7-4,7 160-300
furnizori ºi pot prezenta proprietãþi care variazã foarte
puþin, dar care le imprimã o comportare diferitã în pro-
10 3,0-5,1 200-400
cesele tehnologice, ceea ce modificã proprietãþile biofar-
11 3,3-5,8 300-500 maceutice ºi farmacocinetice.
11,5 3,6-6,1 350-600 Un rol major în formularea comprimatelor, pe lângã
12 3,8-6,5 400-700 substanþele active, îl au excipienþii, substanþe auxiliare
13 4,2-7,0 500-700 care determinã calitatea ºi performanþa produselor. Exci-
15 5,0-8,0 800-1400 pienþii sunt selectaþi pentru urmãtoarele considerente:
îmbunãtãþesc tehnologia de fabricare: de exemplu:
În funcþie de masa lor, cuprinsã, în general, între 50 [i agenþi diluanþi, glisanþi, lubrifianþi;
1250 g, comprimatele pot avea dimensiunile (diametrul ºi asigurã stabilitatea fizico-chimicã: antioxidanþi, absor-
grosimea), prezentate în tabelul 1 (de la clasificarea com- banþi UV;
primatelor). optimizeazã sau modificã eliberarea substanþei active:
dezagreganþi, polimeri hidrofili, agenþi umectanþi, poli-
5.1.2. Calea de administrare meri biodegradabili;
mãresc complianþa pacientului: edulcoranþi, aromatizanþi;
Formularea comprimatelor depinde ºi de calea de admi-
pentru a identifica produsele: coloranþi.
nistrare, care impune cerinþe specifice. Dupã cum s-a mai
prezentat, comprimatele pot fi formulate pentru a fi Numãrul excipienþilor utilizaþi astãzi pentru formularea
utilizate pe cãi variate de administrare. Acestea necesitã o ºi fabricarea comprimatelor este mare, ei sunt fabricaþi în
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 395
diferite þãri, unii sunt înscriºi în farmacopei; alþii nu prezenta proprietãþi fizico-chimice, care vor influenþa
sunt, de exemplu, excipienþii moderni numiþi superdez- efectul terapeutic al viitorului produs.
agreganþi ºi excipienþii coprocesaþi utilizaþi pentru compri- Studiul oricãrei substanþe farmaceutice (substanþã activã
marea directã. sau excipient) începe cu controlul macroscopic (organo-
În ultimii ani, globalizarea în industria farmaceuticã a leptic), reacþiile de identificare ºi controlul puritãþii.
avut ca scop dezvoltarea standardelor pentru armonizarea Controlul macroscopic ºi al caracterelor subiective
excipienþilor din farmacopei, privind fabricarea ºi liniile urmãreºte aspectul, culoarea, gustul ºi mirosul materiilor
de evaluare, pentru a elimina barierele dintre diferite þãri. prime.
Astfel, din 1991, s-a înfiinþat Consiliul Internaþional al Testele de puritate sunt incluse în farmacopei ºi în
Excipienþilor Farmaceutici, abrv. CIEF (engl. International normele de calitate (limita pentru impuritãþi pentru metale
Pharmaceutical Excipients Council, abrev. IPEC), cu auto- grele etc.); ele sunt completate prin determinãri ale
ritãþi din SUA, Europa ºi Japonia. punctului de topire, rotaþie specificã, pH, reziduuri la
Organizaþiile separate, în SUA: IPEC America, în calcinare, cromatografie în strat subþire (CSS).
Europa: IPEC Europe ºi în Japonia: JPEC cunoscute ºi
2. Proprietãþi structurale ºi dimensionale
ca Tri PEC, includ din 1992 peste 100 de excipienþi ºi
Aceste proprietãþi se referã la: aspect, structura cris-
firme producãtoare.
talinã, polimorfism, forma geometricã ºi dimensiunea
În tabelul 3, sunt redate caracteristicile stearatului de
particulelor solide (morfologia cristalelor), care au fost
magneziu, fabricat de diferite surse.
descrise pe larg în cap. XXXII, Pulberi.
Tabelul 3. Valorile medii ale particulelor pentru diferite
surse de stearat de magneziu Proprietãþi structurale
Substanþele solide pot fi cristaline sau amorfe. Cristalele
Mãrimea Suprafaþa Raza porilor
Provenienþa se caracterizeazã printr-o structurã de reþea tridimensionalã,
(mm) ariei (m2/g) (Å)
regulatã. Existã, în principal, 7 (ºapte) reþele cristaline:
Statele Unite 1,5-3,2 13,4 50 cubic, romboedric, tetragonal, hexagonal, ortorombic, mono-
Marea Britanie 2,1-5,2 12,2 68 clinic ºi triclinic, cu diferite structuri interne ºi aranjãri
Germania 4,1-6,9 7,4 61 spaþiale ale atomilor sau moleculelor (14 tipuri de celule
Italia 5,5-9,1 4,6 36 unitare, dupã BRAVIS, fig. 5, cap. XXXII, Pulberi).
Frecvent, una ºi aceeaºi substanþã chimicã este capabilã
Principalele proprietãþi ale materiilor prime substanþe sã formeze copuri solide la baza cãrora se aflã diferite
medicamentoase ºi substanþe auxiliare care intereseazã stãri de ordonare a atomilor, moleculelor; în acest caz,
pentru procesul de formulare a comprimatelor sunt: substanþa este polimorf\.
1. identitatea, puritatea, proprietãþile organoleptice; Proprietatea unei substanþe de a cristaliza în mai multe
2. proprietãþile structurale ºi dimensionale: forme de reþele cristaline diferite se numeºte polimorfism.
proprietãþile cristaline ºi polimorfismul: Dacã cristalele nu-ºi schimbã structura internã, ca în
influenþa acestora asupra biodisponibilitãþii; polimorfism, acestea îºi pot modifica aspectul extern,
stabilitatea fizico-chimicã; adicã forma cristalului, care poate fi de 8 (opt) feluri:
comportarea la comprimare; rotund, tabular, poliedric, plat, prismatic, acicular, fibros
proprietãþile dimensionale: mãrimea, forma ºi supra- ºi dentritic (fig. 7, cap. XXXII, Pulberi), ce pot fi
faþa specificã a particulelor de material; prezente la toate sistemele cristaline.
3. proprietãþile fizico-mecanice: Multe substanþe se prezintã în mai mult decât o formã
densitate; polimorfã. Aceastã formã este determinatã de condiþiile
higroscopie; de cristalizare. De aceea, schimbarea condiþiilor în etapa
curgere (unghiul de repaos); de preformulare conduce la variaþii în forma cristalelor ºi,
compresibilitate, compactibilitate (ale patului de prin urmare, ºi la variaþii în loturile de fabricare.
pulbere); Astfel, suprasaturarea tinde sã producã transformarea
umiditate; cristalelor din izodiametrice, în aciculare. Viteza de rãcire
a soluþiilor ºi agitarea modificã gradul de suprasaturare ºi
4. parametri care influenþeazã absorbþia substanþei active;
deci ºi forma cristalinã.
5. compatibilitatea substanþelor medicamentoase cu
Solventul în care se efectueazã cristalizarea influenþeazã
excipienþii:
creºterea cristalelor ºi inhibã unele feþe, din cauza absorbþiei
solubilitate;
lui pe cristale.
coeficientul de repartiþie lipide/apã;
Adãugarea de cosolvenþi sau ioni produce, de asemenea,
constanta de ionizare;
schimbarea formei cristalului. Rar, unele substanþe sunt
permeabilitatea prin membrane biologice.
precipitate în aºa fel, încât moleculele lor nu se auto-
1. Identitate ºi puritate organizeazã ºi rezultã o pulbere amorfã.
În general, substanþele care vor fi comprimate se aflã în De asemenea, este posibil ca solidul sã includã solvenþi
starea de agregare solidã; numai cantitãþi foarte mici de stoechiometric ºi sã formeze solvaþi. Formele solide cu
substanþe moi sau lichide pot fi asociate unui amestec energie scãzutã sunt mult mai stabile decât altele. Unii
solid, care va fi comprimat; aceasta pentru a menþine starea polimorfi ce conþin mai multã energie, care au fost obþinuþi
de agregare solidã ºi pentru a asigura stabilitatea produsului. pe cãi termice, pot fi metastabili, adicã trec de la sine,
În etapa de formulare, intereseazã ºi structura chimicã a prin eliberare de energie, într-o formã care conþine mai
substanþei active: sare, bazã, acid, ester etc., aceasta va puþinã energie.
396 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Aceste forme metastabile sunt preferate de formulatori, Pe lângã aceasta, în unele studii, s-a dovedit cã polimor-
pentru capacitatea lor de a dizolva mai rapid. fismul ºi forma cristalelor influenþeazã compactibilitatea
Transformarea polimorfã poate avea loc ºi în timpul ºi rezistenþa mecanicã a comprimatului preparat din
procesãrii farmaceutice (a operaþiilor tehnologice) de material polimorf. Comparând compresibilitatea cristalelor
reducere a mãrimii particulelor (pulverizare), granulare de naproxen care au fost aglomerate sferoidal cu diferiþi
umedã, uscare ºi chiar în timpul procesului de compri- solvenþi, s-au observat diferenþe semnificative între diferite
mare. tipuri de aglomerate (fig. 10).
Determinarea proprietãþilor cristalelor se efectueazã
prin: analizã termicã diferenþialã (ATD), calorimetrie
diferenþialã de baleiaj (engl. Differential Scanning Calori-
metry abrv. DSC), difracþie de raze X.
Chiar dacã din punct de vedere chimic sunt identice,
douã substanþe cu forme polimorfe diferite au energii
libere diferite ºi deci prezintã proprietãþi fizice diferite,
care pot avea un impact semnificativ asupra performanþei
produsului. Acestea se referã la:
diferenþe de solubilitate ºi viteze de dizolvare (care
afecteazã biodisponibilitatea produsului);
stabilitate în stare solidã (afecteazã potenþialul tera-
peutic);
caracteristici de deformare (afecteazã compactibili-
tatea);
mãrimea ºi forma particulei (care afecteazã densitatea Fig. 10. Compresibilitatea intrinsecã a particulelor de
pulberii ºi proprietãþile de curgere). naproxen neaglomerate (control 1) ºi a particulelor sferice
Selectarea celei mai convenabile modificãri chimice a de naproxen aglomerate cu diferiþi solvenþi
substanþei active pentru formularea de comprimate de- (2. octanol; 3. toluen; 4. hexanol)
pinde de biodisponibilitate. De exemplu, la unii esteri de S-a dovedit cã paracetamolul existã sub trei forme
cloramfenicol, se observã un efect terapeutic scãzut. Sunt polimorfe. Forma polimorfã comercializatã se prezintã ca
menþionate diferenþe însemnate în bioechivalenþa forme- o pulbere finã (< 100 mm) foarte compactã ºi cu o com-
lor: anhidrã ºi hidrat de ampicilinã. În afarã de aceasta, presibilitate slabã. Forma II poate fi obþinutã din forma I,
diferite forme polimorfe ºi chiar forma cristalului pot prin încãlzire la temperatura de 54 °C (fig. 11A), care la
avea o influenþã pronunþatã asupra biodisponibilitãþii unor intervalul de 70-120 °C trece în forma II polimorfã,
medicamente, datoritã vitezei de dizolvare diferitã pe care cristale poliedrice cu suprafaþa platã (fig. 11B). Forma III
o prezintã. este instabilã. Forma II este de dou\ ori mai solubilã decât
Multe medicamente au forme de cristal stabile ºi bine forma I. Forma II este mai compactibilã prin presare directã
definite ºi în procesul de formulare ºi fabricare nu au loc ºi mai stabilã decât forma I. Prezenþa formei I poate influ-
schimbãri morfologice sau se produc destul de rar. enþa parametrii de compresibilitate a formei II (fig. 11).
Însã pentru un numãr de substanþe medicamentoase se
observã diferite forme de cristale identificabile. S-a
demonstrat cã pentru unele substanþe se produc modificãri
polimorfe prin triturarea în mojar cu pistilul (tabelul 4).
Tabelul 4. Schimbãri polimorfe pentru
unele substanþe medicamentoase ca rezultat al triturãrii
(CHAN I., DOELKER E. 1996) A. Aspectul de formare a cristalelor de paracetamol, forma
polimorfã III
Denumirea Numãrul de Numãrul de
Nr
substanþei polimorfi înainte polimorfi
crt.
medicamentoase de triturare dupã triturare
1 Barbitonã 2 1
2 Cafeinã 2 1
3 Clorpropamidã 3 2
4 Clenbuterol HCl 2 3
5 Dipiridamol 2 1
6 Fenobarbitonã 2 1 B. Aspectul de transformare a cristalelor de paracetamol,
7 Maprotilinã HCl 3 1 forma polimorfã III în forma polimorfã II
8 Mebenzadol 4 5 Fig. 11. Formele polimorfe ale cristalelor de paracetamol
9 Nafoxidinã HCl 4 3 Parametrii de compresibilitate a formei polimorfe II de
10 Pentobarbitonã 3 2 paracetamol cu un conþinut diferit din forma I redaþi în
11 Sulfabenzamidã 2 1 fig. 12.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 397
cristalelor, care, la rândul lor, pot influenþa mecanismul diametrul mediu al suprafeþei (ds), diametrul mediu volum-
de coeziune. -suprafaþã (dvs), diametrul mediu al masei (dmasã) care au
Dar pulberile preparate prin diferite tehnici de reducere fost definite în cap. XXXII, Pulberi.
a mãrimii particulelor vor prezenta solubilitãþi diferite; Selectarea unui anumit diametru este în funcþie de semni-
aceasta sugereazã cã metodele de mãrunþire variate pot ficaþia lui asupra unei proprietãþi fizice a granulatului.
afecta comportarea la dizolvare a unor substanþe active Spre exemplu, în cazul granulelor la care curgerea depinde
(de exemplu: digoxina). de volumul lor, va fi semnificativã determinarea diame-
obþinerea caracterelor fizice ale compactului. trului volumetric. Atunci când dizolvarea ºi biodisponibilitatea
Rezistenþa mecanicã a comprimatelor este mai micã în depind de mãrimea suprafeþei specifice a particulelor, va fi
cazul substanþelor fragile, comparativ cu materialele ce au semnificativã determinarea diametrului mediu al suprafeþei.
deformare plasticã. Necesitatea de evaluare a formelor particulelor, relativa
Granulele mari au o curgere mai bunã, în timp ce agre- lor regularitate sau aproximarea la sfere au condus la
gatele mici se pot deforma în timpul compactãrii (de dezvoltarea unor ecuaþii prin intermediul cãrora pot fi
exemplu: lactoza spray dried). calculaþi factori cunoscuþi pentru a asigura o comparaþie
O cale alternativã pentru a reduce tendinþa la separare a cantitativã între forme ale particulelor.
amestecului de pulberi din substanþe active ºi excipienþi o Determinarea mãrimii particulelor se efectueazã cu
constituie pulverizarea cu formarea de particule cu mãrime ajutorul microscopiei, cu ajutorul sitelor, al contorului
micã, ce vor fi apoi absorbite uniform pe suprafaþa unor COULTER sau al altor aparate electronice cu zone sensibile.
particule mari, ale unui excipient substrat. În acest mod, Prin mãsurarea ariei suprafeþei particulelor (S), volu-
dizolvarea va fi mãritã, ca rezultat al unei dispersii fine. mului (V) ºi diametrului echivalent proiectat (dp) pot fi
În general, majoritatea preponderentã a unui amestec de calculaþi urmãtorii parametri: factorul de formã a volu-
pulberi sau granule o reprezintã particulele de formã nere- mului (fv), factorul de formã a suprafeþei (fs) ºi coeficientul
gulatã, de aceea pentru determinarea mãrimii lor, ele sunt formei comprimatului (fvs), utilizând ecuaþiile 1-3 pentru
considerate sfere, care se pot caracteriza prin mãsurarea determinarea cantitativã.
diametrului.
Deoarece mãsurarea se efectueazã pe baza unei sfere ipo- S V fs
fs = (1) fv = ( 2) fvs = (3)
tetice, care reprezintã doar o aproximaþie a formei adevãrate d2p d2p fv
a particulei, dimensiunea se numeºte diametru echivalent Coeficientul pentru comprimatul de forma sferei este
proiectat al particulei. La proiectarea unei particule, se egal cu 6. Cu cât o particulã capãtã o formã mai neregu-
obþine o imagine la care, cu ajutorul unui cerc, putem gãsi latã, valoarea lui fvs creºte. Pentru forma de cub fvs = 6,8.
diametrul perimetrului proiectat (dp) ºi diametrul suprafeþei Determinarea ariei suprafeþei (suprafeþei specifice) pulbe-
proiectate (ds) (fig. 12, cap. XXXII, Pulberi). rilor de medicamente poate fi necesarã pentru substanþele
Particula neregulatã, examinatã la microscop, se poate pre-
medicamentoase cu solubilitate redusã în apã. În asemenea
zenta sub diferite axe ºi, în acest caz, se poate mãsura atât
cazuri, dimensiunea particulelor, în special, suprafaþa speci-
diametrul MARTIN (diametrul interior), cât ºi diametrul
ficã poate avea un efect semnificativ asupra vitezei de dizol-
FERRET (diametrul exterior) (fig. 14 ºi 15, cap. XXXII,
vare. În general, nu se practicã determinarea suprafeþei
Pulberi).
specifice a granulelor. Dacã cineva este interesat de efectele
Reamintim cã diametrul MARTIN reprezintã lungimea
suprafeþei granulelor asupra proprietãþilor de calitate a
medie a segmentului de dreaptã care taie particula în douã
dupã o direcþie datã. Diametrul MARTIN este media comprimatelor, atunci se va mãsura mãrimea dimensiunilor
lungimii corzii perimetrului proiectat al particulei care particulelor.
poate fi considerat drept graniþa care separã douã arii Suprafaþa specificã a particulelor este suprafaþa lor (Sp)
egale ale particulei. pe unitate de masã (Ssm) sau pe unitate de volum (Ssv):
Diametrul FERRET reprezintã lungimea dintre douã tan- Sp Sp
Ssm = , cm 2 /g Ssv = , cm 2 /cm 3
gente trasate la extremitãþile particulei. Diametrul FERRET m v
este dat de distanþa medie dintre douã tangente paralele
ale perimetrului proiectat al particulei. Cunoscând suprafaþa volumetricã a particulelor (Sv), se
La reprezentarea particulelor dupã dimensiunea cea mai poate calcula diametrul particulelor (d) din relaþia:
mare sau cea mai micã, diametrele MARTIN ºi FERRET ðd 2 6
Sv = =
sunt identice. De regulã, particulele au o orientare oblicã ºi ð/6 d 3
d
diametrul FERRET este mai mare decât diametrul MARTIN.
Pentru determinarea mãrimii particulelor dupã diametrul Existã ºi o relaþie inversã între dimensiunea particulelor
proiectat, se foloseºte metoda microscopicã. Astfel, nu existã ºi aria suprafeþei, totuºi granulele pot avea o structurã
o metodã exactã care ar determina o particulã cu o formã conglomeratã cu o suprafaþã internã considerabilã.
neregulatã în termeni geometrici, de aceea se folosesc metode Metodele existente pentru determinarea ariei suprafeþei
statistice pentru a exprima diametrul unei particule neregu- pulberilor ºi granulelor grosiere nu se folosesc ºi pentru
late. Pentru aceasta, particula neregulatã este consideratã pulberile fine. Douã dintre cele mai folosite metode pentru
în termenii unei sfere echivalente, cu aceeaºi suprafaþã determinarea ariei suprafeþelor particulelor solide sunt:
sau cu acelaºi volum. Este necesarã o condiþie ca mãrimea adsorbþia de gaz ºi permeabilitatea la aer. În prima me-
suprafeþei sã fie proporþionalã cu pãtratul diametrului ºi todã, cantitatea de gaz care este adsorbitã de cãtre pulbere
volumul sã fie proporþional cu cubul diametrului. pentru a forma un strat monomolecular este mãsuratã ºi
Astfel, se pot mãsura: diametrul volumetric (dv), dia- apoi utilizatã în calcularea ariei suprafeþei mostrei de
metrul mediu aritmetic (da), diametrul mediu geometric (dg), pulbere. Viteza de permeabilitate a unei mase de pulbere
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 399
de cãtre aer va fi utilizatã pentru calcularea ariei suprafeþei densitatea granulelor poate influenþa compresibilitatea,
mostrei de pulbere. Aceste metode au fost descrise în porozititatea comprimatului, dezagregarea ºi alte pro-
cap. XXXII, Pulberi. prietãþi. Granulele dense, dure pot necesita forþe supli-
mentare de compresie pentru a produce un comprimat
3. Proprietãþi fizico-mecanice
compact.
În general, comprimatele se obþin prin compresia ºi
O forþã de compresie mai mare aplicatã poate cre[te
compactarea unui amestec de pulberi, alcãtuit din particule,
timpul de dezagregare a comprimatului ºi timpul de
numit masa pulberii sau patul pulberii (engl. bulk powder).
dizolvare a substanþei medicamentoase, care, la rândul
Patul de pulbere prezintã o serie de caracteristici deose-
sãu, poate influenþa biodisponibilitatea. Doar dacã aceste
bite de proprietãþile fizico-chimice ale substanþelor; aceste
comprimate se vor dezintegra rapid, granulele mai dense,
caracteristici sunt importante pentru procesul de formulare
grele se pot dizolva mai încet. În acelaºi timp, granulele
ºi de fabricare a comprimatelor.
mai dense, tari sunt, de obicei, mai puþin friabile.
Cele mai importante sunt: densitatea, higroscopia, unghiul
identificarea deosebirilor dintre loturi ºi dintre materiile
de curgere a pulberii, proprietãþile de curgere, umiditatea,
prime provenite de la furnizori diferiþi prin formele
compresibilitatea ºi compactibilitatea. Aceste proprietãþi
polimorfe, care prezintã densitãþi variate.
au fost definite ºi descrise pe larg în cap. XXXII, Pulberi.
Redãm în continuare importanþa lor în formularea compri- b. Higroscopie
matelor. Multe substanþe medicamentoase manifestã tendinþa de
a absorbi umezeala din aer. Cantitatea de apã absorbitã de
a. Densitate
cãtre o mostrã anhidrã de masã fixã, în echilibru cu umi-
Acest procedeu poate fi caracterizat prin:
ditatea din aer la o temperaturã datã reprezintã conþinutul
densitatea aparentã (realã): densitatea unei mase de
apei de echilibru.
pulbere dupã turnare într-un cilindru gradat ºi
Conþinutul apei de echilibru poate influenþa caracteris-
densitatea volumetricã, numitã ºi densitate dupã tasare
ticile de curgere ºi compresie ale pulberilor, dar ºi rezis-
sau factor de umplere.
tenþa comprimatelor ºi granulelor.
Între aceste douã densitãþi, se pot stabili relaþii, pe baza
O substanþã care absoarbe suficientã apã din atmosferã
cãrora s-au calculat doi indici (factori) caracteristici
ºi ajunge sã se dizolve este delicvescentã. Din contra, o
patului de pulbere.
substanþã care pierde apa ºi formeazã un hidrat cu mai
indicele CARR (IC): raportul dintre: diferenþa densi-
puþine molecule de apã sau devine anhidrã se numeºte
tãþii dupã tasare ºi înainte de tasare, cu densitatea dupã
eflorescentã. Aceste situaþii sunt extreme. Substanþele se
tasare, mai este numit ºi indice de compresibilitate %.
pot compacta diferit, câºtigã sau pierd apa din atmosferã,
Valoarea acestui indice exprimã felul curgerii pulberii;
în funcþie de umiditatea relativã a aerului (UR).
de la excelent (IC < 5 15) pânã la 5, curgere foarte
Materialele care ajung în echilibru cu umiditatea din
slabã (IC, mare peste 33) tabelul 17, cap. XXXII,
atmosferã se numesc substanþe higroscopice. Astfel de
Pulberi. Compresibilitatea % a pulberii este în funcþie
materiale se vor procesa în aer condiþionat cu UR sub
de capacitatea de curgere a pulberii.
50%, iar acelea foarte higroscopice, la sub 40% UR.
indicele HAUSSNER (IH): raportul dintre densitatea
În general, compuºii higroscopici trebuie depozitaþi în
dupã tasare ºi densitatea înainte de tasare. O valoare mai
containere închise etanº, preferabil în prezenþa unei substanþe
micã de 1,25 aratã o curgere bunã (= 33% IC). Între 1,25
deshidratante.
[i 1,50, adãugarea unui glisant va îmbunãtãþi curgerea.
Izotermele de sorbþie ce reprezintã conþinutul apei de
Densitatea volumetricã depinde, în mare mãsurã, de echilibru a unei substanþe medicamentoase ºi a excipien-
forma particulelor, cu cât particulele devin mai sferice, þilor, ca o funcþie de presiunea relativã a vaporilor, poate
densitatea volumetricã va creºte ºi cu cât dimensiunea fi determinatã prin plasarea unor mostre în condiþii diferite
particulelor creºte, densitatea volumetricã scade. de umiditate. Au fost elaborate dispozitive speciale pentru
Teoretic, cu cât compresibilitatea este mai bunã, cu atât determinãri mai exacte a vitezei ºi gradului de absorbþie.
curgerea pulberii ºi a granulelor va fi mai micã. Cunoº- Procedeul tehnologic corect ºi condiþiile de depozitare ale
tinþele privind densitatea volumetricã a unui pat de pulbere, substanþelor medicamentoase ºi auxiliare pot fi selectate
mai ales, sunt utile pentru: în baza izotermelor de sorbþie. O substanþã solidã absor-
stabilirea anticipatã a dimensiunii comprimatelor; bind umiditatea din aer se dizolvã în stratul de apã atunci
Acest parametru este extrem de important pentru substan- când umiditatea din atmosferã o depãºeºte pe cea a soluþiei
þele ce posedã potenþial scãzut care pot constitui partea saturate. Aceastã ultimã stare este numitã umiditate criticã
majoritarã a granulelor finale folosite la obþinerea com- relativã (UCRo). Dizolvarea unor substanþe solide cu struc-
primatelor; turã cristalinã în apa adsorbitã (dizolvare la suprafaþã) nu
alegerea echipamentului de producþie adecvat, tipul poate avea loc sub valoarea UCRo. Cu toate acestea, s-a
maºinii de comprimat ºi dimensiunile matriþei; demonstrat cã prelucrarea mecanicã a substanþelor solide
prevederea eventualelor probleme de amestecare a pulbe- prin pulverizare, mãrunþire, micronizare, comprimare etc.
rii, a omogenitãþii produsului intermediar, cât ºi a poate induce modificãri în afinitatea lor faþã de vaporii de
produsului final, generate de diferenþele semnificative apã. În consecinþã, dizolvarea de suprafaþã a substanþei
ale densitãþii reale; medicamentoase ar putea sã se producã chiar ºi la o umi-
influenþeazã proprietãþile de curgere. ditate micã, ceea ce ar duce la probleme de instabilitate
În cazul unui amestec fizic de pulberi, o diferenþã semni- fizicã ºi chimicã pe parcursul depozitãrii. Astfel, studiul
ficativã între densitãþile absolute ale componentelor de preformulare trebuie efectuat în conformitate cu forma
poate conduce la o separare a lor. materialelor utilizate în procesul de formulare finalã.
400 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Conþinutul în apã a excipienþilor de asemenea poate sã higroscopice, cum ar fi PEG 6000, la suprafaþa compri-
influenþeze proprietãþile fizico-chimice ale comprimatelor. matului se formeazã cristale în formã de ace ºi se reduce
Analiza izotermei de sorbþie a excipienþilor, de exemplu, semnificativ viteza de cedare a teofilinei. A fost determinat
celuloza microcristalinã ºi derivaþii de amidon aratã cã efectul umiditãþii asupra comprimatelor cu un conþinut de
apa poate sã existe sub douã forme: legatã (solidã) ºi celulozã microcristalinã. S-a dovedit cã existã o diferenþã
liberã. Aceste douã stãri ale apei pot fi diferenþiate prin între douã sorturi comerciale, referitor la natura coeziunii
mãsurarea cãldurii de sorbþie, prin DSC, ºi rezonanþ\ mag- între particule ºi conþinutul umiditãþii. Rezultatele demon-
neticã nuclearã (RMN). S-a sugerat faptul cã prin micºo- streazã sensibilitatea acestui excipient important faþã de
rarea apei libere din excipienþi pot fi evitate serioase pro- umiditate. Este foarte probabil cã `n multe produse existã
bleme de stabilitate. Pe de altã parte, s-a observat cã înlãtu- un domeniu îngust al conþinutului umiditãþii optime care
rarea apei nelegate scade capacitatea celulozei microcrista- trebuie menþinut.
line ºi zahãrului compresibil de a acþiona ca materiale
c. Proprietãþi de curgere
direct comprimabile. Acest lucru are loc deoarece apa liberã
Proprietãþile de curgere ale unui material rezultã din
este necesarã pentru a asigura plasticitatea acestor sisteme.
acþiunea mai multor forþe. Particulele solide se atrag reci-
Apa liberã de pe suprafaþa pulberilor, de asemenea, poate
proc ºi forþele ce acþioneazã între particule când acestea
afecta curgerea lor.
sunt în contact sunt predominant forþe de suprafaþã:
Conþinutul în umiditate este unul din cei mai însemnaþi
forþa de frecare;
parametri, care contribuie la comportamentul multor
forþa de tensiune superficialã;
formulãri de comprimate; este nivelul umiditãþii prezente
forþe mecanice cauzate de interacþiunea particulelor de
pe parcursul fabricãrii, de asemenea, ca ºi cel rezidual din
formã neregulatã;
produs. Suplimentar, la rolul de lichid pentru granulare ºi
forþe electrostatice;
efectele adverse potenþiale asupra stabilitãþii, apa are unele
forþe Van der WAALS.
efecte care nu pot fi admise. Spre exemplu, unele erori în
nivelul umiditãþii pot conduce la stratificare în timpul Toate aceste forþe pot afecta curgerea particulelor solide
comprimãrii. Nivelul umiditãþii, de asemenea, poate ºi proprietãþi ca dimensiunea particulelor, distribuþia
afecta duritatea mecanicã a comprimatului ºi poate acþiona dimensiunii, forma particulelor, textura de suprafaþã sau
ca lubrifiant intern. De exemplu, în fig. 13, este ilustrat rugozitatea, energia rezidualã de suprafaþã ºi aria supra-
efectul conþinutului de umiditate asupra compactibilitãþii feþei. În cazul particulelor fine (< 150 mm), predominã
lactozei anhidre. Mãrirea conþinutului de umiditate duce forþele de frecare ºi Van der WAALS. Pentru particulele
la o adsorbþie sporitã a acesteia de cãtre lactozã, care mai mari (>150 mm), cum sunt granulele produse prin
transformã forma anhidrã în formã hidratatã. Pe parcursul tehnica granulãrii umede, forþele de frecare predominã
acestei transformãri, b-lactoza, probabil, se schimbã în asupra forþelor Van der WAALS. De asemenea, cu cât
forma a ºi, astfel, produce schimbãri în compactibilitate particulele cresc în dimensiuni, creºte importanþa pro-
(fig. 13). prietãþilor mecanice sau fizice ºi compactarea lor.
Proprietãþile de curgere ale pulberilor ºi granulelor sunt
foarte importante pentru a efectua o comprimare eficientã.
O bunã curgere a granulelor sau a amestecului de pulberi
este necesarã pentru a asigura o amestecare omogenã ºi o
uniformizare acceptabilã a cantitãþilor de substanþe active
pe comprimat. Aceste proprietãþi cerute, în primul rând,
de cãtre proiectele maºinilor de comprimat, pot influenþa
procesul de fabricare ºi sunt importante atunci când substanþa
activã constituie partea principalã din formula comprima-
tului. Proprietãþile de curgere bunã sunt esenþiale pentru
transportul materialelor prin pâlnia de alimentare, în rama
ºi din rama de alimentare în matriþã. Materialele pentru
comprimare trebuie, prin urmare, sã fie într-o formã fizicã
care sã permitã curgerea uniformã ºi uºoarã. Forma fizicã
idealã pentru particule ar fi cea sfericã, acestea prezintã
un contact minim între ele ºi cu pereþii componentelor
maºinii de comprimat. Dar majoritatea materialelor for-
meazã greu sfere, totuºi formele ce aproximeazã forma
sfericã, îmbunãtãþesc procesul de curgere. Deci granu-
larea este în parte un proces tehnologic care încearcã sã
îmbunãtãþeascã curgerea prin formarea agregatelor de formã
Fig. 13. Efectul conþinutului de umiditate asupra regulatã sau sfericã numite granule. Dacã în etapa de
compactibilitãþii comprimatelor cu b-lactozã anhidrã
preformulare, o substanþã medicamentoasã s-a dovedit cã
ANDO ºi colaboratorii s\i au studiat efectul conþinutului are o curgere nesatisfãcãtoare, problema poate fi rezolvatã
umiditãþii asupra cristalizãrii teofilinei anhidre în com- prin adãugare de excipienþi adecvaþi. În unele cazuri,
primate. Rezultatele demonstreazã cã teofilina anhidrã pulberile de medicamente necesitã o precomprimare sau
trece în formã hidratã la niveluri înalte ale umiditãþii granulare pentru a îmbunãtãþi proprietãþile de curgere.
relative. În afarã de aceasta, dacã în formulã sunt substanþe Procesul de curgere a pulberilor a fost studiat prin diferite
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 401
metode. Unele din aceste metode se bazeazã pe determinarea Influenþa acestor indici ne va fi descrisã la mecanismul
unghiului de repaus, curgerea printr-un orificiu, indicele de compactare.
de compresibilitate etc., însã nici o metodã în parte nu Pentru determinarea forþei de rezistenþã la rupere (engl.
poate evalua toþi parametrii ce caracterizeazã curgerea. tensile strength), comprimatele sunt plasate între douã plãci
Atunci când o cantitate de pulbere este lãsatã sã fie acþio- ºi se mãsoarã forþele necesare pentru a rupe compactul.
natã numai de forþa de gravitaþie, unghiul dintre suprafaþa Valorile forþei rezistenþei la rupere, calculate din forþele
liberã a pulberii ºi planul orizontal poate atinge o valoare necesare aplicate radial ºi axial, sunt numite forþa de rezis-
maximã pentru pulberea datã. Acest unghi este definit ca tenþã la rupere radialã ºi respectiv axialã.
unghiul static de repaus ºi reprezintã un mod obiºnuit de O comparaþie între forþa de rezistenþã la rupere radialã
exprimare a caracteristicii de curgere a pulberilor ºi gra- ºi cea axialã a compactului poate indica rezistenþa la legare
nulelor. a compactului între douã direcþii ºi poate fi raportatã la
Unghiul de repaus este reprezentat de unghiul laturii tendinþe spre decapare (engl. capping).
conului cu orizontala (con obþinut prin curgerea pulberii Forþa de rezistenþã la rupere poate fi utilizatã pentru a
pe o suprafaþã planã, orizontalã, care va forma o grãmadã evalua tipul ºi concentraþia de liant necesarã pentru a
conicã) fig. 40, cap. XXXII, Pulberi. îmbunãtãþi compatibilitatea pulberilor.
Valori mai mici de 25° aratã o curgere excelentã, între
25 [i 30° curgere bunã, 30-40° curgere slabã (amestecul e. Umectabilitatea
necesitã glisant), iar peste 40°, o curgere foarte slabã. Umectabilitatea unui solid este o proprietate ce vizeazã
Pentru cele mai multe pulberi farmaceutice, valorile formularea comprimatelor care, la rândul ei poate influenþa
unghiului de repaus variazã între 25 ºi 45°. procesul de granulare al pulberilor, penetrarea fluidelor
Mãsurarea unghiului de repaus, de altfel, este o metodã de dizolvare în comprimate ºi granule, precum ºi procesul
aproximativã ºi lipsitã de sensibilitate. De exemplu, de acoperire a comprimatelor. Umectabilitatea este deseori
într-un studiu efectuat de AMIDON ºi colaboratori, clo- exprimatã prin termeni ai unghiului de contact care poate
rura de sodiu, lactoza Spray-dried ºi lactoza Fast-Flo fi mãsurat prin plasarea picãturilor de contact pe mate-
au prezentat unghiuri de repaus similare, însã vitezele de rialele comprimate. Materialul mai hidrofob prezintã unghiul
curgere printr-un orificiu de 6 mm erau total diferite. De de contact mai mare ca valoarea » 90° (utilizând apa)
aceea, sunt necesare mai multe metode pentru a caracte- sugereazã o umectare spontanã neimportantã sau nulã.
riza curgerea pulberilor. Structura cristalinã poate influenþa ºi ea unghiul de
În general, cristalele aciculare, materialele cu densitate contact. De exemplu: formele a ºi b ale palmitatului de
joasã ºi cele cu încãrcãturã staticã prezintã o curgere proastã. cloramfenicol au unghiuri de contact egale cu 122° ºi
Pulverizarea cristalelor aciculare va îmbunãtãþi curgerea. respectiv 168°. Modificãri în caracteristicile de suprafaþã
Pentru alte pulberi ºi granule, adãugarea de lubrifianþi sau se pot produce la mãrunþire. A doua metodã de stabilire a
glisanþi ajutã la atenuarea neajunsului. Pentru pulberile cu o umectabilitãþii utilizeazã ecuaþia WASHBURN. Prin aceastã
curgere slabã, se foloseºte, de obicei, procesul de granulare. metodã, este mãsuratã distanþa de penetrare a unui lichid
d. Compactibilitate/compresibilitate într-o masã de pulbere sau de comprimat. Probele asociate
În general, comprimatele sunt sisteme multicomponente. cu umectabilitatea pulberilor ºi anume: viteza scãzutã de
Abilitatea unor amestecuri de a forma comprimate, este dezagregare, adeziune ineficientã a lichidului de acoperire
dictatã de cãtre compresibilitatea fiecãrui component. etc. pot fi reglate prin adãugarea de excipienþi hidrofili
LUEUENBERGER ºi ROHERA au definit compresibi- sau asocierea de surfactanþi la formulare.
litatea unei pulberi ca fiind capacitatea de a-ºi micºora 4. Factori care influenþeazã absorbþia substanþei medi-
volumul sub acþiunea unei presiuni ºi compactibilitatea, camentoase
drept capacitatea materialului pulverizat de a fi presat în Dizolvarea substanþei medicamentoase, în fluidele
comprimat cu o forþã de rezistenþã specificã. Unele infor- organismului, este un proces necesar pentru a se putea
maþii referitoare la compresibilitatea ºi compactibilitatea produce absorbþia acesteia în sânge ºi a se obþine rãspunsul
substanþelor medicamentoase noi sau a amestecurilor cu clinic, pentru cele mai multe medicamente administrate
excipienþi se obþin în etapa evaluãrilor de preformulare. pe cale oralã. Dizolvarea depinde de solubilitatea substanþei,
Utilizarea presei hidraulice oferã cea mai simplã cale de de permeabilitatea (coeficientul de repartiþie L/H), de
a obþine astfel de date. Pulberile ce formeazã comprimate constanta de ionizare.
cu rezistenþã mecanicã bunã, în urma aplicãrii unei pre- Aceºti factori vor fi redaþi pe larg la biodisponibilitatea
siuni, fãrã a manifesta tendinþa de a se desface sau sfãrâma comprimatelor.
pot fi considerate compactibile.
Materialele care nu se comprimã bine produc compri- 5. Compatibilitatea substanþelor medicamentoase cu
mate moi. În afarã de aceasta, materialele fragile vor produce excipienþii
ºi comprimate fragile. Selectarea excipienþilor pentru formulãrile de compri-
De exemplu, eritromicina este cunoscutã ca un material mate þine seama de interacþiunile posibile între substanþele
care are tendinþa de a forma capace ºi a se lamina când medicamentoase ºi auxiliare. Aceste interacþiuni sunt
este compactatã. Ea are un indice de legare bun (1,9) ºi relevate în studiile de preformulare ºi formulare iniþialã a
expune proprietãþi de legare bune, totuºi are un indice de comprimatelor.
deformare înalt, când sunt învinse capacitãþile de legare. Testele care se efectueazã impun triturarea unor cantitãþi
Celuloza microcristalinã are un indice de deformare mici de substanþe medicamentoase cu o varietate de exci-
foarte înalt, dar indicele de legare este excepþional de pienþi, în scopul stabilirii eventualelor interacþiuni. Aceste
mare ºi compenseazã acest efect. studii se reiau ºi în etapa de trecere la scarã industrialã,
402 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
când apar probleme din cauza interacþiunilor, care afec- Acest material trebuie sã prezinte capacitate de coeziune
teazã fabricarea sau stabilitatea produsului final. sub influenþa unor forþe mecanice aplicate, pe o perioadã
Interacþiunile semnalate sunt, de cele mai multe ori, de timp scurtã.
determinate de conþinutul în umiditate al componentelor Mai întâi, materialul trebuie sã prezinte capacitatea de
din formulare sau de umiditatea mediului în care se desfã- a-ºi micºora volumul, sub acþiunea forþelor aplicate, pro-
ºoarã procesul de fabricare sau de depozitare a produsului prietate numitã compresibilitate ºi, în continuare, sã for-
finit. meze un compact solid, cu o rezistenþã mecanicã bunã,
Studiile de compatibilitate se efectueazã prin teste de proprietate numitã compactibilitate.
îmbãtrânire acceleratã sau forþatã, în care factorul timp Operaþia farmaceuticã de comprimare (termen utilizat
este înlocuit, cel puþin parþial, prin factorii temperaturã ºi mai frecvent) sau de compactare a materialului solid se
umiditate, care permit sã se obþinã într-un timp scurt de efectueazã cu ajutorul maºinilor de comprimat sau prese,
câteva zile , date privind stabilitatea, pe o perioadã de dotate cu o matriþã ºi cel puþin douã poansoane.
timp mai lungã. Comprimarea se efectueazã:
De exemplu, sub influenþa temperaturii, apar modificãri direct asupra amestecului de pulberi, format din
de naturã fizicã (topire, volatilizare), nu de naturã chimicã. substanþe active sau din substanþe active ºi substanþe
Aceste teste se efectueazã pe amestecuri de excipienþi auxiliare (excipienþi), în cazul metodei de comprimare
substanþã activã în proporþii similare cu acelea din forma directã;
farmaceuticã finitã (comprimate). fie asupra granulelor, obþinute din amestecul de substanþe
De exemplu, raportul diluant, aglutinant substanþa active ºi excipienþi, supuse în prealabil operaþiei de
activã este mai mare decât raportul lubrifiant, dezagregant granulare (pe cale umedã sau pe cale uscatã), în cazul
substanþã activã. metodei de comprimare indirectã;
Studiile sunt efectuate cu ajutorul unor planuri de expe- fie asupra peletelor, tot comprimare indirectã.
rienþã, care pot fi de tip factorial sau fracþional factorial. Pulberile, granulele ºi peletele se preparã prin operaþiile
Probele sunt pulberi constituite din amestecuri fizice, de: pulberizare, amestecare, cernere, granulare, extrudere-
dar pot fi ºi granule sau comprimate în vederea accelerãrii -sferonizare, care au fost descrise în capitolele anterioare.
eventualelor interacþiuni. Probele sunt pãstrate în Primele trei operaþii intervin în comprimarea directã: în
recipiente deschise sau închise bine, care simuleazã plus, urmãtoarele se utilizeazã în comprimarea indirectã.
condiþiile de depozitare a produsului. Indiferent de procedeul de fabricare, formulãrile de com-
Probele sunt evaluate prin diferite procedee: examen primate trebuie sã prezinte douã caractere importante:
organoleptic, determinãri cromatografice, analizã termicã fluiditate (curgere) ºi compactibilitate.
diferenþialã, difracþie de raze X:
Fluiditatea pulberii
examinarea probelor constã în observarea lor pentru a
Fluiditatea este capacitatea materialului solid de a fi
constata modificãrile de culoare sau structurã;
transportat prin pâlnia de alimentare a maºinii de com-
metodele HPLC ºi TLC se aplicã pe probele martor,
primat. Dacã materialul nu are fluiditatea adecvatã, se
care nu sunt supuse îmbãtrânirii forþate;
poate ajunge la fenomene ca: formarea de arcuri, de
analiza termicã diferenþialã este un studiu utilizat pentru punþi sau gaurã de ºoarece, care au fost descrise în cap.
formele solide ºi al compatibilitãþii substanþã activã- XXXII, Pulberi.
-excipient, mai ales; Fluiditatea este necesarã ºi pentru umplerea adecvatã a
metoda de difracþie cu raze X confirmã starea cristalinã matriþei, în scopul de a obþine comprimate cu greutate
a substanþelor. Fiecare comportament de difracþie este constantã.
specific unei reþele cristaline. Se pot identifica ºi descrie Dacã procesul de curgere nu este bun, apar variaþii în
substanþele cristaline, dar ºi interacþiunea cu alte umplerea matriþei ºi se obþin comprimate care variazã ca
substanþe care pot modifica structura cristalinã. greutate ºi rezistenþã mecanicã. Curgerea poate fi ame-
Studiile de compatibilitate sunt importante at^t pentru lioratã prin utilizarea unor vibratoare, în pâlnia de umplere,
caracterizarea materiilor prime, cât ºi a formulãrilor finite. dar ºi acestea pot conduce la stratificarea materialului.
Deoarece comprimatele conþin, în general, o substanþã Acest neajuns se poate remedia iniþial, prin asocierea în
medicamentoasã ºi mai multe categorii de excipienþi, formulare a unui glisant, ca dioxid de siliciu, care este un
existã tendinþa testãrii unor amestecuri binare: substanþã foarte bun promotor de curgere, în concentraþii chiar sub
medicamentoasã-excipient. 0,01%.
Se preferã efectuarea studiilor de compatibilitate pe O altã cale constã în obþinerea de particule sferice, de
miniformulãri în care substanþa activã este asociatã cu exemplu, uscarea prin pulverizare (engl. spray drying)
excipienþi selecþionaþi atent, pe baza proprietãþilor fizice sau prin utilizarea de sferonizoare ca marumerizoare.
ºi chimice a datelor de compatibilitate existente în docu- Metoda cea mai frecvent folositã este granularea.
mentaþia de specialitate.
Compresibilitatea materialului
Prin aplicarea presiunii asupra pulberii, se obþine un
5.1.4. Procedeele de fabricare,
comprimat compact ºi stabil. Unele substanþe active, ºi
ambalare, depozitare
acestea sunt puþine, se pot comprima direct, altele nu, ele
Fabricarea comprimatelor constã în compactarea unei necesitã adãugarea de substanþe auxiliare ºi utilizarea
mase de material solid: pulbere, granule sau pelete într-un metodei de granulare uscatã sau umedã, care amelioreazã
spaþiu limitat. compresibilitatea.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 403
Operaþiile specifice constau în: granulare, uscare, compac- asigurarea stabilitãþii fizice, chimice ºi microbiologice a
tare ºi, frecvent, acoperire. La aceste operaþii farmaceutice, comprimatelor în timp;
se asociazã variaþi factori care pot afecta uniformitatea realizarea caracterelor subiective;
conþinutului, biodisponibilitatea sau stabilitatea comprimatelor. inocuitate, toleranþã ºi eficacitate terapeuticã.
1. reducerea mãrimii particulelor:
o mãrime neuniformã a particulelor poate conduce la 5.2.1. Comprimarea materialului [i ob]inerea
separarea amestecului; compactului solid cu rezisten]a mecanic\
apariþia forþelor electrostatice inhibã complet ameste- corespunz\toare
carea componentelor; Scopul principal al formulãrii îl reprezintã comprimarea
schimbarea stãrii cristaline poate afecta solubilitatea; materialului solid, sub formã de pulbere, granule sau pelete
2. amestecarea: ºi obþinerea unui compact solid, coerent, de formã deter-
distribuþia neomogenã a substanþei active are ca rezultat minatã, cu rezistenþã mecanicã.
o amestecare neadecvatã sau chiar o neamestecare; Procesul de comprimare este, de fapt, format din douã
o cantitate de lubrifiant adãugatã în exces va sc\dea procese fizice:
viteza de dizolvare ºi va afecta compatibilitatea; compresibilitate ce reprezintã capacitatea unei pulberi
3. granularea: de a-ºi micºora volumul sub acþiunea unei presiuni ºi
distribuþia neuniformã a aglutinantului ºi a substanþei compactibilitate, capacitatea materialului pulverizat de
active conduc la obþinerea unui amestec mai bogat sau mai a fi presat într-un compact solid, cu rezistenþã mecanicã
sãrac în substanþa activã în diferitele zone ale granulelor; mare la ambalare, transport, depozitare.
umiditatea rezidualã poate conduce la descompunerea
5.2.1.1. Procesul de compresie
substanþei active;
mãrimea inegalã a granulelor conduce la probleme de I. Mecanismul de compresie a particulelor
compactare sau de uniformitate; În general, comprimatele sunt obþinute din sisteme fizice
4. comprimarea: multicomponente, sub formã de pulberi, granule, pelete,
o presiune de presare neuniformã afecteazã compactarea; care sunt supuse unei reduceri a volumului lor într-un
o amestecare neuniformã în pâlnia de umplere a maºinii spaþiu limitat, sub acþiunea unor forþe.
de comprimat ºi o alimentare neadecvatã conduc la un Acest proces de compresie, numit ºi proces de
conþinut neuniform al tabletelor; comprimare, cuprinde douã etape:
adãugarea de lubrifianþi în pâlnia de alimentare va duce rearanjarea particulelor solide
la scãderea vitezei de dizolvare a comprimatelor. Iniþial, pulberea sau granulatul care va fi procesat are o
În acest proces de comprimare, au importanþã: anumitã distribuþie a mãrimii particulelor; aceasta determinã
tipul de maºinã de comprimat; o anumitã împachetare ºi o densitate a patului de pulbere.
viteza de comprimare; Sub acþiunea unor forþe foarte mici, particulele curg una
mãrimea ºi forma poansoanelor, starea suprafeþei lor; peste alta, are loc pãtrunderea particulelor fine în golurile
umiditatea ambiantã; particulelor mai mari, ceea ce conduce la creºterea
densitãþii patului ºi la obþinerea unei structuri cu împa-
5. acoperirea comprimatelor:
O acoperire neuniformã sau incompletã a sferelor are ca chetare strânsã ºi la reducerea porozitãþii.
rezultat obþinerea de particule cu dizolvare diferitã. Prin reducerea spaþiului dintre particule, are loc o
O altã sursã de probleme în fabricarea comprimatelor o creºtere a fricþiunii dintre particule, ce previne miºcarea
constituie reprocesarea; aceasta este cerutã dacã produsul lor. Are loc o reducere a volumului, asociatã cu schimbãri
final nu are duritatea, uniformitatea conþinutului, dezagre- în dimensiunea particulelor.
garea, dizolvarea sau aspectul, specificate. Aceastã etapã poate fi asociatã cu o fragmentare micã,
ca urmare a deplasãrii particulelor una faþã de alta, iar
6. ambalare-depozitare
punctele rugoase ale suprafeþelor se vor ºlefui.
Comprimatele, ca forme farmaceutice solide, sunt, de
În aceastã etapã, particulele au atins o stare în care va fi
asemenea, influenþate de condiþiile ºi modul de ambalare
imposibilã o miºcare interreciprocã, în continuare, chiar
ºi depozitare. Condiþionarea primarã, ambalarea ºi depozi-
dacã porozitatea este încã mare.
tarea trebuie sã asigure integritatea, stabilitatea ºi eficaci-
O creºtere în continuare a forþei aplicate poate induce
tatea comprimatelor.
fragmentarea sau deformarea particulelor. Consecuti-
Se va evita depozitarea în condiþii ºi spaþii neadecvate.
vitatea acestor efecte sau preponderenþa lor va depinde de
Lumina ºi umiditatea, în special, sunt factori care produc
distrugerea comprimatelor ºi degradarea substanþelor proprietãþile în parte, ale fiecãrui material implicat în
active. procesul de comprimare, dar în toate cazurile, rezultatul
va fi:
o descreºtere în continuare a porozitãþii ºi
5.2. Obiectivele formul\rii comprimatelor o creºtere a contactelor dintre particule.
Pentru a îndeplini criteriile de calitate, formularea com- deformarea particulelor în punctele de contact
primatelor are ca obiective urmãtoarele aspecte principale: Prin aplicarea unei presiuni asupra materialului solid, va
comprimarea amestecului de pulberi, granule sau pelete avea loc deformarea sa, cu modificarea formei. Deformarea
ºi obþinerea unui compact solid, cu rezistenþã mecanicã este elasticã, dacã va disp\rea dupã încetarea aplicãrii forþei,
adecvatã, numit comprimat sau tabletã; ºi este plasticã, dacã deformarea nu dispare complet (fig. 14).
404 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Fig. 14. Elasticitatea ºi plasticitatea în masa de particule solide, deformarea în timpul comprimãrii
(ARMSTRONG N.A. 1982; AULTON M.E. 2002)
deformare elasticã; particulele revin la forma lor iniþialã; coeziune pierdutã;
deformare plastic\; particulele rãmân deformate; coeziune reþinutã.
Forþa necesarã pentru a iniþia o deformare plasticã se Linia OA este reprezentatã ca o linie punctatã, deoarece
numeºte limitã de tensiune (engl. yield tensile). Când aceastã porþiune este datoratã recompactãrii, care nu este
particulele sunt foarte apropiate unele de altele ºi nu mai constantã. În punctul A, deformarea elasticã devine domi-
existã spaþii goale care ar putea fi ocupate, forþa de com- nantã ºi continuã pânã când cedarea stresului este atinsã în
primare creºte ºi are loc deformarea plasticã, în punctele punctul B. În acest punct, deformarea comprimatului este
de contact; aceasta duce la creºterea suprafeþei de contact datoratã deformaþiei plastice ºi fracturii fine. Acest proces
ºi la formarea unor suprafeþe potenþiale de legare. Frag- continuã pânã în punctul C, în care forþa este înlãturatã ºi
mentarea determinã o creºtere în continuare a densitãþii. începe decomprimarea. De la punctul C la D, are loc
În aceastã etapã, se produce o deformare elasticã ºi una recuperarea elasticã a materialului. Dacã punctul D a fost
plasticã, procese independente de timp, dar dependente atins, materialul a devenit plastic, deformat sau fracturat.
de mãrimea forþei aplicate. Se considerã:
Comportamentul la compresie a unui material este, de panta AB = funcþie de deformare elasticã;
asemenea, reflectat prin proporþia în care forþa axialã (Fa) pantele BC ºi DE = funcþie de deformaþie plasticã ºi
este transmisã radial la pereþii matriþei (F r) pe parcursul fracturare finã;
compresiunii ºi decompresiunii. Prin urmare, monito- pantele BC ºi CD = funcþie de recuperare elasticã;
rizarea raportului dintre aceste douã forþe pe parcursul liniile OC ºi OE = funcþie de deformare permanentã.
operaþiei complete de formare a comprimatului poate pune
la dispoziþie date valoroase referitoare la profilul de Se poate nota ca BC reprezintã un material foarte elastic,
comprimare, care, dupã cum este arãtat în fig. 15, ia deoarece se produce o micã deformaþie plasticã sau frac-
forma unei bucle de histerezã, caracteristicã pentru corpu- turare. De asemenea, diferenþe mari între pantele CD ºi
rile ce nu sunt elastice. Mãrimea acesteia indicã gradul de DE sunt specifice pentru structuri slabe sau nereuºite ale
elasticitate. comprimatului.
Deformarea permanentã estimatã din aceste pante poate
indica date bune, referitoare la forþa de ejecþie.
A fost studiatã curgerea plasticã în elemente de visco-
zitate ºi elasticitate ºi s-a elaborat urmãtoarea ecuaþie:
ln F1 = ln Fo kt; în care:
F = forþa de compresie în regiunea viscoelasticã;
t = timpul;
l = gradul de curgere plasticã.
Astfel, dacã se va reprezenta grafic logF `n funcþie
de timp, va fi necesarã calcularea pantei liniei astfel
reprezentate, pentru a determina curgerea plasticã k. Mate-
Fig. 15. Profil de comprimare rialele cu valori mai mari pentru k prezintã mai mult
(forþa axialã forþa radialã) curgere plasticã ºi tind sã formeze comprimate mai dure,
decât acelea cu valorile pentru k mai mici. Totuºi, mãri-
Alte particularitãþi ale profilului de comprimare sunt mea forþei aplicate poate fi dependentã de timp, de exemplu,
datele valoroase pe care le putem obþine referitor la rezis- gradul de deformare este în funcþie de stresul aplicat ºi de
tenþa mecanicã a comprimatelor, nivelele adecvate de timpul de presare, în cazul materialelor viscoelastice, cu
lubrifiere solicitate ºi tipul predominant de deformare. deformãri viscoase. Comportarea la comprimare a unui
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 405
tipuri de pori, ce dau o porozitate intragranularã ºi alta Ds max. = deplasamentul maxim al poansonului superior;
intergranularã, care sunt greu de distins [i evaluat. Totuºi, FS = forþa aplicatã de poansonul superior;
porozitatea intragranularã constituie o porþiune importantã DS = deplasamentul poansonului superior.
a porozitãþii comprimatului format din granule. De aceea, Lucrul mecanic efectuat de poansonul inferior (Wi)
pentru a caracteriza comportarea la comprimare a gra- poate fi calculat dupã ecuaþia:
nulelor, se utilizeazã mãsurarea permeabilitãþii aerului. Se DS max
mãsoarã coeficientul de permeabilitate `n funcþie de pre-
siunea aplicatã. Astfel, se poate evalua structura porilor
Wi =
ò F dD ;
0
i s în care:
comprimatelor, în funcþie de presiunea aplicatã, care reflectã Fi = forþa aplicatã de poansonul inferior.
comportarea la deformare ºi densificarea granulelor în Lucrul mecanic de expansiune (Wexp), ca rezultat al
timpul comprimãrii. recuperãrii elastice în timpul decompresiei, poate fi
4. Profiluri deplasare-forþã: pentru a arãta comportarea calculat din relaþia:
la comprimare a pulberilor ºi pentru a prevedea capacitatea DS ( Fs = 0 )
în timpul comprimãrii. Aceste date pot fi observate din Lucrul mecanic de frecare (Wr) se defineºte ca diferenþa
fig. 16, în care este redatã curba deplasare-forþã, ce poate dintre Ws ºi Wi. Lucrul mecanic net aparent poate fi
fi divizatã în trei regiuni: E1, E2, E3. Dacã pulberea poate calculat din relaþia:
fi procesatã bine în operaþia de comprimare ºi conduce la WNA = Wi Wexp
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 407
Un parametru utilizat pentru stabilirea balanþei ener- Mulþi dintre cercetãtorii implicaþi în construcþia preselor
getice în timpul ciclului de comprimare este procentul de de comprimat s-au concentrat asupra relaþiilor dintre forþa
plasticitate, definit de De BLAEY ºi calculat conform aplicatã la presare (Fa) ºi porozitatea (E) masei supusã
relaþiei: presãrii.
WNA
% P1 = Ecuaþia HECKEL
WNA + Wexp HECKEL a sugerat cã existã o corelaþie între gradul de
Când se reprezintã grafic relaþia forþã deplasament, duritate ºi o constantã determinatã empiric K; aceasta
aria de sub curbã reprezintã lucrul mecanic. În practicã, este o mãsurã a capacitãþii unui comprimat de a se deforma.
datele despre comprimare/decomprimare au forma pre- El a dovedit cã valoarea K este invers proporþionalã cu
zentatã în fig. 17. Aria de sub linia ascendentã reprezintã rezistenþa. Ulterior, el a derivat o ecuaþie ce exprimã relaþia
lucrul mecanic efectuat asupra masei comprimate pe par- dintre densitatea unui comprimat ºi forþa de compresie
cursul compactãrii, în timp ce aria de sub linia de lucru aplicatã. Aceastã relaþie este bazatã pe presupunerea cã
real efectuat asupra poansonului de cãtre comprimat, ca descreºterea spaþiilor libere ale unui comprimat ºi densi-
rezultat al recuperãrii elastice la decompresia acestuia. ficarea produsului decurg într-un proces de ordinul întâi:
La maºinile de comprimat cu excentric o subdiviziune dD/dP = K (1-D); în care:
ulterioarã a lucrului mecanic poate fi realizatã, þinând D = densitate relativã;
seama de forþa transmisã poansonului inferior pe parcursul P = presiunea;
comprimãrii. Aceasta va fi mai micã decât aceea înregis- (1 D) = fracþia porilor (porozitatea = E).
tratã la poansonul superior, din cauza efectelor de fricþiune Prin integrarea ºi rearanjarea acestei ecuaþii, se poate
cu pereþii matriþei. obþine urmãtoarea relaþie liniarã:
ln (1/1-D) = KP + A, sau ln (1/E) = KP + A; în care:
E = porozitatea;
K = constanta;
A = este o mãsurã a reorganizãrii particulelor;
P = presiunea aplicatã.
Ecuaþia se poate stabili prin mãsurarea forþei de com-
primare F la formarea unui compact cilindric cu diametrul
D, pentru care se aflã presiunea P:
4F
P=
pD 2
Valoarea porozitãþii E se poate afla din relaþia:
æ 4 w ö÷
E = 100ç 1 - în care:
ç rt pD2H ÷ø
è
W = masa comprimatului;
r = densitatea adevãratã;
H = grosimea comprimatului.
Prezentarea datelor în forma diagramei ATHY-HECKEL
aºa cum este ilustratã în fig. 18 faciliteazã evaluarea pro-
Fig. 17. Diagrama curbelor tipice raportului de forþã
porþiilor relative ale fracturilor fine ºi deformaþiilor plas-
deplasament
tice prezente.
Wr lucrul mecanic efectuat la înlãturarea frecãrii cu peretele Setul de curbe din cadrul fiecãrei diagrame reprezintã
matriþei; WNA lucrul mecanic net aparent efectuat la formarea
comprimatului prin compactare; Wexp lucrul mecanic efectuat
aceeaºi formulare, cu descreºterea fracþiilor mãrimii
la recuperarea elasticã în timpul decomprimãrii particulelor. Dacã curbele rãmân distincte, individuale, ca
în fig. 18.a, se poate afirma cã deformaþia plasticã este meca-
Energia de compactare este utilizatã pentru a învinge nismul predominant, deoarece toate formulãrile au suficient
frecarea între particule, pentru deformarea particulelor timp de rearanjare (deformaþia plasticã este un proces depen-
permanentã sau reversibilã ºi pentru a crea noi suprafeþe dent de timp). În fig. 18.b este prezentatã comportarea
de particule prin fragmentare. Energia termicã eliberatã unui material, care se deformeazã iniþial prin fracturare
în timpul compactãrii poate fi evaluatã prin calorimetrie. finã. În acest caz, distribuþia iniþialã a dimensiunilor
Energia eliberatã în timpul comprimãrii este rezultatul particulelor este rapid distrusã ºi curbele devin suprapuse.
deformãrii particulelor ºi, dacã deformarea este compactã, Compresibilitatea pulberilor este caracterizatã de relaþia
energia caloricã este utilizatã pentru formarea legãturilor densitate presiune de compresie, conform diagramei
între particule. HECKEL. Ecuaþia atribuitã este urmãtoarea:
5. Profiluri presiune aplicatã volumul comprimatului 1 KP
Mãsurarea forþelor de la poansoane ºi matriþã ºi, de log = + A ; în care:
1 - rrel 2,303
asemenea, relativa deplasare a poansoanelor asigurã date
care, fiind procesate ºi interpretate corect, pot facilita evalua- rrel = densitatea relativã;
rea a mai multor parametri ai procesului de comprimare. P = este presiunea de compresie, K ºi A sunt constante.
408 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
O metodã alternativã de mãsurare a acþiunii lubrifian- între comprimat ºi pereþii matriþei. Aceasta este adevãrat
tului este mãsurarea forþei necesare pentru expulzarea în cazul maºinilor de comprimat cu excentric, dar la
comprimatului din matriþã dupã ce forþa de compresie este maºinile rotative, ambele poansoane se miºcã ºi exercitã o
îndepãrtatã. Aceasta, de asemenea, poate fi obþinutã din forþã asupra pulberii.
fig. 21. 4. forþa de ejecþie maximã. Eliminarea comprimatului
3. distribuþia presiunii de comprimare în interiorul se datoreaz\ creºterii forþei poansonului inferior, numitã
coloanei de pulbere. Diferite nivele de presiune, dezvoltate forþã de ejecþie; ea este funcþie de forþa pereþilor laterali
în timpul comprimãrii, sunt redate în fig. 22. ai matriþei, dar ºi de frecarea de la interfaþa comprimatului
La maºina de comprimat cu excentric, forþa este aplicatã ºi pereþii matriþei. Forþa maximã de ejecþie este utilizatã
prin intermediul poansonului superior care coboarã în pentru a mãsura frecarea între comprimat ºi pereþii
matriþã, în timp ce poansonul inferior este imobil ºi va matriþei.
primi forþa transmisã prin masa de pulbere. Distribuþia 5. coeficientul de frecare în timpul ejecþiei. Acest factor
forþei prin masa de pulbere a fost investigatã de TRAIN notat cu m este dat de raportul dintre forþa de ejecþie (Fe)
(1957), care a stabilit cã diminuarea forþei nu se produce ºi forþa pereþilor matriþei (Fm), la începutul fazei de
uniform când se transmite prin masa de pulbere, dar eliminare a comprimatului:
formeazã un model mult mai complex, datorat faptulului Fe
m=
cã forþa este transmisã ºi reflectatã de cãtre pereþii matriþei. Fm
O particularitate importantã reprezintã zonele de forþã
înaltã la periferie, în apropierea poansonului ce se depla- 5.2.1.2. Procesul de compactare
seazã ºi mult mai joasã în masa de pulbere pe axa verticalã. Al doilea proces fizic, care urmeazã dupã procesul de
Pe de altã parte, zonele cu forþã mai scãzutã se produc pe comprimare, ce contribuie la formarea comprimatului este
aceeaºi axã, dar mult mai apropiate de poansonul ce se procesul de compactare. Acesta este definit de capacitatea
miºcã (fig. 22). materialului (pulbere, granule, pelete) de a fi presate
într-un compact solid, cu rezistenþã mecanicã adecvatã.
S-a descris anterior cã procesul de compactare este format
din douã etape:
1. reorganizarea particulelor solide;
2. deformarea particulelor solide, în punctele de contact,
cu o eventualã fragmentare.
Procesul de compactare care urmeazã în continuare este
constituit din trei etape caracteristice:
3. legarea particulelor solide în comprimate;
4. deformarea corpului solid, compactibilitatea pulberilor
ºi rezistenþa comprimatelor;
5. ejecþia comprimatului: modificãri ale rezistenþei com-
primatului, postcompactare.
Transformarea materialului solid în comprimate este un
proces fizic de legare interparticular, care are ca rezultat
Fig. 22. Distribuirea presiunii în masa de particule. creºterea forþei ansamblului de particule.
Cifrele sunt indicate în N mm2 (AULTON M.E. 2002) În urma procesului de comprimare, care are douã etape,
Consecinþele acestui fapt asupra rezistenþei mecanice a ce au fost descrise anterior, are loc micºorarea patului de
comprimatelor pot fi semnificative. Deformaþia particu- pulbere ºi se creeazã noi suprafeþe de contact, care vor
lelor, elasticã sau plasticã, va fi proporþionalã cu forþa adera între ele. Prezenþa unor contaminanþi sau a unui
aplicatã ºi aceastã deformaþie se produce înainte de for- film adsorbit pe suprafaþa particulelor vor împiedica pro-
marea legãturilor între particule de care depinde integri- cesul de legare a acestora.
tatea comprimatelor. Astfel, porozitatea unui comprimat Sub acþiunea presiunii, materialul este supus unor forþe
ºi deci duritatea lui vor varia în interiorul comprimatului diametral opuse, dirijate de la exterior cãtre interior, în
ºi cele mai vulnerabile puncte vor fi acelea care primesc urma cãrora amestecul se micºoreazã în volum. Supra-
forþele cele mai mici, cum ar fi pe suprafaþa comprimatului feþele nou create prin fragmentare se vor suda în punctele
în aproprierea poansonului staþionar ºi pe axa centralã de contact, în principal, prin intermediul forþelor de
lângã poansonul deplasabil. atracþie molecularã ºi vor alc\tui un compact, de forma
Distribuirea presiunii este asociatã cu variaþia porozi- matriþei în care s-a efectuat comprimarea (fig. 23).
tãþii, mãrimea porilor ºi forþa din interiorul comprimatelor. În prima etapã, amestecul de pulberi urmeazã o con-
Dupã ce poansonul superior se ridicã, forþa sa scade la solidare uºoarã (liberã), în continuare, sub influenþa pre-
zero, comprimatul este poziþionat în matriþã în contact cu siunii are loc o consolidare mai compactã, în urma cãreia
poansonul inferior ºi pereþii matriþei. particulele capãtã un grad mai eficient de împachetare.
Asupra comprimatului acþioneazã douã forþe: aceea a A doua etapã a procesului de compactare este procesul de
poansonului inferior ºi forþa pereþilor matriþei. Mãrimea deformare elasticã sau reversibilã. Dacã forþa aplicatã pe
acestor forþe depinde de caracterele mecanice ale particulei parcursul acestei faze este îndepãrtatã, atunci pulberea îºi
formate în interiorul comprimatului ºi de frecarea la interfaþa recapãtã complet starea eficientã de compactare. Pentru
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 411
majoritatea pulberilor de substanþe medicamentoase, se produce când sunt amestecate douã solide ºi la interfaþa
aceastã fazã este foarte scurtã în timp ºi este foarte dificil lor se formeazã o fazã solidã continuã. În acest caz, este
de identificat cu dispozitivele maºinilor de comprimat. necesar ca moleculele aflate în stare solidã sã fie mobile,
A treia etapã de compactare este cea mai criticã, în în timpul procesului de comprimare. O mobilitate mole-
etapa de formare a comprimatului. Dacã este aplicatã o cularã mare poate ap\rea prin topire sau prin tranziþia
forþã mai mare asupra pulberii, are loc formarea de rupturi unei faze solide amorfe în stare sticloasã-elasticã.
fragile în stratul comprimatului. Dacã forþa este aplicatã Legarea mecanicã (engl. mechanical interlocking) se
foarte rapid, atunci pe durata relaxãrii de tensiune are loc obþine când legarea se produce prin prindere interparti-
ºi ruperea legãturilor între particule. ~n continuare descriem cularã. În acest mecanism de legare, este necesar ca parti-
etapele 3, 4 [i 5. culele solide sã prezinte o formã atipicã: ace, particule
3. Legarea particulelor solide în comprimate neregulate sau rugoase.
Natura legãturilor care se pot produce între particule în Principalul mecanism de legare între particule, pentru
procesul de compactare este diferitã. Aceste legãturi pot fi comprimatele cu o porozitate de 5-30% este de legare
sistematizate în cinci grupe, dupã clasificarea lui RUMPF: prin adsorbþie.
a. punþi solide; În cazul particulelor substanþelor amorfe sau cu punct
b. punþi de lichide (forþe capilare ºi forþe ale tensiunii de topire scãzut, se pot forma ºi punþi solide. Dacã parti-
superficiale); culele au o porozitate micã, ele pot fuziona împreunã
c. punþi de aglutinanþi (aglutinanþi viscoºi ºi straturi de într-un grad mare.
adsorbþie); Pentru granule, formate din particule secundare care, la
d. forþe electrostatice ºi forþe intermoleculare; rândul lor, se obþin din agregarea de particule primare,
e. legare mecanicã. atunci când sunt supuse operaþiei de compactare, legãturile
În procesul de compactare a pulberilor, intervin, în se vor forma între suprafeþele granulelor adiacente. Dacã
principal, douã tipuri de legãturi: granulele nu conþin un aglutinant, în timpul compactãrii,
forþe intermoleculare; legarea particulelor se va produce prin forþe de legãturã
formarea de punþi solide; intermoleculare, între suprafeþele care vin în contact intim
este posibilã ºi legarea mecanicã, dar aceasta este un tip ºi nu prin fuziune între suprafeþele adiacente, ca mai sus.
de legãturã cu importanþã micã. Dar cel mai frecvent, granulele conþin un aglutinant ºi
Legãtura particulelor prin forþe intermoleculare este acesta are rolul principal în formarea legãturilor intergra-
numitã ºi legare prin adsorbþie (engl. adsorbtion bonding). nulare. Se formeazã punþi de aglutinant între suprafeþele
Legãturile se formeazã când douã suprafeþe solide sunt granulelor, care aderã una de alta. Aceste legãturi se pot
aduse în contact intim ºi se adsorb una pe alta. Printre forma prin înmuierea sau topirea straturilor de aglutinant
forþele intermoleculare, forþele de dispersare reprezintã în timpul fazei de comprimare.
cel mai important mecanism de legare; acestea acþioneazã Legãturile de adsorbþie (forþe intermoleculare) în care
în mediu gazos sau lichid ambiant, în vid, la o distanþã de intervin aglutinanþii pot fi de trei categorii:
separare între suprafeþe de 10-100 nm. aglutinant-aglutinant;
Legarea prin formarea de punþi solide, cunoscutã ºi ca aglutinant-substrat;
teoria difuziei de legare (engl. diffusion theory of bonding) substrat-substrat.
412 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Dacã în timpul comprimãrii, se produce fisurarea, de Pentru a determina practic factorul intensitãþii de stres
exemplu, în faze de ejecþie a comprimatului, aceasta poate critic se procedeazã ca la formarea de compacte, în care
afecta forþa evaluatã. apar semne, se aplicã presiuni ºi se iniþiazã ruperea la
Ruperea ºi decaparea sunt procese fizice care se pot aceste semne. Se determinã forþa necesarã ruperii com-
produce la presiuni de compactare înalte. Prin determi- pactului ºi apoi se calculeazã factorul intensitãþii stresului.
narea rezistenþei la rupere a unui comprimat, prin apli- Cu valorile obþinute, se construiesc grafice, în care se
carea forþei în direcþie axialã, se observã o fisurare a com- stabilesc relaþii între diferite valori ale forþei de stres la
primatului ºi o reducere a rezistenþei sale, ca urmare a porozitãþi variate.
reducerii forþei interne de rezistenþã la fracturare axialã. Pentru diferite pulberi, au fost descriºi indicatorii de
O alternativã a reprezentãrii compactibilitãþii pulberilor compactibilitate, care sunt aplicaþi în timpul etapei de
este relaþia între rezistenþa ºi porozitatea comprimatelor ºi dezvoltare farmaceuticã a unei noi formulãri de comprimate:
respectiv între rezistenþa comprimatului ºi lucrul mecanic evaluarea compactibilitãþii unor cantitãþi mici de
necesar, efectuat de poansoane în timpul comprimãrii. particule;
Compacþia este un proces fizic de legare a particulelor, selecþia de substanþe active în studiile de preformulare
de exemplu, forþa este datã de legãturile formate de pe baza performanþei tehnice;
joncþiunile dintre particule sau dintre locurile de contact, detectarea variaþiei loturilor de materii prime substanþe
în timpul procesului de comprimare. active ºi excipienþi;
S-a constatat cã fracturarea comprimatului se produce selectarea de excipienþi ºi evaluarea compactibilitãþii
de referinþã, pentru comprimatele formate din particule formulãrilor.
solide ºi particule secundare, poroase, ca granule ºi pelete, Astfel, indicatorii de performanþã ai comprimãrii utili-
prin ruperea legãturilor interparticulare. Deci este un zaþi industrial au fost studiaþi de HIESTAND E.N. (1996),
proces de fracturare interparticular. care a determinat proprietãþile de compactare a pulberilor
Dar în cazul comprimatelor cu porozitate slabã, acestea farmaceutice.
se pot fractura prin ruperea particulelor care formeazã Au fost puºi în evidenþã trei indici, cunoscuþi ca indici
comprimatul; acesta este un proces combinat de fractu- de comprimare HIESTAND, care sunt parametri tridimen-
rare inter- ºi intraparticular. Factorii care afecteazã micro- sionali:
structura, la joncþiunile interparticulare au o influenþã 1. indicele de deformare, ID (engl. strain index, abrev. SI),
semnificativã pentru compactibilitatea unei pulberi. definit ca o mãsurã a entropiei interne sau deformarea
Rezistenþa mecanicã a solidelor se bazeazã pe rezistenþa asociatã cu un material dat, când este compactat;
corpului solid la fracturare, sub aplicarea unei presiuni. 2. indicele de legare, IL (engl. bonding index, abrev. BI),
Aceastã rezistenþã este datã de suma forþelor de legãturã este o mãsurã a materialului de a forma legãturi ºi a
care unesc moleculele ºi formeazã solidul. Fracturarea suferi o transformare plasticã, pentru a produce un
solidului are loc printr-un proces de propagare a ruperii; comprimat cu o rezistenþã la rupere înaltã.
ea este iniþiatã la un punct specific în interiorul solidului
IL = T/H; în care:
ºi apoi se propagã în plan ºi cauzeazã ruperea solidului.
Rezistenþa solidului, fiind suma forþelor de legãturã care T = rezistenþa la rupere (engl. tensile strength) a compactului
acþioneazã contra suprafeþei de fracturare, poate fi mai normal;
mare ca stresul necesar pentru a produce ruperea. H = duritatea (engl. hardness) compactului.
În cazul substanþelor solide cristaline, rezistenþa 3. indicele de fragilitate la rupere, IFR (engl. brittle
teoreticã, datã de suma legãturilor intermoleculare este fracture index, abrev. BFI), care reflectã capacitatea
mult mai mare decât rezistenþa mãsuratã experimental. unui compact de a rezista la rupere ºi laminare în timpul
În procesul de fracturare, sunt importanþi factorii: manipulãrii (condiþionare, transport, depozitare); este
1. mãrimea fracturii; o mãsurã a sfãrâmãrii materialului ºi a compactului
2. rezistenþa solidului la fracturare, numitã ºi factor al sãu.
intensitãþii de stres critic (engl. critical stress intensity IFR = (T/T0 -1)/2; în care:
factor); acesta indicã ce stres este necesar pentru pro-
pagarea ruperii; T = rezistenþa la rupere a compactului normal;
3. viteza de eliberare a energiei de deformare, o mãsurã a T0 = rezistenþa la rupere a compactului cu un mic orificiu
energiei care este eliberatã în timpul propagãrii ruperii (fisurã).
solidului. Aceºti trei indici sunt listaþi în tabelul 7.
Compactibilitatea pulberilor poate fi astfel caracterizatã
Prin utilizarea acestui factor, rezistenþa la rupere a unui prin obþinerea forþei de rezistenþã la rupere ºi a duritãþii
solid este dependentã de mãrimea ruperii (c) ºi de factorul comprimatelor preparate la diferite valori de presiune.
intensitãþii stresului (Kic): Pentru multe materiale, rezistenþa comprimatului este
dt = f (Kic/c ½) rezultatul procesului de compactare.
Factorul intensitãþii stresului variazã cu porozitatea Compactibilitatea unei pulberi mai poate fi descrisã prin
comprimatului, astfel intervin ºi alþi factori care-l pot microstructura comprimatului, în termen de structurã cu
modifica: legãturi interparticulare.
mãrimea particulelor din interiorul comprimatului; În timpul compactãrii pulberii, se dezvoltã o coerenþã ºi
energia superficialã a comprimatului. rezistenþã la rupere a comprimatului, ce este proporþionalã
cu legãturile interparticulare, care acþioneazã peste aria
Aceºti factori influenþeazã structura legãturilor interpar-
de fracturã.
ticulare ale comprimatului.
Numãrul efectiv de legãturi formate în compact este
dependent de aria de contact efectivã a legãturilor.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 415
Astfel, comportarea la comprimare a particulelor are G. ALDERBORN se bazeazã pe conceptul cã aria efec-
importanþã pentru evoluþia structurii cu formarea de tivã de contact între particule atât fragmentarea, cât ºi
legãturi ºi rezistenþa la rupere. deformarea permanentã a particulelor sunt procese de
Structura legãturilor este reflectatã de un punct final, formare a legãturilor în comprimate ºi cã acestea con-
care reprezintã rezistenþa la rupere maximã, notatã cu dtmax, troleazã numãrul de legãturi în comprimat, dar ºi aria de
ce poate fi obþinutã pentru comprimatele unei pulberi contact între particule.
specifice, cu un numãr efectiv de legãturi interparticu- Proprietatea particulelor de a se deforma ireversibil în
lare. Acest numãr depinde de o serie de factori, pe care timpul comprimãrii este astfel un factor ºi deci prezintã
H. LEUNBERGER îi exprimã pentru a calcula rezistenþa importanþã mare pentru rezistenþa comprimatului la facturare.
comprimatelor, prin ecuaþia:
5. Ejecþia comprimatului. Modificãri ale rezistenþei la
dt = dtmax (1-e[gPr]); `n care: rupere, postcompactare
P = presiunea aplicatã în timpul comprimãrii; Compactibilitatea unei pulberi reprezintã capacitatea
r = densitatea relativ\ a comprimatului (care este echivalentã particulelor de a se uni în procesul de comprimare ºi de a
cu 1 porozitatea); forma un compact cu formã definitã. Ultima etapã a
g = susceptibilitatea la comprimare, care descrie compri- procesului de compactare o constituie ejecþia comprima-
marea unei pulberi ºi este unitatea 1/presiune. tului.
416 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Mecanisme
Avantaje Dezavantaje Formarea de legãturi
de compresie
Fragmentarea fãrã efect asupra formei parti- poate cauza fracturarea comprima- capacitate de a forma legãturi ºi rezis-
culei sensibilitate micã la aditivi telor (decapare, laminare) tenþã mecanicã a comprimatelor, depen-
insensibile la viteza de deformare dent de gradul de fragmentare a particulei
Deformare plasticã rezistenþã la fracturarea compri- sensibile la aditivi ºi variaþii în capacitate de a forma legãturi ºi rezis-
matelor (decapare etc.) insensi- forma particulei tenþã mecanicã a comprimatelor depen-
bile la viteza de deformare dent de gradul de deformare a particulei
Deformare elasticã poate produce fracturarea compri-
matelor (decapare etc.)
Deformare depen- sensibil la viteza de deformare;
dentã de timp produce modificãri rezistenþei
comprimatelor dupã compactare,
datã de relaxarea stresului.
O creºtere a porozitãþii duce la o scãdere a rezistenþei Principalele proprietãþi ale granulelor care au importanþã
mecanice a comprimatelor. Importanþa proprietãþilor fizice în procesul de compactibilitate sunt schematizate în fig. 30.
ale granulelor constã în gradul lor de deformare pe care îl
suferã în timpul comprimãrii ºi formarea de arii de contact
ºi de pori intergranulari.
Formarea unor arii de contact mari intergranulare ºi a
unui sistem de pori strâns promoveazã o rezistenþã mecanicã
mare a comprimatelor.
Cel mai important mijloc de control al compactibilitãþii
granulelor este adãugarea unui aglutinant în pulberea de
granulat, frecvent în formã lichidã, pentru a crea granule
de aglutinant substrat.
O cantitate mare de aglutinant corespunde unei compac-
tibilit\]i crescute; acþiunea aceasta se poate explica pe
douã cãi:
formarea de legãturi intergranulare, care acoperã supra-
feþele granulelor, cu aglutinant, acestea sunt puternice
ºi dificil de rupt;
aglutinanþii sunt substanþe deformabile, care reduc forþa de
comprimare ºi faciliteazã deformarea granulelor în timpul
comprimãrii lor, astfel se creºte compactibilitatea granulelor.
Deci aglutinantul are un rol dublu în compactibilitatea
granulelor:
creºte deformarea granulelor;
creºte rezistenþa legãturilor;
Adãugarea de diluanþi, cu rol de întãrire (engl. hardness)
ºi dimensiunile particulelor pot afecta forþa de comprimare
ºi deci proprietãþile de deformare a granulelor în timpul
comprimãrii.
De asemenea, este important ca repartizarea aglutinan-
tului sã fie uniformã, în interiorul granulelor, prin sprayere; Fig. 30. Proprietãþile fizice ale granulelor importante pentru
particulele substratului sunt mai uºor de acoperit cu un procesul de compactibilitate (ALDERBORN G. 2002)
strat de aglutinant.
Uneori, este posibil ca aglutinantul sã fie concentrat în Compactarea amestecurilor binare
diferite regiuni interne ale granulelor, datoritã migrãrii În general, comprimatele sunt obþinute nu dintr-o sin-
acestuia, în timpul uscãrii granulelor. gurã substanþã medicamentoasã, ci din amestecuri de mai
Focalizarea aglutinantului la periferia granulelor, înainte multe componente.
de comprimare, poate fi avantajoasã, deoarece acesta poate În acest caz, informaþiile privind comportarea la compri-
fi mai eficient în formarea de legãturi intergranulare. Dar mare sunt furnizate de componentele individuale. Amestecurile
o distribuþie omogenã este avantajoasã pentru compresi- de pulberi formate din douã componente, numite ames-
bilitatea granulelor, deoarece se formeazã noi suprafeþe tecuri binare, pot fi:
extragranulare, originare din interiorul granulelor. 1. amestecuri fizice simple, de exemplu: amestecuri ran-
Suprafeþele nou-formate în timpul comprimãrii vor domizate de particule;
expune o capacitate mare de legare. 2. amestecuri interactive, ordonate de particule.
418 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
În primul caz, intereseazã proporþia componentelor, Testul de dezagregare a comprimatelor se poate utiliza
fiecare cu proprietãþi mecanice ºi adezive specifice. În al pentru a detecta periodic schimbãrile în caracteristicile
doilea caz, în special, compactibilitatea pulberilor, dupã fizico-chimice ale acestora, care se vor corela cu vitezele
amestecare cu lubrifiant ºi aglutinant solid, depinde de: de dizolvare in vitro.
efectul lubrifiantului asupra particulelor, de aria Pentru formulãrile cu eliberare modificatã, se va
suprafeþei acoperite de filmul de lubrifiant; determina periodic eliberarea substanþei active in vitro pe
proprietãþile de compactare a lubrifiantului; tot timpul perioadei de testare a stabilitãþii.
comportarea la compresie a particulelor substratului;
sensibilitatea lubrifiantului, capacitatea de diluare 5.2.3. Realizarea caracterelor subiective
depind de proprietãþile de fragmentare a particulelor
substratului. Acest obiectiv al formulãrii are ca scop obþinerea unor
Agenþii diluanþi se comportã la fel ca ºi agenþii lubrifianþi. caractere subiective, care sã creascã complianþa, mai ales,
în cazul comprimatelor orale, administrate pe mucoasa
5.2.2. Asigurarea stabilit\]ii fizico-chimice buco-faringianã, comprimatele efervescente sau cu
[i microbiologice a comprimatelor în timp dizolvare rapidã în apã, înainte de administrare:
Acesta reprezintã al doilea obiectiv important al formulãrii aspect;
comprimatelor. Ca forme farmaceutice solide, compacte, gust;
comprimatele sunt mai stabile din punct de vedere fizico- miros;
-chimic decât pulberile, deoarece acestea expun o suprafaþã culoare.
de contact micã la acþiunea agenþilor atmosferici. În formulãri se asociazã aromatizanþi, edulcoranþi ºi colo-
Comprimatele stabile trebuie sã-ºi menþinã calitãþile ranþi, care sã acopere gustul neplãcut al unor componente
iniþiale: forme, mãrimea, greutatea, culoarea, aspectul, sau sã confere un gust atractiv.
în condiþii normale de transport ºi depozitare.
Cu toate acestea, în timp, comprimatele pot suferi modi- 5.2.4. Inocuitate, toleran]\, eficacitate terapeutic\
ficãri fizico-chimice, care afecteazã calitatea produsului
ºi, implicit, eficacitatea, sub influenþa acþiunii unor factori Toate materiile prime utilizate în formularea ºi fabricarea
ca: umiditate, luminã, cãldurã, oxigen din aer etc. comprimatelor trebuie sã corespundã condiþiilor de calitate
Instabilitatea fizicã a comprimatelor neacoperite este impuse de normele în vigoare; în plus, trebuie sã fie
relevatã de observarea unui exces de pulbere sau particule netoxice ºi nealergenice.
solide la baza recipientului de condiþionare, fisurarea sau Aceste date se obþin din etapa de preformulare. Deoarece
apariþia de cristale pe suprafaþa comprimatelor sau pe pereþii majoritatea comprimatelor se administreazã pe cale peroralã,
flacoanelor de sticlã. Instabilitatea fizicã se evalueazã prin se impune evaluarea siguranþei at^t a noilor substanþe active,
determinarea rezistenþei la sfãrâmare, încã din etapa de cât ºi a excipienþilor noi, prin control toxicologic.
formulare, cât ºi pe produsul industrial, cu ajutorul apara- De asemenea, formule farmaceutice din generaþii mai
telor care testeazã pierderile de material prin abraziune. noi (cu vitezã de cedare controlatã), din care fac parte ºi
Duritatea comprimatelor se determinã cu aparate adecvate. comprimatele, pot fi fabricate doar cu excipienþi cu pro-
Instabilitatea chimicã poate fi urmãritã prin aprecierea prietãþi noi care sã le asigure caracteristicile de cedare
modificãrilor culorii, apariþia de pete, pe suprafaþa com- dorite. În categoria excipienþilor noi, sunt incluse trei
primatelor sau în interiorul lor. Umiditatea poate influenþa tipuri de substanþe auxiliare:
schimbarea culorii, favorizeazã lipirea comprimatelor între excipienþi: entitãþi chimice noi, cum ar fi ciclodextri-
ele ºi degradarea substanþelor active, prin hidrolizã ºi nele, lactitolul;
oxidare. Instabilitatea comprimatelor acoperite poate fi,
excipienþi tradiþionali modificaþi: carboximetil amidon,
de asemenea, indicatã de: crãpare, apariþia de pete sau
croscarmeloza, crospovidona (superdezagreganþi);
subþierea stratului de acoperire. Oxigenul ºi lumina acþioneazã
combinaþii de excipienþi (excipienþi coprocesaþi).
nefavorabil asupra comprimatelor cu substanþe fotosensi-
bile ºi produc apariþia de pete, colorarea comprimatelor, IPEC (International Pharmaceutical Excipients Council) a
în urma degradãrii substanþelor active. Evitarea acþiunii elaborat un ghid pentru controlul excipienþilor noi;
luminii ºi oxigenului se asigurã prin condiþionarea comprima- strategia de testare prevede durata investigaþiilor în funcþie
telor în recipiente de sticlã de culoare brunã, plastomer opac, de dozã (dozã unicã, doze repetate). Sunt descrise teste pentru
închise etanº sau folii din aluminiu ori plastomer opac. cãile de administrare peroralã, parenteralã, prin inhalare,
Comprimatele efervescente se condiþioneazã în recipiente administrarea pe piele sau pe mucoase (tabelul 9).
opace închise etanº, în prezenþa unor substanþe absorbante- Studiile de toxicitate pe termen lung includ teste de
-silicagel. În timpul perioadei testelor de stabilitate, se va toxicitate acutã, oralã ºi dermicã, iritaþiile pielii, ochilor,
determina periodic: aspectul, textura, culoarea, mirosul, genotoxicitate, studii farmacocinetice (LADMER), dar ºi
rezistenþa mecanicã, uniformitatea masei, conþinutul în studii de toxicitate cronicã.
umiditate ºi efectul umiditãþii, dozarea substanþelor active. Totuºi, excipienþii sunt consideraþi inerþi din punct de
De asemenea, se determinã disponibilitatea in vitro; dacã vedere farmaceutic ºi procedeele de testare pentru aceºtia
nu apare o modificare polimorfã a formei cristaline a nu sunt atât de complexe ºi de extinse ca acelea efectuate
substanþei active, profilul de dizolvare a substanþei active pentru substanþele active noi.
nu se va schimba ºi formularea de comprimate va prezenta Testele de rutinã verificã potenþialul iritativ ºi de
o disponibilitate in vivo, constantã. sensibilizare a excipienþilor.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 419
Efectele adverse ale excipienþilor un punct critic când se comprimã substanþe dependente
Grupele susceptibile de efecte adverse pentru excipienþii de timp. În acest caz, creºterea presiunii de comprimare
noi sunt: nu determinã neapãrat o rezistenþã mecanicã mãritã a
nou-nãscuþii subponderali, în primele douã sãptãmâni comprimatelor, iar accelerarea vitezei de comprimare poate
de viaþã; produce defecte ale comprimatelor (decaparea).
astmatici.
În comparaþie cu specialiºtii (umani), sistemele expert
Dar majoritatea efectelor adverse semnalate în testãrile prezintã urmãtoarele avantaje: cunoºtinþe permanente ºi
preclinice nu pot fi previzibile. transferabile; decizii consecvente ºi decizii previzibile;
În tabelul 10, sunt redate unele efecte adverse ale exci- uºurinþa documentãrii.
pienþilor. Cu toate acestea, sistemele expert nu vor lua locul cerce-
Eficacitatea terapeuticã a comprimatelor trebuie demon- tãtorilor. Ele sunt unelte virtuale utilizate de specialiºti
stratã prin studii in vitro ºi in vivo.
pentru procese de dezvoltare farmaceuticã rapide ºi
eficiente. Ele pãstreazã ºi acumuleazã cunoºtinþele ºi expe-
5.2.5. Inteligen]a artificial\
rienþa specialiºtilor ºi servesc ca instrumente excelente de
[i formularea comprimatelor
învãþare pentru începãtori. Limitele sistemelor expert sunt
În formarea clasicã a comprimatelor, se efectueazã nume- legate de absenþa creativitãþii.
roase experienþe pentru a selecta formula de comprimate Avantajele ºi dezavantajele sistemelor expert bazate pe
optimizatã. Acestea necesitã mulþi cercetãtori, timp ºi reguli ºi ale celor bazate pe reþele neuronale sunt comple-
costuri mari. mentare. Existã tendinþa de a integra avantajele ambelor
Capacitatea de rezolvare a unor situaþii sau probleme tipuri de sisteme expert, iar modelele hibride rezultate se
noi pe baza experienþei acumulate anterior, caracteristicã caracterizeazã prin abilitatea explicãrii ºi lucrul cu infor-
inteligenþei umane, a devenit preocuparea domeniului de maþia incomplete, pe de o parte, ºi posibilitatea adaptãrii
cercetare informaticã numit Inteligenþa Artificialã (IA). automate, pe de altã parte. Aplicate în alte domenii, ele vor
Scopul IA, exprimat în modul cel mai simplu, este pro- fi utilizate cu siguranþã ºi în tehnologia formelor farmaceutice.
gramarea calculatoarelor pentru efectuarea unor sarcini Paradigma conexionistã a introdus un nou concept de
care necesitã inteligenþa ca în procesele cognitive umane. calcul: calcul neuronal, ºi a generat realizãri concrete
Încã de la începutul cercetãrilor de Inteligenþã Artificialã, cunoscute sub numele de reþele neuronale artificiale
s-au descoperit douã direcþii ce constituie modele domi- abrev. RNA (engl. Artificial Neural Networks, abrev. ANN).
nante (paradigmele): Au fost construite sisteme artificiale care sã realizeze o
paradigma logico-simbolicã; parte din funcþiile cognitive ale unei reþele neuronale natu-
paradigma conexionistã. rale. Astfel de sisteme (reþele neuronale artificiale) sunt
Paradigma logico-simbolicã presupune mecanisme de încã foarte îndepãrtate de sistemele naturale. Ceea ce con-
reprezentare simbolicã a cunoºtinþelor ºi utilizarea diferitelor teazã este capacitatea de a îndeplini sarcini ce presupun
modele logice pentru a deduce noi cunoºtinþe din faptele inteligenþã.
memorate în baza de cunoºtinþe a sistemului. O realizare Reþelele neuronale artificiale sunt reþele de modele de
notabilã în cadrul acestei paradigme sunt programele neuroni conectaþi prin intermediul unor sinapse ajustabile.
inteligente numite sisteme expert care rezolvã probleme Toate modelele de reþele neuronale se bazeazã pe inter-
de mare complexitate dintr-un domeniu bine conturat. conectarea unor elemente simple de calcul printr-o reþea
Reprezentarea cunoºtinþelor în sistemele expert densã de conexiuni.
convenþionale se bazeazã pe reguli. O reþea neuronalã construieºte singurã algoritmul pentru
Aceasta implicã necesitatea ca un expert uman sã extragã rezolvarea unei probleme, dacã îi furnizãm o mulþime
regularitãþi din experienþã ºi sã le exprime sub forma unor reprezentativã de cazuri particulare.
reguli explicite, inteligibile. Sistemele expert au fost În tehnologia farmaceuticã, reþelele neuronale se aplicã
realizate ºi utilizate în anumite domenii în urmã cu în domeniul fabricãrii comprimatelor pentru:
aproximativ 25 de ani. selecþionarea procedeului de granulare ºi anticiparea
Introducerea lor în tehnologia farmaceuticã este de datã proprietãþilor comprimatelor pe baza proprietãþilor
relativ recentã. cunoscute ale materiei prime ºi a variabilelor procesului
În formularea comprimatelor, sistemele expert sunt de comprimare;
utilizate pentru: prevederea timpului de eliberare a substanþei medica-
selecþionarea excipienþilor potriviþi folosind informaþiile mentoase din comprimatele formulate, în vederea elibe-
din baza de date. Selecþia se realizeazã în funcþie de rãrii imediate.
parametri de calitate doriþi pentru comprimate ºi Avantajele ºi dezavantajele sistemelor expert bazate pe
anume: timpii de dizolvare ºi dezagregare, precum ºi reguli ºi ale celor bazate pe reþele neuronale sunt comple-
proprietãþile mecanice ale comprimatelor. mentare. Existã tendinþa de a integra avantajele ambelor
În felul acesta, se simplificã procesul de formulare, se tipuri de sisteme expert, iar modelele hibride rezultate se
motiveazã deciziile luate în formulare ºi se scurteazã caracterizeazã prin abilitatea explicãrii ºi lucrul cu infor-
timpul de dezvoltare farmaceuticã; maþia incomplete, de pe o parte, ºi posibilitatea adaptãrii
stabilirea condiþiilor optime de fabricare, în scopul preve- automate, pe de altã parte. Aplicate în alte domenii, ele
nirii dificultãþilor care pot sã aparã în cursul comprimãrii. vor fi utilizate cu siguranþã ºi în tehnologia formelor
De exemplu: forþa ºi viteza de comprimare pot atinge farmaceutice.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 421
44. Millan M., Caaballo I., Rabasco A.M.: The role of the 6. Materii prime
drug/excipient particle size ratio in the percolation model
for tablets. Pharm. Res. 1998, 15, 2, pp. 216-220. Pentru formularea ºi fabricarea comprimatelor, se utili-
45. Muller F.X., Augsburger L.L.: The role of the displace- zeazã:
ment-time waveform in the determination of Heckel behavior substanþe medicamentoase;
under dynamic conditions in a compaction simulator and a
fully instrumented rotary tablet machine. J. Pharm.
substanþe auxiliare;
Pharmacol. 1994, 46, pp. 468-475. materiale ºi recipiente de condiþionare ambalare.
46. Nachodchi A, Rubinstein M.H.: An Overview of the effects
of material and process variables on the compaction and 6.1. Substan]e medicamentoase
compression properties of hydroxypropylmethylcellulose
and ethylcellulose. STP Pharma Sci. 2001, 11, 3, pp. 195-202. Marea majoritate a substanþelor medicamentoase solide
47. Peck G.E.: Principles of Tablet Granulation, in Proceedings pot fi supuse presãrii ºi transformate în comprimate.
of Tablets Manufacturing 93 Medical Manufacturing Tech. Comprimatele pot fi obþinute:
Source, Inc., Ann Arbor, MI, 1993, pp. 240-265. prin comprimare directã;
48. Peterei H.U., Weiosbord W.: Formulation and process sau prin comprimare indirectã:
considerations affecting the stability and solid dosage forms granulare uscatã;
formulated with methlacrytate copolymers. Eur. J. Pharm. granulare umedã;
Biopharm. 1999, 47, 1, pp. 15-25.
sferonizare.
49. Picker-Freyer K.M.: Carragrennans: analysis of tablets
formation and properties (I). Pharm. Technol. Eur. 2005, Unele dintre substanþele solide, cum ar fi substanþele
17, 8, pp. 37-44. delicvescente, se preseazã mai dificil. Substanþele lichide
50. Podczeck F.: Particle-particle adhesion in pharmaceutical (tincturile, extractele fluide, uleiurile volatile etc.) pot fi
powder handling, Imperial College Press, London, 1998. formulate ºi obþinute sub formã de comprimate numai în
51. Ramani K.V., Patel M.R., Patel S.K.: An expert system cantitãþi mici ºi asociate cu substanþe auxiliare solide adecvate.
for drug preformulation in a pharmaceutical company. O serie de substanþe medicamentoase (substanþe medica-
Interfaces 1992, 22, 2, pp. 101-108.
mentoase cu structurã cristalinã, pulberi vegetale) se pot
52. Roberts R.J, Rowe RC: The youngs modulus of pharma-
ceutical materials. Int. J. Pharm. 1987, 37, pp. 15-18. comprima direct fãrã pregãtiri prealabile speciale. O rezol-
53. Roew R.C.: An aspect system for the formulation of pharma- vare aparte o constituie prepararea comprimatelor cu
ceutical tables. Manufac. Intell 1993, 14, pp. 13-15. substanþe alterabile, în prezenþa agenþilor atmosferici.
54. Rowe R.C., Colbourn E.A.: Generating rules for tablet În general, comprimatele conþin o singurã substanþã
formulation. Pharm. Technol. Eur. 2000, 12, 1, pp. 24-27. medicamentoasã ºi comprimarea se efectueazã dependent
55. Rudnic E.M., Schwartz J.B.: Oral solid dosage forms, cp 45, de proprietãþile fizico-chimice ºi tehnologice ale substanþei,
in: Gennaro A.R. Remington. The Science and Practice dar ºi a substanþelor auxiliare asociate. O problemã com-
of Pharmacy. 21st ed., Lippincott, Williams and Wilkins, plexã apare în cazul formulelor care conþin mai multe
Philadelphia, 2005, pp. 889-928.
substanþe medicamentoase ºi este necesarã cunoaºterea
56. Sandell E.: Industrial aspects of pharmaceutics. Swedish
Pharmaceutical Press, Stockholm, 1993.
posibilitãþii apariþiei unor interacþiuni între componente
57. Sebhatu T., Alderborn G.: Relationships between the effective care pot influenþa stabilitatea. Acestea pot fi rezolvate
interparticulate contact area and the tensile strength of prin utilizarea unor procedee corespunzãtoare. La o canti-
tablets of amorphous and crystalline lactose of verying tate micã de substanþã medicamentoasã, calitatea compri-
particle size. Eur. J. Pharm. Sci. 1999, 8, pp. 235-272. matului depinde, în mare mãsurã, de caracteristicile
58. Talukder R., Fassini R.: Gastroretentive delivery sys- substanþelor auxiliare.
tems: a mini review. Drug Dev. Ind. Pharm. 2004, 30, 10, Optimizarea calitãþii comprimatelor se poate efectua
pp. 1019-1028. prin adãugarea de substanþe auxiliare potrivite.
59. Turban E.: Expert systems and applied artificial intelli- Fãrã un tratament preliminar, doar un numãr mic de
gence, Macmillan Publishing Co., New York, 1992.
substanþe active pot fi comprimate direct, de obicei, atunci
60. Vadas E.D.: Stability of pharmaceutical products cp. 38,
in: Gennaro A.R. Remington. The Science and Practice când sunt folosite într-o formã hidratatã sau cristalinã,
of Pharmacy, 19th ed., Mack Publishing Co., Eastan, particularã.
Pennsylvania, vol. I, 1995, pp. 641-642. Pentru substanþele active cu doza terapeuticã micã,
61. Yang L., Venkatesh G., Fassihi A. R., Compaction Simulator curgerea ºi compresibilitatea slabe pot fi îmbunãtãþite prin
of a novel Triple Layer Matrix for industrial Tableting. Int. adãugarea de excipienþi adecvaþi.
J. Pharm, 1997, 152, pp. 45-52. Dintre substanþele medicamentoase cu doza terapeuticã
62. Yokohama T.: Fluidity, in: Powder Technology Handbook, mare, doar câteva din ele pot fi comprimate, fãrã o pre-
Ed. M. Dekker Inc., New York, 1997, pp. 413.425. lucrare anterioarã, de exemplu: clorura de sodiu sau de
63. Yuasa H., Takashima Y., Omata T., Kanaya Y.: Studies
potasiu, bromura de sodiu, metenamina. Marea majoritate
on stress dispersion in tablets. Suprapression of fracture of
coated film by an excipient during the preparation of tablets a substanþelor active, care nu pot fi comprimate direct se
containing coated particles. STP Pharma Sci. 2001, 11, 3, fabricã sub formã de comprimate prin procedeul de granu-
pp. 221-227. lare umedã, cel mai frecvent, sau prin granulare uscatã.
În cazurile în care umiditatea ºi cãldura influenþeazã
negativ stabilitatea substanþei active (de exemplu, acidul
ascorbic, aspirina) sau în cazul în care se obþin comprimate
cu duritate scãzutã (de exemplu, paracetamolul, aspirina,
metamizol sodic etc.), au fost concepute forme speciale de
substanþe active, la care curgerea ºi compresibilitatea au
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 423
fost îmbunãtãþite prin diferite procedee, obþinându-se umectanþii se utilizeazã numai atunci când trebuie sã se
astfel substanþe direct compresibile (DC). asigure stabilitatea ºi solubilitatea substanþei active.
Astfel, s-au fabricat diferite substanþe active, destinate Alþi excipienþi ca, de exemplu, modificatorii de dizolvare,
comprim\rii directe, sub forma de produse granulare, se utilizeazã, în principal, pentru formulãrile de eliberare
realizate în granulatoare cu pat fluidizat. Produsul este controlatã a substanþei active.
asociat cu diferiþi excipienþi adecvaþi: celuloza micro- Prin reducerea numãrului de excipienþi într-o formulare
cristalinã sau amidon de porumb ºi 1-1,5% stearat de de comprimate, se reduce numãrul de probleme care pot
magneziu; apoi amestecul este comprimat direct. ap\rea în procesul de fabricare.
O clasã relativ nouã o constituie excipienþii coprocesaþi.
Aceºti excipienþi sunt preamestecuri de douã sau mai multe
6.2. Substan]e auxiliare substanþe auxiliare, fabricaþi prin procedee speciale, care
Pe lângã substanþele active, majoritatea comprimatelor con- prezintã proprietatea de a fi compresaþi direct, având
þin materiale inerte numite excipienþi, aditivi sau adjuvanþi. proprietãþi de liant ºi o curgere liberã bunã.
Cunoaºterea caracteristicilor fizico-chimice ºi biofarma- Unii excipienþi prezintã mai multe funcþii, ei se numesc
ceutice ale substanþelor medicamentoase este foarte impor- excipienþi multifuncþionali sau multiuz ºi au aplicaþii
tantã. În funcþie de aceste caracteristici, se aleg excipienþii variate în funcþie de concentraþia în care se utilizeazã
cei mai potriviþi ºi procedeele tehnologice corespunzãtoare, (tabelul 11).
în vederea obþinerii unor calitãþi scontate ale comprimatelor. În funcþie de rolul lor în asigurarea calitãþii compri-
De obicei, se recurge la asocierea diferitor substanþe matelor finite, excipienþii se împart în douã grupe:
auxiliare, în cantitãþi adecvate, folosind anumite criterii prima grupã o constituie substanþele care contribuie la
de calitate ale materialului supus comprimãrii. obþinerea unor caracteristici satisfãcãtoare ale ames-
Ca excipient, poate fi orice substanþã capabilã sã contri- tecului, necesare în procesul de fabricare, amestecare,
buie la obþinerea unui amestec ce poate fi uºor presat sub granulare, sferonizare ºi presare. Aceºtia sunt: diluanþii,
formã de comprimat. aglutinanþii ºi adezivii, glisanþii, lubrifianþii;
Substanþele auxiliare sunt de origine diversã: pot fi pro- a doua grupã sunt substanþele care conferã compri-
duse naturale (minerale, animale, vegetale), de semisintezã matelor, ca produs finit anumite caracteristici fizice:
dezagreganþi, coloranþi, corectori de gust, aromatizanþi,
sau de sintezã.
stabilizanþi etc.
Excipienþii utilizaþi pentru fabricarea comprimatelor sunt
numeroºi. În principal, ei pot fi clasificaþi dupã utilizare Substanþele auxiliare folosite la formularea comprimatelor
sau dupã funcþia lor, în urmãtoarele clase: trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele condiþii:
diluanþi sau de umplere (engl. fillers or diluents); sã fie netoxice ºi acceptate de cãtre agenþiile de autori-
agenþi lianþi, aglutinaþi, adezivi sau de legare (engl. zare din toate þãrile unde produsele sunt folosite;
binders); sã fie disponibile sub aspect comercial la un preþ accep-
agenþi dezagreganþi (engl. disintegrants) ºi agenþi tabil `n toate þãrile unde se fabricã produsele;
superdezagreganþi (engl. super disintegrants); sã nu fie contraindicate pentru anumite segmente de
agenþi antifricþionali (engl. antifrictional agents) care se populaþie: zahãr, sodiu;
divid în trei grupe: sã posede stabilitate bunã (fizicã ºi chimicã) ca atare,
lubrifianþi (engl. lubrifiant agents); cât ºi în asociere cu substanþele medicamentoase ºi alte
glisanþi (engl. glidant agents); componente din comprimat;
antiaderenþi (engl. antiadherent agents); sã fie microbiologic pure sau contaminarea microbianã
agenþi modificatori ai dizolvãrii (engl. dissolution sã fie în limitele admise de standardele corespunzãtoare;
sã fie compatibile cu coloranþii ºi sã nu modifice culoarea;
modifiers) sau agenþi pentru eliberare controlatã (engl.
dacã produsele se clasificã la alimente sau suplimente
controlled-release agents);
nutritive (produsele cu un conþinut de vitamine sau
agenþi formatori de film (engl. film coating agents);
minerale), atunci excipienþii trebuie sã fie aprobaþi ca
agenþi absorbanþi (engl. absorbent agents);
aditivi alimentari;
aromatizanþi (engl. flavor agents, flavoring agents, flavor
sã nu influenþeze biodisponibilitatea substanþelor active
modifiers agents);
din comprimat.
edulcoranþi (engl. sweetner agents);
coloranþi (engl. coloring agents);
6.2.1. Diluan]i
umectanþi (engl. wetting agents);
antioxidanþi (engl. antioxidants); Diluanþii sunt substanþe auxiliare solide care se adaugã în
conservanþi (engl. preservatives). formele farmaceutice solide; pulberi, granule, compri-
În funcþie de procedeul de fabricare a comprimatelor, mate, pelete, extracte uscate, în scopul de a completa
substanþele auxiliare se împart în: masa unitãþii de dozare la o anumitã greutate, atunci când
excipienþi pentru comprimare directã, care se divid în substanþa activã îºi manifestã acþiunea în doze terapeutice
douã grupe: foarte mici. Se mai numesc ºi substanþe de umplere.
excipienþi unitari; Agentul diluant poate sã nu fie necesar, dacã doza de
produse coprocesate. substanþã activã pe comprimat este mare. În general, un
excipienþi pentru comprimare indirectã. comprimat trebuie sã cântãreascã cel puþin 50 mg. Ca
urmare, doze foarte mici de substanþe active vor necesita
Totuºi, formulãrile de comprimate nu conþin toþi aceºti adãugarea unui diluant pentru a aduce comprimatul la
excipienþi. De exemplu, unii excipienþi ca antioxidanþii ºi masa de cel puþin 50 mg.
424 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Proprietãþile unui diluant ideal pentru comprimate sã poatã îndeplini ºi mai multe roluri: adsorbant,
sunt: absorbant, aglutinant, dezagregant;
inerþie fizicã, chimicã; preþ de cost scãzut (tabelul 12).
sã nu fie hignoscopic; Cel mai frecvent utilizaþi diluanþi sunt redaþi în tabelul 12.
lipsa de toxicitate; Pentru fabricarea comprimatelor, se pot utiliza diluanþi
biocompatibilitate; insolubili sau solubili în apã sau un amestec din aceste
proprietãþi biofarmaceutice adecvate: douã tipuri, selectarea fiind în funcþie de proprietãþile sub-
solubilitate în apã; stanþei medicamentoase ºi aspectul biofarmaceutic urmãrit.
hidrofilie; Dacã proporþia substanþei active este micã, în acest caz,
proprietãþi tehnologice corespunzãtoare: de cele mai multe ori, proprietãþile amestecului sunt depen-
fluiditate; dente de diluant.
compresibilitate; Pentru substanþele greu compresibile, agentul diluant
compactibilitate; trebuie sã prezinte un potenþial de diluare adecvat, o pro-
sã nu interfereze cu biodisponibilitatea substanþei active; prietate foarte importantã.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 425
Potenþialul de diluare reprezintã cantitatea procentualã conduce la comprimate care se pãteazã în timp. Mulþi
de substanþã activã care poate fi comprimatã cu o anumitã diluanþi au mai multe roluri în aceeaºi formulare, de
cantitate de diluant, în vederea obþinerii unor comprimate exemplu, amidonul poate fi utilizat ºi ca pastã, cu rol de
cu o friabilitate pânã la 1% sau mai micã. liant ºi dezagregant.
Pentru comprimatele cu eliberare imediatã, mulþi formu- În formulãrile cu eliberare controlatã, polimerul hidro-
latori utilizeazã frecvent unul sau doi diluanþi selectaþi pe xipropilmetil celuloza (HPMC) are douã roluri: de a
baza experienþei ºi a preþului de cost scãzut. prelungi eliberarea substanþei active din comprimat, dar
Însã, pentru formulãrile de noi substanþe active, trebuie ºi de a forma un film la suprafaþa comprimatelor aco-
sã se contureze compatibilitatea cu acestea. De exemplu, perite.
sãrurile de calciu utilizate ca excipienþi diluanþi pentru Deoarece diluanþii ºi, în general, excipienþii utilizaþi
tetraciclinã, antibiotic cu spectru larg, interfereazã cu absorbþia pentru formularea comprimatelor au mai multe roluri ei,
substanþei în tractul gastrointestinal. Dacã substanþa activã trebuie folosiþi raþional (tabelul 13).
are o solubilitate scãzutã în apã, se recomandã sã se utili- Proprietãþile unor diluanþi anorganici sunt prezentate în
zeze un diluant solubil în apã. tabelul 14.
Diluanþii cu o capacitate de absorbþie mare (de exemplu,
caolin, bentonita) trebuie sã fie evitaþi pentru fabricarea Lactoza
comprimatelor cu substanþe active în doze mici ca: alca- ~n mod biºnuit, lactoza se preparã din zerul de lapte
loizi, glucozide, cardiotonice, estrogeni. dupã purificare, centrifugare ºi uscare. Se deosebesc douã
Asocierea de baze aminice cu lactoza sau sãruri ale tipuri principale de lactozã: anhidrinã ºi monohidrat. Unii
aminelor cu lactoza în prezenþa unui lubrifiant alcalin parametri fizici ai lactozei sunt prezentaþi în tabelul 15.
426 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Tabelul 13. Proprietãþile comparative ale unor diluanþi folosiþi pentru comprimarea directã
Notã: scara gradualã a proprietãþilor: 5 foarte bune; 4 bune; 3 suficiente; 2 moderate; 1 slabe; 0 nu posedã proprietãþi.
Tabelul 15. Unele caracteristici fizice ale lactozei
1.8. Pharmatose® 110M 0,73 max. 10% < 100 comprimare directã
40-70% < 250
min. 97% <630
1.9. Pharmatose® 125M 0,68 max. 10% < 63 comprimare directã
15-30% < 100
min. 55-80% < 150
100% < 315
2. Lactozã cristalinã mãcinatã
2.1. Granulac® 70+ 0,72 40-60% < 100 granulare umedã
min. 95% < 400
2.2. Granulac® 140+ 0,66 max. 40% < 32 granulare umedã
min. 80% < 100
2.3. Granulac® 200+ 0,53 max. 45-75% < 32 granulare umedã
min. 90% < 100
2.4. Granulac® 230+ 0,45 max. 60% < 45 granulare umedã
96% < 100
min. 100% < 250
2.5. Pharmatose® 150M 0,58 max. 50% < 45 amestec de pulberi;
70% < 100 granulare umedã
min. 85% < 150
100% < 250
2.6. Pharmatose® 200M 0,55 50-60% < 45 amestec de pulberi;
min. 90% < 100 granulare umedã
100% < 250
2.7. Pharmatose® 450M 0,47 min. 98% < 45 amestec de pulberi;
98% < 63 granulare umedã
100% < 150
2.8. Pharmatose® 325M 0,67 5-10% < 32 amestec-premixuri;
min. 70% < 63 granulare umedã;
100% < 100 pulberi pentru inhalare
2.9. Pharmatose® 400M 0,37 min. 97% < 32 amestec de pulberi;
100% < 63 granulare umedã
2.10. Sorbolac® 400M 0,37 max. 97% < 32 amestec-preamestecuri;
100% < 63 pulberi pentru inhalare
3. Lactozã aglomeratã
3.1. Tablettose® 70 0,67 max. 6% < 63 comprimare directã;
40-75% < 200 amestec de pulberi;
min. 98% < 500 edulcorant;
comprimate efervescente
3.2. Tablettose® 80 0,55 max. 20% < 63 comprimare directã
40-75% < 180 amestec de pulberi;
min. 85% < 400 edulcorant
min. 97% < 630 comprimate efervescente
4. Lactozã Spray-Dried
(obþinutã prin aerosolizare-uscare)
4.1. Flowlac® 100+ 0,60 max. 10% < 32 comprimare directã;
25-40% < 100 comprimate efervescente;
min. 85% < 200 comprimate de mestecat
4.2. Pharmatose® DCL 11 0,62 max. 15% < 45 comprimare directã
30-60% < 100
428 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Lactoza este excipientul cel mai utilizat în formularea Se foloseºte amidon de grâu, de porumb sau de cartof,
comprimatelor în calitate de diluant, având totodatã ºi dar ºi alte tipuri de amidon, cum ar fi de orez. Amidonul
proprietãþi aglutinante. Este inertã chimic faþã de majori- oficial poate sã conþinã de la 11 pânã la 14% umiditate, iar
tatea substanþelor medicamentoase, fiind solubilã în apã amidonul obþinut cu metode speciale de uscare poate
(se dizolvã lent), se recomandã, în mod special, ca exci- conþine de la 2 pânã la 4% umiditate. Pentru granularea
pient la prepararea comprimatelor pentru soluþii injectabile. umedã, se foloseºte amidon cu umiditatea de la 6 pânã la 8%.
Se poate utiliza pentru prepararea comprimatelor-implant, Este necesar sã se cunoascã procentul de umiditate. Dacã
comprimatelor homeopate, comprimatelor analitice ºi comprimatele se obþin prin metoda de granulare uscatã,
pentru prepararea de comprimate pentru soluþii. un conþinut ridicat de umiditate a amidonului poate influ-
Cantitãþile mari de lactozã, prezente în comprimat, con- enþa negativ at^t procesul tehnologic, cât ºi stabilitatea
ferã duritate ridicatã ºi influenþeazã timpul de dezagregare, comprimatelor, iar la granularea umedã, se obþine o umec-
care poate sã nu se încadreze în limitele admise. În aceste tare suplimentarã a amestecului, ceea ce duce la un timp
cazuri, lactoza este asociatã cu amidonul care contribuie de uscare mai îndelungat, influenþând stabilitatea unor
la o dezagregare mai bunã a comprimatului. Lactoza hidratatã substanþe active.
poate fi asociatã cu substanþe higroscopice, însã aceasta, În prezent, se folosesc diferite tipuri de amidon pentru
datoritã funcþiei aldehidice poate da o reacþie de culoare comprimarea directã, cum ar fi Sta-Rx 1500 având o
brunã cu grupãri amine (reacþia MAILLARD), mai ales, capacitate de curgere foarte bunã. Se foloseºte ca diluant,
în prezenþa stearatului de magneziu, reacþia fiind catalizatã aglutinant ºi/sau dezagregant. De unul singur, are ºi
de ionii citrat, acetat, fosfat ºi tartrat. Pentru a preveni colo- proprietãþi de lubrifiant, însã la asociere cu substanþe active
rarea comprimatelor, se recomandã sã se evite prezenþa (5-10%) este nevoie de adãugat lubrifiant, de exemplu,
stearaþilor alcalini, preferându-se lubrifianþi neutri. bioxid de siliciu coloidal (0,25%). Sta-Rx 1500 conþine
Sunt cazuri de incompatibilitãþi cu unele substanþe medica- circa 10% umiditate ºi are tendinþa de umectare; pentru
mentoase, cum ar fi nitroglicerina, ca urmare a eliberãrii acesta, se adaugã 0,5% stearat de magneziu.
acidului, are loc caramelizarea lactozei ºi comprimatele Se mai întâlnesc dou\ tipuri de amidon hidrolizat Emdex
se pot colora în timp. Unele date relateazã despre inhi- ºi Celutab, care conþin 90-92% dextrozã ºi 3-5% maltozã.
barea acþiunii antimicrobiene a polimixinei ºi neomicinei.
Ele posedã o fluiditate bunã ºi se folosesc în comprimarea
Pentru granularea umedã, este preferabil sã se foloseascã
directã. Înlocuiesc manitolul în comprimatele masticabile,
lactoza hidratatã. Dezintegrarea comprimatelor cu un con-
oferindu-le un gust plãcut, asigurã o curgere bunã a mate-
þinut de lactozã nu este influenþatã prea mult la variaþiile
rialului ºi o rezistenþã mecanicã mare. Acest amidon conþine
de presiune. Lactoza spray-dried este diluantul cel mai
circa 8-10% umiditate ºi mãreºte duritatea comprimatelor
utilizat pentru presarea directã, în prealabil fiind ames-
dupã presare.
tecatã cu substanþa activã, având totodatã proprietãþi satis-
Amidonul se asociazã adesea cu lactoza, care asigurã
fãcãtoare de dezintegrare ºi lubrifiere. Pe lângã compre-
sibilitatea bunã pe care o posedã acest tip de lactozã, mai pãtrunderea apei în comprimat, contribuind la o dezagre-
are ºi caracteristici bune de curgere. Poate fi folositã în gare mai rapidã. Lactoza, de asemenea, asigurã o rezistenþã
combinaþii cu substanþele active care depãºesc 20-25%. mai mare a comprimatului. Granulatul de amidon cu lactozã
Lactoza spray-dried are tendinþa de a se brunifica în (7:3) serveºte ca diluant pentru diferite comprimate cu
prezenþa excesului de umiditate, aminelor ºi altor compuºi, substanþe puternic active, evitându-se astfel contactul umi-
datoritã prezenþei unor cantitãþi mici de 5-hidroximetil, ditãþii care poate influenþa stabilitatea substanþelor medica-
2-furaldehidã, care nu se gãseºte în lactoza obiºnuitã. mentoase.
Acest tip de lactozã, de obicei, se asociazã cu lubrifianþi Un alt tip de amidon este amidonul parþial pregelatinizat
neutri sau acizi. Un alt tip de lactozã este Fast-flo® care C*Pharm® DC 93000 (Cerestar), destinat comprim\rii
conþine un amestec de lactozã cristalinã ºi amorfã cu directe, având o compresibilitate înaltã, compatibilitate
proprietãþi bune de dizolvare ºi compresibilitate. excelentã cu substanþele active ºi asigur^nd o dezagregare
Deseori, lactoza este asociatã cu alte substanþe pentru rapidã a comprimatelor. Are o densitate de 0,53 g/cc,
a-i îmbunãtãþi proprietãþile, aºa cum ar fi produsul mãrimea particulelor, în medie, de circa 100 mm.
NutraFlow (Meggle) un amestec de alfa-lactozã mono- Utilizarea pe scarã largã a amidonului, ca excipient
hidrat cu aspartam (1:1) ºi Nutrafloc amestec de alfa- pentru comprimate, se datoreazã faptului cã este o substanþã
-lactozã monohidrat (96%) cu aspartam (4%), iar produsul de culoare albã, inertã ºi puþin costisitoare.
Microcelac 100 (Meggle) este un amestec de alfa-lactozã Celuloza microcristalinã
monohidrat (75%) cu celulozã microcristalinã (25%), Celuloza microcristalinã (Avicel, Pharmacel, Microcel)
Cellactose 80 (Meggle) este un amestec de alfa-lactozã este o celulozã specialã, cu diametrul particulelor bine
monohidrat (75%) cu celulozã pulbere (25%) care se determinat ºi, datoritã proprietãþilor excelente de aglu-
caracterizeazã prin fluiditate, compactibilitate ºi dizolvare tinare ºi de curgere, este larg folositã la fabricarea com-
mai superioarã.
primatelor prin metoda presãrii directe. Acest tip de celulozã
Amidon conferã comprimatelor culoare stabilã ºi stabilitate chimicã
Amidonul este frecvent utilizat ca diluant la fabricarea excelentã. Este de culoare albã ºi practic compatibilã cu
comprimatelor, având rolul de reglare a umiditãþii ºi totodatã majoritatea substanþelor medicamentoase. Conferã com-
conferã elasticitatea corespunzãtoare. Amidonul mai înde- primatelor rezistenþã mecanicã suficientã. Se asociazã cu
plineºte funcþia de aglutinant ºi dezagregant. Este adãugat lubrifianþi. Unele caracteristice fizice ale celulozei micro-
în cantitate de pânã la 30% faþã de masa comprimatelor; cristaline Pharmacel® (DMW International) sunt prezen-
în proporþii mai mari, conduce la comprimate friabile. tate în tabelul 16.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 429
Pentru comprimarea directã, se recomandatã CMC influenþei favorabile asupra pH-ului secreþiilor vaginale ºi
Avicel PH, în mod deosebit, Avicel PH-302®, datoritã asupra florei vaginale, este recomandatã pentru obþinerea
densitãþii înalte ºi Avicel PH-200®, datoritã mãrimii variate unor comprimate vaginale.
a particulelor, fluiditãþii înalte. Aceste celuloze conduc la
Manitol
variaþii minime în masa comprimatelor ºi la o uniformitate
Manitolul este un diluant solubil în apã 1:5,5. Este
excelentã a conþinutului. În cazuri când apar dificultãþi de
recomandat pentru fabricarea comprimatelor de supt ºi a
comprimare a materialului se recomandã adãugarea de comprimatelor de mestecat. Puterea de îndulcire este de
Avicel PH-105®, aceasta fiind o pulbere foarte finã care 50% din cea a zahãrului. Prezintã însemnate avantaje faþã
creeazã o suprafaþã mare de contact, oferindu-i ameste- de zahãr, lactozã sau glucozã. La dizolvare, lasã o senzaþie
cului o compresibilitate înaltã. Pentru formulãri sensibile de rãcoare. Manitolul nu este higroscopic, este inert chimic,
la umiditate, se recomandã sã se foloseascã tipuri speciale stabil la acþiunea umiditãþii, cãldurii ºi este recomandat la
de CMC: Avicel PH-103®, Avicel PH-112® ºi Avicel PH-113® prepararea comprimatelor cu substanþe sensibile la umiditate
(www.avicel.com). (antibiotice, vitamine, acid acetilsalicilic). Nu dã reacþia
Zahãr MAILLARD ºi nu provoacã decolorãri în prezenþa aminelor
Zaharoza, fiind o substanþã higroscopicã, aderã de matriþã, libere. Este prezent sub formã de pulbere ºi granule.
poansoane ºi, ca diluant, se foloseºte în cantitãþi moderate. Manitolul se întâlneºte sub diferite produse comercia-
În afarã de aceasta, poate forma comprimate, cu o lizate: Mannogem® Granular (SPI Pharma) ºi Pearlitol®
rezistenþã mecanicã înaltã care duce la o dezagregare mai (Roquette) recomandate pentru granularea umedã;
lentã. Este recomandatã pentru fabricarea comprimatelor Mannogem® Granular 2080, Mannogem® Granular
de supt sau sublinguale, la care se cere o dizolvare lentã. 3215 (SPI Pharma) ºi Partech M® (EM Industries) sunt
Pentru a înlãtura inconvenientele menþionate mai sus, recomandate pentru comprimarea directã.
zaharoza, de obicei, se asociazã cu alte substanþe, numit Produsul Getec Mannitol (SPI Pharma) fãrã substanþe
zahãr compresibil care este destinat pentru presarea directã. pirogene este propus la obþinerea comprimatelor pentru
Sunt comercializate diferite sortimente de zaharozã cum prepararea de soluþii injectabile, deoarece suportã
ar fi: SugarTAB® (Penvest), un amestec de 90-93% sterilizarea prin cãldurã.
zaharozã ºi 7-10% zahãr invertit; Di-Pac® (Tate and Sorbitol
Lile) amestec de zaharozã 97% ºi 3% dextrinã Sorbitolul este un izomer optic al manitolului, însã are
modificatã; NU-TAB® (CHR Hansen) amestec de o aplicare destul de limitatã, deoarece este o substanþã
zaharozã 95%, zahãr invertit 4% ºi amidon de porumb higroscopicã. Este comercializat sub douã denumiri:
ºi stearat de magneziu 0,1-0,2%; poate fi sub diferite C Sorbidex P®, C Sorbidex S® (Cerestar), care se
culori. Aceste tipuri de zahãr prezintã granule de culoare prezintã ca pulberi albe cu densitatea de 0,68 g/cc ºi cu o
albã, cu o curgere bunã ºi gust dulce de zaharozã. Foarte excelentã compresibilitate. Se recomandã ca diluant pentru
uºor solubil în apã, nu este higroscopic, nu reacþioneazã comprimate de mestecat ºi pastile (Lozenges) administrate
cu alte componente din comprimat. Uºor solubil în alcool. la diabetici, de obicei, în asociere cu polietilenglicol 6000.
Conþinutul caloric este de 4 kcal/g. Este noncariogenic ºi noncaloric.
Glucoza Dextroza
Glucoza are un gust plãcut, se dizolvã lent, de aceea este Dextroza monohidrat (D-glucoza) este o pulbere
folositã ca diluant pentru comprimatele de supt. Datoritã cristalinã de culoare albã cu gust dulce. Conþinutul de
430 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
umiditate este de 9% ºi densitatea de 0,585 g/cc. Produ- cozã legate prin lanþuri alfa-1-4. Indicele DE (echivalentul
sul comercializat, C*Pharm Dextrose Monohydrate dextrozei) reprezintã mãsura cantitativã a gradului de
(Cerestar), este recomandat în comprimarea directã pentru hidrolizã a amidonului. Cu cât aceastã valoare este mai
fabricarea comprimatelor de mestecat. înaltã, cu atât gradul de hidrolizã a amidonului este mai
mare. Poate fi folosit la micºorarea gradului de îndulcire.
Maltodextrina
Maltodextroza cu DE = 5 este cel mai puþin dulce ºi circa
Maltodextrina este o pulbere sau granule de culoare
1/10 este la fel de dulce ca ºi zahãrul. Maltodextroza cu
albã cu diferite mãrimi ale particulelor, diferite valori DE,
DE = 18 este de 1/4 tot aºa de dulce ca ºi zahãrul. Unele
nu are gust dulce, fiind totodatã o substanþã nutritivã.
caracteristici fizice ale maltodextrinei sunt prezentate în
Este un polimer de zaharide alcãtuit din unitãþi de d-glu-
tabelul 17.
R
Tabelul 17. Caracteristicile fizice ale maltodextrinei (MALTRIN 1998)
Valoarea Densitatea Conþinutul de
Tipul de maltodextrinã Utilizare
DE (g/cc) umiditate (%)
C*Pharm® maltodextrins 7 0,45 <4 comprimarea directã;
granularea umedã
C*Pharm® maltodextrins 14 0,45 <4 comprimarea directã;
granularea umedã
C*Pharm® maltodextrins 18,5 0,45 <4 comprimarea directã;
granularea umedã
Maltrin® M040 5 0,51 <6 granularea umedã
Maltrin® M050 5 0,54 <6 granularea umedã
Maltrin® M100 10 0,54 <6 granularea umedã
Maltrin® M150 15 0,57 <6 comprimarea directã;
granularea umedã
Maltrin® M180 18 0,61 <6 comprimarea directã;
granularea umedã
Maltrin® M440 5 0,30 <6 amestecuri de pulberi uscate
Maltrin® M500 10 0,34 <6 comprimarea directã
Maltrin® M510 10 0,56 <6 comprimarea directã
Maltrin® M550 15 0,35 <6 comprimarea directã
Maltrin® M580 18 0,40 <6 comprimarea directã
Maltrin® M700 10 0,13 <6 amestecuri de pulberi uscate
compresibilitate slabã. De obicei, se foloseºte în aso- unor componente, cum ar fi lactoza, amidonul ºi celu-
ciere cu alþi excipienþi. Un produs comercializat este lozele, pot conferi amestecului proprietãþi adezive. Cantitãþi
Emcompress® cu un conþinut de fosfat dicalcic neînsemnate de lichid modificã structura pulverulentã a
80-95%, asociat cu amidon de porumb 4,25%, stearat de materialului în granule cu o coeziune bunã, care pot fi
magneziu ºi celulozã microcristalinã. comprimate.
Dacã substanþa activã este instabilã în prezenþa apei, se
6.2.2. Aglutinan]i (lian]i, adezivi, agen]i de legare, utilizeazã lichide neapoase pentru procesul de granulare
agen]i de granulare) umedã: un astfel de sistem este polividona dizolvatã în
izopropanol. În acest caz, apar probleme de costuri mai
Datoritã faptului cã majoritatea substanþelor medicamentoase mari ºi de mediu înconjurãtor, puse de lichidele volatile ºi
sunt, mai mult sau mai puþin, elastice, acestea nu pot fi inflamabile.
transformate în comprimate numai sub acþiunea forþei de Aglutinanþii se utilizeazã fie ca soluþie (dispersie), fie în
presare, de aceea necesitã adãugarea unor excipienþi care stare uscatã, dependent de alte componente din formulare,
ar contribui la acest proces. dar ºi de metoda de fabricare a comprimatelor.
Lianþii ºi adezivii (agenþi de aglutinare) sunt excipienþi Totuºi, multe sorturi de amidon pregelatinizat se utili-
care se folosesc pentru a mãri coeziunea dintre particulele zeazã în stare uscatã, aºa încât, pentru acestea, ca soluþie
amestecului de pulberi ºi contribuie la formarea granulelor de granulare poate fi folositã numai apa singurã.
care apoi creºte adezivitatea lor prin comprimare ºi asigurã De obicei, aceeaºi cantitate de liant în formã de lichid
ca dupã operaþia de compresie, comprimatul sã rãmânã are un efect mai bun decât dacã este dispersatã în forma
intact; de asemenea, lianþii conferã calitãþi de curgere bune uscatã ºi apoi umectat cu solvent. Prin acest procedeu din
formulãrilor de granule cu mãrimea ºi rezistenþa doritã. urmã, agentul liant nu este eficient în umectarea fiecãrei
De obicei, aglutinanþii au o structurã macromolecularã particule solide din interiorul masei de pulbere. Fiecare
ºi se utilizeazã sub formã de soluþii sau dispersii apoase particulã de pulbere are absorbit pe suprafaþa sa aer ºi
(mucilagii) de anumite concentraþii. Aceste soluþii coloi- acesta este un film, care trebuie strãbãtut pentru ca parti-
dale, denumite ºi agenþi de granulare, se adaugã ameste- cula de pulbere sã fie umectatã cu soluþie de liant. Dupã
cului de substanþe active ºi substanþe auxiliare, apoi se umectare, este necesarã o perioadã de timp, pentru ca
transformã într-o masã consistentã, din care se preparã liantul sã se dizolve complet ºi sã fie disponibil de folosit.
granule (metoda granulãrii umede), ulterior supuse uscãrii. Deoarece pulberile diferã între ele în ceea ce priveºte
Se pot adãuga ºi sub formã de pulberi care faciliteazã facilitatea de umectare ºi viteza de dizolvare, este prefera-
coeziunea particulelor din amestec supus comprimãrii bil sã se utilizeze liantul ca soluþie.
directe. Prezenþa acestor excipienþi contribuie la pãstrarea Prin aceastã tehnicã, este adesea posibil sã se obþinã un
integritãþii granulelor ºi reduce valoarea presiunii aplicate efect de aglutinare bun cu niºte concentraþii scãzute de liant.
la fabricarea comprimatelor. Metoda de comprimare directã necesitã materiale care
Aglutinanþii trebuie sã îndeplineascã urmãtoarele con- nu trebuie sã curgã liber, dar sã fie suficient de coezive ca
diþii: sã fie inerþi, compatibili cu substanþele active, sã sã acþioneze ca liant. În acest caz, se utilizeazã celuloza
posede proprietãþi adezive suficiente în cantitãþi mici, dar microcristalinã, dextroza, amiloza ºi polividona. De
nu excesive, pentru a nu influenþa dezagregarea compri- exemplu, celuloza microcristalinã este o formã de celulozã
matelor. Folosirea unei cantitãþi prea mari de aglutinat ºi specialã de fibre, în care cristalele inividuale se leagã
cu proprietãþi adezive puternice conduce la obþinerea unor împreunã prin punþi de hidrogen. Dezagregarea compri-
comprimate foarte dure care nu vor corespunde cerinþelor matelor care conþin celulozã se produce prin ruperea
de dezagregare ºi, totodatã, pot produce o uzurã excesivã legãturilor intercristalelor în mediul de dezagregare.
a matriþelor ºi poansoanelor. Natura aglutinantului poate În procesul de granulare umedã, proprietãþile substan-
influenþa ºi efectul terapeutic, astfel, folosirea diferiþilor þelor solide pot avea un efect profund asupra umectãrii ºi
aglutinanþi a dus la diferenþe în efectul hipoglicemiant al procesãrii. Prin cercetarea suprafeþei caracteristice a
tolbutamidei, observate clinic. substanþelor active, s-a observat cã unghiul de contact
În cantitãþi mai mari, lianþii se adaugã atunci când dorim variazã mult în cazul formelor cristaline ale aceleiaºi
sã obþinem o acþiune prelungitã a substanþei active sau o substanþe (tabelul 18).
desfacere lentã în locul de aplicare (comprimate de supt
Tabelul 18. Unghiul de contact (f) al unor pulberi
sau masticabile). În comprimatele hipodermice, se adaugã
aglutinanþi solubili. Unghiul de
Aglutinanþi se folosesc at^t sub formã de soluþii, cât ºi Substanþa activã
contact f
sub formã de pulberi, în funcþie de proprietãþile fizico-
Acid acetilsalicilic 74
-chimice ale altor componente ºi de metoda de preparare
Acid stearic 98
a comprimatelor.
Cei mai utilizaþi aglutinanþi sunt: amidonurile, gelatina Aminofilinã 47
ºi zaharurile ca: zaharoza, glucoza, lactoza, maltoza, Ampicilinã, anhidrinã 35
gumele naturale, polimeri semisintetici ºi sintetici: alginat Ampicilina, trihidrat 21
de sodiu, metilceluloza, carboximetilceluloza, polividona, Cloramfenicol 59
minerale: veegum. Cloramfenicol palmitat (forma a) 122
În anumite cazuri, pot fi consideraþi lianþi ºi urmãtorii:
Cloramfenicol palmitat (forma b) 108
polietilenglicolii, etilceluloza, ceruri, apa ºi alcoolul.
Apa ºi alcoolul nu pot fi consideraþi lianþi, în sensul Diazepam 83
adevãrat al cuvântului, dar prin acþiunea de dizolvare a Digoxin 49
432 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Tabelul 19. Lianþi utilizaþi în procesele de granulare umedã (ARMSTRONG N.A. 2002)
Conc. fluidului de
Agent liant Denumire comercialã Proprietãþi
granulare (% g/v)
Acid alginic 1-5
Alginat de sodiu 1-3 Manucol®
Amidon, pastã 5-25 Adesea se utilizeazã cald; bun adeziv,
foarte mult utilizat
Amidon, pregelatinizat Lycatab®, Pharma-Gel®, Pre-Jel®,
Sepistab®, Starch-1500®, Starx-1500®
Apã Adecvatã pentru solidele uºor solubile
în apã
Carbomer 5-10 Carbopol®
Carboximetilcelulozã calcicã 5-15 Nymcell®
Carboximetilcelulozã sodicã 5-15 Nymcell®
Celulozã microcristalinã Avicel®, Emcocel®, Vivacel®
Celulozã pulbere Elcema®, Solka-Floc®
Etilcelulozã 1-3 Aquacoat®
Gelatinã 5-20 Formeazã gel în apã rece; se utili-
zeazã soluþie caldã; adeziv puternic
Glucozã lichidã pânã la 50 Adeziv puternic, higroscopic, compri-
matele se pot înmuia în condiþii umede
Guma Guar 1-10
Guma arabicã, mucilag pânã la 20 Produce granule foarte tari
Hidroxietilcelulozã 2-6 Cellosize®
Hidroxipropilcelulozã 2-6 Klucel®, Methocel®
Hidroxipropilcelulozã cu grad 5-25
mic de substituþie
Hidroxipropilmetilcelulozã 2-5 Methocel®, Pharmacoat®
Maltodextrinã 2-10 Glucidex®, Lycatab®, Maltrin®
Metilcelulozã 1-5 Celacol®, Methocel®
Polidextrozã Litesse®
Polietilenoxid 5 Polyox®
Polividonã 0,5-5 PVP, polivinilpirolidonã solubilã în
apã ºi unii solvenþi organici; se poate
folosi pentru granulare anhidrã
Silicat de aluminiu ºi magneziu 2-10 Pharmasorb®, Veegum®
Zahãr (sirop) pânã la 70 Higroscopic, comprimatele devin tari
prin depozitare
Se foloseºte sub formã de mucilag 6% preparat prin agitare a cristalelor micºoreazã distanþa dintre particule ºi con-
mecanicã în apã caldã. Poliolii higroscopici precipitã CMC tribuie la mãrirea forþei de legãturã dintre acestea. Astfel,
din soluþie ºi-i scade viscozitatea. CMCNa are proprietãþi CMC este un component recomandat pentru obþinerea
de aglutinare superioare gelatinei ºi conduce la obþinerea comprimatelor prin comprimarea directã.
unor comprimate cu o dezagregare mai eficientã decât
Polietilenglicoli (PEG)
metilceluloza ºi amidonul.
Ca agenþi de legãturã în comprimarea directã, se folosesc
Soluþie de polivinilpirolidonã PEG-uri cu masã molecularã mare (4.000 ºi 6.000). Se
Polivinilpirolidona (Povidone, Polividona, PVP) este o recomandã sã se adauge în proporþie de 15-20% sub formã
pulbere albã sau alb-gãlbuie, higroscopicã, foarte uºor de pulbere finã. Datoritã solubilitãþii în apã, poate substitui
solubilã în apã ºi alcool. Se foloseºte ca soluþie apoasã sau lactoza la fabricarea comprimatelor pentru soluþii injectabile.
alcoolicã 5%. Are o capacitate mare de aglutinare, for- Fiind solubili în apã, PEG-urile sunt recomandate la
meazã granule uºor de uscat, cu o duritate bunã, având ºi prepararea comprimatelor pentru soluþii injectabile, de
o curgere liberã. Se obþin comprimate cu o duratã scãzutã asemenea, sunt propuse pentru fabricarea comprimatelor
de dezagregare. Se poate folosi un amestec dintr-o soluþie acoperite prin presare.
apoasã 5% PVP cu o soluþie alcoolicã PVP 5% (1:3).
Adãugatã la comprimatele colorate, asigurã o culoare 6.2.3. Dezagregan]i [i superdezagregan]i
omogenã, accentuând, totodatã, nuanþa.
6.2.3.1. Agenþi dezagreganþi
Carbopoli Dezagreganþii sunt substanþe auxiliare sau amestecuri
Cel mai frecvent ca agutinant se foloseºte Carbopolul de substanþe auxiliare care se adaugã în comprimate, pentru
934 prin metoda de granulare umedã. a facilita desfacerea sau dezintegrarea dupã administrarea lor.
Carbopolul se amestecã cu restul componentelor, se Agenþii de dezagregare sunt adãugaþi pentru a produce
adaugã apã pânã la realizarea unei mase bune pentru gra- ruperea comprimatului, atunci când este adus într-un mediu
nulare. Se obþin comprimate cu suprafaþã netedã, rezis- apos. Dezagregantul are rolul ca, într-un timp scurt, compri-
tenþã mecanicã suficientã ºi volum redus. matul sã se desfacã, aºa încât aria suprafeþei fragmentelor
Soluþie de aglinaþi sale sã creascã, ceea ce conduce la cedarea rapidã a substanþei
Aglinaþii sunt sãruri ale acidului alginic obþinute din active.
alge marine (Phaeophyceae). Cel mai important este algi- Viteza de cedare a substanþei active este mai mare din
natul de sodiu care se prezintã ca o pulbere albã sau pal particulele dezagregate, decât din comprimatul intact sau
alb-gãlbuie uºor solubilã în apã, formând soluþii coloidale fragmentele acestora. Un bun dezagregant va rupe rapid
viscoase, este practic insolubil în alcool. Este un agent de un comprimat în particule primare, astfel substanþa activã
aglutinare, având, în acelaºi timp, ºi funcþia de dezagre- va fi absorbitã cu o vitezã mare.
gare. Se foloseºte sub formã de soluþie 15%. Poate fi asociat Pentru a fi disponibilã absorbþiei, este necesar ca substanþa
cu alginatul de calciu, pentru a obþine o aglutinare bunã ºi activã inclusã în comprimat sã fie eliberatã în stomac sau
o dezagregare rapidã. în intestin.
Este recomandat pentru comprimatele care urmãresc o Din aceste motive, este necesarã efectuarea probei dez-
dezagregare lentã. agregãrii, care mãsoarã timpul de care are nevoie un compri-
mat ca sã se rupã ºi sã treacã printr-o sitã standard.
Soluþie de alcool polivinilic Timpul de dezagregare este un factor primordial pentru
Alcoolul polivinilic se foloseºte sub formã de soluþie biodisponibilitatea substanþelor active. O cedare rapidã a
apoasã 5% la granularea umedã. De obicei, rezultã granule substanþelor active din comprimate asigurã o vitezã de
cu o duritate mare, dar nu influenþeazã dezagregarea. dizolvare ºi de absorbþie mai mare, creând astfel concen-
Dioxid de siliciu coloidal (Aerosil) traþii plasmatice necesare pentru acþiunea terapeuticã.
Aerosilul ca aglutinant se foloseºte numai în asociere cu Timpul de dezagregare a unui comprimat depinde, în mare
alþi lianþi, cel mai frecvent, cu amidonul, în mod special, mãsurã, de natura componentelor ºi de rezistenþa mecanicã
cu amidonul hidrolizat. Este un bun agent aglutinant, mai obþinutã în urma aplicãrii forþei de comprimare.
ales în comprimarea directã ºi la comprimarea substanþelor Atunci când comprimatele conþin substanþe active, uºor
hidrofile. Se recomandã amestecul compus din aerosil ºi solubile în apã, nu apar probleme de dezagregare ºi cedare.
amidon hidrolizat (85:15) în care amidonul hidrolizat O atenþie deosebitã la formulare o prezintã comprimatele
acþioneazã ca aglutinant, iar aerosilul hidrofilizeazã substan- cu substanþe hidrofobe ºi insolubile, unde se cere o selectare
þele lipofile. O altã compoziþie (Complex FTS) constituitã riguroasã a excipienþilor, în mod special, a dezagreganþilor.
din aerosil, talc, stearat de magneziu (1:8:1) se propune ~n mod obiºnuit, comprimatele se obþin din amestec de
în cantitate de 3%, rezultând astfel o acþiune triplã: de pulberi, transformate în procesul prelucrãrii în granule,
aglutinare, de lubrifiere ºi o fluiditate bunã. care apoi, prin presare, formeazã un agregat de granule.
Dezagregarea este procesul invers al comprimãrii: în
Aglutinanþi pentru granularea uscatã
prima fazã, are loc descompunerea comprimatului în granule
Granularea uscatã, efectuatã cu ajutorul brichetãrii, precum
ºi apoi a granulelor în pulberea din care au fost preparate.
ºi comprimarea directã poate fi facilitatã de prezenþa în
Dezagreganþii pot fi adãugaþi la amestecul de pulberi
amestec a unor excipienþi diluanþi care contribuie ºi ca lianþi.
înainte de granulare (intragranular) sau la granule, înainte
Celulozã microcristalinã (CMC) de comprimare (extragranular). Cantitãþile de dezagregant
Proprietãþile de aglutinant ale CMC se datoreazã aranjãrii pot varia diferit în ambele pãrþi. Mai frecvent, agenþii de
în lanþ drept a cristalelor reþelei structurale. Aceastã dispunere dezagregare se adaugã dupã obþinerea granulelor.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 435
Durata maximã a timpului de dezagregare a compri- interne care apar prin mãrirea volumului, mai rapid dacã
matelor orale, oficializatã de majoritatea farmacopeilor, substanþa activã este hidrofilã ºi mai lent dacã substanþa
este de 15 minute, iar pentru comprimatele enterosolubile, este hidrofobã. Dacã dezagregantul, în contact cu apa,
de 60 minute. Existã însã o serie de cazuri speciale, cum formeazã mucilagii solubile cu umflare, stratul exterior al
ar fi comprimatele de supt, comprimatele sublinguale, de comprimatului se transformã într-un gel, care devine o
mestecat, mucoadezive, vaginale, implanturi etc., pentru barierã pentru pãtrunderea eficientã a apei în capilare,
care acest timp este prelungit, cu scopul de a obþine o acþiune astfel, dezagregarea are loc lent, de la exterior spre centrul
doritã. La comprimatele de supt ºi la cele pentru implanturi, comprimatului, ca rezultat al erodãrii.
de obicei, nu se adaugã dezagreganþi.
În funcþie de mecanismul prin care îºi manifestã acþiu- 3. Producerea de gaze
nea, se deosebesc câteva categorii de dezagreganþi: Dezagreganþii producãtori de gaze sunt utilizaþi, în
1. favorizarea forþelor capilare de pãtrundere a apei în special, pentru o dezagregare rapidã sau când se cere o
comprimat; formulare cu solubilitate rapidã.
2. gonflarea în contact cu apa; În particular, aceºti dezagreganþi sunt sensibili la micile
3. acþiune efervescentã cu eliminare de gaze; schimbãri ale nivelului de umiditate.
4. topire la temperatura corpului; Din aceste motive, aceºti dezagreganþi sunt, adesea,
5. acþiune enzimaticã. introduºi imediat, înaintea comprimãrii, când se poate
controla mai uºor conþinutul în umiditate sau ei pot fi
1. Dezagreganþii din prima categorie, de regulã, dizolvã adãugaþi în douã fracþiuni separate ale formulãrii. Compo-
punþile agentului de aglutinare dintre granule din reþeaua ziþia are la bazã aceleaºi principii ca acelea pentru compri-
capilarã a comprimatului, micºoreazã tensiunea super- matele efervescente, cele mai comune fiind amestecurile
ficialã, contribuind astfel la antrenarea apei în structura de acid citric sau acid tartric ºi bicarbonaþi sau carbonaþi.
poroasã a comprimatului ºi dezagregarea acestuia. De asemenea, se utilizeazã ºi unii peroxizi care elibe-
Captarea apei prin forþele capilare este un factor crucial reazã oxigen în acest scop, dar ei nu au acþiune aºa de
în procesul de dezagregare a multor formulãri. În aceste bunã ca dioxidul de carbon.
formulãri, structura cu pori a comprimatelor are o impor-
tanþã principalã ºi orice hidrofobie a comprimatului va fi 4. Acþiune enzimaticã
afectatã. Enzimele se pot asocia în cantitãþi mici la agenþii dez-
De aceea, dezagreganþii din aceastã grupã trebuie sã agreganþi pentru a produce dezagregarea rapidã. S-a propus
menþinã structura poroasã a comprimatului ºi sã scadã cã dezagregarea are loc ca rezultat al expansiunii produse
tensiunea interfacialã a fluidelor apoase. de aerul inclus, datoritã generãrii cãldurii de umectare, la
Pãtrunderea rapidã a apei prin matriþa comprimatului va plasarea comprimatului într-un fluid.
facilita ruperea lui. 5. Alþi factori
Concentraþia optimã de dezagregant este, în mod În aceastã grupã, sunt descrise: deformarea, teoria res-
obiºnuit, 5-20%. pingerii particulelor, cãldura de umectare, mãrimea parti-
Captarea apei a fost implicatã ca mecanism de acþiune culei ºi structura molecularã.
pentru dezagregarea comprimatelor.
a. Existenþa unei deformãri plastice a comprimatului
Capacitatea particulelor de a capta apa în interiorul
sub stres a fost raportatã de mai mulþi ani.
reþelei poroase a comprimatului este esenþialã pentru
Particulele de dezagregant se deformeazã în timpul
dezagregarea acestuia.
procesului de comprimare ºi revin la forma lor normalã,
Amidonul a fost primul agent utilizat pentru dezagregarea
comprimatelor ºi este mult folosit ºi astãzi. dupã ce sunt expuse la apã.
Varietãþile de amidon cu granule mari sunt preferate În unele cazuri, capacitatea de umflare a granulelor de
pentru a obþine o distribuþie optimã a mãrimii porilor în amidon este îmbunãtãþitã dacã granulele au fost deformate
interiorul comprimatului ºi, astfel, sã promoveze o acþiune mult în timpul compresiei.
capilarã. b. O altã teorie a dezagregãrii comprimatelor explicã
Unele forme de celulozã microcristalinã au o porozitate umflarea lor, prin utilizare de amidonuri negonflabile.
înaltã, cu tendinþã spre formare de reþea, sunt dezagreganþi Teoria respingerii particulelor se bazeazã pe faptul cã
buni. particulele care nu se umflã pot sã dezagrege compri-
Un alt grup de dezagreganþi sunt rãºinile schimbãtoare matele. Prin alterarea constanþei dielectrice a mediului de
de ioni (cationi), ca Poliacrilin, care au bune caracteristici dezagregare, apar forþe electrice repulsive care au rol de
de dizolvare dacã sunt supuse la presiune înaltã. dezagregare, dar pentru aceasta este necesarã apa.
2. Umflarea în contact cu apa c. Cãldura de umectare
Probabil mult mai acceptat este cã mecanismul de acþiune S-a observat cã granulele de amidon expun proprietãþi
general pentru dezagregare este umflarea. uºoare exoterme, când sunt umectate, ca urmare a stresului
În acest mecanism, are importanþã viteza cu care se cauzat de expansiunea aerului din capilare. Aceastã expli-
produce umflarea. Pentru ca particulele sã se umfle, caþie este limitatã doar pentru unii dezagreganþi ºi nu se
acestea trebuie sã fie mici în matriþa comprimatului. poate aplica pentru dezagreganþii moderni.
În cazul în care, substanþa activã este insolubilã sau greu d. Mãrimea particulei
solubilã în apã ºi agentul de dezagregare dupã îmbibare Caracteristicile fizice ale dezagreganþilor, ca mãrimea
formeazã mucilagii uºor dispersabile, dezagregarea are particulei, au fost, de asemenea, la baza mecanismului de
loc rapid în toatã masa comprimatului, datoritã forþelor dezagregare (umectarea ºi captarea apei).
436 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Aceasta se aplicã tot la granulele de amidon. Astfel, natura ºi cantitatea agentului de dezagregare;
granulele de amidon relativ mari sunt dezagreganþi mai porozitatea comprimatului;
eficienþi decât cele fine. umiditatea comprimatului;
Aceastã comportare s-ar datora creºterii presiunii de presiunea aplicatã la comprimare;
umplere, care a condus la stabilirea unei corelaþii între forma comprimatului.
viteza de umplere ºi cantitatea de apã captatã. R. HUTTENRAUCH evidenþiazã unele proprietãþi pe
e. Structura molecularã a dezagregatului. În cazul ami- care trebuie sã le posede un bun dezagregant:
donului, format din amilozã ºi amilopectinã, se considerã hidrofilie puternicã;
cã responsabil de proprietãþile dezagregante este polimerul solubilitate scãzutã în apã;
liniar amilozã, iar fracþiunea de amilopectinã este, în comportament scãzut de formare a mucilagiilor în con-
primul rând, responsabilã de proprietãþile de aglutinare. tact cu apa;
De aceea, trebuie selectate anumite sorturi de amidon putere înaltã de aglutinare;
cu un conþinut de amiloz\ ºi amilopectinã adecvat, pentru capacitate de deformare plasticã;
a rezolva problemele de dizolvare/dezagregare ce pot ap\rea capacitate de formare a legãturilor de hidrogen;
la formularea comprimatelor. fluiditate ºi compresibilitate bunã.
Factorii care pot interveni în procesul dezagregãrii pot fi: În tabelul 20, sunt redaþi agenþii dezagreganþi utilizaþi
hidrofilia substanþei active; pentru comprimate.
solubilitatea substanþei active;
Tabelul 20. Agenþi dezagreganþi pentru comprimate (ARMSTRONG N.A. 2002)
Concentra]ia
Dezagregant în comprimat Denumire comercialã Proprietãþi
g%
1. Acid alginic 2-10
2. Alginat de sodiu 2,5-10 Manucol®
3. Amidon 2-10 cel mai frecvent, se utilizeazã amidonurile
de cartofi ºi porumb
4. Amidon, pregelatinizat 5-10 Lycatab®, Pre-Jel®, Pharma-Gel®,
Sepistab®, Starch 1500®, Starx 1500®
5. Amidon glicolat de sodiu 2-8 Explotab®, Primojel® superdezagregant
6. Carboximetilcelulozã calcicã 1-15 Nymcell®
7. Carboximetilcelulozã sodicã 1-5 Nymcell®
8. Celulozã, microcristalinã pânã la 10 Avicel®, Emcocel®, Vivacel® direct compresibilã, unele proprietãþi de
lubrifiere
9. Celulozã, pulbere 5-15 Solka-Floc®
10. Croscarmelozã sodicã 0,5-5 Ac_di_Sol®, Solutab® superdezagregant
11. Crospovidonã 2-5 Kollidon Cl®, Polyplasdone Xl® superdezagregant
12. Dioxid de carbon se formeazã in situ în comprimatele efer-
vescente
13. Docusat de sodiu 0,5-1 acþioneazã, mai întâi, ca agent umectant,
(Dodecilsulfosuccinat de sodiu) dar aceasta ajutã dezagregarea
14. Guma Guar 2-8
15. Glicincarbonat de sodiu
16. Hidroxipropilcelulozã, cu 5-25
grad mic de substituþie
17. Laurilsulfat de sodiu 0,5-2 Empicol® sursã de CO2 pentru comprimate efervescente;
acþioneazã ca umectant, dar ajutã ºi dez-
agregarea
18. Metilcelulozã 2-10
19. Polacrilin potasic 2-10 Amberlite IRP 88® rezinã schimbãtoare de cationi
20. Poloxamer 5-10
21. Polividonã 0,5-5 Kollidon®, Plasdone®
22. Silicat de aluminiu ºi magneziu 2-10 Veegum®
împreunã cu substanþele active, diluanþii ºi alþi excipienþi, de calciu sunt substanþe hidrofile, insolubile care însã se
înainte de granulare ºi a doua parte se amestecã cu lubri- îmbibã cu apa ºi-ºi mãresc volumul, contribuind la dez-
fiantul ºi se adaugã înainte de comprimare. Adãugat în agregarea comprimatelor în particule fine. Se adaugã
acest mod, amidonul îndeplineºte un rol dublu: intragranular, cât ºi extragranular. Pentru a mãri viteza de
partea adãugatã ca lubrifiant rupe comprimatul rapid, în îmbibare, se asociazã cu Aerosil sau CMCNa.
granule, în lichidul de dizolvare;
Amestecuri efervescente
amidonul amestecat cu substanþele active dezagregã gra-
Dezagreganþii, generatori de gaze, sunt recomandaþi, în
nulele în particule mici.
primul rând, pentru formularea comprimatelor eferves-
Amidonul, adãugat iniþial amestecului de pulberi, ca cente (solubile), dar pot fi folosiþi ºi în cazuri în care alþi
agent liant sub formã de mucilag, scade cu mult capaci- dezagreganþi nu asigurã o dezagregare rapidã. Acest tip de
tatea de dezagregare, fiind adãugat chiar ºi sub formã de dezagreganþi, de obicei, sunt un amestec de substanþe cu
pulbere. un caracter acid ºi sãruri uscate de carbonaþi, aflate în
Ca dezagregant, este preferabil amidonul solubil ºi ami- raporturi stoechiometrice. Se folosesc, de regulã, trei surse
donul de orez. Înainte de utilizare, de obicei, amidonul se de substanþe acide: acizi alimentari (citric, tartric, malic);
usucã la 45-50 °C, deoarece la temperaturi mai ridicate anhidride acide (anhidrinã succinicã), sãruri acide (dihidro-
îºi pierde, ireversibil, capacitatea de îmbibare cu apã. gen fosfat de sodiu, dihidrogen pirofosfat de disodiu) ºi
Amidonul are o capacitate slabã de umflare faþã de alþi bisulfit de sodiu (nu este potrivit pentru ingestie). Sursa
dezagreganþi ºi depinde de provenienþã: amidonul de grâu de carbonaþi include: carbonatul sau bicarbonatul de sodiu
se umflã cu 5%, amidonul de porumb cu 6% ºi amidonul sau de potasiu ºi recent recomandatã glicina-carbonat de
de cartofi cu 30%. Pentru substanþele hidrofobe, amidonul sodiu. Pentru realizarea efervescenþei, se poate utiliza ºi
se adaugã în proporþie de 5%, timp în care nu are loc peroxidul de magneziu care, cu apa, elibereazã oxigen.
gelificarea. Amidonul realizeazã un efect optim de dezagre- Cel mai utilizat sistem pentru comprimatele farmaceutice
gare în cazul în care particulele de amidon formeazã o este amestecul de acid citric ºi/sau tartric cu bicarbonatul
peliculã la suprafaþa granulatelor. Astfel, amidonul for- de sodiu. Se foloseºte acidul citric uscat în douã etape: la
meazã cu apa legãturi de hidrogen ºi contribuie la o 70 °C pânã la pierderea apei de cristalizare ºi la 130 °C
pãtrundere mai uºoarã a apei în capilarele comprimatului. pânã la sicitate. Acidul tartric este mai avantajos faþã de
În loc de amidonuri, se utilizeazã ca dezagreganþi o mare acidul citric, deoarece este mai puþin higroscopic, însã are
varietate de excipienþi (tabelul 20): veegum, agar-agar, o mai micã aciditate favorabilã/raport masã ºi este mai
bentonite, celuloza ºi derivaþi, bureþi naturali, rãºini costisitor; se recomandã pentru forme fizice dizolvate în
schimbãtoare de cationi, acid alginic, pectine, Smecta ºi apã caldã. Bicarbonatul de sodiu este cea mai recomandatã
materiale sintetice ca derivaþii polimetacrilici (de exem- sursã de carbonaþi, deoarece este uºor solubil, netoxic ºi
plu: Eudispres®, formaldehidcazeinã (de exemplu: Esma are un preþ de cost mic. Are cel mai înalt raport sodiu/
Spreng®) ºi polimerii ciclodextrinei. dioxid de carbon. Carbonatul sau bicarbonatul de potasiu
a-celuloza se foloseºte în produsele în care sodiul este contraindicat
Celuloza microcristalinã este pe larg folositã ca dezagre- sau ca supliment de potasiu. Acesta are o solubilitate mai
gant, datoritã caracteristicilor tehnologice performante. scãzutã ºi un timp de dezagregare mai lent decât sarea de
Proprietãþile de liant conferã comprimatelor rezistenþã sodiu. Nici carbonatul de sodiu ºi nici cel de potasiu nu
mecanicã suficientã. Cele mai utilizate în acest scop sunt pot fi presaþi direct ºi deoarece ei sunt prescriºi în cantitãþi
produsele comerciale Avicel PH 101® ºi Avicel PH 102®. O însemnate, se supun granulãrii. Glicina-carbonat de sodiu
altã a-celulozã nativã este celuloza microfinã Elcema® are o compresibilitate bunã, dar are un raport scãzut dioxid
care, de asemenea, posedã proprietãþi bune de dezagregant. de carbon/masã ºi nu formeazã o efervescenþã mare. Din
cauza cantitãþilor însemnate ºi compactibilitãþii scãzute,
Carboximetilceluloza sodicã cu grad înalt de polime- componentele efervescente se asociazã cu aglutinanþi ce
rizare formeazã o compactare puternicã, cel mai frecvent, cu
Douã caracteristici sunt importante pentru acest tip de hidrocoloizi, cum ar fi: amidonurile, gelatina, derivaþii
dezagregant. Gradul de substituþie care corespunde cu de celulozã. Însã cel mai recomandabil liant este poli-
numãrul mediu de grupe carboximetilice în anhidro- vidona care poate fi adãugatã ºi sub formã de pulbere,
glucozã ºi gradul de polimerizare care este numãrul de fiind solubilã în apã.
anhidroglucoze din molecula de carboximetilcelulozã. Fabricarea comprimatelor cu generatori de gaze, de
Preferabil este acel produs care posedã un grad înalt de regulã, cere condiþii de umiditate controlatã în spaþiile de
polimerizare cu un numãr mic de grupe carboximetilice. producþie (umiditate relativã sub 30%).
Este condiþia pentru insolubilitate în apã. Sunt comer-
cializate câteva produse: Nymcel® ZSB 16, Nymcel® ZSB Substanþe tensioactive
16: < 70% (partea solubilã în apã) ºi Nymcel® ZSB Substanþele tensioactive se folosesc ca dezagreganþi cu
10: < 18% (partea solubilã în apã). Asocierea acestor acþiune indirectã, contribuind la desfacerea unor com-
dezagreganþi cu substanþele active asigurã dezagregarea în primate ca urmare a favorizãrii pãtrunderii în comprimat
circa 5 minute. a apei, în mod deosebit, la formulele ce au componente
hidrofobe. Se folosesc: laurilsulfat de sodiu, lauril sulfat
Acidul alginic ºi derivaþii sãi de magneziu (nu sunt recomandate pentru uz intern), poli-
Alginatul de sodiu este solubil în apã ºi de aceea nu sorbaþi, stearat de trietanolaminã ºi altele. Umectarea este
poate fi folosit ca agent de dezagregare, atunci când este favorizatã de cantitãþi foarte mici de tensioactiv (0,1-0,2%).
nevoie de o dezagregare rapidã. Acidul alginic ºi alginatul Laurilsulfatul de sodiu în asociere cu amidonul este foarte
438 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
care conþin fosfat de calciu insolubil, comparativ cu acelea solubilitatea matriþei comprimatului;
care conþin b-lactozã solubilã în apã, care se vor dezagrega metoda de introducere a superdezagregantului în granule;
mai încet. efectul de recomprimare.
Acest proces se explicã printr-o valoare scãzutã a lui a. Mãrimea particulelor superdezagregantului
n, pentru sistemul ce conþine b-lactozã. Viteza ºi forþa de acþiune a dezagregantului pot fi depen-
Factori care influenþeazã acþiunea dezagregantã a dente de mãrimea particulelor acestuia; de exemplu, parti-
excipienþilor culele de amidon, cu mãrime relativ mare, sunt mai eficiente
În procesul de dezagregare produs de un superdezagregant, decât particulele cu mãrimi mici, aceasta probabil cã reþeaua
intervin urmãtorii factori: hidrofilã, continuu realizatã, este mai eficientã în cazul parti-
mãrimea particulelor dezagregantului; culelor; acest fapt a fost constatat ºi în cazul crospovidonei.
structura molecularã a dezagregantului; Pentru dezagreganþii care se umflã excesiv, efectul lor
efectul forþei de comprimare aplicate; poate fi explicat pe baza forþei dezvoltate (tabelul 21).
Tabelul 21. Efectul mãrimii particulei ºi al presiunii de comprimare asupra umflãrii
ºi timpului de dezagregare (AUSGBURGER L.L. 2002)
Amidonul de porumb, alginatul de calciu ºi sodiu, acidul prednisolon prin granulare, nu se observã nici o diferenþã,
alginic ºi alþi dezagreganþi produc o dezagregare mult mai indiferent dacã agentul dezagregant a fost introdus intra-,
rapidã dacã sunt adãugaþi extragranular. extragranular sau în ambele locuri.
În cazul altor superdezagreganþi, ca: PrimojelR, Ac Di Pentru amidonul de cartofi, s-a observat un efect de
SolR, Polyplasdone XLR, utilizaþi pentru comprimatele cu dezagregare mai mare intragranular, decât extragranular
(tabelul 22).
Tabelul 22. Efectul metodei de introducere a dezagregantului în granule,
asupra proprietãþilor comprimatelor
Rezistenþa la sfãrâmare
Timpul de dezagregare (s)
Dezagregantul (kg ?)
Intra Ambele Extra Intra Ambele Extra
Control 6,5 664
Primojel® 4% 5,3 5,0 5,8 38 41 49
Ac Di Sol® 4% 3,8 4,8 5,7 110 126 148
Nymcel zsd 16® 4% 4,0 4,3 6,5 499 540 488
Polyplasdone XL® 4% 5,8 6,0 6,1 31 40 43
Amidon de cartofi 20% 3,3 3,4 2,1 69 80 110
Efectul dezagregantului adãugat în granulat în diferite Se constatã o reducere a forþelor de umflare, dar nu existã
moduri poate fi influenþat ºi de alþi factori ca: tipul de o corelaþie cu timpul de dezagregare a comprimatelor.
aglutinant, de diluant, solubilitatea matriþei. Superdezagreganþii se clasificã în trei grupe, pe baza
Totuºi, o adãugare combinatã extragranular ºi intragranular structurii lor chimice (tabelul 23):
a dezagregantului poate conduce la o dezagregare optimã amidonuri modificate;
a comprimatului. celuloza modificatã;
polivinilpirolidona reticulatã.
f. Efectul reprelucrãrii
Efectul recomprimãrii unei matriþe de masã micro- La aceºtia se adaugã noi superdezagreganþi ca:
cristalinã umedã, ce conþine supradezagregant, asupra guma Gellan ºi xanthan SM®.
cineticii forþei de umflare are, de asemenea, importanþã.
Denumire
Tip structural Descriere
comercialã
1. Amidonuri modificate Explotab® grupele carboximetil introduc hidrofilia ºi
Amidon glicolat de sodiu Primojel® reticularea scade solubilitatea
Tablo®
2. Celuloza modificatã Ac Di Sol® carboximetilcelulozã sodicã care a fost reti-
Croscarmellose, NF Nymcel ZSX® culatã pentru ca materialul sã devinã inso-
Primellose® lubil
Solutab®
3. Polividona reticulatã Crospovidone M® PVP reticulatã; masa molecularã mare ºi
Kollidon CL® reticularea o transformã în material
Polyplasdone XL insolubil în apã
Se mai întâlneºte amidonul carboximetilat, sub denu- Tabelul 25. Unele caracteristici fizice ale Crospovidonei
mirea comercialã de Explotab® (Edward Mendell Co.),
Denumirea Mãrimea medie a Densitatea
având proprietãþi asemãnãtoare. Aceste amidonuri modi-
produsului particulelor (mm) (g/cc)
ficate, în prezenþa apei îºi mãresc volumul pânã la
200-300% faþã de 20-25% la amidonul obiºnuit. Polyplasdone XL 100 0.2
În ultimul timp, este comercializat un nou produs Polyplasdone XL-10 30 0.3
modificat al amidonului numit Sta RX 1500®, unde Polyplasdone INF-10 11 0.4
amidonul de porumb este modificat pe cale fizicã, prin
compactare în prezenþa apei. Conþine granule de amidon Caracteristici asemãnãtoare cu superdezagreganþii prezintã
de porumb intacte ºi particule gelatinizate. Particulele se ºi guma gellan ºi xanthan SM®, care sunt incluºi în aceastã
umflã considerabil în contact cu apa ºi pot cauza categorie.
hidrosolubilitatea. Acest dezagregant are ºi capacitãþi bune Guma Gellan: polizaharidã anionicã de tetrazaharide
de curgere, ceea ce îl face utilizabil în viitor. Un alt produs liniare, care derivã din Pseudomonas elodea. Prin adãugare
comercializat, obþinut pe aceeaºi cale, este Esma Farin®. de 4%, gumã Gellan în comprimatele de ibuprofen, acestea
se dezagregã în 4 minute, faþã de comprimatele fabricate
Celuloza modificatã cu amidon sau Avicel PH 102, la care timpul de dez-
Croscarmeloza sodicã (carboximetilceluloza sodicã agregare este >15 minute, dar comparabile cu tabletele
reticulatã) este o pulbere cu o curgere liberã, de culoare fabricate cu Explotab, AcDiSol ºi Kollidon CL, care se
albã cu o capacitate înaltã de absorbþie ºi de umflare. Se dezagregã în 4-7 minute.
umflã de 4-8 ori în mai puþin de 10 secunde. În stare brutã, Xanthan SM® este un nou derivat de Xanthan cu hidro-
particulele nu au proprietãþi de curgere bune, din cauza filie mare ºi tendinþã de gelificare micã. Comprimatele de
morfologiei fibroase, cu lungime variatã, pentru a creºte aspirinã cu 3% Xanthan SM se dezagregã în 10 minute.
curgerea, produsul se macinã. Mãrimea medie a particulelor
nu mai mult de 2% 200 mesh ºi nu mai mult de 10% 6.2.4. Agen]i antifric]ionali:
325 mesh, pH 5,9-7,0; gradul de substituire lubrifian]i, antiaderen]i [i glisan]i
0,63-0,85; substanþele solubile în apã nu mai mult de
5,5%; pierderi la uscare nu mai mult de 6%. Are acþiune Aceste trei clase de materiale, de obicei, se descriu împreunã,
capilarã înaltã, proprietãþi rapide de umflare, compatibilã deoarece au proprietãþi care se suprapun. Ele îndeplinesc
cu majoritatea substanþelor active ºi auxiliare, ºi cost mai multe funcþii în procesul de fabricare a comprimatelor:
scãzut de utilizare. Se recomandã în raport de 0,5-2,0%, reduc frecarea între particule (granule) ºi între pãrþile
dar poate fi folositã ºi pânã la 5%. Este în aceeaºi mãsurã laterale ale comprimatului ºi matriþã (lubrifianþi);
eficientã atât în comprimate solubile, cât ºi insolubile. previn aderenþa (lipirea) materialului de comprimat, de
Accelerezã procesul de dizolvare. Deoarece croscameleoza suprafaþa matriþelor ºi poansoanelor (antiaderenþi);
este cel mai eficient agent superdezagregat, se considerã favorizeazã evacuarea comprimatului din matriþã (glisanþi);
cã viteza, forþa ºi extinderea umflãrii au rol important în faciliteazã curgerea granulatului în matriþã (glisanþi)
dezagregare. Este comercializat sub denumirile: Solutab® tabelul 26.
(Blanver), AcDiSol® (FMX), Vivasol® (JRS). Tabelul 26. Agenþi antifricþionali utilizaþi pentru comprimate
(KOTKE M.K. 2002)
Polivinilpirolidona reticulatã (Crospovidona)
Crospovidona se prezintã ca agregate de particule. I. Lubrifianþi
Se prezintã ca agregate de particule mici topite Solubili Insolubili
împreunã, ceea ce le conferã o structurã spongioasã, cu Acid stearic
aparenþã poroasã înaltã. Reducerea mãrimii particulelor Ceruri
creºte aria suprafeþei pe unitatea de masã, dar scade Acid adipic Monostearat de gliceril
porozitatea interparticular ºi aspectul spongios. Este o Benzoat de sodiu Polmitostearat de gliceril
pulbere cu o curgere liberã, compresibilã, de culoare albã,
d, l Leucinã Parafinã
higroscopicã. Este un homopolimer sintetic al
Lauril sulfat de magneziu Parafinã lichidã
N-vinil-2-pirolidonei reticulate. Complet insolubilã în apã,
acizi, alcali ºi solvenþi organici. Se umflã ºi se disperseazã Lauril sulfat de sodiu Politetrafluoroetilen
repede în apã, dar nu formeazã gel, chiar dupã o expunere Polioxietilenglicol monostearat Stearilfumarat de sodiu
îndelungatã. Este inert chimic. Are capacitãþi de absorbþie PEG 400, 6000 ºi 8000 Sãruri de calciu, magneziu ºi
înalte, formând complecºi fizici reversibili cu diferite Triacetat de gliceril zinc ale acidului stearic
molecule, datoritã legãturilor chimice covalente: pH: Zaharozã monolaurat Ulei vegetal hidrogenat
5,0-8, 0 (sol 10%). Umiditatea (KARL-FISHER) £ 5,0%. Ulei de castor hidrogenat
Se foloseºte la prepararea comprimatelor prin granulare Talc
umedã, granulare uscatã ºi comprimare directã în raport II. Glisanþi III. Antiaderenþi
de 1-3%. Poate fi adãugatã la alþi dezagreganþi pentru a Amidon Cei mai mulþi lubrifianþi
regla gradul de gonflare. Crospovidona se umflã puþin, iar Carbonat de magneziu Amidon
dupã comprimare, revine rapid la limitele originale.
Dioxid de siliciu coloidal Talc
Captarea apei sau acþiunea capilarã este, de asemenea,
Silicat de calciu
consideratã nu un factor important al modului de acþiune
a PVP reticulate, ca dezagregant pentru comprimate. Talc
Unele caracteristici sunt prezentate în tabelul 25. Trisilicat de magneziu
442 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Concentraþia
Lubrifiant în comprimat Denumire comercialã Proprietãþi
g%
Acid fumaric 5 Insolubil în apã
Acid stearic 1-3 Insolubil în apã
Amidon 2-10 Lubrifiant moderat
Behenat de gliceril 0,5-4 Insolubil în apã
Laurilsulfat de magneziu 1-2 Solubil în apã la cald
Laurilsulfat de sodiu 1-2 Emicol®, Stearowet C® Solubil în apã; lubrifiant moderat, dar cu pro-
prietãþi de umectare bune, se asociazã cu stearaþi
Polietilenglicol 4000 sau 6000 2-5 Carbowax® Solubili în apã; efect moderat, denumiþi ºi
macrogoli
Polmitostearat de gliceril 0,5-5 Precirol® Insolubil în apã
Stearilfumarat de sodiu 0,5-2 Pruv® Uºor solubil în apã rece, solubil în apã caldã
Stearat de calciu 0,5-2 Insolubil în apã
Stearat de magneziu 0,25-5 Insolubil în apã; lubrifiant excelent, reduce
duritatea compr., prelungeºte dezagregarea ºi
timpul de dizolvare
Stearat de zinc 0,5-2 Insolubil în apã
Ulei vegetal hidrogenat 1-6 Lubritab®, Sterotex® Insolubil în apã; se asociazã cu talc
Talc 1-10 Insolubil în apã, dar hidrofil, lubrifiant moderat
pânã la 10%; peste aceastã concentraþie, poate avea efect Alþi glisanþi: aerosil 0,25%, silicoaluminat de sodiu
opus (de exemplu: proprietãþile de curgere pot fi înrãutãþite). 0,75%; dar aceºti agenþi pot capta umiditatea, ceea ce le
Talcul este, de asemenea, mult utilizat; el este ºi anti- scade proprietãþile de curgere.
aderent, pentru cã scade tendinþa materialului de a se lipi Recent au fost evaluaþi noi agenþi ca filosilicaþii:
de suprafaþa poansoanelor. smectite, paligorskite ºi sepiolite.
Se foloseºte în cantitate de maximum 5%, deoarece este În tabelul 29, sunt indicaþi glisanþii utilizaþi pentru
retardant al dizolvãrii, din cauza insolubilitãþii sale. fabricarea de comprimate.
Tabelul 29. Glisanþii utilizaþi pentru comprimate (ARMSTRONG N.A. 2002)
Conc. în
Agent glisant Denumire comercialã Proprietãþi
comprimat g%
Amidon 2-10
Carbonat de magneziu 1-3
Celulozã, pulbere 1-2 Elcema®, Solka-Floc®
Dioxid de siliciu, coloidal 0,05-0,5 Aerosil, Cab-O-Sil® Glisant excelent
Oxid de magneziu 1-3
Silicat de calciu 0,5-2
Silicat de magneziu 0,5-2
Talc 1-10 Insolubil în apã, dar nehidrofob (hidrofil)
III. Antiaderenþi fãrã miros sau cu miros slab caracteristic. Practic insolubil
Unele materiale aderã puternic de metalul din care sunt în apã ºi alcool. Indice de aciditate: 195-210. Pierdere
fabricate poansoanele ºi matriþele; aceasta conduce la prin uscare cel mult 5% (FR X). Este unul dintre cei mai
comprimate cu suprafeþe rugoase, efect numit de ciupire folosiþi lubrifianþi. Fiind o pulbere foarte finã, are den-
(engl. picking), ºi poate ap\rea în formulãrile cu umiditate sitatea de 0,25 g/cc. Se considerã cã stearatul de magneziu,
în exces. ca lubrifiant, are o acþiune marginalã, care este caracte-
Cei mai utilizaþi antiaderenþi sunt: amidonul ºi talcul. rizatã prin aderarea grupãrilor polare ale moleculei de
În continuare, sunt descriºi principalii agenþi antifricþio- peretele matriþei, iar lanþurile hidrocarbonate sunt orientate
nali utilizaþi pentru fabricarea comprimatelor. spre materialul de comprimat. Eficienþa este determinatã
de gradul de dispersie avansat al particulelor. Dupã cum a
Stearat de magneziu fost menþionat, cantitatea de stearat de magneziu în com-
Stearatul de magneziu conþine proporþii variabile de primat este limitatã (pânã la 1%), deoarece, datoritã carac-
palmitat de magneziu ºi de oleat de magneziu. Conþine cel terului hidrofob, prelungeºte timpul de dezagregare a com-
puþin 3,9% ºi cel mult 4,8% Mg, raportat la substanþa uscatã. primatelor ºi micºoreazã viteza de dizolvare a substanþei
Este o pulbere microcristalinã uºoarã, onctuoasã, albã, active.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 445
Abrevieri: ADI engl. acceptable daily intake (per kg poate fi redusã la o uscare lentã ºi la temperaturi joase ale
body weight) = cantitate de colorant acceptatã zilnic (pe granulatului ºi la o amestecare a granulelor pe parcursul
kg de masã corporalã); CI engl. Color index number of uscãrii.
1971 = indicele colorantului acceptat în 1971 (SUA); În ultimul timp, sunt recomandaþi aºa-numiþii inhibitori
DaC engl. Drug and Cosmetic Dyes (SUA); FD&C = ai migrãrii colorantului. De exemplu, pentru inhibarea
engl. Food, Drug and Cosmetic Dyes (SUA); FDA = migrãrii colorantului FD&C Blue 1 în lactozã, sunt folo-
engl. Food and Drug Administration (SUA). siþi: tragacanta (1%), gumã arabicã (3%), attapulgita
Colorantul se adaugã sub formã de pulbere, la celelalte (5%) ºi talcul (7%). Aceastã problemã apare mai frecvent
componente ale comprimatului ºi se amestecã pânã se obþine la coloranþii insolubili în apã. Pentru a înlãtura pãtarea
o masã omogenã. O altã cale este adãugarea colorantului comprimatelor, o parte din colorant poate fi adãugat în
la o parte din amestec, sub formã de soluþie alcoolicã sau lubrifiant sau alþi aditivi.
apoasã, care apoi se usucã ºi se omogenizeazã cu restul Intensitatea culorii este un factor primordial în obþinerea
materialului (se obþin coloraþii mai intense). O cale optimã unei colorãri de calitate, în mod special, pentru o uni-
poate fi ºi adãugarea colorantului în soluþia de aglutinant, formitate la toate loturile de comprimate. Aici intervine
folositã apoi la granularea umedã. Se mai recomandã sã se fenomenul de decolorare, mai ales din cauza acþiunii lumi-
foloseascã adsorbþia soluþiei de colorant pe pulberile de nii, cât ºi sub influenþa componentelor din comprimat.
amidon sau sulfat de calciu, cu o ulterioarã uscare ºi Pentru a mãri fotostabilitatea colorantului, se recomandã
amestecare cu restul componentelor. ca în formulãrile comprimatelor, sã se adauge absorbanþi
Pentru a facilita adãugarea colorantului în comprimate, de ultraviolet.
sunt recomandate seturi de produse din zahãr, colorate cores- Asupra intensitãþii culorii pot avea influenþa ºi alþi factori:
punzãtor, pentru comprimarea directã, cum ar fi, Di-Pac adsorbþia; variaþii de pH, care pot duce la apariþia dife-
(Amstar). ritelor nuanþe de culoare; oxidanþi; agenþi tensioactivi;
Destul de frecvent în timpul uscãrii granulelor, dupã temperaturi ridicate.
granularea umedã, are loc migrarea colorantului, care Pentru acoperirea comprimatelor, se preferã pigmenþii
conduce la o colorare neomogenã a granulelor. Dupã presare, care se adsorb pe hidroxid de aluminiu sau se disperseaz\
comprimatele capãtã un aspect marmorat, din cauza distri- în componenþa filmogenului.
buirii neuniforme a colorantului. Migrarea colorantului Unele proprietãþi ale pigmenþilor (lacurilor) ºi vopselelor
sunt prezentate în tabelul 32.
Tabelul 32. Diferenþe între pigmenþi ºi vopsele (Warner Jenkinson Pamphlet on Lake Pigments 1990)
aspartamul (Searle), de 250 ori mai dulce ca zahãrul, însã 6.2.8. Agen]i modificatori ai dizolv\rii
are un dezavantaj stabilitate scãzutã în prezenþa Aceste substanþe auxiliare se utilizeazã pentru formularea
umiditãþii. ºi fabricarea de comprimate cu eliminare modificatã
Principalii edulcoranþi sunt redaþi în tabelul 33. prelungitã ºi controlatã etc.
Tabelul 33. Agenþi edulcoranþi pentru comprimate Excipienþii care modificã dizolvarea substanþei active
pot fi: hidrofili, hidrofobi, dependenþi de pH sau alþi
În volumul de amestec Edulcoranþi puternici stimuli, surfactanþi.
Dextrozã (glucozã) Acesulfan de potasiu Ei pot fi adãugaþi în formulare fie sub formã solidã, fie
Lactozã ca lichid. Mecanismul lor de acþiune va fi deschis în cap.
Glicerinã Aspartam
XXXVII Forme farmaceutice cu eliberare modificatã.
Cei mai utilizaþi excipienþi pentru eliberarea controlatã
Glucozã lichidã
a substanþelor active sunt redaþi în tabelul 34.
Manitol Ciclamat de sodiu
Maltitol soluþie 6.2.9. Absorban]i
Sorbitol Zaharinã Unele formulãri de comprimate conþin mici cantitãþi de
Sucrozã (zahãr invertit) substanþe semisolide sau lichide. În acest caz, acestea
Xilitol Zaharinã sodicã trebuie sã fie adsorbite sau absorbite pe pulberi. În cazul
Zahãr în care în formulare nu existã un excipient cu rol de
transportor, trebuie sã se includã un absorbant.
Tabelul 34. Excipienþi utilizaþi pentru eliberarea controlatã
I Hidrofili II Hidrofobi
Acid acrilic Cearã de Carnauba
Acid acrilic derivaþi/esteri Cearã albã
Carboximetilceluloza sodicã (CMCNa) Monostearat de gliceril
Etilceluloza (EC) Polmitostearat de gliceril
Hidroxipropilceluloza (HPC) Parafinã
Hidroxipropilmetilceluloza (HPMC) Ulei vegetal hidrogenat
Metilceluloza (MC) III Dependenþi de pH
Poli (acid acrilic) (PAA) Acetoftalat de celulozã (AFC)
Poli (acid aminobutilglicolic) (PAGA) Ftalat de hidroxipropilmetilcelulozã (FHPMC)
Poli (coprolactona) (PCL) Poli (metacrilaþi)
Poli (acid lactic) (PLA) Poli (ftalat acetat de vinil) (PVAP)
Poli (acid lactic co-glicolic) (PLGA) ªelac
Poli (acetat de vinil) (PVAc) Zeinã
Poli (vinil alcool) (PVA) IV Surfactanþi
Poli (vinilpirolidonã) (Povidonã, PVP) Pluronici
Polietilenglicol (PEG)
Pentru substanþele uleioase, ca agenþi aromatizanþi sub Ca agenþi umectanþi se utilizeazã surfactanþii: cel mai
formã de uleiuri volatile, se utilizeazã oxid de magneziu utilizat fiind laurilsulfatul de sodiu 0,25%. Unii surfactanþi
sau carbonat de magneziu. Se mai pot folosi argile naturale ionici, care au sarcina opusã cu aceea a substanþei active
ca: bentonita, caolin, dar, în general, aceºtia reduc duri- au condus la o eliberare susþinutã.
tatea comprimatului ºi pot fi abrazivi. Se mai utilizeazã surfactanþii neionici ca 0,1% poli-
Un absorbant poate fi necesar dacã în formulare sunt sorbantul 80 (tween 80), care nu interacþioneazã cu mole-
componente higroscopice, mai ales dacã absorbþia umi- culele încãrcate cu sarcini electrice.
ditãþii produce o pulbere coezivã care nu va curge liber în
maºina de comprimat. În asemenea cazuri, se indicã utili- 6.2.11. Agen]i filmogeni
zarea dioxidului de siliciu.
O problemã aparte o constituie substanþele volatile care Comprimatele, ca ºi alte forme farmaceutice pot fi acoperite
se comprimã, de exemplu, nitroglicerina. Prin evaporare, cu diferiþi agenþi, pentru dirijarea eliberãrii substanþei active.
comprimatul are o activitate scãzutã. Acest efect poate fi Acoperirea se poate realiza cu un strat de zahãr (drajefiere)
redus cu agenþi de fixare ca PEG 400 sau 4000 în con- sau cu un film polimeric solubil sau insolubil în apã.
centraþie de 85%. De asemenea, poate fi utilizatã ºi poli- Acoperirea comprimatelor ºi excipienþii folosiþi vor fi
vidona reticulatã pentru aceastã substanþã. descriºi în cap. XXXVI, Farmaceutice solide acoperite.
Substanþele tampon au rolul de a proteja substanþa activã creºterea vitezei maºinilor de comprimat, care necesitã
contra variaþiilor de pH, în cursul depozitãrii fie pentru a pentru operare excipienþi cu o compresibilitate bunã ºi
reduce acþiunea iritantã la nivelul mucoaselor. Se utili- variaþii mici în greutate a comprimatelor;
zeazã: sãruri de calciu (carbonat, citrat, fosfat, gluconat), defecte ale unor excipienþi, ca de exemplu o compactare
citrat de sodiu, aminoacizi (glicocol). mai micã a celulozei microcristaline, dupã granularea
umedã, sensibilitatea la umiditate mare ºi o umplere
6.2.13. Agen]i antistatici dificilã a pâlniei ºi matriþei, ca rezultat al aglomerãrii;
lipsa unor excipienþi care se adreseazã unor pacienþi
Aceste substanþe auxiliare sunt necesare pentru a înlãtura
specifici ca aceea cu: diabet, hipertensiune, cu sensibi-
sau a micºora efectul sarcinilor electrostatice. Agenþii
litate pentru sorbitol ºi lactozã.
statici mãresc conductibilitatea ºi distrug câmpul electric
format de particulele solide încãrcare electric, prin Noile asocieri ale excipienþilor existenþi reprezintã o
procesul de pulverizare. opþiune interesantã pentru a îmbunãtãþi funcþionalitatea
Pulberile fine ºi foarte fine acumuleazã pe suprafaþa lor excipienþilor, din cauzã cã, în general, majoritatea formu-
o cantitate mare de energie. Forþele electrostatice sunt mai lãrilor de comprimate conþin excipienþi multipli.
numeroase pe particulele mai mici de 100 mm. Separarea Pentru a se obþine caracteristicile de funcþionalitate dorite
sarcinilor electrice se produce între materialul de mãcinat pot fi utilizate multiple asocieri ale excipienþilor existenþi.
ºi pãrþile metalice ale morii. Particulele solide, încãrcate Aceste considerente au condus la asocierea de excipienþi,
cu sarcini electrice de acelaºi semn se resping între ele ºi la nivel de subparticule, care s-au numit excipienþi coprocesaþi.
de aceea pulberea devine voluminoasã. Din contra, dacã La baza acestui concept, stã ingineria particulei, care
particulele solide sunt încãrcate cu sarcini electrice de semn implicã manipularea parametrilor particulei solide ca:
contrar se produce o aglomerare intensã a materialului formã, mãrime, distribuþia mãrimii ºi schimbãri simultane
solid. minore, care apar la nivel molecular, ca schimbãrile
Principalii agenþi antistatici sunt redaþi în tabelul 35. polimorfe ºi politipice.
Toþi aceºti parametri sunt transferaþi la schimbãrile de
Tabelul 35. Agenþii antistatici utilizaþi în comprimate nivel ale masei ca: proprietãþile de curgere, compresibi-
(STÃNESCU V. 1983)
litatea, sensibilitatea la umiditate ºi procesarea.
Agent antistatic Concentraþie % Substanþele solide sunt caracterizate de trei nivele ale
Aerosil 0,1-0,5
stãrii solide: nivelul molecular, nivelul de particulã ºi
nivelul de masã (volum).
Derivaþi de amoniu cuaternar 1
Aceste nivele sunt strâns legate unul de altul ºi schim-
Fosfat dicalcic 5 bãrile la un nivel se manifestã în alt nivel.
Lactozã 50 Nivelul molecular cuprinde aranjamentul moleculelor
Laurilsulfat de sodiu 1 individuale în reþeaua cristalinã ºi include fenomene ca:
Manitol 50 polimorfismul, pseudopolimorfismul ºi starea amorfã.
Polietilenglicol 400 monolaurat 0,1-0,5 Nivelul de particulã cuprinde proprietãþile particulelor
Polietilenglicol 400 monostearat 0,1-0,5 individuale de substanþã ca: formã, mãrime, aria supra-
feþei ºi porozitate.
Polietilenglicol 400 1
Nivelul de masã de substanþã, volum (engl. bulk) este
Talc 5-10
cuprins din ansamblul de particule ºi este caracterizat de
Stearat de magneziu 0,2-0,5 proprietãþile de curgere, compresibilitate ºi potenþial de
diluare, care sunt factori critici pentru performanþa unui
6.2.14. Excipien]i coprocesa]i excipient (fig. 31).
Întrepãtrunderea dintre cele trei nivele conduce la
Substanþele auxiliare pentru formularea ºi fabricarea dezvoltarea unor noi grade ºi noi asocieri ale excipienþilor
comprimatelor descrise anterior sunt substanþe unitare. existenþi.
Mai nou au fost obþinuþi ºi sunt disponibili pe piaþa Proprietãþile fundamentale de stare solidã ale particulei
farmaceuticã, un grup interesant de excipienþi direct compre- ca: morfologie, mãrimea particulei, forma, aria supra-
sibili, numiþi excipienþi coprocesaþi sau produse coprocesate. feþei, porozitatea ºi densitatea influenþeazã funcþionalitãþile
Aceºtia sunt preamestecuri de doi sau mai mulþi exci- excipientului: proprietãþile de curgere, compatibilitatea,
pienþi, fabricaþi prin procedee speciale ºi destinaþi unei potenþial de: diluare, de lubrifiere ºi de dezagregare.
comprimãri directe, care nu mai necesitã amestecarea cu De aceea, dezvoltarea unui excipient nou va începe cu
alþi excipienþi înainte de comprimare. designul particulei, care va avea funcþionalitãþile dorite.
Apariþia excipienþilor coprocesaþi s-a datorat dezvoltãrii Variind aranjamentul în reþeaua cristalinã, prin modi-
fabricãrii comprimatelor prin comprimare directã, cât ºi a ficarea parametrilor de cristalizare ºi uscare, se pot crea
maºinilor de comprimat cu vitezã înaltã. Aceste douã dezvol- particule cu proprietãþi fizice diferite.
tãri au crescut cererile privind funcþionalitatea excipienþilor În tabelul 36, se aratã cum ingineria particulei poate
cu referire la curgere ºi la proprietãþile de compresie. ajuta la obþinerea unor excipienþi cu funcþiile dorite.
Alþi factori care au condus la cercetarea de noi excipienþi Coprocesarea este bazatã pe un nou concept, de doi sau
sunt: mai mulþi excipienþi, care interacþioneazã, la nivelul de
creºterea popularitãþii procedeului de comprimare directã subparticulã ºi conduce la îmbunãtãþirea fucþionalitãþii
ºi a cererii pentru un excipient ideal cu rol diluant excipienþilor, cât ºi la mascarea proprietãþilor nedorite ale
liant, care sã înlocuiascã doi sau mai mulþi excipienþi; unor excipienþi individuali.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 449
Excipienþii coprocesaþi se preparã prin includerea unui evaluarea mãrimii particulei cerute pentru coprocesare;
excipient, în interiorul structurii particulei, altui excipient, aceasta este importantã dacã unul din componente este
utilizând procesul de couscare. Astfel, excipienþii copro- procesat în faza dispersantã; mãrimea particulei post-
cesaþi sunt un amestec fizic, simplu, de doi sau mai mulþi procesate depinde de mãrimea iniþialã a particulei;
excipienþi, amestecaþi la nivelul de particulã. Aceastã selectarea unui proces de uscare adecvat spray sau flash
metodã de fabricare a fost dezvoltatã din 1980, prin intro- drying;
ducerea produsului coprocesat de celulozã microcristalinã optimizarea procesului, deoarece aceasta contribuie la
ºi carbonat de calciu, urmatã de Cellactozã (Meggle funcþionalitãþi variate (fig. 32).
Corporation, Wasserburg, Germania).
În 1990, s-a fabricat produsul de coprocesare dintre
celulozã ºi lactozã.
Excipienþii coprocesaþi conduc la formarea de granule
cu proprietãþi superioare, comparativ cu amestecurile
fizice, ale excipienþilor individuali.
Ei au fost dezvoltaþi iniþial, pentru a îmbunãtãþi pro-
prietãþile de curgere, compresibilitate, potenþial de dez-
agregare ºi a proprietãþilor de diluant-liant.
De exemplu, dacã o substanþã utilizatã ca diluant-liant
are proprietãþi de dezagregare slabe, ea este coprocesatã
cu un alt excipient, cu proprietãþi de umectare bune ºi cu
porozitate înaltã, atribute care vor creºte captarea apei,
deci va creºte ºi dezagregarea comprimatelor.
Procesul de dezvoltare a excipienþilor coprocesaþi include
urmãtoarele etape:
identificarea grupului de excipienþi ce vor fi coprocesaþi,
pentru a avea caracteristicile de funcþionalitate dorite; Fig. 32. Reprezentarea schematic\ a metodei de coprocesare
selectarea proporþiilor de excipienþi variaþi ce se vor asocia; (BANSAL A.R. 2004)
450 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Denumire
Excipienþi coprocesaþi Fabricant Proprietãþi
comercialã
Fructozã, amidon pregelatinizat Advantose FS DMV Veghel Compresibilitate înaltã
Celulozã microcristalinã (MCC), gumã guar Avicel CE-15 FMC Mai puþin nisipos, gust slab de cretã, senzaþie
Corporation cremoasã în gurã, în general îmbunãtãþeºte
palatabilitatea
Lactozã, 25% celulozã Cellactose Meggle, GmbH Compresibilitate înaltã, gust bun în gurã,
Germany comprimare bunã la preþ de cost mic
Sucrozã (zahãr invertit), 3% dextrinã Di Pac Direct compresibil
Carbonat de calciu, sorbitol ForMaxx Merck Distribuþie controlatã a mãrimii particulelor
a-lactozã monohidrat, 3,2% Kollidon 30 Ludipress BASF AG Grad mic de higroscopie, curgere bunã,
(PVP), Kollidon CL (crosporidonã) Ludwigshafen, duritatea independentã de viteza maºinii
Germany
Celulozã microcristalinã (MCC), carrageenan Lustre Clar FMC Îmbunãtãþeºte palatabilitatea, aspect cremos
Corporation
Celulozã microcristalinã (MCC), a-lactozã Microcelac Meggle, GmbH, Se utilizeazã în dozã mare în formulãri de cp.
monohidrat Germany cu s.m cu curgere micã
95% b-lactozã Pharmatose DCL DMV Veghel Compresibilitate înaltã puþin sensibilã la lubri-
5% lactitol fiant
Celulozã microcristalinã (MCC), dioxid de ProSolv SMCC Penwest Curgere bunã, reduce sensibilitatea la
siliciu coloidal (silicified micro- Pharmaceuticals granulare umedã, o mai bunã duritate a cp,
crystalline Company reduce fiabilitatea
cellulose
85% a-lactozã MH Starlac Roquette Curgere bunã
15%amidon de porumb nativ
formulations of different tablet ability. Drug Dev. Ind. 30. Fassihi A.R., Kanfer I.: Compression characteristics of
Pharm., 1997, 23, 8, pp. 791-808. polymer in tablets formulation. of compressibility 5th. In
12. Bernabe I., Di Martino P., Joiris E., Guyot-Hermann A.M., Pharm. Tech. Conference, Harrogate, England 1986, vol
Conflant P., Drache M., Venaker-Trublin F.: An attempt II, pp. 222.
at explaining the variability of the compression capacity of 31. Femi-Oyewo M. N, Odunsi M.O.: Investigation on the
lactose. Pharm. Technol. Eur. 1997, 9, 1, pp. 42-50. use of dried gel from Cesalpina pulcherina as binder for
13. Bolchius G.K., Chowdan Z.T.: Materials for direct com- sulphadimidine tablet. J. Pharm. Sci. Pharm. Prac., 1997,
paction, in Pharmaceutical Powder Compaction Technology, 3, 4, pp. 9-12.
Alderborn G., Nystrom C., Ed. M. Dekker Inc., New 32. Freitag F., Kleinebudde P.: Effect of dry granulation on
York, 1996, pp. 419-500. the tabletting behaviour of inorganic materials: magnesium
14. Bolhuis G.W.: Materials for direct compaction. In Alderbon carbonate. Proc. 4th World Meeting/ADRITELFAPV/
lderboer G., Nyström C., eds. Pharmaceutical Powder APGI, 8-11 april, Florence, 2002, pp. 235-236.
Compaction Technology. New York, Marcel Dekker, Inc., 33. Friedrich J., Steffens K.J.: Magnesium stearate of plantry
1996, pp. 419-478. versus animal origin: physical parameters. Proc. 3rd World
15. Bonferoni M.C., Rossi S., Ferrari F., Bertoni M., Caramella Meeting APV/APGI, 3-5 April, Berlin, 2000, pp. 43-44.
C.: A study of the three hydroxymethylcellulose substitution 34. Garekani H. A., Ford J. L., Rubinstein M. N., Crystal
types: effect of particle size and shape on hydrophilic matrix habit modifications of paracetamol and their tabletting
performances, STP Pharma Sci. 1996, 6, 4, pp. 277-284. characteristics. 15th Pharm. Technol. Conference, Oxford,
16. Caramella C. M., Colombo P., Conte V., Ferrari F., march 19th-25st, 1996, vol. 2, pp. 365-388.
Gazzaniga A.: La Manna A., Peppas N.A.: Physical 35. Gauthier H., Nicolazo C., Brandoj M., Daculsi G., Merle C.:
analysis of the phenomen of tablet disintegration. Int. J. Compactibility study of calcium phosphate biomaterials.
Pharm. 1988, 44, pp. 177-186. Proc. 4th World Meeting ADRITELF/APV/APGI, 8-11 april,
17. Carlstensen J.T., Ertell L.: Physical and chemical Florence, 2002, pp. 267-268.
properties of calcium phosphates for solid-state pharma- 36. Goto K.: Pharmaceutical evaluation of multipurpose exci-
ceutical formulations. Proc. 5th Int. Conf. Pharm. Technol., pients for direct compressed tablet manufacture: compa-
Paris, 30 May-1 June 1989, aPGI, vol. IV, pp. 306-314. risons of the capability of multipurpose excipients with those
18. Chen C.R., Lin J.H., Cho S.L., Yen S.Y., Wu H. L.: in general use. Drug Dev. Ind. Pharm. 1999, 25 pp. 869-875
Investigation on the dissolution difference between acidic 37. Grummel A., Steffens K.J.: Physical parameters of stearic
and neutral media of acetaminophen tablets containing acid as tablet excipients. Proc. 3rd World Meeting APV/
super disintegrant and a soluble excipient. Chem. Pharm. APGI, 3-5 april, Berlin, 2000, pp. 35-36.
Bull. 1997, 45, pp. 509-512. 38. Grummel A., Steftens K.J.: Physical parameters of stearic
19. Chitnis A., Malshe L.: Bioadhesive plymers synthesis. acid as tablet excipient. Proc. 3rd World Meeting APV/
Evaluation and application in controlled release tablets. APGI, 3-6 april, Berlin, 2000, pp. 35-36.
Drug Dev. Ind. Pharm. 2001, 17, 6, pp. 879-892. 39. Guo J.-H., et al.: Binder evaluation of fine particle size
20. Christmundsottir T., Ingvarsdotir K., Saemunosdotir G.: hydroxypropylcellulose for roller compaction technology.
Chitson matrix tablets the influence of excipients on drug AAPS Pharm. Sci. Supplement, 1998, 1, 5-81.
release. Drug. Dev. Ind. Pharm. 1995, 21(19), pp. 1591-1598. 40. Gustafsson G., Lenholm H., Bonferoni M.C., Caramella C.,
21. Conflant P., Barthelemy C., Guyot-Hermann A.M., Guyot J.C., Nystrom C.: Structure property relationships of hydroxy-
Semmoud A.: What is behind the marketed tricalcium propyl methylcellulose powders. Proc. 3rd World Meeting
phosphate?, STP Pharma Sci. 1997, 7, 4, pp. 282-288. APV/APGI, 3-5 april, Berlin, 2000, pp. 15-16.
22. Corrigan O.I., Healy A.M.: Surfactants in pharmaceutical 41. Habib Y., Ausburger L., Reier G., Wheatley T., Shangraw R.:
products and systems, in: Swarbrick J., Boylan J.C. Dilution potential: a new perspective. Pharm Dev Technol.,
Enciclopedia of Pharmaceutical Technology, Ed. M Dekker 1996, 1-2, pp. 205-212.
Inc, New York, 2002, vol. 3, pp. 2639-2653. 42. Hellemann M., Abberger TH., Burger A.: Modification III
23. Desai R.P., Neau S.I., Johnston T.P.: Fine particle ethylce- of D-manitol is best for tabletting. Proc. 3rd World Meeting
lulose as tablet binder in direct compression, immediate release APV/APGI, 3-6 april, Berlin, 2000, pp. 39-40.
tablets. Drug Dev. Ind. Pharm., 2001, 27, 7, pp. 633-641. 43. Jacques J., Staub C., Marquet I., Crebassa C., Buri P.:
24. Doldan C., Souto C., Concneiro A., Martinez-Pacheco R.: Human buccal absorbtion of codeine phosphate from a bio-
Dicalcium phosphate dihydrate and anhidrous dicalcium adhesive drug delivery device. STP Pharma Sci. 1997, 7, 4,
phosphate for direct compression, a comparative study. pp. 289-294.
Int. J. Pharm, 1995, 124, 1, pp. 69-73. 44. Khattab I.; Menon A., Sakr A.: Effect of mode of incorpo-
25. Edge S., Steele D.M., Tobyn M.J., Chen A., Staniforth J.N.: ration of disintegrants on the characteristics of fluid-bed
Compactibility of microcrystalline celulose/silicon dioxide wet-granulation tablets. J. Pharm. Pharmacol. 1993, 45,
composites. Proc. 3rd World Meeting APV/APGI, 3-5 pp. 687-691.
april, Berlin, 2000, pp. 13-14. 45. Kottke M.K., Rudnic E.M.: Tablet Dosage Forms, ch10,
26. Eilbracht M., Steffens K.J.: Direct compression characteristics in: Banker G.S., Rhodes C.T-Modern Pharmaceutics,
of a new form of granulated manitol. Proc. 3rd World Meeting Ed. M. Dekker Inc. New York, 2002, pp. 287-333.
APV/APGI, 3-5 april, Berlin, 2000, pp. 11-12. 46. Krumme M. Schwabe L., Fromming K.H.: Development
27. Eissens A.C., Bolhuis G.K.: DC Calcium lactate, a new of computerised procedures for the characterisation of the
filler-binder for direct compaction of tablets. Proc. 4th tableting properties with eccentric machines: extended Heckel
World Meeting ADRITELF/APGI/APV Florence, 8-11 april, analysis. Eur.J.Pharm Biopharm, 2000, 49, pp. 475-482.
2002, pp. 163-164. 47. Landin M., Martinez-Pacheco R., Gomez-Amoza J.L.,
28. Fassihi A.R., Hydrogel: A novel disintegrant in tablet Souto C., Concheiro S., Rowe R. C.: The effect of country
formulation J. Pharm Pharmacol, 1987, p.129. of origin on the properties of dicalcium phosphate dehydrate
powder. Int. J. Pharm. 1994, 103, pp. 9-18.
29. Fassihi A.R., Kanfer I.: Chapter 16: The effect of com-
48. Le Hir A.: Pharmacie Galénique 7ème ed., Masson, Paris,
pressibility and powder flow properties on tablet weight
1997, pp. 237-254.
variation; in Pharmaceutical Technology. Tabletting
49. Lefèvre P., Häusler O.: Evaluation of a new partially pre-
Technology, M.H. Rubinstein, John Wiley & Sons, UK,
gelatinesed maize starch as a multipurpose excipient. Proc.
1987, pp. 189-202.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 453
3rd World Meeting APV/APGI, 3-6 april, Berlin, 2000, 69. Skinner G.W. et al.; The evaluation of fine-particle hydroxy-
pp. 57-58. propylcellulose as a roller compaction binder in pharma-
50. Loftesson T., Brewster M.E.: Cyclodextrins as pharmaceutical ceutical applications. Drug Dev. Ind. Pharm. 1999, 25,
excipients. Pharm. Technol. Eur. 1997, 9, 5, pp. 26-34. 10, pp. 1121-1128.
51. Luangtana M., Castellani P.L., Colombo P., Dinarwand R., 70. Stanescu V., Savopol E.: Substan]e auxiliare farmaceutice,
Fell J.T., Santi P.: The role of band weakening by liquids Ed. Medicala, Bucureoti, 1969.
in the disintegration of tablets. Eur. J. Pharm. Biopharm. 71. St\nescu V.: Comprimate farmaceutice, Ed. Medical\,
1992, 38, pp. 169-171. Bucure[ti, 1972.
52. Mattsson S., Sundell S., Nyström C.: Binder properties of 72. St\nescu V.: Tehnica farmaceutic\, Ed. Medical\,
importance for the compactibility and disintegration of Bucure[ti, 1983.
directly compressed tablets. Proc. 3rd World Meeting APV/ 73. Steffens K.J., Koglin J.: The magnesium stearate problem.
APGI, 3-6 april, Berlin, 2000, pp. 117-118. Manufact. Chemist, Morgan Grampian, London, 1993,
53. Mihranyan A., Stromme M., Ragnar E.K.: A new excipient pp. 118-125.
for direct compression tablet. Proc. 4th World Meeting 74. Steffens K.J.: Funktionalität und qualität von hilfstoffen
Adritelf/APV/APGI, 8-11 april, Florence, 2002, pp. 211-212. für feste aszneiformen, APV-Kurs No. 351, nov. 1998,
54. Moreton R.C.: Tablet excipients to the year 2001: a look Darmstadt, Germany.
into the crystall ball. Drug Dev: Ind. Pharm. 1996, 22, 1, 75. Steinberg M., Blecher L., Mercill A.: From inactive ingre-
pp. 11-23. dients to pharmaceutical excipients. Pharm. Technol. 2001,
55. Munoz E., Ferrero C., Munoz-Ruiz A., Velasco M.V., 25, 7, pp. 62-64.
Jimenez-Castellanos M.R.: Effect of Explotab on the tablet 76. Takami K., Machimura H., Takado K., Inagaki M.: Novel
ability of a poorly soluble drug. Drug Dev. Ind. Pharm. preparation of free flowing sterically granulated dibasic
1998, 24, pp. 785-791. calcium phosphate anhydrous for direct tabletting. Chem.
56. Nash R.A.: Cyclodextrins in: Wade A., Weller P.J., Eds. Farm. Bull. 1996, 44, 4, pp. 868-860.
Handbook of Pharmaceutical Excipients 2nd ed., Pharma- 77. Tromelin A., Hautbout G., Pourcelot Y.: Use of fractal
ceutical Press, London, 1994, pp. 145-148. geometry to dissolution study of sweetened excipient. Proc.
57. Obiorah B.A.: Effects of Nigerian chalk on the characte- 3rd World Meeting APV/APGI, 3-5 April, Berlin, 2000,
ristics of compressed tablets. Nig J Pharm., 1980, 11, pp. 66-70. pp. 49-50.
58. Oladimeji O.O., Ifudu N.D., Ojo A.: Evaluation of kaolin 78. Tsai T., Wu J.S., Ho HO, Sheu M.T.: Modification of
powder as a lubricant in tabletting. J. Pharm. Sci. Pharm. physical characteristics of microcrystalline cellulose by
Prac., 1997, 3, 1, pp. 13-16. codrying with P-cyclodextrins, J. Pharm Sci., 1998, 87, 1,
59. Onyekweli A.O.. Binding disintegrant properties of a local pp. 117-122.
starch obtained from Musa sapientum Nig. J. Appl. Sci. 79. Van der Voort Maarschalk K., Bolhuis G.K.: Improving
1985, 3, 1, pp. 33-43. properties of materials for direct compaction, Part I. Pharm.
60. Pollok D.K., Sheskey P.J.: Micronized ethylcellulose Technol. Eur. 1998, 10, 9, pp. 30-35.
opportunities in direct compression controlled-release 80. Wade A., Weller P.J.: Handbook of Pharmaceutical Exci-
tablets. Pharm. Technol. Eur. 1997, 9, 1, pp. 26-36. pients. 2nd ed. Washington, DC: American Pharmaceutical
61. Riepma K.A., Lerk C.F., De Boer A.H., Bolhuis G. K., Association, 1994.
Küssendrager K.D.: Consolidation and compaction of 81. Wagner K.G., Dresseler J.A.: A Corn-starch/a-lactose
powder mixtures. I. Binary mixtures of same particle size monohydrate compound as a directly compressible excipient.
fractions of different types of crystalline lactose. Int. J. Pharm. Technol. Eur. 2003, 15, 3, pp. 33-40.
Pharm. 1990, 66, pp. 47-52. 82. Washburn E.W.: The dynamic of capillary flow. Phys.
62. Rizk S., Barthelemy C., Duru C., Guyot-Hermann A.M.: Rev. 1921, 17, pp. 273-283.
Investigation on a new modified USP Xanthan with 83. *** Ac Di SolR, electronic date, www.avicel.com. FMC.
tablet-disintegrated properties. Drug Dev. Ind. Pharm. 84. *** AdvantoseR 100 Maltose Powder for Direct Compres-
1997, 23, pp. 19-26. sion Technical Bulletin, 104/2002, SPI, Pharma Group.
63. Rudnic E. M., Schwartez J.B.: Oral solid dosage forms, 85. *** Cal-CarbR, Calcium carbonate Granulation Product,
cp 45, in: The Science and Practice of Pharmacy, 21st Bulletin Rev. 6/1995, CHR Hansen.
ed Lippincott, Williams and Wilkins, Philadelphia, 2005, 86. *** Di-PacR, compressible Sugar, NF Product Brochure
pp. 889-918. 10/1998, Tate and Lyle North American Sugar Inc.
64. Scattergood L., Cunningham C.: Evaluation of a partially 87. *** Direct Compression Brochure, Cerestar, 2003
pregelatinized starch in comparison with superdisintegrants 88. *** FlowlacR 100 Technical Brochure, Meggle, GmbH,
in a direct-compression hydrochlorothizide formulation. 1999.
Proc. 3rd World Meeting APV/APGI, 3-5 april, Berlin, 89. *** Handbook of Pharmaceutical Excipients; 2nd Ed;
2000, pp. 51-52. American Pharmaceutical Association, Washington DC.,
65. Schlack H., Bauer-Brandl A., Schubert S., Becker D.: 1994, pp. 141-144; pp. 462-466.
Fujicalin®, a direct compressible calcium phosphate. Proc. 90. *** Lactose monohydrat-Technical Procedure, Meggle,
3rd World Meeting APV/APGI, 3-5 April, Berlin, 2000, GmbH, 1999.
pp. 45-46. 91. *** LudipressR a new direct tabletting auxiliary, Technical
66. Schmidt P.C., Herzog R.: Calcium phosphate in pharma- Bulletin, Basf, Ludwigshafen, Germany, 1993.
ceutical tabletting. I: Physico-pharmaceutical properties. 92. *** MaltrinR Maltodextrins and Corn Syroup Solids for
Pharm. World and Sci. 1993, 15, pp. 105-115. Pharmaceuticals, 1998, Grain Processing Corporation.
67. Schmitd P.C., Herzog R.: Calcium phosphates in pharma- 93. *** MannogenR, Mannitol Technical Bulletin 112, 2002,
ceutical tabletting. II. Comparison of tabletting properties. SPI Pharma Group.
Pharm. World and Sci. 1993, 15, 3, pp. 116-122. 94. *** Nu-TabR, Compressible Sugar, NF Product Brochure
68. Shilieout G., Arnold K.: The mechanical properties of micro- Rev., 4/1999, CHR Hansen.
crystaline cellulose with different degree of polymerization. 95. *** PharmacelR 101, 102, 105, 112, 200, Microcrystalline
Proc. 3rd World Meeting APV/APGI, 3-6 april, Berlin, cellulose, Product Bulletin, March, 1996, DMW Interna-
2000, pp. 93-94. tional, Pharma, The Netherlands.
454 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
96. *** PharmatoseR 50M, 80M, 90M, 100M, 110M, 7.2. Echipamente de produc]ie
125M-Lactose monohydrate NF-Crystalline, Product
Bulletin Rev. 4/1999, CHR Hansen. Spaþiile de producþie sunt divizate în compartimente în
97. *** Pharmatose R DCL 11, Lactose Monohydrate funcþie de fazele procesului tehnologic. Fiecare compartiment
NF-spray Dried, Product Bulletin Rev. 4/1999, CHR este dotat cu echipamentul de producþie necesar
Hansen. desfãºurãrii operaþiei farmaceutice:
98. *** PolyplasdoneR, Crospovidone NF, Technical Profile, sisteme de manipulare ºi transport pentru materiile
ISP, 2002. prime ºi materiale de ambalare;
99. *** Preformulate/Lactoserev 09/14/2002. aparate de pulverizare, cernere, amestecare, instalaþii
100. *** SolutabR, Technical Brochure, Blanver, 2002. de uscare;
101. *** Sugar TabR, Compressible Sugar, NF Technical
Bulletin, May 2002, Penwest.
aparate de granulare ºi comprimare;
102. *** Tablettose R 70/80-Technical Brochure, Meggle, dispozitive de ambalare a comprimatelor etc.
GmbH., 2004. Diferitele tipuri de aparate utilizate pentru uscarea, pulve-
103. *** Tablor, Technical Brochure, Blanver, 2000. rizarea, cernerea, omogenizarea ºi amestecarea pulberilor,
104. *** Vivastarr, Technical Brochure, J. Rettenmaier and respectiv granularea au fost descrise în cap. XXXII [i
Sohne, GmbH, 1999. XXXIV, Pulberi ºi Granule.
În continuare, vor fi descrise maºinile de comprimare.
7. Tehnologia de fabricare 7.2.1. Ma[ina de comprimat piese componente
Comprimatele reprezintã forma farmaceuticã cea mai mult Aºa cum s-a menþionat, comprimarea este un proces fizic,
utilizatã, datoritã avantajelor oferite de fabricare ºi faci- în care un volum de particule solide este supus unor forþe
litate de administrare. opuse, dirijate de la exterior cãtre interior, prin interme-
Fabricarea comprimatelor este însã un proces complex, diul unor poansoane, în urma cãrora amestecul îºi micºo-
deoarece nu toate materiile prime prezintã proprietãþi reazã volumul ºi se transformã într-un corp compact, ce ia
fizico-mecanice necesare pentru a putea fi comprimate forma matriþei, în care s-a efectuat operaþia de presare.
Astfel, caracteristicile comprimatelor vor depinde de:
direct, de aceea este necesar un pretratament al acestora
proprietãþile fizico-chimice ale substanþelor active ºi ale
ºi/sau adãugarea de substanþe auxiliare adecvate în formu-
substanþelor auxiliare;
lare, pentru a transforma masa de particule, într-o masã
operaþiile farmaceutice anterioare la care au fost supuse
cu porozitate scãzutã ºi cu rezistenþã mecanicã. Comprima-
materialele;
tele sunt produse solide, compacte ºi fiecare reprezintã o caracteristicile ºi tipul maºinii de comprimat.
dozã micã, formatã din una sau mai multe substanþe active,
care se obþin prin comprimarea unor volume uniforme de La prima maºinã de comprimat inventatã, comprimarea
particule. se efectua prin intermediul unui dispozitiv manual simplu,
Comprimatele reprezintã una din formele farmaceutice constituit dintr-un cilindru metalic vertical, în care se
introducea cantitatea de substanþã de comprimat, iar
industriale pentru care tehnologia de fabricare s-a dezvol-
presarea se efectua cu un singur poanson, care acþiona de
tat în scurt timp, foarte rapid, ºi producþia lor a crescut
sus în jos, prin lovire.
considerabil, deoarece sunt uºor de produs la scarã industri-
Astãzi, s-a ajuns la diferite tipuri de maºini de comprimat
alã, cu un randament mare, nemaiîntâlnit la nici o altã
automate, mult perfecþionate, care au un randament mare.
formã farmaceuticã. Astfel, o maºinã de comprimat rota- Piesele principale ale unei maºini de comprimat sunt:
tivã poate produce 1.000-2.000 comprimate/minut, dato- 1. matriþa spaþiul în care granulele sau amestecul de pulberi
ritã vitezei mari de fabricare. se comprimã; este fabricatã din oþel inoxidabil rezistent
ºi are formã cilindricã, cu diametrul asemãnãtor com-
7.1. Spa]ii de produc]ie primatelor;
Fabricarea comprimatelor se efectueazã în spaþii de pro- 2. poansoanele unul inferior, care delimiteazã în jos,
spaþiul de umplere ºi unul superior care se introduce în
ducþie destinate numai acestei forme farmaceutice. Spaþiile
matriþã ºi preseazã materialul existent în spaþiul format
de producþie trebuie sã corespundã cerinþelor din ghidul
de pereþii matriþei ºi poansonul inferior. Poansoanele
de: Bunã practicã de fabricaþie; acestea sunt construite
sunt fabricate tot din oþel inoxidabil rezistent ºi trebuie
ºi compartimentate pe fazele de lucru: uscare, pulverizare,
sã prezinte suprafeþele perfect lucioase, pentru a nu per-
cernere, amestecare ºi omogenizare, granulare, compri- mite aderarea, lipirea pulberii sau granulelor. Cele douã
mare, condiþionare-ambalare, depozitare ºi expediþie, poansoane exercitã presiunea ºi realizeazã comprimatul.
controlul calitãþii. 3. pâlnia de umplere sau de alimentare, distribuitor, papuc,
Ca ºi la fabricarea pulberilor, zonele de producþie trebuie sabot este un recipient de formã cilindricã, în formã de
sã fie prevãzute cu sisteme de desprãfuire, iar operatorii pâlnie metalicã, în care se introduce amestecul de pulberi
sã fie echipaþi adecvat, pentru a nu inhala particulele de sau granulele ce urmeazã sã fie comprimate, prevãzutã
pulbere cedate în atmosferã (mai ales, de substanþele cu o talpã ce alunecã înainte ºi se opreºte deasupra
puternic active, toxice ºi stupefiante). matriþei; prin deplasarea ei pe placa matriþei, va umple
Comprimatele cu antibiotice ºi alte substanþe bioactive matriþa cu material ºi, totodatã, va împinge pe o bandã
care necesitã condiþii aseptice se vor fabrica în spaþii de evacuare comprimatul format la presarea anterioarã.
sterile, separate. Forma matriþei determinã forma comprimatului ºi dis-
Schema spaþiilor de producþie, compartimentate pe tanþa dintre poansoane, la punctul de compresie maximã,
fazele de lucru este redatã în fig. 33. determinã grosimea comprimatului.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE
Fig. 33. Schema spaþiilor de producþie pentru comprimate; A-H intrãri ºi ieºiri din spaþiile de producþie
455
456 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Feþele comprimatului sunt plate sau convexe, în funcþie cât creºte cantitatea lor, creºte rezistenþa mecanicã a
de forma poansoanelor. Poansonul inferior se miºcã în sus utilajului, dar timpul de fabricare ºi preþul sunt crescute.
ºi în jos în matriþã. Poansonul superior coboarã în matriþã, Nivelul mediu de uzurã (prin abraziune) între poansoane
pãtrunde în aceasta ºi aplicã forþa de comprimare, apoi se ºi matriþe la un acelaºi tip de oþel este de la 2 la 4, adicã
retrage ºi permite ejecþia comprimatului de cãtre poan- matriþele se uzeazã de douã ori mai repede decât capetele
sonul inferior care urcã. poansoanelor.
Utilizarea forþei celor douã poansoane este necesarã în Poansonul este format din trei pãrþi:
douã faze ale procesului de comprimare: capul poansonului, care este în contact cu galetul de
pentru presarea masei solide ºi formarea compactului; comprimare (orificiul, alveola din matriþã, compar-
pentru evacuarea comprimatului din matriþã. timent de comprimare).
Poansoanele ºi matriþele sunt fabricate din diferite tipuri Acesta prezintã un profil accentuat, ca sã poatã pãtrunde
de oþel inoxidabil care se aleg fie pentru a opune rezistenþã în came ºi galet. El este uºor de demontat. Capul este
la rupere, fie la frecare. De obicei, rezistenþa la rupere a separat de corp printr-o parte mai îngustã, numitã gât,
pieselor din oþel este invers proporþionalã cu rezistenþa la care permite o miºcare mai bunã a corpului între came
frecare (uzurã). (excentric de bãtaie). Gâtul este mai util pentru poansonul
Selectarea oþelului pentru fabricarea poansoanelor este inferior, care trebuie sã revinã spre bazã, la nivelul
în funcþie de proprietãþile abrazive ale materialului de com- postului de umplere. Lãþimea tijei poansonului superior
primat, presiunea necesarã, forma care se dã comprimatului este mai importantã decât aceea a poansonului inferior.
ºi volumul de producþie. extremitatea activã a poansonului, parte ce vine în contact
Pentru un material cu proprietãþi abrazive ºi producþie direct cu produsul solid ce trebuie comprimat. Dimensiunile
ridicatã, se folosesc poansoane din oþel foarte rezistent la extremitãþii active corespund cu acelea ale matriþei
uzurã, însã acestea sunt mai costisitoare. Pentru materiale între cele douã pãrþi, se situeazã corpul poansonului,
fãrã proprietãþi abrazive, se folosesc poansoanele din oþel, partea cilindricã, ce culiseazã vertical în matriþã (fig. 34).
cu rezistenþã moderatã la uzurã. Poansonul inferior prezintã un ºanþ inelar, ce permite
Pentru a obþine comprimate de calitate, este necesar ca eliminarea aerului ºi pulberii foarte fine, în momentul
poansoanele sã aibã o suprafaþã netedã ºi lucioasã, care se comprimãrii.
realizeazã prin cromarea pãrþilor active terminale ale Corpul poansonului este, în general, monobloc. Este un
poansoanelor. O suprafaþã lucioasã a poansoanelor poate cilindru al cãrui diametru este adaptat ºi perfect centrat
fi obþinutã prin acoperirea cu silicon sau cu teflon. deasupra matriþei corespunzãtoare.
Cel mai frecvent, poansoanele pentru comprimatele rotunde
1. Poansonul este o piesã unicã, din material inoxidabil:
pot sã se învârteascã în placa turnantã, în cazul maºinii de
oþeluri rezistente la uzurã, tip D2, D3 ºi 440 C, mai
comprimat rotative, aceasta are avantajul de a repartiza
rezistente ca oþelurile standard. Rezistenþa la uzurã se
uzura uniform pe capul poansonului, în contact cu camele.
obþine prin aliaj cu metale neferoase ca: magneziu, crom,
Pãrþile componente ale unui poanson ºi ale unei matriþe
tungsten ºi vanadiu. Carburile acestor metale sunt mai
sunt redate în fig. 34.
dure ºi mai rezistente la uzurã decât carbura de fier; cu
Distanþa dintre poanson ºi matriþã, de regulã, este de poansoane de inserþie. Un poanson de inserþie este
0,01 mm, necesarã pentru eliminarea aerului, dar nu mai format dintr-un singur corp, dar are mai multe tije ºi,
mare, deoarece în spaþiul liber, poate avea loc o aglo- deci, mai multe extremitãþi active. Numãrul de tije de
merare de puberi, care influenþeazã funcþionarea maºinii. pe poanson poate ajunge la 15. Un astfel de utilaj
Unele poansoane sunt însoþite de o clapetã de ghidaj, permite diminuarea vitezei de miºcare a maºinii ºi, deci,
centrarea lor asigurând o singurã poziþie ºi neputându-se reducerea uzurii, crescând totodatã debitul orar.
roti. Piesele cele mai importante ale maºinilor de comprimat
Unghiul convenþional între canalul de clivaj ºi axa mare sunt poansoanele ºi matriþele, care determinã forma ºi
a comprimatului este de 35°. mãrimea comprimatelor. Poansoanele pot fi simple, adicã
Cazuri particulare: cele care pot realiza un singur comprimat la o presare, ºi
poansoane demontabile. Mulþi fabricanþi prezintã poansoane multiple, care pot realiza 2-3-4 ºi mai multe
poansoane, a cãror parte corespunzãtoare unui poanson comprimate la fiecare presare. De obicei, se foloseºte o
clasic este demontabilã într-un port-poanson ºi un pereche de poansoane cu suprafeþe identice. Pentru fiecare
poanson þinut de un capac înºurubat. poansoana, se adapteazã ºi matriþa corespunzãtoare.
acest port-poanson este identic pentru poansonul superior Comprimatele preiau mãrimea ºi forma poansoanelor ºi
ºi inferior. Astfel, se pot adapta diferite poansoane la matriþei. Cel mai frecvent folosite sunt poansoanele cilin-
acelaºi port-poanson. drice care produc comprimate rotunde. Existã ºi poan-
Aceste poansoane demontabile pot fi folosite pentru soane de formã diferitã: ovalã, pãtratã, dreptunghiularã,
poansoane de inserþie. În acest caz, port-poansonul cores- rectangularã etc. Curbura faþetei poansoanelor determinã
punde în totalitate corpului poansonului în care sunt ºi curbura suprafeþei comprimatelor.
fixate tijele poansoanelor, cu ajutorul unor ºuruburi. Diferite forme ale faþetei poansoanelor sunt prezentate
în fig. 35.
cxc
f = R - RxR -
4
Cunoscând flanºa (f), raza de curburã (R) se aflã din
relaþia:
cxc f
Fig. 38. Cronologia etapelor de fabricare a unui poanson R= +
8f 2
I-IV etape
Pãrþi componente: a. cap; b. corp; c. extremitate activã Suprafaþa unui comprimat este un factor foarte impor-
tant, în special, în cazul unui comprimat cu eliberare
Diametrul ºi forma poansonului se selecteazã în funcþie
prelungitã. Se va alege formatul compatibil cu o suprafaþã
de masa comprimatului, modul de administrare ºi
minimã, cu parametrii de comprimare industrialã aplicabili.
destinaþie. Comprimatele sunt caracterizate prin patru
Suprafaþa minimã teoreticã va fi obþinutã prin comprimarea
parametri de bazã redate în fig. 4:
unei sfere, dar aceastã tehnicã nu se poate realiza. Calculul
diametrul = d;
volumului unui comprimat este important pentru compa-
raza curburii = r;
rarea diferitelor forme de comprimare. Plecând de la masa
grosimea (înãlþimea) comprimatului la centru = h;
unui comprimat ºi þinând seama de densitatea sa aparentã,
grosimea la margine = e.
se poate calcula volumul dorit. Pentru a simplifica calcu-
Masa comprimatului corespunde la dimensiunile din lele, în tabele sunt înregistrate diferite formule geometrice,
tabelul 39. necesare obþinerii unei suprafeþe ºi unui volum.
Astfel, este suficient sã se introducã principalele date
Tabelul 39. Relaþia dintre masa comprimatului
ºi dimensiunile principale dimensionale ale comprimatului în aceste formule, pentru
a obþine imediat valorile suprafeþei ºi volumului. Dacã se
Masa Diametrul Grosimea la schimbã o valoare, se refac imediat calculele. Acest pro-
comprimatului (mm) centru (mm) cedeu a fost efectuat pentru patru tipuri de comprimate:
0,06-0,07 6 1,0 formã cilindricã cu feþe convexe;
0,09-0,11 7 1,2 formã cilindricã cu feþe plate;
0,13-0,15 8 1,2 formã de bastonaº;
0,17-0,19 9 1,5 formã elipticã.
0,28-0,33 10 1,5 Inscripþionarea (gravura) comprimatelor
0,50-0,60 12 1,7 Aceasta trebuie sã fie lizibilã. Pentru aceasta, ea trebuie
sã reziste la presiunea de comprimare, la filmul de aco-
perire, la condiþionare, ambalare, depozitare ºi transport.
Pentru a calcula suprafaþa unui comprimat, este necesarã Principiile elementare urmãtoare permit o maximã
cunoaºterea razei de curburã ºi a flanºei unui poanson. lizibilitate:
Flanºa (f) reprezintã profunzimea concavitãþii unui inscripþia nu trebuie sã depãºeascã 75% din suprafaþa
poanson (fig. 39). comprimatului;
Distanþa (c) reprezintã diametrul formei unui poanson. o gravare mai profundã se va efectua pe faþa poansonului
Cunoscând raza (de curburã (R), flanºa (f) se obþine, superior, pentru ca expulzarea comprimatului sã fie
din relaþia: facilitatã;
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 459
o razã de curburã mai micã de 0,76 mm este necesarã la În numeroase cazuri, este necesar sã se adapteze relieful
nivelul joncþiunii: faþa comprimatului-gravurã ºi la nive- poansoanelor ºi al matriþelor cu natura granulatelor.
lul tuturor colþurilor formate de caracterele inscripþiei; Pulberile fine tind sã se acumuleze între extremitatea
`n mãsura posibilit\]ilor, se vor evita colþurile ascuþite, poansonului inferior ºi feþele interne ale matriþei.
care au tendinþa de a produce pudrã. În consecinþã, ridicarea poansonului inferior ºi expul-
În plus, caracterele ca: A, B, P, R, 6, 8 ºi 9 prezintã zarea comprimatului se va efectua dificil.
zone ce pun probleme. Dacã înãlþimea caracterelor este De asemenea, camele ºi galeþii de comprimare se uzeazã
inferioarã de 2 mm, o parte din suprafaþa lor se reduce cu mai rapid, antrenând astfel probleme la nivelul capului
40-50%, de aceea, este bine sã se creascã lãrgimea lor; poansonului.
unele pulberi tind sã se lipeascã la nivelul gravurii situate Reliefurile poansoanelor
în centrul unui comprimat convex. În acest caz, se Sunt trei tipuri principale de reliefuri care pot fi lucrate
repoziþioneazã gravura pe comprimat, ca sã se lase liber la nivelul extremitãþii poansonului inferior:
centrul sãu; relieful standard: acesta se utilizeazã pentru pulberi
unghiul inscripþiei este teoretic de 60°. Acest unghi este care nu se lipesc ºi nu gripeazã poansonul (înþepenire);
crescut dacã comprimatul necesitã ulterior acoperirea relieful ascuþit: acest relief are un bord (margine) ascuþit,
cu pelicule sau dacã intervin probleme de lipire; care tinde sã elimine pulberea aglomeratã în feþele interne
sunt esenþiale câteva raporturi asupra mãrimii dimen- ale matriþei;
siunilor caracterelor. Astfel, lãþimea unui caracter trebuie relieful bakelite prezintã, de asemenea, o margine ascu-
sã fie egalã cu 1/5 din înãlþimea sa. Adâncimea trebuie þitã, dar ea este mai efilatã. Aceasta permite pãstrarea
sã fie egalã cu 1/2 din lãþime. Spaþiul între douã carac- curatã a marginilor interne ale matriþei. Ele pot fi lucrate
tere trebuie sã fie egal cu lãþimea unui caracter ºi marginea diferit la extremitatea poansonului:
comprimatului (bordura) sã corespundã lãþimii unui cu margine ascuþitã (sanfreinatã);
caracter. cu margine platã (trotuar);
cu margine în pantã linã, care fuzioneazã cu conca-
Liniile de fracþionare vitatea (fig. 41).
O linie (barã) de fracþionare este o parte inscripþionatã
de-a curmeziºul feþei unui comprimat ºi este destinatã
ruperii comprimatului în mai multe pãrþi egale.
Adâncimea secþiunii este un parametru esenþial. Normele
tehnice definesc barele de fracþionare standard, dar aceste
norme nu sunt valabile decât pentru comprimatele cu feþe
plate sau cu o convexitate mijlocie.
Alte comprimate, cu forme speciale, se rup mai dificil.
În acest caz, ideal este sã se determine experimental adân-
cimea secþiunii.
Dacã o secþiune este mai adâncã, spãrtura este uniformã,
dar apare riscul ca acest comprimat sã se spargã în cursul
manipulãrilor.
Raza unei secþiuni este de circa 0,24 mm.
Unghiul de fracþionare este cca 90°, astfel încât lãþimea
secþiunii sã fie egalã cu adâncimea multiplicatã cu doi. Fig. 41. Diferite reliefuri ale poansoanelor inferioare
În general, sunt douã tipuri de linii de fracþionare:
pãrþi convexe; Aceste forme determinã forþa mecanicã a extremitãþii
pãrþi secþionate pe centru (fig. 40). poansonului.
O secþiune pe centru face comprimatul mai fragil, de Marginile (bordurile) în pantã linã sunt, de asemenea, o
aceea este necesar sã se cunoascã natura pulberii de bunã alternativã. Marginile ascuþite (ºanfreinate), utilizate
comprimat ºi sã se facã cea mai bunã alegere. esenþial pentru comprimatele cu feþe plate, sunt rapid
supuse la abraziune.
2. Matriþa este piesa care face legãtura între poansonul
superior ºi cel inferior. Ea determinã mãrimea ºi forma
comprimatelor.
Matriþele trebuie sã fie riguros clindrice ºi foarte bine
lustruite. Calibrarea poansoanelor ºi a matriþelor trebuie
efectuatã foarte riguros pentru o ajustare perfectã a
dimensiunilor.
Principalele componente ale unei matriþe sunt
urmãtoarele:
înãlþimea (h);
diametrul extern;
canalul situat pe circuitul extern al matriþei, care este
fixat cu o piuliþã de matriþã;
Fig. 40. Diferite tipuri de crestãturi ale poansoanelor diametrul intern, adicã marginile interne ale matriþei;
460 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
partea (marginea) între faþa externã ºi marginea internã Diferite dimensiuni ale tipurilor de poansoane ºi matriþe
a matriþei, numitã ºanfren (fig. 34). sunt redate în tabelul 40.
Tabelul 40. Poansoanele ºi matriþele standard
(INDUSTRIAL PHARMACEUTICAL TEHNOLOGY, abrev. IPT)
A lungimea total\ a poansonului superior; B diametrul corpului poansonului superior; C diametrul exterior al matri]ei;
D `n\l]imea matri]ei; E lungimea total\ a poansonului inferior; F diametrul corpului poansonului inferior
Etapa 1: Umplerea cu material a matriþei. Poansonul altfel, forþa de compresie este îndepãrtatã. Acest efect
inferior se aflã în poziþia cea mai de jos, lãsând o cantitate poate cauza deformarea particulelor ºi revenirea lor la
în interiorul matriþei; materialul curge din pâlnia de forma iniþialã, care conduce la o scãdere a contactului inter-
alimentare aflatã deasupra matriþei, sub influenþa gravi- particular ºi deci a rezistenþei mecanice a compactului.
taþiei. Deºi comprimatele sunt descrise în termeni de Dar acest proces nu are loc, deoarece atunci când poan-
greutate, umplerea matriþei este un proces volumetric. sonul superior coboarã în matriþã, poansonul inferior se
Volumul de umplere este determinat de adâncimea la care miºcã în sus ºi împinge comprimatul în faþa acestuia. În
coboarã poansonul inferior în matriþã. Dacã acest volum acest moment, pâlnia de umplere se va deplasa din nou
nu este umplut uniform, de fiecare datã, masa comprimatului deasupra matriþei, pe care o va umple ºi, totodatã, va
poate varia ºi deci ºi conþinutul de substanþã activã din împinge comprimatul format la presarea anterioarã, pe o
fiecare comprimat fabricat. bandã de evacuare. În timpul etapei de comprimare,
Pentru ca umplerea sã fie uniformã, materialul trebuie particulele sunt forþate sã intre în contact intim cu
sã curgã uºor ºi reproductibil. interiorul pereþilor matriþei.
Dupã umplerea matriþei, pâlnia se retrage ºi eliminã Pentru a elimina compactul format, vor acþiona forþele
excesul de material de deasupra matriþei, prin nivelare cu fricþionale care impun ca între comprimat ºi pereþii
ajutorul sabotului (partea inferioarã a pâlniei). matriþei sã nu se producã adeziune. Deci ca un material
Etapa 2: Comprimarea propriu-zisã. Poansonul superior solid, sub formã de particule sã fie comprimat cu succes,
coboarã în matriþã, preseazã materialul ºi eliminã aerul el trebuie sã prezinte trei proprietãþi-cheie:
inclus. Distanþa care separã feþele poansoanelor inferior ºi 1. o curgere bunã a particulelor;
superior scade, fie prin miºcarea numai a poansonului 2. capacitatea particulelor de a se uni, sub influenþa forþei
superior (la presa cu excentric), fie a ambelor poansoane de comprimare, iar coeziunea sã se menþinã ºi dupã ce
(la maºina rotativã). forþa de comprimare a fost înlãturatã;
Porozitatea materialului din matriþã se reduce progresiv 3. capacitatea de a fi ejectat din matriþã, dupã îndepãrtarea
ºi particulele sunt forþate sã se apropie mai mult, unele de forþei de comprimare.
altele. Acest proces este facilitat de particulele fragmentate Puþine materiale prezintã toate aceste trei proprietãþi
ºi/sau deformate. Când particulele sunt destul de esenþiale. De aceea, pentru a putea fi comprimate, pulbe-
apropiate, forþele interparticulare produc agregarea rile sunt pretratate ºi în ele se adaugã unul sau mai mulþi
particulelor individuale, formând compactul. excipienþi ºi transformate în granule, brichete sau pelete.
Mãrimea forþei este determinatã de distanþa minimã care Înainte de a începe comprimarea, se au în vedere:
separã feþele celor douã poansoane superior ºi inferior. reglarea poziþiei de nivel a poansonului inferior;
O a doua proprietate esenþialã a particulelor este aceea de stabilirea greutãþii comprimatelor;
a se uni sub influenþa forþei compresive, iar aceastã stabilirea presiunii de comprimare.
coeziune sã se menþinã ºi dupã ce forþa de comprimare a
fost îndepãrtatã. În acest scop, se controleazã dacã suprafaþa poansonului
superior, în poziþia sa superioarã, se aflã la acelaºi nivel
Etapa 3: Eliminarea comprimatului format. Poansonul cu suprafaþa matriþei ºi dacã este necesar, se va regla
superior este retras din matriþã, se deplaseazã în sus ºi, poziþia sa de nivel.
462 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Punerea la punct a dozajului substanþei, respectiv a d. maºini rotative pentru acoperirea tabletelor prin presare;
masei comprimatului, se va efectua prin determinarea e. maºini rotative de comprimare, cu umplerea matriþei
volumului ocupat de cavitatea matriþei, cu o cantitate de prin intermediul forþei centrifugale;
material conþinut de un comprimat.
Pentru aceasta, se regleazã poansonul inferior, astfel II. maºini de comprimat cu acþiune hidraulicã, unite ºi
încât poziþia lui inferioarã sã fie maximã. Se cântãreºte simulatoare;
exact o cantitate de material, necesarã pentru un comprimat, III. maºini de comprimat instrumentate;
se introduce în cavitatea matriþei cu ajutorul unei cartele, IV. maºini de comprimat cu ajutorul ultrasunetelor.
apoi se va ridica poansonul inferior, pânã când materialul
din cavitatea matriþei ajunge la acelaºi nivel cu suprafaþa 7.2.3.1. Maºini de comprimat acþionate mecanic
matriþei. Dupã montarea poansoanelor ºi a matriþei, se Primele tipuri de maºini sau prese de comprimat inven-
controleazã punerea la punct a maºinii, imprimându-i o tate acþioneazã mecanic ºi au construcþia cea mai simplã,
miºcare cu mâna. Se fac încercãri, umplându-se perfect cu trei pãrþi componente: pâlnia de alimentare mobilã,
matriþa ºi acþionând volumul maºinii, dupã care se con- matriþa fixã ºi un set de douã poansoane, mobile. Acestea
troleazã rezistenþa mecanicã a comprimatelor. Rezistenþa au evoluat apoi la presele rotative, cu mai multe seturi de
comprimatelor depinde de condiþiile de presiune ale poansoane ºi matriþe, în scopul mãririi randamentului.
maºinii. Presiunea de comprimare convenabilã se stabi- 7.2.3.1.1. Maºini de comprimat cu excentric
leºte în funcþie de poziþia poansonului superior, faþã de Toate tipurile comerciale de prese cu un singur set de
poansonul inferior. În mod orientativ, rezistenþa mecanicã poansoane cuprind aceleaºi operaþii de bazã. Primele
se controleazã, pe primele comprimate obþinute, printr-o tipuri de presã erau constituite dintr-o singurã matriþã, cu
apãsare cu degetul mare a comprimatului plasat între o cavitate (orificiu) în centrul sãu, o pereche de poansoane ºi
degetul arãtãtor ºi degetul mijlociu. un distribuitor pentru material (pâlnia de umplere) (fig. 44).
Se preparã un numãr de comprimate, acþionând maºina
manual ºi se controleazã greutatea ºi duritatea lor, apoi se
acþioneazã maºina mecanic ºi se verificã din nou primele
comprimate. Dacã acestea corespund caracteristicilor res-
pective prevãzute, operaþia de comprimare poate începe.
Un factor important este reprezentat de cadenþa maºinii,
respectiv de numãrul de comprimãri pe minut. Pentru
maºinile cu un singur poanson, cu diametrul obiºnuit,
numãrul de comprimãri este de aproximativ 50 pe minut.
În tot timpul comprimãrii, se controleazã pâlnia de
alimentare, care trebuie sã conþinã o anumitã cantitate de
pulbere sau granule corespunzãtoare. Dacã încãrcãtura
pâlniei este micã, se constatã variaþii în masa comprimatelor.
Comprimatele realizate sunt controlate periodic, la inter-
vale de 5-30 minute, în ceea ce priveºte rezistenþa mecanicã,
greutatea ºi timpul de dezagregare, în vederea asigurãrii
uniformitãþii acestora.
Poansonul inferior se aflã în orificiul matriþei ºi se Distribuitorul care are rolul de a umple matriþa cu volumul
regleazã în funcþie de poziþia sa cea mai joasã. de material ce se va comprima, este tot mobil ºi are o
Modificarea poziþiei poansonului inferior determinã miºcare de alunecare de du-te-vino, pe suprafaþa matriþei;
capacitatea matriþei ºi deci volumul de compactat. În totodatã, împinge comprimatul pe o bandã transportoare.
poziþia sa cea mai de sus, poansonul inferior trebuie sã se Etapele unui ciclu de comprimare în maºini cu excentric
afle cu câteva zecimi de milimetri sub nivelul suprafeþei În funcþie de tipul maºinii de comprimat ºi procesul de
matriþei, pentru a permite alunecarea dispozitivului de comprimare, se deosebesc patru etape principale. În fig. 45,
umplere ºi evacuarea comprimatului format. este prezentatã diagrama mecanismului de lucru al maºinii
de comprimat cu excentric.
Fig. 45. Diagrama mecanismului de lucru al maºinii de comprimat cu excentric (BAUER K.H. 2001)
I. alimentarea matriþei cu granule; II. comprimare; III. evacuarea comprimatului din matriþã; IV. îndepãrtarea
comprimatului ºi umplerea matriþei cu granule: 1. roatã cu excentric; 2. dispozitiv de fixarea poansonului superior;
3. pâlnia de alimentare; 4. poansonul superior; 5. matriþã; 6. placa matriþei; 7. poansonul inferior; 8. dispozitiv
de fixare a poansonului inferior
Distribuitorul (3), constituit dintr-un recipient în formã etapa I: pâlnia alunecã înainte ºi se opreºte deasupra
de pâlnie prevãzut cu o talpã, alunecã pe placa matriþei (6) matriþei pe care o umple; poansonul inferior se gãseºte
ºi se opreºte deasupra matriþei (5). Matriþa este montatã în poziþia cea mai joasã, iar poansonul superior în pozi-
pe placa matriþei, care, la rândul ei, se sprijinã pe un soclu. þia cea mai ridicatã; apoi pâlnia se retrage, talpa acesteia
Umplerea matriþei este favorizatã de un malaxor. Dupã niveleazã materialul ºi eliminã surplusul (alþi autori le
umplere, distribuitorul se retrage la poziþia iniþialã, iar considerã douã etape ºi deci ciclul de comprimare este
talpa acestuia netezeºte materialul, dând la o parte sur- de cinci etape);
plusul; în acest moment, poansonul inferior (7) se gãseºte etapa II: poansonul superior coboarã ºi comprimã
în poziþia cea mai joasã a cursei sale, camera matriþei materialul;
având capacitatea maximã. etapa III: poansonul superior se ridicã; în acelaºi timp,
Poansonul superior acþionat de o roatã cu excentric ºi poansonul inferior ridicã tableta formatã la suprafaþa
coboarã intrã în matriþã [i exercitã o forþã asupra mate- matriþei;
rialului, pe care îl preseazã form^nd comprimatul. Con- etapa IV: pâlnia revine în poziþia iniþialã ºi prin miºcarea
comitent are loc retragerea pâlniei. de înaintare-alunecare, împinge comprimatul pe banda
Dupã comprimare, poansonul superior se ridicã. Conco- de evacuare ºi, totodatã, umple din nou matriþa cu material.
mitent, se ridicã ºi poansonul inferior, evacuând compri- Maºinile cu excentric sunt puse în acþiune de un motor
matul pânã la nivelul de deasupra al matriþei. Pâlnia revine electric, la care transmisia poate fi modificatã, obþinând
în poziþia iniþialã ºi prin miºcarea sa, împinge comprimatul astfel viteze variate de funcþionare. Deseori, matriþele
care este cules în recipient. Poansonul superior (4) se pentru maºinile cu excentric pot avea douã sau mai multe
gãseºte în poziþia cea mai de sus. Acest moment coincide camere de comprimat (orificii). În funcþie de camerele de
cu primul timp al unui nou ciclu. comprimat ale matriþei, maºina poate funcþiona cu
Procesul de comprimare în maºina cu excentric se efec- poansoane multiple (duble, triple etc.) (fig. 45).
tueazã în patru etape ºi poate fi schematizat ca în fig. 45:
Unul dintre cele mai vândute modele de maºini de Se deosebesc prin aceea cã atât matriþa, cât ºi pâlnia de
comprimat cu excentric, folosite în producþie industrialã alimentare sunt fixe, iar granulele sunt introduse în
micã sau medie, laboratoare de cercetare-dezvoltare, este cavitatea matriþei prin intermediul unui dispozitiv cu
modelul EK O (Korsch, Germania) (fig. 47). supapã mobil, ataºat de distribuitor. Acest dispozitiv
Acest model complet automat poate fi dotat cu efectueazã o miºcare de rotaþie periodicã într-un sector de
poansoane simple ºi multiple; forþa de compresie maximã cerc pe placa matriþei. Avantajul acestui tip de maºini este
este de 30 kN; diametrul maxim al comprimatelor este de acela cã se realizeazã comprimate mai omogene ºi cu o
pânã la 20 mm; amplasarea maximã a poansonului în dozare mai exactã, deoarece pâlnia fiind fixã nu produce
profunzime este de pânã la 20 mm, randamentul de la stratificarea sau sfãrâmarea granulelor în timpul lucrului.
10-60 comprimate pe minut ; productivitatea maximã cu
un poanson simplu 3.600 comprimate pe orã; inserþia 7.2.3.1.2. Maºini de comprimat rotative
în matriþa poansonului superior de la 1 pânã la 8 mm. Presa rotativã, numitã ºi presã cu posturi (staþii) multiple,
Maºina este dotatã cu un sistem PMA3, care fixeazã o a fost dezvoltatã pentru a creºte randamentul.
serie de parametri: forþa de compresie a poansonului La aceste tipuri de maºini de comprimat, ciclul de
superior ºi a poansonului inferior, forþa de ejecþie; forþa operare, metodele de umplere, comprimarea ºi evacuarea
asupra peretelui matriþei; forþa de detaºare a compri- comprimatelor formate sunt diferite de acelea ale maºinii
matului; deplasamentul poansonului superior ºi inferior. de comprimat cu excentric.
Maºinile de comprimat cu excentric, automate sunt folo-
Maºinile opereazã cu un numãr de matriþe ºi seturi de
site în producþia industrialã micã sau medie, în general,
poansoane, care pot varia de la 3, la presele mici, la 60
cu randamente moderate. Astfel, o maºinã cu un singur
sau mai mult, la presele mari.
poanson, are un randament de 1.500-6.000 de comprimate
Primele maºini de comprimat rotative au fost dotate cu
pe orã. Dacã se folosesc poansoane ºi respectiv matriþe
multiple, se pot realiza 15.000-30.000 comprimate pe orã. 3-16 posturi. Astãzi, maºinile performante au 60 de posturi
Maºinile cu excentric sunt indicate pentru comprimarea ºi produc 500-1.000 de comprimate pe minut ºi diametrul
substanþelor pretratate prin granulare uscatã, dar ºi la comprimatelor este de pânã la 15 mm.
obþinerea brichetelor. Matriþele sunt fixate în cerc, pe o placã turnantã
Comprimatele de forme speciale: pãtrate, triunghiulare, (rotativã) ºi ambele atât matriþele, cât ºi seturile de
rombice sau comprimatele din materiale abrazive se poansoane sunt mobile; ele se rotesc împreunã în timpul
fabricã cu acest tip de maºini. acþionãrii maºinii; fiecare matriþã este asociatã la un set
Maºini de comprimat de tip mixt. Acestea, dupã con- de poansoane (unul superior ºi altul inferior); pâlnia de
strucþia lor, sunt asemãnãtoare cu maºinile cu excentric. alimentare este fixã (fig. 48).
Placa turnantã efectueazã o miºcare de rotaþie, conco- Ejecþia este produsã tot de ambele poansoane, care ies
mitentã cu miºcarea ascendentã ºi descendentã a poan- afarã din matriþã; comprimatul este ridicat de cãtre
soanelor. Matriþele sunt umplute prin gravitaþie când trec pe poansonul inferior ºi împins lateral, de un braþ oblic, spre
sub deschiderea pâlniei de alimentare, care poate fi prevãzutã banda de evacuare.
cu palete, pentru a ajuta la transferul materialului. Dupã Etapele unui ciclu de comprimare în presa rotativã (cu
umplerea completã, excesul de material este eliminat. staþii multiple)
Comprimarea este efectuatã de ambele poansoane, care Ciclul de comprimare a materialelor solide se efectueazã
exercitã o presiune gradatã ºi lentã asupra materialului, în cinci etape, ca în cazul maºinii cu excentric ºi poate fi
ceea ce evitã includerea de aer în comprimate ºi conduce schematizat în fig. 49:
la comprimate omogene, cu structurã ºi rezistenþã meca- etapa I: rotirea plãcii turnante, aducerea matriþei în
nicã, uniforme. poziþia de lucru, alimentarea matriþei cu material;
466 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
etapa II: eliminarea excesului de material ºi nivelarea etapa IV: comprimarea principalã;
matriþei (ajustarea volumului masei); etapa V: ejecþia comprimatului format.
etapa III: precomprimarea materialului;
Schema de funcþionare a maºinii de comprimat cu Poansonul de la S-9 pânã la S-12 lunecã pe glisierã ºi
16 perechi de poansoane este prezentatã în fig. 50. coboarã în jos pânã la matriþa 12, iar poansoanele de la
Poansoanele de la S-1 la S-8 se aflã în poziþie ridicatã. I-9 pânã la I-12, simultan cu poansoanele de la S-9 la
Poansonul I-1 se aflã în poziþia cea mai de sus. Poan- S-12, se ridicã în matriþã ºi efectueazã precomprimarea
soanele de la I-2 pânã la I-7 alunecã pe glisierã ºi se aflã granulelor. Poansoanele S-13 ºi I-13 ajung între rolele de
în coborâre, trecând concomitent pe sub dispozitivul de presiune (de sus ºi de jos) ºi ca rezultat are loc, com-
alimentare A, în care timp, spaþiul liber al matriþelor se primarea finalã a comprimatului. Poansoanele de la S-14
umplu cu material în plus pânã la poansonul I-7. Poan- pânã la S-16, lunecând pe glisierã sunt ridicate din nou,
sonul I-8 este puþin ridicat ºi înlãturã surplusul de granule, pânã la expulzarea comprimatului de poansonul I-16.
conform capacitãþii exacte a camerei de comprimat, care Poansoanele S-1 ºi I-1 încep un nou ciclu de comprimare.
este ajustatã cu dispozitivul B. Operaþia se desfãºoarã cu tot setul de poansoane.
Fig. 50. Diagrama unui ciclu de comprimare la maºinile de comprimat rotative cu 16 poansoane
RS. rola de presiune superioarã; RI. rola de presiune inferioarã; A. dispozitivul de alimentare cu granule;
B. dispozitivul de ajustare a volumului matriþei; S-1 la S-16. poansoanele superioare; I-1 la I-16. poansoanele
inferioare (AULTON M.E. 2002).
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 467
Tabelul 42. Caracteristicile principale comparative ale unor maºini de comprimat rotative
Numãrul
Randamentul Diametrul
de staþii
Modelul maºinii de comprimat compr./min comprimatelor
(posturi)
min. max. min. max. min. max.
Colton (2216; 240; 250; 260; 270) 12 43 450 2500 11 25
Manesty (B3B; BB3B; D3B) 16 45 260 3826 11 25
Fette (Perfecta 1000; Perfecta 2000) 28 43 2100 4300 13 25
Courtoy (R100) 24 36 285 2850 13 25
Kilian (TX21; TX25; TX30; TX30A; 21 40 231 4200 13 28
TX21D; TX40A)
Korsch (PH250/20; PH250/25; PH250/30) 20 30 240 3233 13 25
Elizabeth Hata (AP15-SSU; AP18-SSUM; 15 32 300 3150 11 17
AP22-SSU; AP32-MSU; AP38-MSU;
AP45-MSU)
Kikusui (Hercules; Virgo) 18 24 180 1680 11 37
Key (DC-16; BBC Cadpress) 16 55 210 7500 13 25
Pentru a facilita acest lucru, pâlniile de alimentare sunt dotate contribuie la amestecarea granulelor ºi curgerea omogenã,
cu dispozitive ce asigurã o alimentare forþatã cu material de forþatã în toate matriþele. La dispozitivul propus de firma
presat. De regulã, ele prezintã niºte malaxoare, cu palete Kilian, malaxoarele sunt acþionate de jos, de un motor
de construcþie diferitã care sunt în funcþiune permanent ºi alimentat cu un curent continuu de tip închis (fig. 53).
Fig. 53. Dispozitive cu alimentare forþatã a matriþelor la maºinile de comprimat rotative de mare vitezã:
A. malaxorul este acþionat de un motor electric de sus: 1. motor pentru malaxor; 2. pâlnie de alimentare;
3. poansonul superior; 4. malaxor mecanic (AULTON M.E. 2002); B. dispozitiv de alimentare cu
granule KILIAN la care malaxoarele sunt acþionate de jos: 1. pâlnie de alimentare; 2. masa turnantã;
3. malaxoare cu palete (prospectul firmei KILIAN Tablettier systeme)
Fig. 55. Designul maºinii de comprimat rotative de mare vitezã Korsch, modelul BBC UE/IPT
Unul din marii producãtori de maºini de comprimat Unele caracteristici ale maºinilor de comprimat Kilian
pentru industria farmaceuticã este compania germanã din generaþia T ºi S sunt prezentate în tabelul 45.
Kilian, fondatã în anul 1874 de cãtre Fritz KILIAN. Generaþiile T ºi S de maºini pot fi incluse în sistemul
Pânã în prezent, au fost fabricate mai multe generaþii de conceptului de model Kilian (fig. 57) care asigurã pro-
maºini, începând de la cele mai simple ºi pânã la cele mai ducãtorului flexibilitatea în fluxul tehnologic, producere
sofisticate, complet automatizate ºi computerizate, non-stop, conectare în linie automatã a maºinilor cu
certificate de ISO 9001. Trei generaþii de maºini sunt diferit randament ºi diferite seturi de matriþe ºi poansoane
prezentate în fig. 56. în funcþie de diametrul comprimatelor ºi altor necesitãþi
Ultimele generaþii sunt maºinile de comprimat rotative de producere, trecerea la un nivel mai ridicat de auto-
de înaltã vitezã. Aceste maºini sunt destinate pentru fabri- matizare.
carea comprimatelor obiºnuite, a nucleelor de comprimate Un exemplu de asamblare a unei linii automatizate de
pentru acoperire, a comprimatelor efervescente, a compri- fabricare a comprimatelor lights-out este prezentatã în
matelor cu douã straturi ºi a comprimatelor veterinare. fig. 58.
470 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Fig. 56. Generaþiile de maºini de comprimat Kilian (prospectul firmei KILIAN Tablettier systeme)
1 2 3
11
12
4 5 10
13 17 18
6 7
14
20
8 9 15
19
16
Fig. 57. Conceptul sistemului de modul pentru generaþia S de maºini de comprimat Kilian
1. alimentarea cu vid; 2. alimentarea din vase; 3. alimentarea în mod centralizat; 4. sistem staþionar de colectare
a comprimatelor; 5. dispozitiv de desprãfuire cu transfer ascendent; 6. sistem de colectare a comprimatelor, tip
europalete; 7. dispozitiv de desprãfuire cu captare de metal ºi transfer ascendent; 8. sistem de colectare a
comprimatelor cu role; 9. dispozitiv de desprãfuire; 10. maºini de comprimat din seria S 100, S 200 ºi S 250;
11. sistem analitic de elaborare a formulelor de comprimate MS 800; 12. dispozitiv de reglare a masei com-
primatelor model C 30; 13. dispozitiv computerizat de reglare a masei comprimatelor model C 50/C 52; 14. dispozitiv
computerizat de reglare a masei comprimatelor model C 100/C 200; 15. procesor central; 16. pupitru de comandã;
17. balanþã model TWA 100; 18. colector de probe model PS 100; 19. centru de control a rezistenþei mecanice, masei
ºi grosimii comprimatelor model RQ; 20. colector de probe model PS 200 (prospectul firmei Kilian Tablettier systeme).
1
2
Pentru aceasta, în dotare sunt incluse o serie de dispo- CW 100/CW 200 sistem identic cu C 100 bazat pe
zitive de reglare a masei ºi a altor parametri ai compri- reglarea directã a masei, dotat suplimentar cu balanþã,
matelor (fig. 59): care la abateri de la masa medie a comprimatului contri-
C 30 reglarea indirectã a masei comprimatului cu buie la corectarea, în mod automat, a cantitãþii de gra-
înregistrarea pe bandã; nulat ce umple matriþele;
C 50/52 sistem computerizat de reglare a masei com- CQ 100 corespunde sistemului CW 100, însã în dispo-
primatului, cu vizualizarea detaliatã a procesului; zitivul din dotare RQ 100 se verificã suplimentar ºi se
C 100 sistem computerizat de reglare a masei com- înregistreazã masa, grosimea ºi rezistenþa mecanicã a
primatului, cu vizualizarea detaliatã la monitor color a comprimatelor.
procesului ºi înregistrarea datelor la imprimantã;
1
2 4
3
Maºinile de comprimat pot fi echipate suplimentar cu dispozitive de desprãfuire cu captatoare de metal (fig. 57)
diferite dispozitive: ºi alte tipuri de dispozitive de desprãfuire (fig. 61);
dispozitive de desprãfuire cu transport ascendent sau sisteme de colectare a comprimatelor (fig. 60);
descendent;
Astfel sunt presele de comprimat Manesty Drycota (Thomas/ Astfel, pulberea poate fi plasatã în centrul masei rota-
Manesty). tive cu matriþe, în care se introduce printr-o serie de orificii
Tabletele acoperite prin comprimare pot fi utilizate pentru (fig. 71). Forþa centrifugalã generatã de rotaþia turelei produce
a separa substanþele active incompatibile ºi, de asemenea, umplerea matriþelor.
pentru a obþine o acoperire entericã a nucleelor de com- Echipamentul de producþie, în ansamblu, cuprinde urmã-
primate. Metoda va fi descrisã ºi în cap. XXXVI, Forme toarele elemente:
farmaceutice acoperite. 1. maºina de comprimat IMA Comprima 300;
2. compartimentul terminal constituit din: balanþã ºi dispo-
4. Maºini de comprimat rotative cu sistem de umplere
zitiv IPC (Instrumentarea în procesul de comprimare);
prin forþa centrifugalã. 3. tablou electric;
Eficientizarea procesului de comprimare atât din punct 4. imprimantã laser;
de vedere al calitãþii comprimatelor, cât ºi sub aspectul 5. sistem automat de curãþare CIP, care utilizeazã apã ºi aer;
productivitãþii a fost realizatã prin folosirea forþei centri- 6. dispozitiv de încãrcare prin vacuum sau dispozitiv de
fuge în procesul de umplere a matriþelor. încãrcare cu ajutorul forþei centrifugale.
Noua tehnologie de comprimare a adus schimbãri majore
în principiile generale de funcþionare a maºinii rotative de În interiorul maºinii, zona în care se aflã materialul de
comprimat, cele mai importante fiind: comprimat este total separatã de zona lubrifiatã a poan-
1. umplerea matriþei cu ajutorul forþei centrifuge din sonului, astfel încât este evitatã orice contaminare a pro-
centrul platoului rotativ de suport al matriþelor; dusului cu lubrifiant sau diminuarea lubrifierii poansonului
2. separarea totalã a produsului de zona lubrifiatã a poan- de cãtre pulberea sau granulatul de comprimat.
sonului; De asemenea, maºina este prevãzutã cu dispozitive spe-
3. folosirea sistemului automat de curãþare CIP (clean in ciale, reprezentate de niºte role laterale de dirijare, care
au rolul de a menþine presiunea de comprimare la valori
pleace).
corespunzãtoare pe durata comprimãrii propriu-zise.
Un exemplu reprezentativ de maºinã de comprimat rotativã, Cu acest tip de maºinã, în cazul schimbãrii produsului,
care funcþioneazã pe principiile prezentate este maºina de doar inserþia poansoanelor este modificatã; camera de
comprimat IMA Comprima 300 (IMA SpA, Bologna, umplere, nu este schimbatã, ci este automat ajustatã pentru
Italia) (fig. 70). formatul ºi greutatea comprimatului nou, prin intermediul
unui sistem central de control.
Prin ajustarea camerei de umplere se schimbã distanþa
dintre cele douã poansoane, inferior ºi superior în matriþã,
fenomen ce determinã dozarea comprimatului finit.
Pe parcursul procesului tehnologic, camera de umplere
este reajustatã automat în funcþie de greutatea comprima-
telor ºi a informaþiilor referitoare la forþa de comprimare.
Randamentul acestei maºini rotative de comprimat este
de 300.000 compr./h, productivitatea aproape dublã, în
comparaþie cu maºinile de comprimat convenþionale de
aceeaºi mãrime. În plus, se obþin rezultate superioare ºi în
ceea ce priveºte calitatea produselor, neexistând pericolul
de contaminare încruciºatã datoritã delimitãrii zonelor.
De asemenea, în greutatea comprimatelor, apar variaþii
foarte mici.
7.2.3.2. Maºini de comprimat cu acþiune hidraulicã
Presiunea maºinii de comprimat poate fi exercitatã nu
numai mecanic, prin utilizarea camelor (acþiune dina-
micã), aºa cum s-a prezentat la maºinile cu excentric ºi la
maºinile rotative, ci ºi hidraulic. Acest al doilea tip de
maºini se numesc prese hidraulice.
Cel mai nou tip este presa hidraulicã computerizatã. La
acest tip de prese, miºcarea poansoanelor poate fi contro-
latã ºi variazã considerabil.
Astfel, comprimatele pot fi fabricate în condiþii contro-
Fig. 70. Schema maºinii IMA COMPRIMA 300, cu sistem de late, privind încãrcarea cu material ºi viteza de încãrcare.
umplere prin forþa centrifugalã (BONFANTI A. 2002)
În prezent, se cerceteazã sensibilitatea substanþelor medi-
1. secþiunea de umplere; 2. secþiunea de formare camentoase la astfel de variaþii sau la încãrcarea preselor, în
a comprimatelor scopul prevederii problemelor de trecere la scarã industrialã.
Aceste tipuri de presã mai sunt numite ºi Simulatoare.
Umplerea matriþelor la aceastã maºinã este realizatã cu
ajutorul unei forþe centrifuge, prin introducerea ameste- 7.2.3.3. Maºini de comprimat instrumentate
cului de comprimat prin niºte orificii cu dispunere radialã Cu toate cã tabletele au fost introduse ca forme dozate
lateralã ºi nu prin orificiile de umplere aflate la partea de peste 100 ani, cercetãrile importante privind procesul
superioarã a matriþelor, ca în cazul maºinilor convenþionale. de fabricare au fost iniþiate abia din anii 1940-1950.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 477
O etapã importantã în dezvoltarea cercetãrii a fost intro- În timpul comprimãrii pulberii, asupra poansoanelor se
ducerea instrumentãrii maºinii de comprimat. Prin aceastã aplicã o forþã ºi ele se deformeazã temporar.
instrumentare, forþele implicate în procesul de compactare, Magnitudinea acestei deformãri este dependentã de modu-
de exemplu, forþele poansonului superior ºi inferior ºi forþele lul de elasticitate a poansoanelor ºi de forþa aplicatã.
transmise de matriþã, deplasarea poansonului superior ºi Când poansonul este deformat, firele din aparatul de
inferior, în timpul fazelor de comprimare ºi de decompri- mãsurã sunt, de asemenea, deformate ºi rezistenþa electricã
mare, pot fi înregistrate. se va schimba. Aceastã schimbare în rezistenþa electricã
Presele instrumentate sunt utilizate în cercetare ºi poate fi înregistratã ºi calibratã ca semnal de forþã.
dezvoltare, cât ºi în producþia de comprimate. un alt tip de forþã transductoare utilizeazã cristalele
piezoelectrice.
1. Utilizarea în cercetare ºi dezvoltare
Acest tip de prese este utilizat pentru a furniza informaþii În procesul de comprimare, este importantã mãsurarea
asupra proprietãþilor mecanice ºi de compactare a pulbe- dinamicã a forþei de comprimare, pentru a cunoaºte în fiecare
rilor care se vor folosi în formulãrile de tablete. Lucrul moment valorile forþei aplicate de cãtre ambele poansoane,
mecanic este efectuat la un singur set de poansoane al presei în timpul presãrii. În acest fel, se poate afla modul în care
sau cu presa hidraulicã (Simulatori de compactare). se transmit forþele în interiorul comprimatului ºi mãrimea
Presele instrumentate se utilizeazã pentru: forþelor care opereazã într-un ciclu de comprimare.
prepararea de comprimate în condiþii definite, de exemplu, Înregistrarea acestor forþe se poate efectua cu ajutorul
în scopul aplicãrii forþei în timpul compactãrii. Aceste cristalelor piezoelectrice.
comprimate sunt apoi caracterizate prin diferite pro- De regulã, un captator piezoelectric este un cristal de
cedee ca: imagine, aria suprafeþei, rezistenþã mecanicã; cuarþ care, sub influenþa unei forþe aplicate asupra lui,
descrierea ºi analiza proprietãþilor de comprimare ale mate- emite electroni. Câmpul electric rezultat poate fi amplificat
rialelor, prin studierea forþelor poansoanelor ºi depla- ºi înregistrat (fig. 72). Astfel, la comprimare, captatorii
sarea poansoanelor în timpul fazelor de comprimare ºi piezoelectrici înregistreazã o schimbare electricã propor-
de decomprimare. þionalã cu forþa de comprimare aplicatã.
De asemenea, se urmãreºte compactarea la deformare a
particulelor solide, în timpul comprimãrii ºi proprietãþile
de frecare în timpul eliminãrii comprimatelor.
2. Utilizarea în producþie
Maºinile rotative sunt utilizate pentru controlul operaþiei
de comprimare ºi pentru a asigura calitatea comprimatelor.
a. Se utilizeazã semnale de forþã (convertor) ºi se urmãreºte
variaþia acestora în timpul comprimãrii, dar ºi efectele
variaþiei, în greutatea comprimatelor.
Forþele convertorului (transductorului) utilizate sunt de
douã tipuri:
cele mai comune sunt numite mãsuri ale deformãrii
(engl. strain gauge), care constau din fire prin care
trece curentul electric. Fig. 72. Schema apariþiei efectului piezoelectric
Aparatul de mãsurã este legat de poanson sau de lãcaºul (BAUER K.H. 2001)
poansonului. Si siliciu; O oxigen; F forþa aplicatã asupra cristalului
478 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Schema principiului de înregistrare a presiunii de com- optimizarea rezistenþei mecanice a comprimatelor, fãrã
primare este prezentatã în fig. 73. aplicarea unei forþe de comprimare foarte mare. Prin urmare,
problemele asociate unei comprimãri la presiune înaltã
pot fi depãºite ºi, în plus, comprimatele pot fi obþinute cu
niºte costuri mai scãzute, comparativ cu procedeul clasic.
Termenul ultrasunete se referã la generarea, transmisia
ºi captarea energiei sub formã de unde sonore, care se
propagã la o frecvenþã peste valoarea celei mai înalte
frecvenþe ce poate fi detectatã de urechea umanã, aceasta
fiind în apropierea valorii de 18 KHz. Acest nivel de
frecvenþe este foarte convenabil aplicaþiilor în industrie,
deoarece nu produce zgomote.
Aplicaþiile undelor sonore pot fi clasificate dupã
intensitatea acestora în aplicaþii ale undelor de intensitate
joasã ºi aplicaþii ale undelor de intensitate înaltã.
Ultrasunetele de intensitate joasã sunt utilizate ca mijloc
de investigare asupra proprietãþilor structurale ale mate-
rialelor. În acest caz, materialul studiat nu suferã nici o
schimbare permanentã în structura sa sau în ceea ce pri-
veºte proprietãþile sale chimice. Multe aplicaþii ale ultra-
sunetelor de intensitate joasã sunt realizate la frecvenþe
foarte înalte, la nivel de megahertz.
În ceea ce priveºte intensitãþile înalte, ultrasunetele sunt
folosite, în general, pentru a produce modificãri în pro-
Fig. 73. Schema înregistrãrii presiunii executate de rolele prietãþile materialului prin care acestea trec. Schimbãrile
de presare la maºinile de comprimat rotative produse de ultrasunetele cu intensitate înaltã sunt adesea
(BAUER K.H. 2001) permanente. Aplicaþiile acestor ultrasunete sunt aproape
1, 7. captatori piezoelectrici de presiune; 2. rola de întotdeauna efectuate la frecvenþã joasã. Aceste unde sunt
presare superioarã; 3. poansonul superior; 4. matriþa; larg utilizate în procesul de curãþare ºi sudurã a materia-
5. poansonul inferior; 6. rola de presare inferioarã; lelor plastice, în sfredelirea ºi curbarea metalelor, precum
8. compensatorul de presiune
ºi în comprimarea pulberilor.
Deplasarea transductorilor mãsoarã distanþa la care poan- În cel mai strict sens, toate aplicaþiile ultrasunetelor de
soanele se miºcã în timpul proceselor de comprimare ºi de intensitate înaltã sunt bazate pe efectele mecanice care
decomprimare. Ele emit un semnal care reflectã direct rezultã din miºcarea particulelor. Energia ultrasunetelor
poziþia lor. poate activa numeroase mecanisme, promovând astfel efectul
b. Convertorii de deplasare digitalã se utilizeazã, de pe diverse medii, aceste mecanisme nefiind întotdeauna
asemenea, pentru maºinile de comprimare, instrumentate. cunoscute sau înþelese. Efectele pot fi descrise astfel:
Aceºti transductori se bazeazã pe diferenþele în nivelul cãldura când ultrasunetele traverseazã mediul, energia
semnalelor, care depind de poziþia unui indicator. Conver- este cedatã mediului ºi transformatã în cãldurã. La anu-
torii sunt montaþi la o distanþã anumitã de poansoane. mite interfeþe, absorbþia de energie poate fi mare datoritã
Semnalele date de convertorii de forþã ºi deplasare sunt forþelor de forfecare dintre interfeþe. În plus, cantitatea
amplificate ºi introduse în computer. Dupã conversia în de energie transformatã în cãldurã este direct propor-
formã digitalã, semnalul este transformat în unitãþi fizice þionalã cu vibraþia ultrasunetelor;
ca: N, Pa, mm etc. ºi ordonat în funcþie de timp. agitare intensitatea ultrasunetelor poate produce o
Pentru obþinerea datelor de calibrare sigure, ale semna- agitaþie violentã în materialul dispersat, prin accelerarea
lelor, se vor lua în considerare: sistemele de rezoluþie ºi miºcãrii randomizate a particulelor din material;
de mãsurare ºi reproductibilitatea valorilor. efecte chimice activitatea chimicã, în special, reacþiile
de oxidare pot fi accelerate. Acest fenomen a fost atrbuit
7.2.3.4. Maºini de comprimat cu ajutorul ultrasunetelor cãldurii generate ºi, de asemenea, dezintegrãrii molecu-
Utilizarea ultrasunetelor în procesul de comprimare este
lelor. Ultrasunetele sunt considerate ca promotori ai
un nou concept, deºi în alte industrii, cum ar fi industria
proceselor de polimerizare sau depolimerizare, în
metalurgicã, ceramicã ºi cea a materialelor plastice, acestea
funcþie de natura moleculelor tratate;
sunt folosite cu succes de mult timp în comprimarea mate-
rialelor. efecte mecanice tensiunile dezvoltate în câmpul de
În tehnologia farmaceuticã, ultrasunetele au fost utilizate ultrasunete pot cauza ruperea materialelor ºi coroziuni
pentru prima datã în 1993, cu obþinerea unor rezultate severe ale suprafeþelor;
satisfãcãtoare, ceea ce a încurajat intensificarea cercetãrilor efect de curãþare uneori, înveliºurile protectoare sunt
în acest domeniu. Deºi au trecut mai bine de 15 ani de îndepãrtate de pe suprafeþe cu ajutorul ultrasunetelor,
atunci, comprimarea cu ajutorul ultrasunetelor este consi- care permit reacþii între douã materiale, ce nu pot avea
deratã o metodã nouã de comprimare a pulberilor farma- loc în alte condiþii.
ceutice. În comprimarea pulberilor farmaceutice, sunt utilizate
În industria farmaceuticã, ultrasunetele îmbunãtãþesc ultrasunete de intensitate înaltã ºi câteva din mecanismele
caracteristicile procesului de comprimare, conducând la prezentate anterior.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 479
Deºi prezintã foarte multe avantaje, trebuie admis cã acest folositã în acest timp de comprimare se recomandã a fi
procedeu nu oferã posibilitatea obþinerii unor comprimate verificatã periodic pentru a preveni posibilele defecþiuni
perfecte din orice formulare farmaceuticã. Proprietãþile ale convertorului ºi pentru a evita pierderile excesive de
fizice ale substanþelor supuse comprimãrii, cum ar fi: energie.
punctul de topire, capacitatea de deformare plasticã,
4. Utilizarea ultrasunetelor în comprimarea din
mãrimea ºi forma particulelor pot influenþa rezultatele
industria farmaceuticã
acestei tehnici de comprimare.
În anul 1993, GUERET a folosit ultrasunetele, simultan
Se apreciazã cã aplicarea ultrasunetelor este beneficã în
cu aplicarea unei forþe mecanice în comprimarea unor
cazul comprimãrii substanþelor care sunt cunoscute a se
pulberi farmaceutice ºi cosmetice. El a utilizat amestecuri de
consolida prin curgere plasticã. Cele mai multe articole
pulberi conþinând cel puþin un material termoplastic (de
din presa de specialitate referitoare la acest subiect
exemplu: polietilenã, polistiren, poliamide, polietilente-
subliniazã importanþa prezenþei în formulare, cel puþin a
reftalat) în concentraþii variabile între 5 [i 80% (m/m), cel
unei substanþe termoplastice, într-o cantitate suficientã
de-al doilea component al amestecului fiind reprezentat
pentru a forma un cadru sub acþiunea ultrasunetelor. Pe
de cel puþin un compus mineral, nontermoplastic sau de o
acest cadru, se vor fixa celelalte elemente constitutive din
substanþã organicã. În urma acestei asocieri, s-a constatat
formularea respectivã.
cã prezenþa unui material termoplastic în formulare per-
b. Influenþa ultrasunetelor asupra dezagregãrii ºi dizol- mite formarea unui cadru pe care se vor fixa particulele
vãrii comprimatelor substanþelor nontermoplastice.
Este esenþial ca, dupã administrare, comprimatul sã se Aceastã comprimare a fost un pionierat în domeniu, urmatã
dezagrege rapid în particulele constituente (cu excepþia de multiple alte cercetãri prin care au fost demonstrate nume-
cazurilor când procesul este intenþionat modificat), roasele avantaje ale acestei tehnologii care constau în:
urmând apoi ca acestea sã se dizolve în lichidul gastro- îmbunãtãþirea comprimãrii directe
intestinal. Deºi comprimarea prin granulare este cea mai comunã
Aplicarea ultrasunetelor în timpul procesului de com- metodã de preparare a comprimatelor, comprimarea
primare poate avea, într-o oarecare mãsurã, efecte negative directã a pulberilor farmaceutice reprezintã o metodã
asupra proprietãþilor de dezagregare a comprimatelor ºi preferatã, datoritã avantajelor pe care le prezintã.
de dizolvare a substanþelor medicamentoase. Influenþa Cu toate acestea, aplicarea acestei metode nu este
acestora depinde de formulare ºi de parametrii vibraþiilor posibilã pentru doze mari de substanþe medicamentoase
sonice aplicate pe parcursul procesului tehnologic. Aceastã (peste 20%), cum este cazul paracetamolului, care are o
influenþã poate fi atribuitã modificãrii ritmului de pãtrun- slabã compresibilitate ºi o curgere dificilã. Aceasta deoa-
dere a apei în comprimat din cauza posibilelor modificãri rece diluanþii au o capacitate de diluare limitatã. De
în porozitatea comprimatului ºi a legãturilor interparticulare. asemenea, sunt limitate mãrimea ºi greutatea comprima-
Ultrasunetele pot determina la nivelul punctelor de telor, toþi aceºti factori conducând, în final, la obþinerea
contact dintre particule topirea acestora, având ca rezultat unor comprimate cu o slabã rezistenþã mecanicã.
dezvoltarea unor punþi sinterizate între particule, foarte Utilizarea ultrasunetelor are scopul de a elimina aceste
puternice care vor încetini ritmul de dezintegrare a neajunsuri ºi de a face posibilã aplicarea tehnicii de
comprimatului ºi viteza de dizolvare a substanþei medica- comprimare directã ºi în cazul acestor substanþe.
mentoase. Literatura de specialitate citeazã aplicarea cu succes a
tehnicii de comprimare directã, asistatã de ultrasunete,
c. Stabilitatea comprimatelor
în cazul unei formulãri cu un conþinut mare de teofilinã
Ultrasunetele pot determina creºterea temperaturii în
anhidrã, în care nu este posibilã folosirea metodei de
interiorul patului de pulbere, datoritã energiei ultra-
comprimare directã.
sunetelor, pierdutã sub formã de cãldurã, când, în funcþie
îmbunãtãþirea uniformitãþii, densitãþii ºi proprietãþilor
de parametrii undelor sonice ºi caracteristicile substanþelor
de curgere a pulberilor
medicamentoase, pot apãrea modificãri nedorite în pro-
Utilizarea ultrasunetelor în timpul procesului de com-
prietãþile fizico-chimice ale substanþelor supuse comprimãrii.
primare poate îmbunãtãþi proprietãþile de curgere a
Cu toate acestea, majoritatea articolelor referitoare la acest
pulberii, densitatea ºi uniformitatea comprimatului final,
subiect susþin ideea cã este foarte puþin probabil sã se
printr-un efect de vibrare care va determina o scãdere a
producã degradãri în proprietãþile substanþelor din patul
forþelor de coeziune interparticulare.
de pulbere, în condiþiile unei comprimãri controlate în
îmbunãtãþirea rezistenþei mecanice a comprimatelor
mod corespunzãtor.
Prin comprimarea la o presiune scãzutã susþinutã de
d. Echipamentul tehnic ultrasunete, se pot obþine comprimate cu o bunã rezis-
Este foarte probabil ca o parte importantã din creºterea tenþã mecanicã ºi mai puþin friabile în comparaþie cu
de temperaturã, generatã de vibraþiile sonice, sã se risi- diverse comprimate obþinute prin comprimarea clasicã.
peascã în matriþã, din cauza unui coeficient relativ înalt Aceste caracteristici îmbunãtãþite ale comprimatelor au
de conductibilitate termicã a materialului din care este fost corelate cu o creºtere a temperaturii în interiorul
confecþionatã matriþa în comparaþie cu coeficientul de compactului, creºtere determinatã de ultrasunete.
conductibilitate termicã a celor mai multe substanþe care De exemplu, pe parcursul unor experimente de compri-
sunt supuse comprimãrii. Din acest motiv, matriþa ºi mare a ibuprofenului prin aplicarea unei forþe de compri-
poansoanele utilizate la comprimarea sonicã pot avea un mare de 32 m Pa ºi ultrasunete cu o amplitudine de 7 mm,
timp de folosire mai scurt, în comparaþie cu cele folosite în s-a constatat o creºtere a temperaturii, odatã cu creºterea
fluxul tehnologic din comprimarea clasicã. În plus, aparatura timpului de aplicare a ultrasunetelor, astfel:
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 483
la aplicarea timp de o secundã, temperatura a crescut comprimat. La aceastã energie elasticã, se adaugã ºi
pânã la aproximativ 19 °C; forþele implicate în evacuarea comprimatului din matriþã.
la aplicarea timp de douã secunde, temperatura a În cazul în care structura comprimatului nu va rezista
crescut pânã la aproximativ 30 °C; acestor noi forþe, vor apãrea fenomenele de decapare ºi
la aplicarea la timp de cinci secunde, temperatura a laminare.
crescut pânã la aproximativ 36 °C. Cu toate acestea, comprimatele obþinute prin metoda
Creºterea temperaturii în interiorul materialului, în comprimãrii sonice pot avea o revenire elasticã de
timpul comprimãrii directe, determinã o modificare a intensitate mai micã, datoritã stabilitãþii dimensionale a
comportamentului acestuia cãtre un comportament particulelor, considerându-se cã particulele materialului
plastic, deoarece are loc o creºtere a suprafeþelor de de comprimat pot ajunge în matriþã, la orientarea ce le
contact, cu apariþia unor noi potenþiale suprafeþe de oferã cea mai mare stabilitate.
Se presupune cã prin aplicarea vibraþiilor sonice în
contact. Acelaºi fenomen poate apãrea ºi în cazul com-
timpul procesului de comprimare, este influenþatã
primãrii cu ajutorul ultrasunetelor, când acestea deter-
rearanjarea particulelor din patul de pulbere, oferindu-le
minã o creºtere a temperaturii în interiorul materialului
o suprafaþã de contact mai mare în timpul aplicãrii forþei
supus comprimãrii, permiþându-i o deformare plasticã,
de comprimare, conducând, în final, la crearea unor noi
ceea ce conduce, în final, la obþinerea unor comprimate
puncte de contact.
cu o mai bunã rezistenþã mecanicã.
În plus, aºa cum am prezentat anterior, ultrasunetele pot
Aplicarea ultrasunetelor în timpul procesului de compri-
determina o topire la nivelul punctelor de contact a par-
mare a paracetamolului ºi ibuprofenului a determinat o ticulelor, determinând formarea unor punþi de legare
creºtere semnificativã a compactibilitãþii pulberilor puternice între particule.
supuse comprimãrii, obþinându-se comprimate cu o În timpul decomprimãrii, energia de deformare elasticã
rezistenþã mecanicã înaltã, constatându-se o creºtere expo- stocatã nu va fi suficient de puternicã pentru a separa
nenþialã a acesteia, cu creºterea temperaturii. zonele de contact destul de extinse ºi cu legãturi puternice,
diminuarea fenomenelor de decapare/decalotaj ºi lami- astfel încât fenomenul de decapare nu se va mai produce.
nare/clivaj Este necesar sã menþionãm cã ºi golurile de aer din
Fenomenul de decalotaj cunoscut ºi sub expresia de patul de pulbere pot fi mult mai rapid îndepãrtate prin
capace sãrite constã în desprinderea din partea supe- vibraþiile sonice.
rioarã a unei porþiuni subþiri, egalã cu diametrul utilizarea ultrasunetelor la obþinerea comprimatelor cu
comprimatului. În ciclul procesului de comprimare la eliberare controlatã
ridicarea poansonului superior, se produce ºi îndepãr- În ultimii ani, se constatã o dezvoltare foarte mare în
tarea forþelor axiale care au acþionat asupra materialului industria farmaceuticã a comprimatelor cu eliberare
de comprimat, însã acesta va fi supus unor forþe radiale prelungitã sau susþinutã. Tehnicii de fabricare a acestui
exercitate de pereþii matriþei. În cazul substanþelor care tip de comprimate, prin metoda comprimãrii directe
posedã slabe legãturi interparticulare, presiunea radialã asistatã de ultrasunete, i se acordã o atenþie din ce în ce
poate fi îndepãrtatã prin revenirea elasticã a particulelor, mai mare, constituind o cale eficientã de a obþine aceste
rezultând o separare parþialã a suprafeþelor de legãturã. comprimate.
În cazul unor legãturi puternice interparticulare, Deºi comprimatele cu eliberare susþinutã prezintã foarte
revenirea elasticã pe direcþia axialã poate determina multe avantaje clinice, costurile de producþie sunt foarte
fenomenul de decalotaj. mari, ceea ce limiteazã, într-o oarecare mãsurã, fabricarea
Atunci când comprimatul este evacuat din matriþã, are lor. La acest inconvenient, se mai adaugã mãrimea fizicã
loc o expansiune radialã, care, la rândul sãu, poate avea a acestei forme de dozaj, care poate ridica probleme. Unii
efecte negative asupra calitãþii finale a comprimatului. pacienþi înghit cu dificultate comprimatele cu eliberare
Se considerã cã poansoanele ºi matriþa contribuie la susþinutã în greutate de 600-650 mg, fiind adesea dificilã
reþinerea aerului în interiorul comprimatului, în timpul formularea comprimatelor cu o greutate finalã micã, dar
unei comprimãri rapide, conducând astfel la apariþia feno- cu o dozã mare de substanþã medicamentoasã.
menului de decapare. Aerul este comprimat în interiorul Tehnica de comprimare sonicã oferã posibilitatea obþinerii
compactului la aplicarea forþei de comprimare ºi, în unor comprimate cu o greutate relativ micã, la costuri
momentul când aceasta înceteazã, apare fenomenul de moderate.
decapare. Unele formulãri ale comprimatelor cu eliberare susþinutã
Laminarea este determinatã de aceiaºi factori care deter- necesitã un anumit numãr de excipienþi ºi un proces tehno-
minã ºi decaparea, însã în condiþii-limitã (de exemplu: logic complex, cum ar fi comprimarea prin intermediul gra-
comprimarea la vitezã mare). nulãrii umede sau formarea unui înveliº de tip membranã.
Fenomenul de laminare sau clivaj diferã de fenomenul În anul 1996, SAETTON [i colaboratorii ºi în 1997,
de decalotaj prin faptul cã aceste comprimate sunt sparte RODRIGUEZ [i colaboratorii au demonstrat posibilitatea
sau aºchiate pe pãrþile laterale, iar în momentul evacuãrii realizãrii unei matriþe inerte care asigurã eliberarea susþi-
din matriþã, separã în straturi. nutã, prin aplicarea unei energii sonice înalte în timpul
Prin aplicarea ultrasunetelor în procesul comprimãrii, comprimãrii unui amestec format din substanþa medicamen-
aceste fenomene pot fi mult diminuate, [i chiar eliminate toasã ºi substanþa carrier, ce formeazã matriþa prin
în totalitate. comprimare.
De obicei, în timpul comprimãrii sub acþiunea energiei Testele de dizolvare in vitro au arãtat cã eliberarea substanþei
elastice stocate, are loc o revenire elasticã a materialului medicamentoase, din comprimatele obþinute prin metoda
484 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
comprimãrii, are loc pe un interval de timp cu 50% mai pierderi excesive de material, care poate fi evitat prin
mare decât intervalul de timp necesar eliberãrii substanþei reglarea curgerii;
medicamentoase din comprimatele obþinute prin metoda eliminarea defectuoasã a comprimatelor, cu imperfecþiuni;
clasicã. În plus, tot în urma testelor in vitro s-a demonstrat menþinerea înãlþimii framei de alimentare la 0,05-0,10 mm.
cã ritmul de eliberare a substanþei medicamentoase este
3. aspect defectuos
dependent de frecvenþa ultrasunetelor.
În urma comprimãrii se obþin:
Aceastã tehnicã de comprimare permite folosirea unor
comprimate mate, din cauza uzurii poansoanelor;
procente mai mari de substanþã medicamentoasã în ames- comprimate cu pete negre sau foarte colorate, cu urme,
tecul de pulberi supus comprimãrii, spre deosebire de care pot proveni de la maºina de comprimat (pete de
metoda clasicã de comprimare directã, care, de obicei, limi- grãsime, ulei); includere de aer;
teazã procentul de substanþã medicamentoasã la maxim 20%. comprimate cu margini striate raze date de griparea
Se poate afirma cã prin aceastã metodã de comprimare maºinii;
este posibilã obþinerea unor comprimate farmaceutice cu comprimate cu suprafeþe ce au defecte: acestea apar ca
eliberare prelungitã pentru diferite substanþe medica- urmare a lipirii;
mentoase utilizând vibraþii mecanice sau electromecanice, comprimatele nu sunt intacte: aceasta sunt cauzate de
cu frecvenþe cuprinse între 1 KHz ºi 2 MHz, iar ca exci- faptul cã poansonul inferior nu urcã suficient în matriþã;
pienþi, se pot lua în lucru polimeri sau copolimeri cum ar comprimate cu îngroºãri: acestea sunt date de poan-
fi: celuloza ºi derivaþii sãi; poliamidele, polimeri acrilici, soanele uzate.
poliesteri, polivinilpirolidona, amidon ºi polietilenglicoli.
Subliniem necesitatea continuãrii cercetãrilor în aceastã 4. dezagregare foarte lungã
direcþie pentru a înþelege mecanismele implicate în procesul Timpul de dezagregare foarte lung poate fi dat de com-
de comprimare cu ajutorul ultrasunetelor în industria farma- primatele obþinute cu o presiune prea mare; este necesarã
ceuticã. scãderea presiunii.
De asemenea, se impune studierea ºi evaluarea noilor 5. rezistenþã mecanicã scãzutã
necesitãþi de adaptare a echipamentelor tehnologice în Acest parametru fizic poate fi afectat de mai mulþi
industria farmaceuticã, pentru a facilita aplicabilitatea factori, în principal, fiind cauzat de aplicarea unei pre-
ultrasunetelor în comprimarea farmaceuticã, în concor- siuni insuficiente de comprimare asupra materialului.
danþã cu normele BPF. Mai întâi, trebuie sã se verifice dacã rezistenþa scãzutã
este datã de o compresibilitate slabã sau de fenomenul de
7.2.4. Probleme tehnice în timpul comprim\rii decapare.
Se va controla ca:
Utilajele folosite pentru comprimare, dar ºi alþi factori pot
pentru comprimarea în mai multe etape, maºina sã fie
produce comprimate neuniforme, în primul rând, din
echipatã pentru precomprimare ºi pentru comprimarea
cauza materiilor prime care creeazã probleme de producþie.
principalã cu role de diametru mare;
Imperfecþiunile comprimatelor sunt date de un numãr
raportul între precomprimare ºi comprimare sã fie
mare de cauze, care pot proveni de la:
adecvat; dacã tabletele nu suferã decapare, în acest caz,
materiile prime: pulberi, granule;
forþele de precomprimare ºi comprimare trebuie crescute;
utilaje;
viteza de presare se reduce pentru a creºte timpul de
maºina de comprimat. presare total;
Principalele probleme tehnice sunt urmãtoarele: formulãrile de comprimate sensibile la proporþia de
1. variaþia dozei comprimatului ºi a masei lubrifiant pot expune o rezistenþã micã, datã de o
Acestea sunt produse, în primul rând, de caracteristicile supraamestecare în pâlnia de umplere; în acest caz, se
slabe de curgere a materialului ºi pot fi o etapã limitantã, va reduce viteza de amestecare a dispozitivului din
mai ales în cazul granulelor. Pentru a îmbunãtãþi curgerea, pâlnia de umplere.
se utilizeazã diferite tipuri de palete în pâlnia de alimentare. 6. decapare ºi laminare
Dacã variaþia în greutate este excesivã, trebuie examinate Decaparea, decalotarea (engl. capping) sau fenomenul
componentele maºinii de comprimat, la care variaþiile pot sar capacele este dat, în principal, de aerul închis în
proveni: comprimat; aceastã stare este generatã de acþiunea maºinii
de la poansonul inferior care nu se retrage complet din cu viteze mari; comprimatul este spart pe margini sau
cauza unei gripãri (înþepeniri) sau a unei matriþe uzate; stratul de deasupra se ridicã asemenea unui capac.
în acest caz, se obþin comprimate mai uºoare decât cele Decalotarea comprimatelor mai poate fi datã ºi de alþi
cerute; factori, care se studiazã în etapa de preformulare ºi formu-
poansoane de mãrime neregulatã; lare ca:
bara de nivelare a pulberii este fixatã neadecvat ºi proprietãþile elastice ºi de rezistenþã a materialului; în
conduce la comprimate prea grele; acest scop, este necesar ca în formulare sã se introducã
adâncime de inserþie incorectã a poansoanelor. o componentã plasticã sau se creºte nivelul de umiditate;
2. randamentul producþiei legãtura particulã-particulã;
Acesta poate fi afectat de numeroºi factori: aditivi utilizaþi;
viteze excesive de umplere care cauzeazã un exces al forþa de comprimare mare.
recirculãrii materialului ºi creºte pierderea acestuia; Pentru a remedia acest fenomen, se urmãreºte:
adâncimea de inserþie neadecvatã a poansoanelor; reducerea la forþa de presare corespunzãtoare;
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 485
un raport adecvat între forþa de precomprimare ºi aceea Proprietãþile tehnologice ale pulberii sunt controlate
de comprimare principalã; pentru ingredientele formulãrii: substanþe medicamen-
verificarea umplerii matriþei; toase ºi auxiliare, dar ºi modul lor de asociere în timpul
verificarea deteriorãrii poansoanelor. procesului de precomprimare.
Comprimatele cu rezistenþa axialã redusã au o mai mare Procesul de precomprimare constã, adesea, dintr-o serie
tendinþã la decalotare. De asemenea, se considerã cã rapor- de secvenþe de operaþii unitare.
tul dintre rezistenþa axialã ºi cea radialã este parametrul cel Tratamentele succesive la care sunt supuse componen-
mai semnificativ pentru aprecierea acestui fenomen. Aceastã tele sunt cunoscute sub numele de proces descendent
problemã a fost rezolvatã întru câtva prin fabricarea in vacuo. (engl. downstream processing).
Laminarea este datã, de asemenea, de o cantitate de aer Operaþiile unitare utilizate în timpul tratamentului de
mai mare inclus în comprimat, mai ales la viteze mari de precompactare sunt: reducerea mãrimii particulelor, ames-
comprimare. Comprimatele sunt rupte sau despicate pe tecarea pulberilor, creºterea mãrimii particulelor ºi uscarea
laturi, prin dilatare. Într-o stare mai gravã, comprimatele se pulberilor.
sparg în straturi sau au tendinþa de a exploda, la ejecþia lor. Tradiþional, utilizarea operaþiei de creºtere a mãrimii
particulelor, numitã frecvent ºi granulare, este procesul
7. adeziunea sau lipirea de poansoane, crearea unei
dominant de prelucrare a pulberilor pentru comprimare.
pelicule, zgârierea
Pentru a economisi timpul ºi energia mecanicã , poate fi
Fenomenul de lipire este în legãturã cu feþele poansoa-
nelor, de care aderã pãrþi din comprimat, aceasta deoarece ales, dacã este posibil, procesul de precomprimare, fãrã
feþele poansoanelor sunt mate ºi/sau zgâriate. Pentru c\ se operaþia de creºtere a mãrimii particulelor.
scot greu de pe poansonul inferior, comprimatele se desfac Acest procedeu este numit producþia comprimatelor prin
în straturi ºi se rup. compactarea directã sau procedeu de comprimare directã.
Crearea unei pelicule pe suprafaþa poansoanelor este o
formã de lipire a materialului de acesta, în parte cauzatã 7.2.5. Fazele procesului tehnologic
de pierderea fineþii poansoanelor ºi creºterii temperaturii. de fabricare a comprimatelor
Zgârierea este tot o formã de lipire, dacã petele apar ca Fabricarea comprimatelor se efectueazã prin diferite metode.
smulse de pe faþa comprimatului ºi sunt urm\ri ale unei Ca un solid sub formã de particule sã fie comprimat cu
viteze de presare mari. succes, trebuie sã prezinte trei proprietãþi-cheie:
8. fisurarea ºi decojirea 1. o curgere bunã a particulelor;
Fenomenul de fisurare se produce adesea în vârful com- 2. capacitatea particulelor de a se uni sub influenþa forþei
primatului ºi este dat de dilatare. de comprimare; coeziunea sã se menþinã ºi dupã ce
Scorojirea poate fi datã de lipirea comprimatului, la cele forþa de comprimare a fost înlãturatã;
douã p\rþi ale utilajului deteriorat sau de o ejecþie prost 3. capacitatea comprimatului obþinut de a fi eliminat uºor
ajustatã. Comprimatele prezintã pãrþi sparte sau decojite. din matriþã, dupã ce forþa de comprimare a fost înlãturatã.
9. griparea în matriþã În funcþie de proprietãþile materialului utilizat, metodele
Acesta este fenomenul în care comprimatele aderã, se de comprimare se pot clasifica astfel:
imobilizeazã sau se rup în matriþã. Se formeazã o peliculã metoda de comprimare directã;
pe matriþã ºi expulzarea comprimatului este dificilã. metode de comprimare indirecte:
Comprimatele rezultate au marginile rugoase sau cu raze prin granulare uscatã (brichetare);
verticale; ele nu au luciu sau lustru ºi prezint\ adesea lipsuri prin granulare umedã (granulare, speronizare).
pe marginile verticale. Fiecare dintre metodele utilizate se deosebesc între ele,
În cazul unui gripaj excesiv, bordurile sunt sfãrâmate ºi în principal, prin utilizarea de diferite substanþe auxiliare,
comprimatele devin lipicioase. dar mai ales, prin numãrul de operaþii farmaceutice care
Uneori, dacã griparea nu este datã de o umiditate crescutã intrã în procesul tehnologic de fabricare, cu toate cã unele
sau de matriþe uzate, adãugarea unui lubrifiant corect va operaþii sunt comune la toate metodele de fabricare
curãþa matriþele. (tabelul 47).
Utilajele pot sã fie cauza de gripare ºi ele trebuie revizuite. În practicã, se utilizeazã toate metodele.
Toate aceste probleme tehnice depind de proprietãþile
7.2.5.1. Metoda de comprimare directã
pulberii sau granulelor care vor fi transformate în compri-
Presarea directã constã în comprimarea substanþei active,
mate ºi, de asemenea, de designul ºi condiþiile de presare.
Ele trebuie evitate, prin utilizarea unor materiale cu pro- fãrã a se modifica natura fizicã a materialului.
prietãþi tehnologice adecvate ºi prin utilizarea unor maºini Sintagma comprimare directã este folosit\ pentru a
de comprimat corespunzãtoare, cu dispozitive de alimentare desemna comprimarea unui singur compus cristalin, într-un
forþatã, matriþe ºi poansoane polisate ºi netede. compact, fãrã adãugarea altor substanþe, în acest caz, mate-
Reamintim cã proprietãþile tehnologice importante ale rialul trebuie sã prezinte caracteristicile fizice necesare
unei pulberi, care trebuie controlate pentru a sigura o pentru formarea unui comprimat bun.
operaþie de comprimare cu succes, sunt: În prezent, sintagma comprimare directã este utilizat\
1. omogenitate ºi f\r\ tendinþã de separare; pentru a defini procesul tehnologic prin care comprima-
2. curgere; tele se obþin prin presarea unui amestec solid, format din
3. comprimare ºi compatibiltate; substanþe medicamentoase ºi substanþe auxiliare (diluanþi,
4. frecare ºi adeziune. lianþi, dezagreganþi, lubrifianþi).
486 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
În acest caz, pulberea compusã nu suferã nici un pretra- îmbunãtãþirea stabilitãþii comprimatelor, datoritã exclu-
tament anterior, ca granulare uscatã sau granularea umedã. derii umiditãþii ºi cãldurii în procesul tehnologic, factori
Uneori, substanþe active, aflate în doze mici, din formu- care pot acþiona în detrimentul stabilitãþii fizico-chimice
lare pot fi dispersate pe unul din excipienþi (care are capa- a comprimatelor sau schimbãrii de dizolvare;
citate de absorbþie mare), înainte de amestecarea cu celelalte utilizarea unei zone largi accesibile de substanþe auxi-
pulberi. liare moderne pentru comprimarea directã: diluanþi,
Numãrul substanþelor medicamentoase care prezintã aglutinanþi, dezagreganþi: excipienþi direct compusibili
capacitate de curgere, coeziune ºi de lubrifiere, pentru a sau coprocesaþi;
se comprima direct este foarte mic. În plus, comprimatul optimizarea dezagregãrii comprimatelor: substanþa activã
se desface pentru dizolvare, într-un timp mai lung, iar se dizolvã mai bine dintr-un comprimat fabricat, prin
uneori cauzeazã probleme fiziologice, ca acelea produse metoda comprimãrii directe, datoritã dezagregãrii sale
de clorura de potasiu: realizarea unei soluþii concentrate rapide, în particule primare, comparativ cu compri-
la locul de dizolvare, în stomac ºi iritarea mucoasei gastrice. matele fabricate prin metoda granulãrii, care trebuie
De asemenea, în unele cazuri, dozele terapeutice ale mai întâi sã se desfacã în granule ºi apoi acestea sã
unor substanþe active sunt aºa de mici, încât nu se pot elibereze particulele primare;
obþine tablete prin comprimare directã numai din acestea, comprimarea directã evitã presiunile înalte necesare
chiar dacã au proprietãþi bune de compactare. Pânã în a
granulãrii pe cale uscatã, prin brichetare sau compactare
doua jumãtate a anului 1950, majoritatea comprimatelor
cu role;
erau fabricate prin granularea umedã a pulberilor compuse,
procedeul comprimãrii directe este o metodã de elecþie
alcãtuite din substanþe active ºi substanþe auxiliare ºi apoi
pentru fabricarea comprimatelor efervescente.
compactarea granulelor uscate.
Fabricarea comprimatelor prin procedee mai simple ºi Comprimarea directã prezintã ºi unele limite, în prin-
mai eficiente, cum este ºi comprimarea directã, a fost cipal, dezavantajele sunt tehnologice:
posibilã, datoritã noilor excipienþi apãruþi pe piaþa farma- pulberile trebuie sã prezinte curgere, adezivitate ºi
ceuticã sau modificãrilor aduse unor excipienþi cunoscuþi, densitate bunã, pentru a fi comprimate uºor;
în special, diluanþi ºi lianþi, cât ºi progreselor în domeniul diferenþele în mãrimea particulelor ºi densitãþile mate-
maºinilor de comprimat. rialelor componente conduc la stratificarea în timpul
Comprimarea directã a devenit o alternativã interesantã procesãrii (a etapelor anterioare sau chiar la separarea
pentru fabricarea comprimatelor. Pe lângã simplitatea pro- în pâlnia de alimentare). Acesta are ca urmare variaþii în
cesului tehnologic, comprimarea directã oferã o serie de conþinutul de substanþã activã pe comprimat, care nu se
avantaje, comparativ cu metodele mai vechi de comprimare va încadra, în limitele admise. Acest lucru este foarte
(granulare umedã, granulare uscatã). important pentru formulãrile cu un conþinut mic de
Avantajele comprimãrii directe constau în urmãtoarele: substanþe active.
este un procedeu economic, cu un numãr redus de ope- Dar ºi formulãrile cu un conþinut mare de substanþe
raþii farmaceutice (tabelul 47), deci necesitã un echipa- active prezintã probleme de comprimare, dacã acestea
ment de producþie restrâns, costuri scãzute de producþie, nu sunt compresibile; este necesar ca procentul de
scurtarea timpului de lucru ºi reducerea consumului de substanþã activã sã fie în jur de 30% ºi sã se selecteze un
energie, validare facilã a procesului tehnologic. Totuºi, diluant eficient. Pulberile constituite, în principal, din
unele formulãri necesitã adãugarea de diluanþi ºi agluti- substanþe cu compactibilitate scãzutã, se comprimã
nanþi moderni, care uneori sunt destul de costisitori; dificil.
calitatea superioarã a comprimatelor obþinute prin particulele mari sunt dificil de amestecat, pentru a forma
aceastã metodã privind rezistenþa mecanicã, densitatea, un produs omogen, care sã nu separe. Absenþa umiditãþii
stabilitatea fizico-chimicã ºi eliberarea substanþei medica- poate conduce la încãrcarea pulberii cu sarcini electro-
mentoase, comparativ cu alte metode de comprimare; statice, fenomen care împiedicã amestecarea;
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 487
proprietãþile fizice ºi specifice funcþionale ale substan- mai greu, din cauza aerului absorbit pe suprafaþa lor,
þelor auxiliare trebuie sã fie adecvate, definite ºi contro- ceea ce necesitã forþe de comprimare prea mari.
late, ceea ce mãreºte preþul de cost al produselor; e. caracteristicile de plasticitate
limitãri în fabricarea comprimatelor colorate, deoarece Acestea se referã la proprietãþile substanþei de a suferi
adãugarea acestora este dificilã; o deformare permanentã, sub acþiunea forþei de presare,
probleme de prãfuire; cu antrenarea unei creºteri a suprafeþelor de contact ºi
limite în capacitatea de diluare a agentului diluant-aglu- a coeziunii, care favorizeazã comprimarea.
tinant, uneori sensibilitatea lubrifianþilor care se înmoaie f. densitatea aparentã
ºi separã dupã o amestecare îndelungatã, comparativ Dacã aceasta este mai scãzutã, datoritã suprafeþelor
cu granulele. Amestecarea lubrifiantului se va limita la neregulate ale particulelor, permite comprimarea directã;
2-5 minute, pentru a evita scãderea duritãþii comprimatelor pulberile cu densitate aparentã mare se comprimã greu.
ºi hidrofobizarea. g. formularea corectã a comprimatelor, cu selectarea judi-
Se recomandã înlocuirea stearaþilor cu un ulei vegetal cioasã a materiilor prime (excipienþi ºi substanþe active).
hidrogenat (Sterotex, Lubritab). 2. formulãri de comprimate cu substanþe medicamentoase
Factorii care influenþeazã comprimarea directã în cantitãþi mari
În principal, factorii care influenþeazã coeziunea parti- Un alt grup de substanþe medicamentoase ca: aspirina,
culelor, în comprimarea directã depind de: paracetamolul, antipirina, propifenazona, diuretina, acidul
proprietãþile substanþelor medicamentoase; ascorbic, sãrurile de chininã etc. prezente în cantitãþi relativ
proprietãþile substanþelor auxiliare; mari în masa comprimatului, pot fi comprimate direct,
maºinile de comprimat. dupã ce au fost, mai întâi, amestecate cu substanþe auxiliare.
Aceasta este necesar pentru a îmbunãtãþi proprietãþile
I. Substanþe medicamentoase
substanþelor active ºi pentru a le comprima mai uºor. Se
Comprimarea directã se utilizeazã pentru trei tipuri de
adaugã excipienþi moderni numiþi excipienþi direct
formulãri:
compresibili (DC).
1. formulãri de comprimate numai din substanþe cristaline.
Un grup mic de substanþe cristaline, relativ solubile în 3. formulãri de comprimate în care substanþa activã
apã, pot fi procesate singure, sub formã de particule este componentul minor
grosiere (pentru a asigura o curgere bunã); în acest caz, În cazul în care substanþa activã este în cantitate micã,
proprietãþile de curgere ºi cele coezive, capacitatea lor de de câteva miligrame, în general < 10%, din masa compri-
a se comprima direct au o influenþã mare asupra caracte- matului, ea trebuie amestecatã cu excipienþi, cu particule
risticilor comprimatelor. grosiere, pentru a-i îmbunãtãþi proprietãþile de curgere ºi
Acest grup de substanþe include: compactare, dar ºi pentru a forma comprimatul. Caracte-
sãrurile anorganice: risticile comprimatului, în acest caz, sunt controlate, în
sãruri de potasiu: cloratul, clorura, iodura, bromura, principal, de substanþele auxiliare utilizate.
azotatul ºi permanganatul; Cei mai mulþi excipienþi DC sunt utilizaþi pentru substan-
alte substanþe: clorura de sodiu, clorura de amoniu, þele medicamentoase din aceastã categorie.
acidul boric, boraxul, bicarbonatul de sodiu. În ultimii ani, s-au efectuat progrese semnificative ºi în
substanþe organice: metenamina, unele extracte vegetale. fabricarea de substanþe medicamentoase direct compre-
Dintre factorii care favorizeazã coeziunea particulelor sibile, cu proprietãþi mecanice îmbunãtãþite, care sunt deja
în comprimarea directã, enumerãm: existente pe piaþa farmaceuticã.
a. sistemul de cristalizare a substanþelor medicamentoase II. Substanþe auxiliare
În general, substanþele cristalizate în sistemul cubic, Pentru comprimarea directã, se utilizeazã diferite
care prezintã muchii tãiate în unghi drept, la fel substanþe auxiliare, capabile sã aibã caracteristicile cerute.
substanþele cu cristale paralelipipedice, cele cu feþe În general, comprimatele care conþin substanþa activã în
plane sau sub formã de cristale adunate în pachete mai proporþie de 25% sau mai puþin, necesitã adãugarea unui
mari se comprimã mai bine decât acelea cu forme apro- diluant, care acþioneazã ca ºi un carrier, dar care sã aibã
piate de sfericitate, care nu au proprietãþi de comprimare. ºi proprietãþi bune de curgere ºi compresibilitate. Pe lângã
b. tendinþa materialului de a se deforma ºi de a se rupe, proprietãþile descrise la materiile prime, excipienþii trebuie
cu formarea de noi suprafeþe, de contact, favorizeazã sã îndeplineascã urmãtoarele cerinþe pentru comprimarea
comprimarea directã. Uneori, se adaugã un agent directã:
aglutinant solid, care acþioneazã prin formarea unor sã posede proprietãþi bune de curgere pentru a contribui
suprafeþe noi, ce fac posibilã comprimarea. la o alimentare uniformã a matriþei;
c. prezenþa apei de cristalizare sau de incluziune sã aibã densitate înaltã. Dacã substanþa activã este o
Aceasta faciliteazã reapariþia forþelor de presiune exer- pulbere uºoarã cu o densitate micã, atunci substanþa
citate la nivelul masei de pulbere ºi acþioneazã ca un auxiliarã trebuie sã asigure, dupã comprimare, o grosime
liant, prin favorizarea adezivitãþii dintre particulele adecvatã a comprimatului;
supuse comprimãrii. Din acest motiv, uscarea substan- particulele substanþelor auxiliare trebuie sã aibã o
þelor cu apã de cristalizare este contraindicatã, în cazul mãrime adecvatã ca sã micºoreze segregarea amestecului
unei comprimãri directe. de pulberi înainte de comprimare ºi stratificarea compo-
d. mãrimea particulelor solide trebuie sã fie în jurul a nentelor. La comprimarea directã, poate avea loc sepa-
0,5-1,5 mm; particulele prea fine se comprimã mult rarea, mai ales, la vibraþie. De aceea, se recomandã ca
488 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
mãrimea particulelor aditivilor ºi a substanþei active sã diluantul nu trebuie sã fie prea costisitor, deoarece
fie aproximativ egalã; reduce la zero avantajul economic al procesului de compri-
sã prezinte capacitate înaltã de diluare pentru a asigura mare directã;
omogenitatea amestecului, mai ales în cazul în care sub- stabilitate ridicatã, fizico-chimicã ºi microbiologicã;
stanþele active sunt prezente în cantitãþi destul de mici; datoritã higroscopiei, cele mai multe produse ce conþin
sã aibã compresibilitate bunã pentru a asigura o rezis- zahãr ºi polioli (cu excepþia lactozelor) nu pot fi depo-
tenþã mecanicã înaltã a comprimatelor, la o presiune zitate în condiþii de umiditate crescutã;
relativ micã aplicatã; compatibilitate cu toate substanþele formulãrii;
sã fie fiziologic inerte, sã nu interfereze biodisponibili- efect promotor în eliberarea substanþelor active (dacã se
tatea, sã fie compatibile cu majoritatea substanþelor active; doreºte);
în cazul unor serii cu defecte, sã confere comprimatelor disponibilitate pe plan mondial;
proprietatea de a se sfãrâma ºi recomprima. Unii diluanþi reproductibilitatea proprietãþilor fizice ºi mecanice de la
sub influenþa presiunii, de exemplu, lactoza obþinutã ºarjã la ºarjã (calitate constantã).
prin aerosolizare, îºi pierd compresibilitatea ºi din acest În tabelul 48, sunt indicate proprietãþile principale ale
motiv, recomprimarea nu este posibilã. unor diluanþi DC.
Tabelul 48. Proprietãþile principale ale diluanþilor direct compresibili
A B C
Fig. 82. Tipuri de alimentatoare cu acþiune indusã folosite
în maºinile de comprimat de vitezã înaltã (RUDNIC E.M. 2005)
A. alimentator cu mecanism de rãsucire (rotire); B. alimentator cu pini;
C. alimentator cu pereche de rotile cu palete
Primele faze: livrarea materiilor prime ºi cântãrirea se Amestecarea este operaþia care asigurã obþinerea unor
efectueazã cu ajutorul balanþelor, în mod asemãnãtor ca la comprimate dozate uniform.
alte forme solide. Se utilizeazã aceeaºi aparaturã folositã pentru fabricarea
Operaþiile urmãtoare: eventual mãrunþire, uscare, apoi pulberilor diferite tipuri de omogenizatoare, din oþel
pulverizarea, cernerea ºi amestecarea se efectueazã dupã inoxidabil ºi cu o capacitate de 50 Kg.
aceleaºi reguli descrise ºi la pulberi. Operaþia de comprimare constã în compresia ºi compac-
Uneori este necesarã ºi o micronizare a substanþei active tarea amestecului de pulberi în maºina de comprimat.
înainte de amestecarea cu excipienþii, pentru a mãri viteza În procesul comprimãrii directe, operaþia are urmãtoarele
de dizolvare, dar rezultã o suprafaþã înaltã, raportatã la etape:
masã, ceea ce conduce la dificultãþi de curgere ºi ames- alimentarea pâlniei cu pulbere;
tecare, prin apariþia unor interacþiuni de suprafaþã. umplerea matriþei, nivelarea;
În scopul de a obþine amestecuri omogene, particulele rearanjarea ºi deformarea particulelor, comprimarea
de substanþe medicamentoase ºi excipienþi, trebuie sã aibã propriu-zisã, cu formarea compactului;
mãrimea ºi densitatea cât mai apropiate, pentru a nu separa. ejecþia comprimatului.
Pentru a realiza o uniformitate optimã a pulberii, este Faza de condiþionare ambalare va fi descrisã în final,
necesarã o amestecare de cel puþin 15 minute. pentru toate comprimatele, indiferent de metoda de
Deoarece substanþele se aflã sub formã de particule fabricare, prin comprimare directã sau indirectã.
individuale, este posibil ca ele sã separe dupã o amestecare Schema fabricãrii comprimatelor prin metoda de
îndelungatã. comprimare directã este redatã în fig. 85.
Fig. 85. Schema de fabricare a comprimatelor prin presare directã (BANDELIN F.J. 1989)
A. alimentare cu s.m.; B. mãrunþire; C. adãugarea excipienþilor; D. amestecare; L. presare;
M. comprimat (s.m. = substanþã medicamentoasã).
În tot timpul procesãrii, se efectueazã controlul compri- Principalele obiective ale granulãrii sunt urmãtoarele:
matelor: se verificã masa/comprimat, rezistenþa mecanicã, îmbunãtãþirea proprietãþilor de curgere a pulberilor, cu
timpul de dezagregare. diverse consecinþe în uniformitatea masei comprimatului;
Înainte de operaþia de condiþionare primarã ºi de amba- prevenirea separãrii pulberilor componente ale unui
lare, se sorteazã comprimatele; acestea trebuie sã prezinte: amestec, pe parcursul fazelor procesului de comprimare;
aspect omogen, suprafaþa netedã, margini întregi etc. îmbunãtãþirea proprietãþilor de comprimare ale ames-
tecului de pulberi;
7.2.5.2. Metode de comprimare indirectã reducerea riscului rãspândirii pulberilor pe parcursul
Cele douã metode tradiþionale de comprimare indirecte procesului tehnologic de comprimare, fenomen cu con-
includ granularea pe cale uscatã ºi granularea pe cale umedã. secinþe grave, în special, în cazul pulberilor cu toxice ºi
Aºa cum s-a prezentat în cap. XXXIV Granule, gra- a celor cu densitate micã;
nularea este operaþia tehnologicã, farmaceuticã, prin care îmbunãtãþirea procesului de dizolvare a substanþelor
particulele pulverulente, constituite din substanþe medi- hidrofobe, prin amestecarea pulberii de substanþã hidro-
camentoase ºi diferiþi excipienþi sunt aglomerate, aglutinate fobã cu diluanþi sau lianþi cu caracter hidrofil;
în agregate, cu o capacitate crescutã de aderenþã ºi curgere controlul cedãrii substanþei active;
îmbunãtãþitã, numite granule. reducerea volumului total, în cazul pulberilor cu den-
Deºi granulele reprezintã o formã farmaceuticã admi- sitate micã, cu scopul de a le facilita depozitarea ºi
nistrabilã ca atare ºi oficializatã de unele farmacopei, acestea manipularea;
sunt ºi o formã farmaceuticã care serveºte la prepararea îmbunãtãþirea aspectului produsului finit (al compri-
comprimatelor, ca ºi a nucleelor pentru drajeuri. De ase- matelor);
menea, unele substanþe active sub formã de granule sau în plus, granularea umedã prezintã marele avantaj de a
microgranule, se condiþioneazã în capsule operculate. corecta variaþiile dintre diferite loturi de materii prime.
492 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Granularea se efectueazã prin diferite metode de creºtere randament mare, compactorul cu role are o capacitate
a mãrimii particulelor, care pot fi împãrþite: în metode de producþie de peste 500 kg/h.
uscate, în care nu se utilizeazã un lichid de aglutinare ºi
Dezavantajele granulãrii uscate:
metode umede, în care se utilizeazã un anumit lichid de
diminuarea compresibilitãþii unor substanþe (de exem-
aglutinare sau granulare pentru aglomerarea particulelor
plu: LANGRIDGE ºi WELLS în 1980 au efectuat
pulberii, urmatã de un proces de uscare.
cercetãri asupra unui amestec de celulozã microcristalinã
Granularea este unul dintre cele mai importante procese
ºi fosfat dicalcic dehidratat pe care l-au prelucrat prin
în prepararea medicamentelor.
granulare uscatã ºi au evidenþiat o diminuare semni-
Termenul granulare se referã, de obicei, la procesele
ficativã a compresibilitãþii ambilor excipienþi);
prin care se obþin agregate cu mãrimea între 0,1 [i 2 mm;
eroziunea particulelor ºi fenomenul de segregare în
granulele utilizate în comprimare pot avea ºi diametre mai
timpul amestecãrii, cu consecinþe asupra uniformitãþii
mari, pânã la 4 mm. Între aceste metode, existã ºi pro-
compactului;
cedee de preparare a unor minigranule cu dimensiuni de
formarea unui volum mare de pulbere rezidualã ce nece-
0,5-1,5 mm, de obicei, sferice, cunoscute sub numele de
sitã reciclare;
pelete sau sferoizi (cap. XXXIV, Pelete).
randament scãzut, în special, în cazul prelucrãrii prin
Granularea începe dupã amestecarea substanþei medica-
brichetare;
mentoase pulverizate cu excipienþii necesari (diluanþi,
metoda se utilizeazã destul de rar în industria farma-
dezagreganþi) pentru a obþine o distribuþie uniformã a com-
ceuticã.
ponentelor. Dupã granulare, produsul se poate amesteca în
continuare cu alþi excipienþi (dezagreganþi, lubrifianþi) Dintre produsele care sunt supuse granulãrii prin aceastã
înainte de a fi supus comprimãrii. metodã, amintim:
În prezent, se utilizeazã frecvent ºi procedeele alter- acidul acetilsalicilic, acetaminofen, acid ascobic, clor-
native la granulare: hidratul de tiaminã, hidroxidul de magneziu ºi al]i com-
granularea în pat fluidizat; puºi antiacizi;
granularea prin uscarea suspensiilor prin spray. pulberile pentru comprimatele efervescente;
produsele în care migrarea umiditãþii ar influenþa negativ
7.2.5.2.1. Metoda de comprimare prin intermediul distribuþia componentelor;
granulãrii uscate produsele colorate etc.
Granularea uscatã este o metodã de granulare preferabilã
În cazul metodei prin intermediul granulãrii uscate, ca
în cazul materialelor termolabile sau sensibile la umiditate,
ºi la comprimarea directã, componentele formulãrii sunt
deoarece, în acest tip de granulare, nu se utilizeazã cãldura
procesate în stare solidã, uscatã.
ºi nici umiditatea.
Granularea uscatã se realizeazã prin compactarea
Metoda de granulare uscatã se mai numeºte: precom-
pulberii sub acþiunea unei presiuni mari când se manifestã
primare, comprimare dublã sau brichetare (engl. slugging).
forþe de legãturã între particule, prin contactul direct între
Substanþele trebuie sã aibã proprietãþi suficiente de legare
suprafeþele acestora.
sau coeziune; acestea pot forma granule, pe cale uscatã.
Când particulele nu asigurã forþe de coeziune puternice
Avantajele granulãrii uscate:
spre a conferi rezistenþa mecanicã necesarã granulelor, se
dupã procedeul de comprimare directã, metoda de com-
adaugã lianþi sub formã de pulbere (celuloza microcrista-
primare prin intermediul granulãrii uscate este procedeul
linã, zahãr, carboximetilceluloza sodicã, hidroxipropilmetil-
cel mai economic de fabricare a comprimatelor, deoarece
celuloza, polivinilpirolidona etc.).
necesitã mai puþin timp decât pentru fabricarea prin
intermediul granulãrii umede; Fazele procesului tehnologic, prin metoda de granulare
este un proces tehnologic continuu, alcãtuit din câteva uscatã
etape (fig. 86) ºi necesitã un consum de energie redus, Comparativ cu metoda de comprimare directã, aceastã
datoritã eliminãrii perioadei de uscare; metodã cuprinde un numãr mai mare de faze, dar este tot
se poate aplica ºi pentru componentele care nu prezintã un proces continuu:
proprietãþi suficiente de legare sau coeziune, prin livrarea materiilor prime;
asociere cu excipienþi solizi, adecvaþi; cântãrire;
permite manevrarea mecanicã a amestecului de pulberi, pulberizare, cernere;
fãrã a influenþa calitatea acestuia; amestecare/omogenizare;
este o metodã de elecþie pentru granularea substanþelor prima comprimare (brichetare sau compactare);
hidrolizabile ºi a celor termolabile; sfãrâmarea brichetelor, cernere, selecþionare;
determinã o diminuare a comportamentului elastic al amestecare cu excipienþi (lubrifiere);
unor substanþe crescând în acest fel compatibilitatea a doua comprimare;
acestora; condiþionare/ambalare (fig. 86).
granulele obþinute prin aceastã metodã faciliteazã extracþia Primele patru operaþii farmaceutice: livrarea materiilor
substanþei medicamentoase din comprimatul final în prime, cântãrirea, eventual, pulverizarea ºi cernerea com-
timpul procesului de analizã (manifestã o tendinþã micã ponentelor asociate, amestecarea ºi omogenizarea se efec-
de a interfera în procesul de analizã, datoritã cantitãþilor tueazã în aceleaºi condiþii ºi conform cu regulile generale
mici de excipienþi folosiþi la granulare); descrise la pulberi, granule ºi comprimarea directã.
posibilitate de reglare a forþei de compactare (compactorul Substanþa activã se amestecã cu excipientul diluant ºi o
cu cilindri); parte din lubrifiant; unul dintre componente substanþa
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 493
Fig. 86. Fluxul tehnologic de fabricare a comprimatelor prin metoda de granulare uscatã
activã sau diluantul trebuie sã prezinte proprietãþi coezive. se preferã maºini speciale cu matriþe mai mari. Se poate
Amestecul de pulberi conþine o cantitate mare de aer; sub adãuga lubrifiant pentru prevenirea aderenþei de matriþã
presare, aerul este eliminat ºi se obþine un compact dens. ºi poansoane. Exactitatea caracteristicilor brichetelor
Etapa de comprimare iniþialã (prima comprimare) se nu este aºa de importantã, deºi umplerea uniformã ºi
poate efectua prin douã metode: evitarea laminãrii brichetelor asigurã obþinerea unor
prima metodã utilizeazã o maºinã de comprimat clasicã granule de calitate superioarã pentru comprimare. Bri-
ºi procesul se numeºte brichetare; iar comprimatele chetarea ºi proprietatea brichetelor depind de diferiþi
iniþiale obþinute în aceastã etapã, numite ºi brichete factori: proprietãþile materialului, (coeziune, densitate,
(engl. slug) sau comprimate mari, ce nu au calitãþile distribuþia mãrimii particulelor), caracteristicile maºinii
acceptabile, deoarece componentele formulãrii nu au de comprimat (tipul, capacitatea, diametrul matriþei,
proprietãþile necesare, pentru a produce comprimate înãlþimea umplerii, viteza de comprimare, presiunea de
adecvate. comprimare).
În general, brichetarea este comprimarea pulberilor uscate Brichetele sunt apoi mãrunþite prin frecare, pânã la
cu ajutorul unei maºini de comprimat cu un singur dimensiunea granulelor, se eliminã pulberea finã prin
poanson sau la o maºinã rotativã. Întrucât maºinile de sortare. Se adaugã restul de lubrifiant ºi sunt supuse la
comprimat produc brichete cu diametrul pânã la 25 mm, o a doua comprimare.
494 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Procedeul de brichetare este destul de lung ºi nu foarte iniþierea procesului de compactare, pentru a diminua
economic, dar în unele cazuri, prezintã avantaje faþã de acest comportament.
granularea umedã. Sudarea particulelor are loc în punctele de contact, datoritã
Când adeziunea particulelor este prea micã ºi nu se topirii trecãtoare, ca urmare a cãldurii de frecare.
asigurã compactarea, se adaugã substanþe solide cu rol Angrenarea particulelor are loc mai ales în cazul celor
de liant ca: lactozã, zaharozã, polietilenglicol 4000. fibroase sau cu suprafeþe rugoase.
a doua metodã utilizeazã un compactor cu role (cilin- Granulele obþinute prin granularea uscatã au, în general,
dri), procesul se mai numeºte compactare, iar produsul forme neregulate sau plane, iar densitatea lor este mai
aglutinant poartã numele de foliole. În acest caz, mare, comparativ cu densitatea granulelor obþinute prin
amestecul de pulberi este trecut prin doi cilindri care se metoda granulãrii umede.
rotesc în sens contrar, suferã un proces de compactare, În granularea uscatã, se folosesc aceiaºi excipienþi
ca urmare a unei presiuni hidraulice, pe cilindri, cu utilizaþi ºi în granularea umedã sau comprimarea directã,
formarea unei foliole. Foliolele obþinute, scoase din zona cu menþiunea cã în granularea uscatã, de cele mai multe
de presare, sunt apoi supuse unei mãcinãri propriu-zise, ori, substanþa medicamentoasã este componentul majoritar
în granulator, cu formarea de granule. al compactului, în timp ce dezagreganþii ºi lubrifianþii
Granulele sunt selectate prin cernere, ca în metoda apar în cantitãþi forte mici.
anterioarã. Pulberea rezidualã separatã va fi reciclatã în Diferitele tipuri de compactare au fost descrise în cap.
compactor, iar granulele vor fi amestecate cu restul de XXXIV Granule: Chilsonator (Comp. Fitzpatrik), Roller
lubrifiant ºi supuse la cea de-a doua comprimare. Compactor, Compactorul cu role (Gerteis), Pharma
Forþa presiunii de compactare ºi timpul de exercitare a compaktor (firma Bepex).
acesteia asupra rolelor compactoare, precum ºi viteza În cea de-a doua operaþie de comprimare, propriu-zisã,
lor de rotire vor influenþa densitatea ºi rezistenþa mecanicã se preseazã granulele sfãrâmate ºi selectate, împreunã cu
a compactului. restul de lubrifiant, în maºina de comprimare directã.
Valoarea forþei de compactare trebuie stabilitã în funcþie În tot timpul fabricãrii, comprimatele sunt controlate
de caracteristicile materialului prelucrat. Astfel, lactoza privind aspectul, integritatea, rezistenþa mecanicã, masa
care se comprimã prin fragmentare, se va compactiza comprimat\, timpul de dezagregare.
mai puþin la aplicarea unei presiuni mari, încã de la Urmeazã faza de condiþionare-ambalare.
începutul procesului de compactare, în timp ce alþi Schema fabricãrii comprimatelor prin metoda de presare
excipienþi, de exemplu, substanþe cu un comportament indirectã, prin intermediul granulãrii uscate este redatã în
elastic, necesitã exercitarea unei presiuni mari odatã cu fig. 87.
7.2.5.2.2. Metoda de comprimare prin intermediul gra- Granulele trebuie sã aibã o formã aproape sfericã (pe cât
nulãrii umede posibil), sã fie suficient de rezistente, pentru a putea
Cea mai utilizatã metodã de fabricare a comprimatelor o suporta operaþiile viitoare fãrã sã se sfãrâme;
constituie metoda granulãrii umede. Aceastã este ºi metoda coeziunea ºi compresibilitatea pulberilor este îmbunã-
tradiþionalã de fabricare a comprimatelor. tãþitã datoritã soluþiei de liant, care acoperã particulele
Majoritatea pulberilor nu pot fi comprimate direct, pulberilor individual, contribuind la aderarea lor în
deoarece ele nu au proprietãþi caracteristice de legare granule. Pe parcursul procesului de compactare, granulele
împreunã într-o unitate compactã, nu posedã proprietãþi sunt fragmentate, expunând noi suprafeþe ale pulberii
de lubrifiere ºi dezagregare necesare pentru comprimare. care, de asemenea, îmbunãtãþeºte compresibilitatea;
Din aceste motive, substanþa activã trebuie, iniþial, sã substanþele active, care au doze mari ºi curgere slabã ºi/
fie prelucratã, singurã sau în asociere cu excipienþi, pentru sau compresibilitate joasã, pot fi granulate prin metoda
a forma granule care se preteazã la comprimare. granulãrii umede pentru a obþine curgerea ºi coeziunea
Cu toatã complexitatea ºi dezavantajele inerente, aproxi- corespunzãtoare pentru comprimare. În acest caz, pro-
mativ o jumãtate din producþia mondialã de comprimate porþia liantului necesar pentru a oferi compresibilitate ºi
este fabricatã prin acest proces. curgere adecvatã este cu mult mai micã decât a diluan-
În principal, în amestecul de pulberi, se adaugã diferiþi tului pentru granularea uscatã sau presarea directã;
excipienþi solizi, lichizi care au rolul de lega particulele distribuþie bunã ºi uniformitatea dozãrii pentru substan-
împreunã, cu formarea de granule, în care substanþa þele active solubile, în doze mici ºi aditivi coloranþi dizol-
medicamentoasã este localizatã în interiorul acestora ºi nu vaþi în soluþia liantului. Aceasta reprezintã un avantaj
mai separã; în plus, se reduce ºi formarea de praf. însemnat faþã de comprimarea directã, unde uniformitatea
Procedeul de fabricare este complex ºi cu multe etape, dozãrii substanþelor active ºi dispersia uniformã a colo-
care sunt necesare, pentru a transforma componentele rantului poate fi o problemã;
formulãrii într-o stare solidã, ce se poate comprima uºor. o mare varietate de pulberi poate fi prelucratã împreunã
Este cea mai veche ºi mai convenabilã metodã de producere într-o singurã serie ºi, în acest mod, proprietãþile lor
a comprimatelor. De asemenea, este cea mai complicatã ºi fizice individuale sunt modificate pentru a facilita
mai costisitoare dintre toate metodele accesibile, însã comprimarea;
persistã datorit\ flexibilitãþii sale. Posibilitatea umectãrii pulberile uºoare ºi voluminoase pot fi manipulate în aºa
pulberilor cu o varietate de lichide, care, de asemenea, joacã mod ca sã nu se producã mari probleme cu contaminarea
rolul de carrier pentru unele ingrediente, prin aceasta, aerului cu praf;
mãrindu-le proprietãþile de granulare, are multe avantaje. permite procesarea pulberilor, fãrã a se pierde calitatea
Granularea umedã este un proces flexibil ºi aplicarea ei amestecului;
în formularea comprimatelor este nelimitatã. îmbunãtãþeºte viteza de dizolvare ºi deci biodisponi-
În procesul de legare, sunt implicate urmãtoarele feno- bilitatea substanþelor active hidrofobe, greu solubile,
mene: prin selectarea adecvatã a liantului sau diluantului hidrofil
formarea de punþi cristaline cu ajutorul liantului în (mãreºte capacitatea de umectare a substanþei active prin
timpul uscãrii; hidrofilizare);
formarea structurii rezistente prin solidificarea (întãrirea) se poate obþine ºi o cedare controlatã a substanþei active
liantului dupã uscare; inclusã în granule, prin selectarea de excipienþi adecvaþi.
distrugerea ºi legarea particulelor în timpul comprimãrii.
Pretratamentul unei pulberi este necesar pentru a o Dezavantajele granulãrii umede:
transforma în granule, care prezintã proprietãþile fizico- fiecare fazã a procesului tehnologic este complicatã;
-mecanice necesare pentru obþinerea unui comprimat bun. cel mai mare dezavantaj al granulãrii umede constã în
Necesitatea procesului de granulare, înaintea procesului costurile înalte de fabricare, deoarece necesitã spaþiu,
de comprimare, rezidã din faptul cã prin aceasta se timp, echipament de producþie implicat;
realizeazã o creºtere a mãrimii particulelor, ce serveºte procesul este complicat prin urmãtoarele:
pentru mai multe scopuri în procesul de comprimare. din cauza unui mare numãr de etape de fabricare,
necesitã o arie mare de control a temperaturii ºi umi-
Astfel, granularea umedã oferã urmãtoarele avantaje: ditãþii ; creºte numãrul de probleme;
se obþine un amestec omogen, prin care se previne necesitã un numãr impunãtor de piese ale unui echi-
separarea componentelor, deoarece particulele solide ale pament de producþie costisitor;
pulberii sunt legate împreunã ºi nu pot sã separe în consumã timp, în mod deosebit, la etapele de umectare
timpul operaþiilor urmãtoare. ºi uscare;
O granulare bunã trebuie sã aibã o distribuþie uniformã dificultãþi de control ºi validare;
a tuturor componentelor formulãrii. Domeniul de efecte adverse potenþiale la temperaturã, timp ºi vitezã
mãrime a particulelor granulelor trebuie sã prezinte o de uscare asupra stabilitãþii substanþelor active ºi
distribuþie logaritmicã normalã; sã existe un procent distribuþiei în timpul uscãrii;
mic de particule fine ºi grosiere; sunt posibile pierderi însemnate de produs pe parcursul
creºte densitatea masei de pulbere ºi astfel se asigurã fabricãrii, din cauza transferului de materiale dintr-o
volumul de pulbere necesar care sã umple matriþa; unitate operaþionalã în alta;
îmbunãtãþeºte curgerea prin creºterea mãrimii parti- exist\ o posibilitate de contaminare microbianã, mai
culelor, deoarece particulele mari (granule) curg mai mare decât la comprimare directã;
rapid decât cele mici; astfel, se eliminã ºi variaþiile în prezintã probleme de transfer a materialului, implicând
greutate a comprimatelor fabricate. prelucrarea masei lipicioase de liant;
496 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
poate întârzia dizolvarea materialului substanþelor active Fazele procesului tehnologic de fabricare sunt:
din granule, dupã dezintegrarea comprimatului, dacã livrarea materiilor prime;
materialul nu a fost corect formulat ºi procesat. cântãrirea substanþelor solide, pulverizare, cernere;
Spre deosebire de metodele descrise anterior de com- amestecarea componentelor, formarea pulberii com-
primare directã ºi de comprimare indirectã, prin inter- puse;
mediul granulãrii uscate, în aceastã metodã care utilizeazã prepararea soluþiei de aglutinant;
granularea umedã, componentele formulãrii sunt procesate granularea umedã care are patru faze;
amestecarea granulelor selecþionate cu agenþii: lubri-
astfel: substanþele solide sunt pulverizate ºi prelucrate
fiant, glisant, dezagregant, antiaderent ºi aglutinant
sub formã de pulbere compusã, care apoi este umectatã cu
solid pentru a forma un produs curgãtor ºi com-
un lichid aglutinant care va aglomera pulberea. Masa
pactabil;
umedã este transformatã în granule care sunt uscate ºi
comprimarea amestecului (fig. 88).
selecþionate. Se adaugã lubrifiantul ºi dezagregantul, apoi
amestecul solid este comprimat.
Fig. 88. Fazele fluxului tehnologic de fabricare a comprimatelor prin metoda de granulare umedã
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 497
Primele etape: livrare, cântãrire, pulverizare, cernere Fenomenul depinde de solubilitatea solidului în faza
ºi amestecare se efectueazã ca la pulberi ºi granule. lichidã. De exemplu: zaharoza va forma punþi cristaline
Prepararea pulberii compuse se efectueazã dupã con- cu un fluid de granulare apos, în timp ce fosfatul de
diþiile generale descrise la pulberi. calciu nu va forma.
Substanþele medicamentoase ºi auxiliare sunt cântãrite, Agenþii aglutinanþi cei mai utilizaþi au fost clasificaþi în
pulverizate, separat prin mãcinare ºi uscare. tabelul 19.
De asemenea, substanþa activã, în doze mici, poate fi Dacã substanþa medicamentoasã nu este stabilã în prezenþa
suspendatã sau dizolvatã într-un lichid ºi adãugatã în apei, procesul de granulare va utiliza un liant ca de exemplu
excipientul diluant. povidona, într-un lichid neapos: alcool sau izopropanol.
Componentele se amestecã în timp optim; prelungirea Probleme privind mediul înconjurãtor ºi preþul de cost
amestecãrii poate avea ca rezultat obþinerea unui produs mãrit le pun sistemele de granulare neapoasã care utili-
nedorit, mai ales dacã s-a adãugat ºi o cantitate de zeazã lichide volatile sau inflamabile.
lubrifiant (intragranular). Aglutinanþii trebuie sã posede proprietãþi adezive sufi-
În aceastã etapã, substanþa activã se amestecã iniþial cu ciente în cantitãþi mici, dar nu excesive pentru a nu influ-
un diluant. Unele substanþe se administreazã în doze mici enþa dezagregarea comprimatelor. Folosirea unei cantitãþi
de câteva miligrame sau mai puþin, care sunt dificil de însemnate de aglutinant ºi cu proprietãþi adezive puternice
preparat sub formã de comprimate, de aceea este necesarã duce la obþinerea unor comprimate foarte dure, care nu
creºterea masei de pulbere. vor corespunde cerinþelor de dezagregare ºi totodatã pot
Diluanþii utilizaþi frecvent pentru fabricarea comprima- duce la uzura excesivã a matriþelor ºi poansoanelor. Natura
telor au fost enumeraþi în tabelul 12. Cel mai frecvent diluant aglutinantului poate influenþa ºi efectul terapeutic, astfel
utilizat este lactoza, urmatã de fosfatul de calciu dibazic. folosirea diferiþilor aglutinanþi a dus la diferenþe în efectul
Amestecarea se efectueazã prin randomizare, aºa cum s-a hipoglicemiant al tolbutamidei, observate clinic.
prezentat la pulberi. Pentru fiecare formulare, existã un timp În cantitãþi mai mari, lianþii se adaugã, atunci când dorim
optim de amestecare, peste care are loc separarea componen- sã obþinem o acþiune prelungitã a substanþei active sau o
telor, în primul rând, datoritã diferenþei de mãrime a parti- desfacere lentã în locul de aplicare (comprimate de supt
culelor ºi în al doilea rând, datoritã diferenþei de densitate. sau masticabile). La comprimatele hipodermice, se adaugã
Se utilizeazã omogenizatoare (mixere) convective, care aglutinanþi solubili.
conduc la o omogenitate bunã: mixere cu vitezã de for- Aglutinanþii se folosesc at^t sub formã de soluþii, cât ºi
fecare înaltã, în principal, mixere cu palete sau cu ciopere, sub formã de pulberi, în funcþie de proprietãþile fizico-
care au fost descrise la pulberi ºi granule. -chimice ale altor componente ºi de metoda de preparare
Urmeazã etapa de granulare umedã, care are patru faze a comprimatelor.
principale: Apa ºi alcoolul nu pot fi consideraþi lianþi, în sensul
1. aglomerarea (umectarea) masei de pulbere compusã; adevãrat al cuvântului, dar prin acþiunea de dizolvare a
2. granularea propriu-zisã; unor componente, cum ar fi lactoza, amidonul ºi celulo-
3. uscarea granulelor umede; zele, pot conferi amestecului proprietãþi adezive. Cantitãþi
4. selecþionarea granulelor uscate (m\cinare, sortare). neînsemnate de lichid modificã structura pulverulentã a
1. Aglomerarea (umectarea) masei de pulbere compusã, materialului în granule cu o coeziune bunã, care pot fi
cu soluþia de liant sau cu solventul de granulare. Aceasta comprimate.
se efectueazã sub agitare. Diferitele aparate de granulare au fost descrise la granule.
O problemã semnificativã este gradul de umectare a Tradiþional, se utilizeazã malaxoare agitatoare cu vitezã
pulberii. Umectarea joacã un rol extrem de important în mare.
proprietãþile de comprimare a granulelor ºi, de asemenea, Pentru ºarje mari, se utilizeazã malaxoare (agitatoare)
pentru viteza cedãrii substanþelor active din comprimatul cu pereþi dubli, de exemplu, malaxorul agitator cu con
final. Unele încercãri de standardizare a procesului de dublu PATTERSON-KELLEY (fig. 89).
umectare au fost efectuate, în particular, asupra materia-
lului supraumectat.
Factorii care afecteazã umectarea sunt:
solubilitatea pulberii;
dimensiunea relativã ºi forma particulelor pulberii;
gradul de fineþe a pulberii;
viscozitatea liantului;
tipul de agitare.
În granularea umedã, procesul de mãrire a particulelor
se poate obþine prin douã mecanisme diferite:
primul caz ºi cel mai utilizat îl constituie adãugarea unei
soluþii de liant, aglutinant, numit ºi agent de granulare,
peste amestecul de pulberi solide;
în al doilea caz, solidul poate fi dizolvat în lichidul de
granulare, operaþie urmatã de evaporarea fazei lichide.
Fig. 89. Malaxor-agitator cu con dublu pentru pulberi
Aceasta are ca urmare depunerea de material dizolvat pe sau amestec de pulberi lichide
suprafaþa particulelor, cu formare de punþi între cristale. (PATTERSON-KELLEY)
498 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
uscarea prea rapidã a unor granule colorate produce o utilizeazã frecvent uscarea cu radiaþii infraroºii ºi mai
coloraþie neuniformã a lor, din cauza migrãrii colorantului. modern cu microunde (560-2.450 MHz), care au dat rezul-
Substanþele termolabile trebuie uscate la o temperaturã tate satisfãcãtoare pentru majoritatea granulelor.
scãzutã. În general, temperatura de uscare este de 50 °C, Diferitele aparate de uscare au fost descrise la pulberi.
dar se poate ajunge ºi la 80-90 °C pentru substanþele Metode alternative pentru granularea umedã folosesc:
termostabile procesate în granule. granularea în pat fluidizat;
Uscarea se efectueazã pânã la o anumitã limitã. Îndepãr- uscarea suspensiei în aer cald;
tarea completã a umiditãþii conduce la granule sfãrâmicioase procedeul de topire;
ºi la comprimate, la care se detaºeazã straturile de deasupra procedee de extruzie sferonizare, care au fost deja
(fenomenul sar capacele). descrise în cap. XXXIV, Granule ºi Pelete.
Umiditatea rezidualã este necesarã pentru a reduce Umectarea masei de pulberi se poate efectua separat, în
sarcinile electrostatice ale granulelor, ceea ce va favoriza omogenizatoare cu vitezã mare, iar apoi granulele umede
procesul de comprimare. Umiditatea rezidualã convenabilã sunt uscate cu echipament în pat fluidizat, pentru a
este de 3-5 %. Dacã granulele au tendinþa de a se usca îmbunãtãþi eficacitatea procesului.
uºor, în lichidul de granulare, se poate adãuga glicerinã Se pot utiliza ºi granulatoare, uscãtoare cu pat fluidizat
sau sorbitol 1-3%. în care pulberea fluidizatã, este suspendatã în aer pe la
Operaþia de uscare se efectueazã în: etuve, tuneluri sau baza aparatului. Peste patul de pulbere, se pulverizeazã
uscãtoare cu circulaþia forþatã a aerului, în care materialul faza lichidã, particulele aderã prin ciocnire ºi granulele
este supus uniform la acþiunea cãldurii. Uscarea prin formate sunt uscate instantaneu în curentul de aer cald ºi
ventilare ºi încãlzire este un procedeu economic, dar poate sunt culese la baza aparatului.
dura 6-12 ore. Aceste aparate moderne reduc numãrul de operaþii,
Se pot utiliza ºi aparatele cu vid, care produc o uscare timpul ºi spaþiile de producþie necesare granulãrii [i pot fi
foarte rapidã, la o temperaturã relativ scãzutã. Alte metode automate (fig. 92).
a b
Fig. 97. Blistere confecþionate din PVDC cu o rezistenþã
înaltã de protecþie pentru comprimate ºi capsule; blistere
Fig. 94. Condiþionare sub formã de bandã, cu alveole cu holograme (www.pharmaceutical-technology.com)
nepreformate (a) ºi sub formã de blistere (b) cu alveole
preformate (Le HIR A. 1997) Ambalajele de tip bandã sunt confecþionate din folii de
aluminiu (Alu-Alu), aluminiu combinat cu hârtie laminatã
Comprimatele efervescente se condiþionezã în recipiente sau celofon.
etanºe, în prezenþa substanþelor absorbante silicagel. În fig. 98, sunt prezentate ambalaje de tip bandã, în
În fig. 95, sunt redate diferite tipuri de folii PVC pentru fig. 99, diferite modele de flacoane din plastomer, iar în
fabricarea de blistere, prin termosudare. fig. 100, diferite modele de tip saºete.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 503
Fig. 102. Elementele principale ale maºinii de condiþionare ºi ambalare a comprimatelor/capsulelor, model KDB-120
(www.pharmaceutical-technology.com)
1. dispozitiv automat de alimentare cu comprimate/capsule; 2. orientator pentru capsule; 3. penele pentru facilitarea
aranjãrii comprimatelor; 4. sistem automat de detectare a eºecurilor de alimentare
1 2 3 4
Fig. 103. Modele de sudare ºi formare a blisterelor la maºina de ambalare, model KDB-120
(www.pharmaceutical-technology.com)
1. model de blister format cu role de tip cross-net; 2. model de blister format la maºinile tradiþionale cu role de
tip plate-type; 3. model de blister format la maºina KDB-120; 4. model de blister format la maºinile tradiþionale
1 2
Fig. 104. 1. Matriþe ºi subansamble de diferite mãrimi pentru maºina KDB-120; 2. tipurile de blistere
formate la maºina KDB-120 în funcþie de productivitate (www.pharmaceutical-technology.com)
Principiul de sudare cross-net folosit la formarea destul de largã de materiale de formare: PVC, PP, PVC/
blisterelor la maºinile model KDB-120 blocheazã pãtrun- PVDC, PVC/Aclar, PET; folii: Alu/Hard, Alu/Paper,
derea aerului în alveolele cu comprimate, contribuind Alu/Poliester, PP.
astfel la prelungirea termenului de valabilitate a substanþei Alt tip este maºina de condiþionare în blistere de tip
medicamentoase, faþã de alte principii folosite la maºinile DK-PS 200/400 (fig. 105).
obiºnuite. Modalitatea de formare a blisterelor ºi decu-
parea lor la maºinile model KDB-120 permite micºorarea Maºini de condiþionare ºi ambalare a comprimatelor în
deºeurilor de materiale 1/5 ori faþã de maºinile tradiþionale. ambalaje de tip bandã
La acest model, pot fi schimbate uºor matriþele (fig. 104) Un model de maºinã de ambalat comprimate/capsule în
pentru a trece la alte mãrimi de blistere (în cel mult 30 ambalaje de tip bandã este prezentat în fig. 109 ºi 110,
min.); pentru fabricarea blisterelor, se poate folosi o gamã model KDS-800.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 505
Fig. 105. Maºina de condiþionare ºi asamblare a comprimatelor/capsulelor în blistere model DK-PS 200/400,
4 în 1, ºi tipurile de blistere confecþionate la acest model (www.pharmaceutical-technology.com)
1 2 3
Fig. 106. Matriþe (www.pharmaceutical-technology.com)
1. setul de instrumente de formare; 2. instrumentul de tãiere; 3. instrumentul de perforare
1 2 3
Fig. 107. Sistemele de alimentare ale maºinii model DK-PS 200/400 (www.pharmaceutical-technology.com)
1. dispozitiv automat de alimentare ºi poziþionare a capsulelor; 2. dispozitiv automat de alimentare
cu vibrator pentru comprimate caplete; 3. dispozitiv de detectare a eºecurilor de alimentare
1 2 3
Fig. 108. Sistemele de alimentare ale maºinii DK-PS 200/40 (www.pharmaceutical-technology.com)
1. pâlnie de alimentare pentru comprimatele acoperite cu zahãr drajeuri; 2. sistem de desprãfuire
prin periaj; 3. pâlnie de alimentare manualã
506 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
I II
Fig. 109. I. Maºina de condiþionat ºi ambalat comprimate/capsule în ambalaje de tip bandã model KDS-800
II. schema de funcþionare a maºinii: 1. pâlnie de alimentare cu vibrator; 2. tuburi de direcþionare
a comprimatelor ºi capsulelor; 3. role de sudare; 4. dispozitiv de tãiere; 5. role de dragare;
6. cuþit de decupare a foliilor; 7. folii cu comprimate/capsule (www.pharmaceutical-technology.com)
Bloc de ghidare
Tuburi de ghidare
Dispozitiv de aranjare
a comprimatelor
Role de sudare
Role de sudare
1 2
Fig. 110. 1. Dispozitiv de sudare cu dou\ role; 2. sistem de alimentare ºi ghidare
a comprimatelor/capsulelor (www.pharmaceutical-technology.com)
Un model asemãnãtor este maºina UHLMANN (fig. 111). Maºini de condiþionare ºi ambalare a comprimatelor în
flacoane din plastomeri
Maºina de ambalat comprimate/capsule în flacoane din
plastic model CVC SC 204 are o capacitate de 2.000-3.600
de comprimate pe minut.
Ambalarea flacoanelor cu comprimate în cutii pliante
de carton
Etapele procesului de ambalare a flacoanelor în cutii pliante
de carton la maºina model KDM-300 sunt prezentate în fig. 114.
Sisteme de închidere a flacoanelor
În fig. 115 este prezentatã maºina model CVC 1500 de
tip rotativ, folositã la capsarea flacoanelor cu o capacitate
de 1.800-3.000 de flacoane pe orã.
Comprimatele condiþionate în recipiente multidoze sau
în unidozã, sub formã de blistere sau benzi, sunt ambalate
în cutii de carton inscripþionate specific (condiþionare
secundarã), cu rolul de a asigura protecþia mecanicã.
Firma CVC Techologies.Inc (Taiwan) prezintã o linie
Fig. 111. Maºina de condiþionare automatã, sub formã de automatã de condiþionare a comprimatelor/capsulelor în
benzi flexibile, a comprimatelor (LASKO Company). flacoane ºi ambalare în cutii pliante de carton (fig. 116).
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 507
1 2 3
Fig. 112. 1. Maºina de ambalat flacoane în cutii pliante de carton KDM-300; 2. cutie pliantã de carton;
3. etapele procesului de ambalare a flacoanelor: 1-3 pregãtirea cutiilor pliante; 4-7. aria de ambalare a flacoanelor;
8-11. închiderea cutiilor piante cu flacoane (www.pharmaceutical-technology.com)
Fig. 113. Maºina de ambalat flacoane în cutii pliante de carton model CVC 1600 (www.manufacturers.com.tw)
Fig. 114. Maºina de ambalat comprimate/capsule în flacoane din plastic model CVC SC 204; tipuri de flacoane pentru
comprimate/capsule (www.manufacturers.com.tw)
508 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
1 2 3 4 5 6 7
Fig. 116. Linia automatã de condiþionare ºi ambalare a comprimatelor/capsulelor (www.manufacturers.com.tw)
1. aranjarea flacoanelor; 2. condiþionarea flacoanelor; 3. inserarea deshidratanþilor; 4. inserarea de vatã;
5. capsarea; 6. etichetarea; 7. ambalarea în cutii pliante de carton
În fiecare cutie cu medicament, se introduce fie recipientul, De asemenea, medicamentele trebuie sã conþinã pe
fie un numãr de blistere sau de benzi cu comprimate, etichetã, data de expirare sau expresia: sã nu fie utilizat
prospectul medicamentului ºi fiºa de control. mai târziu de
.
Odatã cu ambalarea, se realizeazã ºi marcarea produsului,
marca fabricii fiind imprimatã at^t pe eticheta recipien- Bibliografie
tului, cât ºi pe cutia de carton (pliant).
Ambalarea ºi marcarea sunt urmate de operaþia de grupare; 1. Adams J.M., Mullier N.A., Seville J.P.K.: Agglomerate
aceasta reprezintã ultima fazã din procesul tehnologic de strenght measurement using a uniaxial confined compression
test. Powder technology, 1994, 78, pp. 5-13.
fabricare a comprimatelor. 2. Akande O.F., Ford J.F., Rowe P.H., Rubinstein M.H.:
Cutiile cu comprimate sunt grupate, de exemplu, câte The effect of lag-time and dwell-time on the compaction
20 sau mai mult ºi ambalate în pachete, cu ajutorul colilor properties of 1:1 paracetamol-microcrystalline cellusose
de hârtie, pe care se aplicã o nouã etichetã pentru iden- mixtures prepared by precompression and main compression.
tificarea produsului. J. Pharm. Pharmacol. 1998, 50, pp. 19-28.
Gruparea este necesarã pentru a facilita manipularea, 3. Alderborn G., Nyström C.: Pharmaceutical powder
depozitarea ºi transportul medicamentului, dar ºi pentru compaction, ed. M. Dekker Inc., New York, 1996.
evidenþa contabilã. 4. Alderborn G.: Tablets and compaction, cp. 27 in: Aulton
M.E. Pharmaceutics. The science of dosage form design,
2rd ed. Churchill Livingstone, Edinburg, 2002, pp. 397-440.
5. Alderson G.: Granule properties of importance to tableting.
8. Depozitare, expedi]ie, transport Acta Pharm Suec. 1988, 25, pp.229-238.
6. Armstrong N.A.: Tablet manufacture, in: Swarbrick J.,
Comprimatele ambalate specific se depoziteazã în reci- Boylan J.C. Encyclopedia of pharmaceutical technology,
piente bine închise, ferite de luminã ºi umiditate, la tempe- Ed. M. Dekker Inc., New York, 2002, vol. 3, pp. 2713-2732.
ratura camerei. 7. Armstrong N.A.: Time-dependent factors involved in
Transportul comprimatelor se efectueazã numai cu powder compression and tablet manufacture. Int. J. Pharm.,
mijloace de transport acoperite. 1989, 49, pp. 1-13.
8. Bandelin F.J.: Compressed tablets by wet granulation cp. 3,
Este important ca pe eticheta produsului sã se indice
in: Lieberman H.A., Lachman L., Schwartz J.B.: Pharma-
condiþiile de depozitare adecvate pentru a menþine stabi- ceutical Dosage Forms. Tablets. 2nd ed., vol. 1. M. Dekker
litatea ºi eficacitatea medicamentului, pentru un timp dat. Inc., New York, 1989, pp. 131-190.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 509
9. Banker G.S. and Anderson G.R. In: Lachman L., Liberman 31. Edge S., Steele D.F., Tobyn M.J., Chen A., Staniforth J.N.:
H.A., Kaning J.L., Eds., The Theory and Practice of Indus- Compactibility of microcrystalline cellulose/silicon dioxide
trial Pharmacy, 3rd Edn. Varghese Publishing House, composites. Proc. 3rd World Meeting APV/APGI, 200, 3/
Mumbai, 1987, pp. 293-343. 6 april, Berlin, pp. 13-14.
10. Belda P.M., Mielck J.B.: The tabletting machine as an 32. Eilbracht M., Steffens K.J.: Direct compression characteristics
analytical instrument: qualification of the measurement of a new form of granulated manitol. Proc. 3rd World Meeting
devices for punch forces and validation of the calibration APV/APGI, 2000, 3/6 april, Berlin, pp. 11-12.
procedures. Eur. J. Pharm. Biopharm., 1998, 46, 3, pp. 381-395. 33. Eilbracht M., Steffens K.J.: Instrumentation of a rotary
11. Betz G., Bürgin P.J., Leuenberger H.: Power consumption tablet press: practical use in formulation development.
measurement and temperature recording during granulation. Proc. 3rd World Meeting APV/APGI, 200, 3/6 april, Berlin,
Int. J. Pharm., 2004, 272, pp. 137-149. pp. 73-74.
12. Betz G., Junker Bürgin P., Leuenberger H.: Batch and 34. Farnish R.: Efficient pneumatic conveying: a key to commer-
continuous processing in the production of pharmaceutical cial advantage. Pharm. Technol. Eur. 1998, 10, 12, pp. 28-34.
granules. Pharm. Dev. and Techn., 2003, 8, 3, pp. 289-297. 35. Forgerais A.: Une nouvelle machine à comprimer. S.T.P.
13. Bi J.X., Yonezawa J., Sunada H.: Rapidly desintegrating Pharma Prat. 1994, 4.5, pp. 360-367.
tablets prepared by the wet compression method: mechanism
36. Funakoshi Y., Asogawa T., Satake E.: The use of a novel
and optimization J. Pharm. Sci. 1999, 88, pp. 1004-1010.
roller compactor with a concavo-convex roller pair to obtain
14. Bier H.P., Leuenberger H.: Determination of the uncritical
uniform compaction pressure, Drug Dev. Ind. Pharm. 1977,
quantity of granulting liquid by power measurements on
3, 6, pp. 555-573.
planetary mixers. Pharm. Ind., 1979, 41, 4, p. 375.
15. Bodmeier R.: Tableting of coated pellets. Eur. J. Pharm. 37. Gabrielsson J., Lindberg N.O., Magnus P., Fredrik N.,
Biopharm., 1997, 43, 1, pp. 1-8. Sjöström M., Torbjörn L.: Multivariate methods in the
16. Bogda M.J.: Tablet compression: machine theory, design development of a new tablet formulation. Drug Dev. Ind.
and process troubleshooting, in: Swarbrick J., Boylan J.C. Pharm. 2003, 29, 10, pp. 1053-1075.
Encyclopedia of pharmaceutical technology, Ed. M. Dekker 38. Gabrielsson J., Nyström A., Lundstedt T.: Multivariate
Inc., New York, 2002, vol. 3, pp. 2669-2688. methods in the developing an evolutionary strategy for
17. Bonfanti A.: Clean-in-place system evalution of a rotary tablet formulation. Drug Dev. Ind. Pharm. 2000, 26, 3,
tabletting machine. Pharm. Technol. Eur. 1997, 9, 4, pp. 31-38. pp. 275-296.
18. Bouckaert S., et al.: Optimization of a granulation pro- 39. Ghanta S.R., Srinivas R., Rhodes C.T.: Some studies of
cedure for a hydrophilic matrix tablet using experimental the affect processing variables on the properties of granules
design. Drug Dev. Ind. Pharm., 1996, 22, 4, pp.321-327. and tablets made by wet granulation. Pharm. Acta Helv.,
19. Broadhead J., Rouan E.S., Rhodes C.T.; The spray 1986, 61, 7, pp. 191-197.
drying of pharmaceuticals. Drug Dev. Ind. Pharm. 1992, 40. Ghebre-Sellassie I., Martin C.: Pharmaceutical Extrusion
18, 11/12, pp. 1169-1206. Technology, 2003.
20. Catellani P.L.: Centrifugal die filling in a new rotary tablet 41. Guo J.-H., et al: Correlating the ejection force of tablets
machine. Int. J. Pharm. 1992, 88, pp. 285-291. with the toughness of binders in the solid dosage forms.
21. Chirkot T., Propst C.W.: Low shear granulators. In: AAPS Pharm. Sci. Supplement. 1998, 1, S. 80.
Parikh DM (ed.). Handbook of Pharmaceutical Granulation 42. Guo J.-H., et al.: Evaluating the fluidized granulation
Technology. Marcel Dekker, Inc. New York, 1997. method for preparing tablets, Worldpharm 98.
22. Cliff M.J.: Granulation end point and automated process 43. Harcum W.W., et al.: Evaluation of low viscosity polymers
control of mixer-granulators: Part 1. Pharm. Tech., 1990, as direct compression binders in a model formulation, Drug
4, pp. 112-132. Dev. Ind. Pharm., 1997, 24, pp. 911-918.
23. Cliff M.J.: Granulation end point and automated process 44. Harcum W.W., et al.: Modeling the effects of hydroxy-
control of mixer-granulators: Part 2. Pharm. Tech., 1990, propylcellulose in acetaminophen tablet formulation, Drug
5, pp. 38-44. Dev. Ind. Pharm., 1998, 24, pp. 911-918.
24. Cole E.T., Rees J.E., Hersey J.A.: Relations between 45. Hariharan M., Gupta V.K.: A novel concept for the production
compaction data for some crystalline pharmaceutical of compression-coated tablets. Pharm. Technol. Eur. 2002,
materials. Pharm Acta Helv. 1975, 50, 1-2, pp. 28-32. 14, 4, pp. 46-56.
25. Couarraze G.: Comprimés faiblement dosés et procédé de 46. Hausmann R., Kaufman H.J., Richter K.: New tabletting
préparation. French Patent Nr. FR 2 796. 840 a1, 2001. technology with centrifugal die filling and automatic
26. Cuff G., Raouf F.: A preliminary evaluation of injection
clearing system. Pharm. Ind. 1996, 58, 9, pp. 842-846.
moulding as a tabletting technology. Pharm. Technol. Eur.
47. Hausmann R., Kaufman H.J., Richter K.: Tabletting techno-
1999, 11, 4, pp. 18-26.
logy including a CIP system and die-filling by centrifugal
27. Dittgen M., Kala H., Moldenhauer H., Zessin G.,
force. Pharm. Technol. Eur. 1998, 10, 4, pp. 18-24.
Schneider J.: Pharmaceutical granulation technology,
Pharmazie, 1980, 35, 4, pp. 237-249. 48. Heckel R.W.: An analysis of powder compaction phenomena.
28. Dörr B. and Leuenberger H.: Development of a quasi- Trans AIME., 1996, 221, pp. 1001-1008.
-continuous production line a concept to avoid scale-up 49. Heckel R.W.: An analysis of powder compaction phenomena.
problems. In PARTEC98 First European Symposium on Trans. Metall. Soc. AIME 0191, 221, pp. 1001-1008.
Process Technologies in Pharmaceutical and Nutritional 50. Herbert A. Lieberman, L. Lachman: Pharmaceutical
Sciences (Leuenberger H., ed.), 1998, pp. 247-256. Dosage Forms: Tablets, vol. 1, 1989.
29. Dörr B.: Entwicklung einer anlage zur quasikontinuier- 51. Herbert A. Lieberman, Schwartz, L. Lachman: Pharma-
lichen feuchtgranulierung und mehrkammer-wirbelschicht- ceutical Dosage Forms: Tablets, Vol. 2, 1990.
trocknung von pharmazeutischen granulaten. Ph. D Thesis, 52. Holm P., Schaefer T., Kristensen H.G.: Pelletization by
Basel University, Switzerland, 1996. controlled wet granulation in a high-shear mixer. STP
30. Dumitrache M., Dorneanu V., Popovici Iuliana, Stan M., Pharma Sci., 1993, 3, p. 286.
Miftode M., Pavelescu M.: Contribuþii privind caracteristicile 53. Imanidis G.: Untersuchungen über die agglomerierkinetik
fizico-chimice ºi biofarmaceutice ale comprimatelor de und die elektrische leistungsaufnahme beim granulierpro-
Trimag. Rev. Med. Chir. Soc. Med. Nat. Iaºi, 1988, 92, 3, zess im schnellmischer. Ph.D Thesis, Basel University,
pp. 355-358. Switzerland, 1986.
510 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
54. Keleb E.I., Vermeire A., Remon J.P.: Cold extrusion as a 75. Martinez L., Tchoreloff P., Leclerc B., Besnard M.,
continuous single-step granultion and tabletting process. Courraze G.: Active layering and direct compression of
Eur. J. Pharm. Biopharm. 2001, 52, 3, pp. 359-368. sugar spheres: context homogeneity in low-dosage tablets.
55. Kottke M.K., Rudnic E.M.: Tablet dosage forms, cp. 10, Pharm. Technol. Eur., 2001, 13, 10, pp. 38-46.
in: Banker G.S., Rhodes C.T.: Modern Pharmaceutics, 76. Miller R.W.: Roller Compaction Technology, in Handbook
Ed. M. Dekker Inc., New York, 2002, pp. 287-333. of Pharmaceutical Granulation Technology, D.M. Parikh.
56. Kristensen H.G., Schaefer T.: Granulation: a review on Ed. Marcel Dekker, Inc., New York, 1997, pp.99-150.
pharmaceutical wet-granulation. Drug Dev Ind Pharm, 1987, 77. Morikawa Y.: Transportation, in: Powder Techology
13, pp. 803-815. Handbook, Ed. M. Dekker Inc., New York, 1997, pp. 597-608.
57. Lachman L., Lieberman H.A., Kanig J.L.: The theory and 78. Munden R.: The role of bracketing and matrixing in
Practice of Industrial Pharmacy 4rd ed. Lea and Febiger, efficient design of stability protocols. Pharm. Tehnol. Eur.
Philadelphia, 1996. 2005, 17, 12, pp. 48-52.
58. Lemagnen G., Choul J.C., Antri-Bouzar S., Olivas-Guisset 79. Murray F.J.: Tablet press automation: a modular
D.L., Larrouture D., Bordenave L.: A drying process using approach to fully integrated production. Drug Dev. Ind.
microwave technology 15th Pharm. Technol. Conference, Pharm. 1996, 22, 1, pp. 35-43.
Oxford, March 19th-21st, 1996, vol. 3, pp. 26-36. 80. Ndindayino F., Henrist D., Kiekens F., Vervaet C., Remon
59. Leuenberger H. et al.: Determination of the liquid require- J.P.: Direct compression of melt-extruded isomal. Proc.
ment for a conventional granulating process. Ger. Chem. 3rd World Meeting APV/APGI, Berlin, 3/6 april, 2000,
Eng., 1981, 4, p. 13. pp. 165-166.
60. Leuenberger H. et al.: New development in the control of 81. Nicklasson F., Johansson B., Alderborn G.: Tabletting
a moist agglomeration and pelletization process. S.T.P. behavior of pellets of a series of porosities a comparison
Pharma, 1990, 6, 5, pp. 303-309. between pellets of two different compositions. Eur. J. Pharm.
61. Leuenberger H., Betz G.: Granulation process control 1999, 8, pp. 11-17.
Production of pharmaceutical granules: The classical batch
82. Nochodchi A., Rubinstein M.H.: An overview of the effects
concept and the problem of scale-up. In: Granulation and
of material and process variables on the compaction and
Coating of Powders. Editors: Tardos and Pfeffer, 2004.
compression properties of hydroxypropyl methylcellulose and
62. Leuenberger H., Bier H.P., Sucker H.B.: Theory of the
ethylcellulose. STP Pharma Sci. 2001, 11, 3, pp. 195-202.
granulating-liquid requirement in the conventional granulation
83. Omellczuk M.O., Wang C.C., Pope D.G.: Influence of
process. Pharm Tech., 1979, 6, pp. 61-68.
micronization on the compaction properties of an
63. Leuenberger H.: From a pharmaceutical powder to a tablet
investigational drug using tableting index analysis. Eur. J.
novel concepts in the field of granulation and tabletting. In
6th International Symposium on Agglomeration, The Society Pharm. Biopharm. 1997, 43, 1, pp. 95-100.
of Powder Tehnology, 1993, pp. 665-673. 84. Parikh D.K., Parikh C.K.: Handbook of Pharmaceutical
64. Leuenberger H.: Granulation, new techniques. Pharm Acta Granulation Technology, Ed. M. Dekker, New York, 2nd
Helv, 1982, 57, 3, pp. 72-82. ed., 2005.
65. Leuenberger H.: New trends in the production of pharma- 85. Parikn D.: Handbook of pharmaceutical granulation techno-
ceutical granules: the classical batch concept and the logy. Drugs and the Pharmaceutical Sciences, vol. 81, Ed.
problem of scale-up. Eur. J. Pharm. Biopharm. 2001, 52, M. Dekker Inc., New York, 1997.
3, pp. 279-288. 86. Paronen P. Iilla J.: Porosity-pressure functions, in:
66. Leuenberger H.: Scale-up of granulation processes with Alderborn G., Nyström C., eds, Pharmaceutical Powder
reference to process monitoring. Acta Pharm. Technol. Compaction Technology. New York, NY; Marcel Dekker
1983, 29, 4, pp. 274-280. Inc, 1996, pp. 55-75.
67. Leuenberger H.: New trends in the production of pharma- 87. Parrott E.L.: Compression, in: Lieberman H.A., Lachman L.,
ceutical granules: batch versus continuous processing. Scwartz J.B., eds. Pharmaceutical Dosage Forms: Tablets.
Eur. J. Pharm. Biopharm., 2001, 52, 3, pp. 289-296. Vol. 2. New York, NZ: Marcel Dekker Inc; 1990, pp. 153-182.
68. Lewis T.: Punch and die toolroom logic. Pharm. Technol. 88. Parrott E.L.: Densification of powders by concavo-convex
Eur., 2002, 14, 10, pp. 41-44. roller compactor. J. Pharm. Sci. 1981, 3, 70, pp. 288-291.
69. Li S.P., Karth M.G., Feld K.M., Di Paolo L.C., 89. Pedersen M.: Tablet tooling. Pharm. Techn. Eur. 1999,
Pendharkar C.M., Wiliams R.O.: Evaluation of bilayer 11, 1, pp. 67-78.
tablet machine, a case study. Drug Dev. Ind. Pharm. 1995, 90. Pillay F., Fassimi A.R.: Zero order delivery of a 100%
21, 5, pp. 571-574. water soluble drug from a directly compressed monolythic
70. Lüdde K.M., Kawakita K.: Die pulverkompression. system metoprolol tartrate. J. Control. Rel. 2000, 67, pp. 67-78.
Pharmazie, 1966, 21, pp. 393-403. 91. Popa Emanuela, Diug E., ªaramet G., Popovici I.,
71. Lundquist A.E.K., Podczeckf., Newton J.M.: Compaction of Lupuleasa D.: Studiul fizic al comprimatelor biomcoadezive
and drug release from, coated drug pellets mixed with other orale cu clorhidrat de benzidaminã. Revista Farmaceuticã
pellets. Eur. J. Pharm. Biopharm. 1998, 46, 3, pp. 369-379. a Moldovei (Chiºinãu). 2005, 4, pp. 7-13
72. Lupuleasa D., Dumitrescu A.M., Hârjãu V., Panã M., 92. Popovici Iuliana, Cuciureanu R., Lupuleasa D., Dimitriu
Popovici I., Dorneanu V., Stan M.: Formulation, quality G., Hriscu A., Agoroaie L., Popovici E.A.: Bioavaila-
control parameters and release rate for clonidine tablets. bility of clonidine from oral pharmaceutical forms. Proc.
1st World Meeting an Pharmaceutic, Biopharmaceutics and 1st World Meeting APGI/APV, Budapest, 9-11 May 1995,
Pharmaceutical Technology, Budapest 9-11 May 1995, pp. 919-920.
pp. 229-230. 93. Popovici Iuliana, Gafiþanu E., Dorneanu V., ªtefãnescu E.,
73. Malkowska S. Khan K.A.: Effect of recompression on the Cuciureanu R.: Studii privind determinarea cantitativã a
properties of tablets prepared by dry granulation. Drug nistatinei din forme farmaceutice. Farmacia. 1983, 31, 2,
Dev. Ind. Pharm. 1983, 9, 3, pp. 331-347. pp. 109-114.
74. Marshall K.: Compression and consolidation of powdered 94. Popovici Iuliana, Lupuleasa D., Dimitriu G., Popovici E.A.:
solids. The theory and Practice of Industrial Pharmacy, Studii de dizolvare in vitro a diclofenacului sodic din compri-
1986. mate retard. Farmacia. 1997, 6, 11, pp. 69-75.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 511
95. Popovici Iuliana, Pavelescu M., Stan M., Miftode M., bisacodyl pellets. Proc.3rd World Meeting APV/APGI,
Dorneanu V., Mânduci I., Dumitrache M.: Cinetica cedãrii 3/6 april, Berlin, 2000, pp. 99-100.
in vitro ºi biodisponibilitatea Mg2+ din comprimatele de 116. Wagner K.G., Krumme M., Schmidt P.C: Investigation
Trimag. Farmacia, 1987, 35, 4, pp. 219-224. of pellet-distribution in single tablets via image analysis.
96. Popovici Iuliana, Stan M., Dorneanu V., Dimitriu G., Eur. J. Pharm. Biopharm. 1999, 47, pp. 79-85.
Popa E.A.: Effect of micromedium pH on topical delivery 117. Wat P.R.: Tablet machine instrumentation in pharmaceutics:
of clotrimazole from buccal hydrophile matrix tablets. principles and practice. Ellis Horwood, Chichester, 1988.
Proc. 2nd World Meeting APGI/APV, Paris, 25-28 May 118. Werani J.: Production experience with the end point
1998, pp. 919-920. control. Acta Pharm. Suec, 1988, 25, pp. 247-266.
97. Royce A., et al.: Alternative granulation technique: melt 119. Xiaodong J., Williams R.A.: The shape of things to come.
granulation. Drug Dev. Ind. Pharm., 1996, 22, 9&10, Pharm. Tehnol. Eur. 2005, 17, 12, pp. 29-36.
pp. 917-924. 120. Yeh C., Altaf S.A., Hoag S.W.: Theory of force transducer
98. Rubinstein M.H., Pedersen M.A., Baterman S.D., Stetsko design optimization for die wall stress measurement during
G.: Measuring punch-time displacement profiles on a tablet compaction: optimization and validation of split-web
rotary tabletting machine using a high-speed video-system. die using finite element analysis. Pharm. Res. 1997, 14,
Pharm. Technol. Int. 1993, 5, 3, pp. 24-33. 9, pp. 1161-1170.
99. Rudnic E.M., Kottke M.K.: Tablet dosage forms. In: 121. *** Committee for proprietary medicinal products.
Banker G.S., Rhodes C.T., eds. Modern Pharmaceutics. Reduced stability testing plans-bracketing and matrixing.
New York, NY: Marcel Dekker Inc., 2002, pp. 333-391. CMP/QWP/157/96, 1997.
100. Schade A. and Leuenberger H.: Herstellung pharmazeu- 122. *** FDA, Stability testing of drug substances and drug
tischer Granulate in einem kombinierten Feuchgranula- products, draft Guidance for Industries, 1998.
tions-und Mehrkammer Wirbelschicht Trocknungsverfahren. 123. *** Melt extrusion technology as a new technology for
Chem. Ing. Tech., 1992, 64, 11, pp. 1016-1018. tablet making. Pharm. Ind. 2000, 62, p. 558.
101. Schaefer T., et al.: Melt pelletization in a high shear 124. *** Roller Compactor Dry granulation of powders for
mixer. V. Effect of apparatus variables. Acta Pharm. pharmaceuticals, chemicals and foods, Vector Corp.
Nord, 1993, 1, p. 133. technical literaure, Marion IA, 1995.
102. Sheskey P.J., Hendren J.: The effect of roll compaction
equipment variables, granulation technique and HPMC
polymer level on a controled-release matrix model drug
formulation. Pharm. Technol. Eur. 1999, 11, 11, pp. 18-35. 9. Caracterele [i controlul calit\]ii
103. Shlieout G., Lammens R.F., Kleinebude P.: Dry granulation
with roller compactor. Pharm. Technol. Eur. 2000, 12, Comprimatele trebuie sã fie formulate, fabricate ºi condi-
11, pp. 24-35. þionate, în aºa fel încât sã asigure calitatea în relaþie cu
104. Skinner G.W., et al.: A binder evaluation of low viscosity biodiponibilitatea, stabilitatea fizico-chimicã ºi absenþa
polymers in a poorly compressible drug formulation using contaminãrii microbiene.
high shear granulation techniques, Pharm. Res., 1997, Calitatea comprimatelor este asiguratã prin respectarea
14, 11, S 415. regulilor BPF ºi a farmacopeilor ºi trebuie sã se pãstreze
105. Stahl H.: Comparing different granulation techniques.
neschimbatã pe toatã perioada de valabilitate .
Pharm. Technol. Eur. 2004, 16, 11, pp. 23-33.
106. Stãnescu V., Savopol E.: Substanþe auxiliare farmaceutice,
În acest scop, controalele se vor efectua începând cu
Ed. Medicalã, Bucureºti, 1969. materiile prime, pe fazele procesului tehnologic (controlul
107. Stãnescu V.: Comprimate farmaceutice, Ed. Medicalã, în cursul fabricãrii) ºi asupra produsului finit.
Bucureºti, 1972.
108. Stãnescu V.: Tehnicã farmaceuticã, Ed. Medicalã,
9.1. Controlul materiilor prime
Bucureºti, 1983.
109. Steffens K.J., Schroeder M.: Development of a fast Acest control este efectuat pe materiile prime achiziþionate
disintegrating tablet from a dry emulsion. Proc. 3rd World ºi aflate în depozitul fabricii, înainte ca ele sã intre în
Meeting APV/APGI, 3/6 april, Berlin, 2000, pp. 101-102. procesul de producþie.
110. Tobiska S., Kleinebudde P.: A simple method to evoluate Fiecare container cu materia primã (substanþe active ºi
the mixing efficiency of a new pan coater (Bohle BLC).
substanþe auxiliare) este însoþit de un buletin de analizã,
Prod. 3rd World Metting APV/APGI, 3/6 april 200,
Berlin, pp. 77-78.
care atestã identitatea ºi puritatea sa.
111. Tye C.K., Sun C., Amidon G.L.: Evaluation of the effect În cadrul etapelor de preformulare ºi formulare, se
of tabletting speed on the relationship between compaction verificã o serie de proprietãþi fizico-mecanice, care sunt
pressure, tablet tensile strength and tablet solid fraction. importante pentru procesul comprimãrii: forma cristalinã,
J. Pharm. Sci. 2005, 94, 3, pp. 465-472. mãrimea particulelor, curgerea, compresibilitatea ºi com-
112. Van der Voort M.K., Bolhuis G.K.: Improving properties pactibilitatea etc.
of material for direct compression. I. Pharm. Technol. Dintre substanþele auxiliare, diluanþii sunt componenþii
Europe., 1998, 10, 9, pp. 30-35. în proporþia cea mai mare. Pentru diluanþi, sunt importante
113. Van der Voort M.K., Bolhuis G.K.: Improving properties proprietãþile fizice: culoare, gust, miros, cât ºi puritatea
of material for direct compression. II Pharm. Technol. chimicã.
Europe., 1998, 10, 10, pp. 28-36.
În cazul excipienþilor lianþi, se verificã viscozitatea,
114. Van Der Watt J., De Villiers M.M.: The effect of V-mixer
scale-up on the mixing of magnesium stearate with direct proprietate importantã pentru capacitatea de aglutinare.
compression microcrystalline cellulose. Eur. J. Pharm. Eficacitatea lubrifianþilor depinde de mãrimea particulelor
Biopharm. 1997, 43, 1, pp. 91-94. care se determinã prin procedeele descrise la pulberi. De
115. Wagner K.G., Krumme M., Schmidt P.C.: Disintegrating asemenea, aromatizanþii, edulcoranþii ºi coloranþii se contro-
pellet tabletts deformation and damages of enteric coated leazã prin metode specifice pentru identificare ºi puritate etc.
512 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
biconcavã sau acoperite, cât ºi a capsulelor gelatinoase. asigurare programatã la calculator Erweka MC.Net. Aceasta
Acest dispozitiv este dotat cu dozator liniar în trei trepte, permite dirijarea funcþiilor de testare ºi în mod operativ
cu vibrator care orienteazã probele în compartimentele de prelucrat ºi pãstrat rezultatele mãsurãrilor în registrul
corespunzãtoare de testare (fig. 120.b). Dispozitivul poate de control (Audit Trail) în conformitate cu cerinþele CFR
fi înzestrat ºi cu un sistem de curãþare automatã a compar- 21/11 (Code of Federal Regulation, U.S.A.). Devierile
timentelor dupã fiecare mãsurare. Pentru dispozitivul pentru testele efectuate pot fi instalate atât în mod manual,
MultiCheck V, este prevãzutã funcþia automatã de înlãturare cât ºi automat în conformitate cu cerinþele USP sau Ph.
a sistemului de alimentare pentru curãþarea comprimatelor Eur. Cu ajutorul programului MC.Net, pot fi obþinute
de testare. Ambele modele pot fi conectate la sistemul de diferite rezultate statistice conform datelor testate, grafice
statistice ale seriei testate.
a b
Fig. 120. Dispozitiv de mãsurare automatã a masei, înãlþimii, diametrului
ºi rezistenþei mecanice a comprimatelor model MultiCheck III (a) ºi sistemul de alimentare
a compartimentelor de testare (b) (www.erweka.com)
a b
Fig. 121. Dispozitiv de mãsurare automatã a masei înãlþimii, diametrului ºi rezistenþei mecanice
a comprimatelor model MultiCheck V (a) ºi sistemul de alimentare a compartimentelor de testare
în poziþia de curãþare (www.erweka.com)
individual ºi li se calculeazã masa medie ºi abaterea rela- mult douã comprimate, se admit abaterile procentuale din
tivã standard, de la masa comprimatelor. ultima coloanã a tabelului ºi nu se admite nici un com-
Faþã de masa medie calculatã, masa individualã poate sã primat care depãºeºte aceste limite.
prezinte abaterile procentuale din tabelul 51. Pentru cel
Deviaþie
Forma farmaceuticã Masa medie
%
Comprimate neacoperite 80 mg sau mai puþin de 80 mg 10
ºi
comprimate filmate Peste 80 mg ºi mai puþin de 250 mg 7,5
250 mg ºi peste 250 mg 5
Firma Pharma-Test propune pentru verificarea unifor- Pentru acestea din urmã, nu mai este necesarã determi-
mitãþii masei comprimatelor un sistem automatizat narea uniformitãþii masei, dacã se determinã uniformitatea
de balanþã electronicã Check Weigher model CW 2001 conþinutului.
(fig. 122). Acest model este caracterizat prin simplicitate
în operaþii, eficienþã, siguranþã, repetabilitate ºi acurateþe 9.3.6. Rezisten]a mecanic\
a rezultatelor obþinute.
Rezistenþa mecanicã (engl. mechanical strength) este o
proprietate importantã a acestor forme farmaceutice ºi
prezintã un rol primordial în dezvoltarea ºi controlul com-
primatelor.
Aceastã proprietate asigurã menþinerea integrã a formei
comprimatelor, la manipulare, în cursul condiþionãrii,
ambalãrii, transportului ºi depozitãrii pânã la administrare.
Dar rezistenþa comprimatelor nu poate depãºi anumite
limite, deoarece o rezistenþã mecanicã prea mare influen-
þeazã negativ dezagregarea, eliberarea substanþei active ºi
deci eficienþa terapeuticã.
În funcþie de natura forþelor la care sunt supuse compri-
matele: compresie, rostogolire, abraziune, tracþiune,
forfecare etc., se definesc ºi se determinã, în principal:
rezistenþa la rupere;
rezistenþa la uzurã;
duritatea.
Fig. 122. Sistem automatizat de verificare a uniformitãþii 9.3.6.1. Rezistenþa la rupere
masei comprimatelor Check Weigher model CW 2001 Este definitã ca rezistenþa pe care o opune comprimatul
(www.pharma-test.com) unor forþe de solicitare externe, care acþioneazã pe pãrþile
laterale, diametral opuse, pânã la rupere (dt).
9.3.5. Uniformitatea con]inutului În majoritatea cazurilor, comprimatul este plasat
Este un test pentru stabilirea omogenitãþii seriei. Se efec- deasupra unei nicovale fixe, la care este transmisã forþa
tueazã dozarea substanþei active pe 10 comprimate indi- prin intermediul unui piston mobil. O serie de dispozitive
vidual, apoi se determinã media aritmeticã ºi se calculeazã de acest tip sunt accesibile comercial, inclusiv: Stokes
abaterea relativã standard. Criteriile corespund dacã (sau Monsanto), Strong-Cobb, Pfizer, Erweka ºi Schleuniger
uniformitatea conþinutului se încadreazã în limitele de (sau Heberlein). Pistonul poate fi miºcat atât manual, cât
85-115% din conþinutul declarat pe etichetã ºi nu este mai ºi electronic. Comparând diferite tipuri de dispozitive pentru
mare de 6%. În farmacopei, pentru testarea suplimentarã, determinarea rezistenþei mecanice, s-a dovedit cã rezultatele
este inclusã o clauzã în caz cã una sau mai multe unitãþi obþinute la aparatele electronice sunt mai reproductibile
nu corespund cerinþelor standard. decât acelea obþinute cu dispozitivele manuale. Cu dispozi-
Determinarea se repetã pe încã 20 de comprimate, dacã tivele electronice, în cea mai mare parte, se obþin rezultate
pentru cel mult un comprimat, conþinutul în substanþa constante.
activã este în afara limitelor de 85% ºi 115% faþã de valoarea Forþa aplicatã asupra grosimii comprimatului este
medie, dar pentru nici un comprimat, conþinutul nu este numitã rezistenþã la flexiune notatã cu dt.
în afara limitelor de 75% ºi de 125% (testul A, Ph. Eur.). DAVID S.T. ºi AUGSBURGER L.L. au constatat cã
Testul se aplicã în funcþie de conþinutul de substanþã rezistenþa la flexiune este aceeaºi, indiferent de metoda
activã/comprimat. utilizatã dacã se folosesc calcule adecvate.
Sunt controlate prin acest test comprimatele cu pânã la Pot fi prezente douã tipuri de erori: una asociatã cu
2 mg substanþã activã ºi cele al cãror conþinut în substanþa instalarea incorectã a punctului zero sau folosirea unei
activã reprezintã pânã la 50% din masa comprimatului. scãri care nu indicã exact forþa aplicatã.
516 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Testerele Stokes ºi Pfizer aplicã forþa cu ajutorul unui Duritatea comprimatului (F) este în funcþie de presiunea
arc rãsucit, care, folosite o perioadã mare de timp, se (P) aplicatã pe parcursul compactãrii.
deterioreazã ºi, de asemenea, poate arãta micºorarea forþei Spre exemplu:
cauzat\ de efectele de fricþiune. F = k * log P+k1; `n care:
Viteza de aplicare a forþei nu este controlatã de cãtre aceste
dispozitive sau de Strong-Cobb tester, care aplicã forþa cu k ºi k1 sunt constante. Deci devierea de la relaþia loga-
ajutorul unei prese hidraulice. Scara acestui aparat înregis- ritmicã a valorii presiunii de compresie mai mare de 150
treazã ºi presiunea aerului care trebuie luatã în calcule. mPa este semnificativã (SHOTTON E., LEVIS C., 1964;
Testerele Erweka ºi Schleuniger opereazã pe principiul HIGUCHI T., 1954).
de cântãrire/numãrare care eliminã deteriorarea, pierde- Rezistenþa la rupere este legatã de unele proprietãþi
rile. Mai recent au fost introduse dispozitive care mãsoarã fizice ale comprimatului. Spre exemplu:
forþa aplicatã asupra comprimatului prin intermediul unui F = k*E-1 + k1
element galvanic ºi aceasta faciliteazã citirea directã a E = porozitatea care poate avea valori de la 5-20%.
rezultatelor electronice. Rezistenþa la rupere a comprimatului poate da informaþii
Aceasta eliminã cele dou\ tipuri de erori. Datele din referitoare la timpul posibil de dezagregare (tp).
literaturã confirmã necesitatea elaborãrii procedurilor de
F = k * t p + k1
calibrare mai exacte.
Duritatea comprimatului este strâns legatã de procesul Firma Erweka prezintã o serie de dispozitive pentru
de comprimare ºi rezultatul poate sã nu dea cea mai exactã evaluarea rezistenþei mecanice a comprimatelor la rupere
indicaþie cum va deveni comprimatul pe parcursul utilizãrii. (fig. 123).
a b c
Fig. 123. Dispozitive de evaluare a rezistenþei mecanice (www.erweka.com)
a. dispozitiv manual model TBH 100; b. dispozitiv model TBH 250-350D;
c. dispozitiv model TBH 450 WTD
Modelul de bazã TBH 350 este destinat sã mãsoare Constant-Force. Modelul TBH 450 WTD este dotat
rezistenþa mecanicã în diapazonul de la 3 pânã la 500 N suplimentar cu o casetã automatã de formã stelarã cu
ºi opþional de la 3 la 1000 N, cu o exactitate de ± 1 N. 10 cuiburi pentru alimentarea cu comprimate a compar-
În memoria aparatului, pot fi stocaþi parametrii la circa timentului de mãsurat. Pentru comprimate de formã alun-
50 de produse testate. gitã, firma Pharma Test propune dispozitive din seria
De asemenea, se pot folosi douã poziþii de lucru la vitezã PTB (fig. 124).
constantã Constant-Speed sau la presiune constantã
a b
Fig. 124. Dispozitiv de mãsurare a rezistenþei mecanice a comprimatelor de formã alungitã
a. model PTB 411 E; b. compartiment de lucru al dispozitivului
518 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Se scot de pe sitã, se cântãresc exact ºi se introduc in tobã, Peste 1%, rezistenþa comprimatelor este nesatisfãcãtoare.
care se roteºte de 100 ori (4 minute); se eliminã orice praf Pentru comprimatele cu diametrul de 13 mm sau mai
ca anterior. Dacã tabletele nu sunt rupte, crãpate sau mare, pot fi probleme de reproductibilitate, datoritã frec-
sparte, se cântãresc. venþei rostogolirii neregulate. În acest caz, toba se va fixa
În general, testul se efectueazã o datã. în aºa fel, încât axa tobei sã formeze un unghi de 10° cu
Dacã unele comprimate se sfarmã, testul nu este acceptat. baza, încât tabletele sã rãmânã libere ºi sã nu se lege
Uzura se exprimã în procente faþã de masa compri- împreunã, când se culcã unele peste altele.
matelor. Limita maximã de friabilitate admisã este de Friabilatorul Roche este unul din cele mai rãspândite
0,8-1%. Dacã rezultatele sunt îndoielnice sau dacã masa aparate utilizate pentru testarea rezistenþei la abraziune.
pierdutã este peste 1%, se repetã testul de dou\ ori ºi se Alte dispozitive moderne sunt redate în fig. 128.
determinã media celor trei teste.
a b
Fig. 128. Sistem de evaluare a friabilitãþii model TDR 100 cu o singurã tobã ºi balanþã electronicã
(METTLER sau SARTORIUS) (a); dispozitivul model TAR cu 2 tobe (b) (www. Erweca.com)
Modelul TDR 100 este un dispozitiv semiautomat care 10° pentru evaluarea fragilitãþii comprimatelor. La
permite înregistrarea parametrilor evaluãrii: viteza de modelul TAR, se poate regla viteza de rotaþie a tobei în
rotaþie a tobei, masa probelor pânã la ºi dupã testare, calculul domeniul de la 20 pânã la 100 rpm. Încãrcarea ºi descãr-
gradului de friabilitate. În dotarea ambelor modele este carea probelor se efectueazã fãrã a demonta tobele, printr-o
c^te un instrument de fixare a paletelor sub un unghi de deschizãturã specialã.
a b
4pg cos b
d= ; în care:
P
g = tensiunea superficialã a lichidului;
b = unghiul de contact solid ºi lichid.
Iniþial, metoda porozimetriei a fost doar un interes, la
care au fost implicate tehnicile cu presiune înaltã, asociate
cu analiza porilor. Odatã cu creºterea accesibilitãþii poro-
zimetrelor, tehnica porozimetriei este utilizatã frecvent ca
bazã pentru investigarea structurii comprimatelor. Porozi-
metrele cu mercur sub presiune înaltã sunt capabile sã
evalueze un sortiment larg de raze ale porilor. Un exemplu
tipic de aplicare a acestui instrument pentru evaluarea
tehnicilor granulãrii uscate ºi umede au fost descrise de
GANDERTON ºi SELKIRK.
Aceºti autori au demonstrat cã distribuþia dimensiunii
Fig. 130. Schema aparatului pentru determinarea porilor la granularea lactozei are o variaþie mai mare decât
testului BRINELL (LEUENBERGER H 1986)
la lactoza negranulatã. Aceastã tehnicã a fost, de asemenea,
1. imprimator; 2. celulã de încãrcare; utilizatã în combinaþie cu absorbþia de azot pentru stu-
3. comprimat dierea structurii porilor unor excipienþi, în special, CMC
În aceastã metodã, un imprimator dur, de formã sfericã, în ambele stãri, pulbere ºi compactatã. Porozitatea CMC
cu diametrul D este presat sub acþiunea unei forþe fizice F s-a dovedit a fi neafectatã la comprimare; porii interparti-
pe suprafaþa unui comprimat. Diametrul de imprimare d culari fiind reduºi în dimensiune. Recent, aceastã metodã
rezultat este mãsurat sau calculat utilizând adâncimea h. a fost folositã pentru evaluarea structurii interne a compri-
Numãrul pentru duritate BRINNEL (NDB) este calculat matului preparat din microcapsule.
utilizând urmãtoarea relaþie: Viteza cu care anumite lichide penetreazã comprimatul
poate fi utilizatã pentru studierea structurii porilor. Cunoaº-
2F terea vitezei penetrãrii lichidelor, de asemenea, poate furniza
NDB = ; în care:
pD(D - D 2 - d 2 ) informaþii despre comportamentul comprimatului la
D = diametrul imprimatorului dur, de formã sfericã; administrare: dezagregare dizolvare.
F = forþa cu care acþioneazã pe suprafaþa comprimatului;
d = diametrul de imprimare. 9.3.8. Testul de dezagregare
O alternativã la testarea convenþionalã a duritãþii com- Determinarea timpului de dezagregare a comprimatelor în
primatelor o constituie utilizarea spectroscopiei în IR. Spec- mediul de testare a fost o cerinþã în majoritatea farmaco-
troscopia de reflexie în IR (engl. Near-Infrared Spectroscopy, peilor timp de mulþi ani. De foarte mult timp, a fost unicul
abrv. NIRS) este o metodã modernã ºi nedestructivã ce per- test pentru evaluarea cedãrii medicamentului din forma
mite evaluarea ºi cuantificarea efectului forþei de com- farmaceuticã. În prezent, se cunosc limitãri severe ale
primare. acestui test ºi, ca urmare, a fost inclus testul de dizolvare.
O creºtere a duritãþii comprimatelor produce o creºtere Dezagregarea este definitã ca transformarea comprimatelor
a absorbþiei în spectrul NIRS. în particule fine când sunt plasate într-un mediu apos.
Testele de dezagregare urmãresc sã stabileascã dacã
9.3.7. Porozitatea comprimatele se vor dezagrega într-un interval de timp
convenabil ºi în tractul gastrointestinal. În caz contrar,
Bioechivalenþa medicamentelor din comprimate poate fi comprimatele cedeazã numai parþial substanþele active
influenþatã semnificativ de viteza ºi eficienþa procesului conþinute la locul de absorbþie sau pot fi eliminate ca
iniþial de dezagregare ºi dizolvare. Unul dintre factorii atare. Pe lângã indicaþiile pe care le dau asupra disponi-
principali care afecteazã ambele proprietãþi este structura bilitãþii substanþei active, testele de dezagregare aratã în
comprimatului, în particular, densitatea (sau porozitatea) linii mari dacã procedeul de lucru ales este corect ºi dacã
ºi structura porilor. Studiul importanþei acestor mãsurãri ºarjele sunt asemãnãtoare.
ºi interpretarea rezultatelor lor este un domeniu de interes Dezagregarea trebuie sã fie rapidã, aºa cum prevãd
relativ recent. farmacopeile, dar în aceeaºi mãsurã sã ducã la particule
Determinarea porozitãþii comprimatelor prezintã pro- foarte fine, cu o suprafaþã mare care sã favorizeze dizol-
blema clasicã de definire a volumului potrivit pentru varea ºi apoi absorbþia substanþelor active.
mãsurare. Mediul de dezlocuire trebuie sã fie capabil sã Procesul dezagregãrii poate fi considerat inversul pro-
penetreze cele mai mici crãpãturi, ca în cazul heliului. cesului de comprimare ºi are loc în etape definite astfel:
Alte medii de dezlocuire ca mercurul sunt incapabile sã dezagregarea macrogranularã este prima fazã numitã ºi
pãtrundã în fisurile mai mici ale comprimatului ºi aceasta dezintegrare. Comprimatul se desface din particule secun-
produce diferite valori de porozitate. Pentru evaluarea dare mai mari, în granulele din care s-a obþinut.
comparativã, este necesarã standardizarea mediilor de Dezintegrarea se datoreazã activãrii dezagregantului
dezlocuire. intergranular:
Relaþia dintre presiunea aplicatã (P) ºi diamertul celui dezagregarea microgranularã este o etapã intermediarã,
mai mic por penetrat (d) de cãtre un gaz sau lichid se în care are loc desfacerea în particule secundare mici ºi
exprimã prin ecuaþia: în particule primare;
520 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
dezagregarea microparticularã este desfacerea în parti- Testele oficiale se bazeazã pe determinarea timpului de
cule primare, de fapt, pulberea care a alcãtuit amestecul dezagregare prin metode in vitro. Principiul dispozitivelor
de granulat. Aceastã desfacere este favorizatã de pre- folosite în testãri constã în menþinerea comprimatului un
zenþa dezagregantului intragranular. timp determinat într-un lichid artificial asemãnãtor, pe cât
Factorii care influenþeazã dezagregarea sunt: rezistenþa posibil, celui din organism, la o anumitã temperaturã ºi în
mecanicã a comprimatelor; proprietãþile substanþelor active condiþii de miºcare.
ºi ale excipienþilor (aglutinanþi, lubrifianþi ºi, în mod deo- Determinarea timpului de dezagregare, conform Farmaco-
sebit, dezagreganþi); dimensiunea ºi forma comprimatului; peei Europene ºi FR X, supl. 2004, se efectueazã cu douã
mãrimea, forma ºi structura granulatelor; modul de com- aparate, unul pentru comprimate ºi capsule cu dimensiuni
primare. Comprimatele cu rezistenþã mecanicã crescutã normale (test A) ºi unul pentru comprimate si capsule
au timpul de dezagregare prelungit. Condiþia idealã este mari (test B). Alcãtuirea ºi principiul de funcþionare a
ca un comprimat sã aibã rezistenþã mecanicã mare ºi o aparatelor sunt asemãnãtoare, diferenþele apar în
duratã de dezagregare cât mai redusã. dimensiuni ºi numãrul de tuburi de testare, aºa cum se
poate observa în schemele din fig. 131.
Partea principalã a aparatului este constituitã din ºase prevãzutã, în centrul sãu, cu o tijã metalicã, care permite
tuburi de sticlã cu lungimea 77,5 mm ºi diametrul interior cuplarea dispozitivului la partea mecanicã a aparatului
21,5 mm (aparat A). Fiecare tub este prevãzut cu un disc care asigurã miºcãri regulate de du-te-vino. Numãrul depla-
mobil de material plastic cu densitatea specificã cuprinsã sãrilor este de 28-32 pe min. ªi amplitudinea acestora este
între 1,18 ºi 1,2. Tuburile sunt menþinute în poziþie de 50-60 mm. Ansamblul este plasat în apa menþinutã la
verticalã de douã plãci din material plastic transparent 37°±1°. Pentru determinare, se introduce câte un com-
prevãzute cu ºase orificii egal distanþate între ele ºi de primat în fiecare tub [i câte un disc, dac\ nu se prevede altfel.
centrul plãcii. Pe placa inferioarã, este fixatã o sitã din Timpul de dezagregare este considerat corespunzãtor
sârmã de oþel inoxidabil cu diametrul de 0,635 mm ºi cu dacã nu mai existã nici un reziduu pe sita metalicã a dis-
ochiurile cu latura interioarã de 2 mm. Prezenþa sitei pozitivului sau dacã reziduul rãmas este constituit dintr-o
limiteazã dimensiunea maximã a particulelor dezagregate, masã moale, fãrã nucleu palpabil, sau din fragmente formate
delimitând sfârºitul determinãrii. Placa superioarã este din înveliºul comprimatelor acoperite sau al capsulelor.
522 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
a b c
Fig. 133. Dispozitiv de testare a timpului de dezagregare a comprimatelor model ZT 70 Erweka (www.erweka.com)
a. dispozitiv cu dou\ staþii; b. staþie de testare cu discuri magnetice; c. dispozitiv cu patru staþii
a b c d
Fig. 134. Dezintegrator pentru comprimate model DI-200 A New Pharma Alliance (www.pharma-alliance.net)
a. dispozitiv cu dou\ staþii; b. coº cu [ase tuburi; c. discuri magnetice;
d. suport pentru fixarea discurilor magnetice
La modelul din seria ZT 70 Erweka (fig. 133), se folo- Modelul PTZ Auto 4 EZ Pharma Test este dotat cu
seºte principiul magnetic de fixare a timpului de dezagre- patru staþii de dezagregare, iar fiecare staþie, cu sistemul
gare. În discul coºului, este montat un magnet, iar sub electronic PT-MKT, care mãsoarã temperatura mediului
filtrul-plasã al coºului, se aflã un senzor magnetic care ºi timpul de dezagregare (fig. 135).
determinã forþa câmpului magnetic. La sfârºitul dez- Timpul de dezagregare poate fi influenþat semnificativ
agregãrii comprimatului, discul vine în contact cu senzorul, de conþinutul de dezagreganþi, de asemenea, ºi de con-
astfel forþa câmpului magnetic devine maximã, acest moment diþiile de fabricare a comprimatelor. În particular, relaþia
este înregistrat de aparat. Acelaºi principiu este folosit ºi log/liniar între timpul de dezagregare ºi forþele de com-
de modelul DI-200 A New Pharma Alliance (fig. 134). primare au fost sugerate de unii autori. MUFROD ºi PAROT
au ajuns la concluzia cã dezagregarea este influenþatã ºi
de schimbãrile presiunii de comprimare, dar aceste schim-
bãri nu altereazã semnificativ profilul dizolvãrii produsului.
Aceste diferite etape pot fi studiate in vitro prin teste 3. dispozitive bazate pe numãrul de compartimente:
specifice, ca testul de dizolvare, care permite evaluarea metode cu o singurã fazã (cu un singur compartiment);
eficacitãþii formei solide. metoda cu un singur recipient;
Timpul de dizolvare stabileºte cantitatea de substanþã ¡ metoda agitatorului cu paletã;
activã dizolvatã dintr-o formã farmaceuticã solidã cu ¡ metoda coºului rotativ;
administrare oralã, într-un anumit timp, în mediul de metode cu flux continuu celula cu flux continuu;
dizolvare prevãzut. metode cu mai multe faze (cu mai multe compartimente).
Determinarea vitezei de dizolvare este, la ora actualã, Factorii care influenþeazã viteza de dizolvare pot fi grupaþi
testul cel mai semnificativ în privinþa disponibilitãþii com- astfel:
primatelor ºi tinde sã înlocuiascã testul de dezagregare. factori care depind de medicament: proprietãþile fizico-
În monografiile individuale, sunt prevãzute urmãtoarele -chimice ale substanþei active ºi modul de formulare
condiþii: tipul de aparat, numãrul de rotaþii pe minut, care poate constitui etapa limitantã a absorbþiei;
metoda de dozare a substanþei active dizolvate, cantitatea factori care depind de metoda aplicatã: natura ºi volu-
minimã de substanþã (%) care trebuie sã se dizolve în mul solventului, viteza, tipul ºi uniformitatea agitãrii,
timpul sau timpii stabiliþi. temperatura, curgerea mediului de agitare, comporta-
Testul de dizolvare in vitro este un parametru de calitate mentul particulelor în fluxul de lichid, pH-ul.
important pentru comprimate care, la rândul sãu, poate fi Primul grup de factori a fost descris la formularea com-
un criteriu pentru prognozarea biodisponibilitãþii substanþei primatelor.
medicamentoase din forma farmaceuticã. Cel de-al doilea grup de factori se referã la condiþiile
În literaturã, sunt descrise un numãr mare de metode de experimentale impuse de criteriile de reproductibilitate a
studiere a cedãrii substanþei medicamentoase din compri- testelor.
mate ºi capsule. Aceste metode pot fi clasificate în funcþie Mediul de dizolvare se alege în funcþie de solubilitatea
de diferiþi factori: substanþei active:
1. caracterul vitezei de dizolvare: apã distilatã pentru substanþe a cãror solubilitate este
vitezã intrinsecã de dizolvare (cantitatea de substanþã puþin influenþatã de pH;
dizolvatã/unitatea de suprafaþã a substanþei medicamentoase suc gastric artificial urmat de un lichid asemãnãtor celui
pure/unitatea de timp); intestinal pentru substanþe a cãror solubilitate este în
viteza aparentã de dizolvare (cantitatea de substanþã funcþie de pH. Se preferã o creºtere progresivã a pH-ului
dizolvatã/unitatea de timp); mediului de dizolvare de la 1,2 la 7,5 care imitã condi-
þiile fiziologice;
2. caracteristica miºcãrii lichidului în jurul particulei
amestecuri de solvenþi sau adausul de tensioactivi în
care se dizolvã: mediul de dizolvare pentru substanþele greu solubile.
convecþie naturalã;
convecþie forþatã turbulentã; Controlul oficial de calitate a comprimatelor în privinþa
convecþie forþatã laminarã. vitezei de dizolvare se efectueazã cu dispozitive termo-
statate care folosesc convecþia forþatã:
3. modificarea concentraþiei în mediul de dizolvare: 1. în condiþii non-sink: aparatul cu paletã ºi aparatul cu
condiþie non-sink (creºterea gradatã a concentraþiei în coºuleþ (USP, Ph. Eur., Br. Ph., FR);
mediul de dizolvare); 2. în condiþii sink: celula cu flux continuu (Ph. Eur.).
condiþie sink (menþinerea concentraþiei la o valoare
Reproductibilitatea metodelor este asiguratã prin stan-
mai joasã decât concentraþia la saturare).
dardizarea factorilor care influenþeazã solubilitatea substan-
În funcþie de metodele folosite, au fost construite ºi þelor active (compoziþia ºi temperatura mediului de dizol-
dispozitivele corespunzãtoare: vare) ºi a factorilor care influenþeazã procesul de dizolvare
1. dispozitivele bazate pe convecþia naturalã în condiþii (agitarea mediului de dizolvare). Astfel, în monografia
non-sink în care comprimatul este fixat, astfel ca mediul individualã a preparatului testat, se specificã: tipul de
de dizolvare adiacent sã fie schimbat continuu de unul aparat, mediul de dizolvare, numãrul de rotaþii pe minut,
proaspãt (diferenþe de densitate): metoda de dozare a substanþei dizolvate, cantitatea minimã
de substanþã activã (în % faþã de conþinutul declarat) care
metoda discului static (LEVY);
trebuie sã se dizolve în timpul sau în timpii test.
metoda paletei suspendate (NELSON);
Principiul determinãrii comprimatul se plaseazã într-un
metoda solvometrului (KLEIN).
recipient în lichidul de dizolvare. Cu un sistem de agitare,
2. dispozitive bazate pe convecþie forþatã în condiþii are loc o agitare lentã în jurul comprimatului, dar sufi-
non-sink. cientã pentru a asigura omogenitatea mediului, în vederea
Convecþia mediului de dializã este obþinutã prin agitare, prelevãrii probelor.
rotaþie sau oscilaþie: Cele douã aparate (fig. 136) au recipientul care conþine
metoda paharului (LEVY); mediul de dizolvare, asemãnãtor ca formã ºi dimensiuni.
metoda tubului oscilator (BROADBENT); Agitarea mediului se realizeazã mecanic prin intermediul
metoda rostogolirii (WRUBLE, SOUDER, HIGUCHI); unei tije, care la primul aparat se terminã cu o paletã, iar
metoda discului rotitor (LEVY, SAHLI); la al doilea, cu un coºuleþ confecþionat dintr-o sitã. În
metoda coºului magnetic; primul aparat, comprimatul se introduce în mediul de
metoda filtrului rotativ; dizolvare, iar în al doilea aparat, comprimatul este plasat
metoda cu palete etc. în coºuleþ ºi se roteºte o datã cu el.
524 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
a b
Fig. 138. Dispozitivele de testare a dizolvãrii Erweka (www.erweka.com)
model DT 800 LH (a) ºi model DT 800 HH (b)
a b
Fig. 139. Staþia automatã de prelevare a probelor model FRL 800
ºi pompa de tip seringã model SP 840 (www.erweka.com)
a b
Cantitatea de substanþã activã dizolvatã este determinatã dezagregãrii implicã mãsurarea apei absorbite ºi aceasta
cantitativ ºi este exprimatã în procente, în timpul specificat. poate fi clasificatã în trei grupe:
1. O primã grupã de metode mãsoarã (volumetric) apa
9.3.10. Evaluarea bioadezivit\]ii comprimatelor
absorbitã direct sau indirect ºi se bazeazã esenþial pe
Apariþia sistemelor cu cedare programatã obþinute prin aparatul NOGAMI sau aparatul ENSLIN. Capacitatea unui
comprimare impune evaluarea acestora. Bioadezivitatea comprimat de a absorbi un lichid (apa), prin fenomenul
comprimatelor, în special, prezintã un interes deosebit de capilaritate ºi absorbþie, se exprimã prin indicele
pentru formulator. Astfel de comprimate sunt, în prezent, ENSLIN, care este cantitatea de lichid maximã, în g sau
studiate în multe laboratoare ca metode alternative pentru ml, absorbitã de 1 g pulbere sau alt produs solid (com-
evaluarea cedãrii controlate (susþinute) a medicamentelor. primat).
Caracteristica de cedare controlatã a comprimatelor bio- Aparatul ENSLIN (fig. 149) este format dintr-un tub de
adezive este oferitã de capacitatea comprimatului de a sticlã cu diametrul de 2 cm, prevãzut cu un filtru din sticlã
adera la mucoasa intestinalã. Deci estimarea adezivitãþii sinterizatã, la care este ataºat un tub din plastomer sau
lor este factorul cheie în evaluarea lor in vitro. ISHIDA et cauciuc, lung de 20 cm ºi o clemã; aceasta se continuã cu
al. a fost unul din primii investigatori ai proprietãþilor o pipetã gradatã, în diviziuni de 0,01 cm3. Pipeta este
adezive a comprimatelor. Metoda include plasarea com- fixatã orizontal, aºa încât partea superioarã se aflã în
primatelor pe o membranã sub presiune constantã pentru direcþia filtrului.
un minut, apoi mãsurarea forþei necesare pentru miºcarea,
deplasarea acestuia.
Cele mai multe metode de cercetare se bazeazã pe determi-
narea forþei de detaºare dintre forma farmaceuticã (compri-
mate) ºi un substrat (membranã biologicã) cu variaþii privind
tipul de membranã ºi modul de mãsurare a forþei adezive.
În fig. 148, este redat dispozitivul de mãsurare in vitro
a forþei de adeziune a unui comprimat, pe suportul mucoa-
sei unui animal de laborator.
Fig. 151. Designul aparatului pentru umectarea comprimatelor (Le NEEL T 1997)
a. placã; b. recipient de sticlã; c. hârtie cromatograficã; d. comprimat;
e. camera CCD; f. sursa de luminã; g. bandã de hârtie albã
Dispozitivul este format din urmãtoarele: o placã (a) Diametrul (D) se calculeazã cu ecuaþia:
este plasatã pe un recipient de sticlã (b), umplut cu 50 ml
apã distilatã, la temperatura camerei. O bandã de hârtie DG = ìí (D2G + 2S) + (D2G - 2S) üý / 2 ; în care:
î þ
cromatograficã (c) de 23 mm lãþime × 100 mm lungime
S = suprafaþa comprimatului;
(35 mm Chr., Whatmann) este plasatã transversal pe placa
DG = proiecþia mãritã a comprimatului.
(a), cu ambele margini muiate în apã. În momentul
analizei, comprimatul este plasat pe hârtie, astfel el va fi Grosimea comprimatului (Th) se poate calcula cu ecuaþia:
alimentat continuu cu apã. Th = S/D
Camera CCD (e) este în poziþie orizontalã lângã sursa
date pentru un timp t: Dt ºi Tht, astfel ele se folosesc
de luminã (f), ambele luminând centrul comprimatului.
pentru a calcula volumul comprimatului Vt.
Banda de hârtie (g) are rolul de a ecrana partea din faþã a
Aceste valori servesc pentru calcularea vitezei de expan-
containerului, pentru o mai bunã imagine a procesului.
siune a volumului (ERt) la timpul t:
Imaginea prinsã este analizatã pe microcomputer.
Imaginea comprimatului se calculeazã cu ecuaþia: ER t = (1 / Dt ){(Vt - Vt -1 ) / Vt - l }
At = Ft F0; în care: 3. Al treilea grup de metode cuantificã forþa dezvoltatã
At = imaginea de analizat; de comprimat în timpul umectãrii sau dezagregãrii.
F0 = prima imagine; Astfel de sisteme sunt propuse de COUVREUR P. 1974,
Ft = imaginea de la timpul t. LIST P.H. 1979, COLOMBO P. 1980.
530 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Sistemul lui COLOMBO P. implicã un senzor piezoelec- calibration procedures. Eur. J. Pharm. Biopharm. 1999,
tric ºi mãsoarã simultan captarea apei ºi dezagregarea 47, 3, pp. 231-245.
comprimatului. Asemãnãtoare sunt ºi aparatele propuse 8. Bertoni M., Ferrari F., Bonferoni M.C., Cossi S.,
de Van KAMP 1986 ºi CARAMELLA C. 1988 care Caramella C.: Functionality tests for tablet desintegrants:
the case of sodium carboxymethylcelluloses. Pharm. Technol.
definesc un nou parametru forþa echivalentã.
Eur. 1995, 7, 10, pp. 17-24.
Un alt aparat Krüss tensiometer K12 este propus de 9. Betz, G., Junker Bürgin, P., Leuenberger H.: Power
HEIMANN P. 2000, care mãsoarã captarea apei ºi consumption profile analysis and tensile strength measurements
umectabilitatea comprimatelor (fig. 152). during moist agglomeration process. Int J Pharm, 2003,
Viteza de dezagregare a unui comprimat este limitatã de 252 pr,11-25
viteza ºi cantitatea de apã absorbitã de sistem. 10. Bi Y.X., Sunada H., Yonezawa Z., Danjo K.: Evaluation
of rapidly disintegrating tablets prepared by a direct
compression method. Drug. Dev. Ind. Pharm., 1999, 25,
5, pp. 571-581.
11. Bolhuis G.K., Zuurman K.: Tableting properties of experi-
mental and commercially available lactose granulations for
direct compression. Drug Dev. Ind. Pharm., 1995, 62,
pp. 229-241.
12. Brown D., Newton J.M., Podczeck F.: Assessment of
tablet structure by uniaxial and biaxial tensile strength
determination. Proc. 3rd World Meeting APV/APGI,
Berlin, 3-6 april, 2000, 159-160.
13. Brown D.R., Warburton B., Newton J.M., Timmins P.:
An electrical circuit to improve the reproducibility of
compacts prepared on an Instron physical testing machine.
J. Pharm. Pharmacol. 1993, 45, pp. 1150-1155.
14. Caraballo I., Millan M., Rabasco M.: Relationship
between drug percolation threshold and particle size in
Fig. 152. Aparat pentru captarea lichidului de un comprimat matrix tablets. Pharm Res. 1996, 13, 3, pp. 387-390.
(HEIMANN P. 2000) 15. Caramella C., Ferrari F., Gazzaniga A., Conte U., La
1. microbalanþã electronicã; 2. tub de sticlã; 3. pulbere; Manna A., Geddo M.: A new computer-aided apparatus
4. filtru de sticlã; 5. suport pentru comprimat; 6. com- for simultaneous measurement of water uptake and swelling
primat; 7. apã distilatã sau n-hexan; 8. disc mobil force in tablets. Drug Dev. Ind. Pharm. 1988, 14, pp. 15-17,
2167-2177.
Viteza de penetraþie a apei, în structura poroasã, este 16. Carr R.L.: Evaluting Flow Properties of Powders, Chem.
descrisã ca o modificare a volumului, datã de ecuaþia: Eng., 1965, 72, p. 163.
17. Choeng L.W.S., Heng P.W.S., Wong L.F.: Relationship
2 2 rg cos q between polymer viscosity and drug release from a matrix
V = t ; în care:
kh system. Pharm. Res., 1992, 9, 11, pp. 1510-1514.
18. Chuntien Yeh, Altaf S.A., Moag S.W.: Theory of force
V = viteza de penetraþie a apei; transducer design optimization for die Wall stress
r = raza porului hidraulic; measurement during tablet compaction: optimization and
g = tensiunea superfialã a lichidului penetrat; validation of split-web die using finite element analysis.
q = unghiul de contact între lichid ºi solid în pori; Pharm. Res., 1997, 14, 9, pp. 1161-1170.
h = viscozitatea lichidului; 19. Colombo P., Caramella C., Conte U., La Manna A.,
K = constanta care depinde de forma porilor. Guyot-Hermann A., M., Rincard J.: Force de délitement
des comprimés. Proc. 2nd Int. Conf. on Pharm. Techol.
Paris, 3-5 June 1980, APGI, vol. II, pp. 88-96.
Bibliografie 20. Couvreur P., Gillard J., Van den Schrieck H.G., Roland
1. Abrahamsson B., Alpsten M., Bake B., Larsson A.: In vitro M.; Mécanisme de désintegration des comprimés à base
and in vivo erosion of two different hydrophilic gel matrix damidon. J. Pharm. Belg. 1974, 29, pp. 339-414.
tablets. Eur. J. Pharm. Biofarm., 1998, 46, 1, pp. 61-68. 21. Cuntze C., Süverkrüp R.: Characterization of tablets with
2. Alderborn G., Lang P.O., Sagstrom A., Kristensen A.: dynamic-mechanical analysis depending on their crushing
Compression characteristics and compatibility of some strength. Proc 4th World Meeting ADRITELF/APGI/APV,
granulations of a high dosage drug. Int. J. Pharm., 1987, Florence, 8-11 may, 2002, pp. 187-188.
37, pp. 155-161. 22. Davies B., Ellis S.: Process analytical technology. The
3. Alderborn G.: Tablets and compaction, cp. 27, in: Aulton route to process understanding and control. Pharm.
M.E. Pharmaceutics. The science of dosage form design, Technol. Eur. 2005, 17, 8, pp. 17-22.
2nd, Churchill Livingstone, Edinburgh, 2002, pp. 397-440. 23. Davis P.N., Newton J.M.: Pharmaceutical powder com-
4. Amorosa M.: Principi di Tecnica Farmaceutica, Ed. paction technology, Ed. M. Dekker Inc., New York, 1996.
Tinarelli, Bologna, 1993. 24. Diug E., Trigubenco I.: Tehnologia medicamentelor, Ed.
5. Banker G.S., Rhoges C.T.: Modern pharmaceutics. Ed. Universitas, Chiºinãu, 1992.
M. Dekker Inc., New York, 2002, pp. 287-333 25. Dressman J.B., Amidon G.L., Reppas C., Shan V.P.:
6. Banker V.V.: Pharmaceutical Dissolution Testing. Ed. M. Dissolution testing as a prognostic tool for oral drug
Dekker Inc., New York, 1992. absorption; imediate release dosage forms. Pharm. Res.
7. Belda M.P., Mielck J.B.: The tabletting machine as an 1998, 15, 1, pp. 11-22.
analytical instrument: qualification with respect to the 26. Erdas S., Bezegh A.: Studies on the mechanism of
determination of punch separation and validation of the disintegration. Pharm. Ind., 1977, 39, pp. 1130-1135.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 531
27. Fell J.T., Newton J.M.: The tensile strength of lactose 49. Moussa I.S., Cartlier H.: Image analysis for the study of
tablets. J. Pharm. Pharmacol. 1968, 20, 8, pp. 657-758. water penetration and polymer swelling in cross-linked
28. Freichel O.L., Lippold B.C.: An oral controlled release amylose. Proc. 1st World Meeting APGI/APV, Budapest,
hydrocolloid dosage forms with progression of drug 9-11 May, pp. 149-150.
dissolution using hydroxypropyl methylcellulose acetate 50. Neel T., Morcet-Renaud C., Lipart C.: Image analysis as
succinate as additive. Proc. 3rd World Metting APV/APGI, a new technique for the study of water uptake in tablets.
3-6 april, 2000, Berlin, pp. 183-184. STP Pharma Sci. 1997, 7, 2, pp. 117-112.
29. Friedel H.D., Wortig D.I.D.: Experience with fibre optic 51. Neel T.: Contribution à létude de la désagregation des
technology in automatic dissolution testing. Proc. 3rd World comprimés par lanalyse dimage. Ph. D. Thesis, University
Meeting APV/APGI, Berlin 2000, 3/6 april, pp. 179-180. of Nantes, 1995.
30. Gabr K.E.: Application of thermodinamic activation para- 52. Nicklasson F., Alderborn G.: Analysis of the compression
meters for the assessment of drug release from inert, hetero- mechanics of pharmaceutical agglomerates of different
genous matrices. STP Pharma Sci. 1997, 7, 4, pp. 227-281. porosity and composition using the Adams and Kawakita
31. Guo J.-H., et al.: Validation of tablet dissolution method equations. Pharm. Res., 2000, 17, pp. 949-954.
by high performance liquid chromatography, AAPS Pharm. 53. Nogami H., Nagai T., Furuka E., Sonobe T.: Powdered
Sci. Suppllement. 1998, 1, S-633.
preparation: disintegration of tablets containing potato
32. Guyot-Hermann A.M.: Tablet disintegration and disintegrat-
starch and microcrystalline cellulose in various concen-
ing agents. STP Pharma Sci. 1992, 2, pp. 445-462.
trations. Chem. Farm. Bull. 1969, 17, pp. 1450-1455.
33. Heimann P., Süverkrüp R.: Measurement of wettability
54. Olsson H., Nyström C.: Assessing tablet bond types from
and water uptake of dicalcium phosphate powder and
tablets by Krüss tensiomater K12. Proc. 3rd World Metting structural features that affect tablet tensile strength. Pharm.
APV/APGI, 3-6 april, 2000, Berlin, pp. 163-164. Res. 2001, 18, 2, pp. 203-210.
34. Holm P.: Effects of process control and effect of micro- 55. Otsuka M., Kaneniwa K., Umezawa O.: Effect of tableting
microcrystalline cellulose on wet granulation. Pharm. pressure on hydration kinetics of theophylline anhydrate
Technol. Eur. 2002, 2, pp. 36-48. tablets. J. Pharm. Pharmacol. 1991, 43, pp. 226-231.
35. Junker, P.: Analyse des Leistungsmessprofiles bei der 56. Picker-Freyer K.: Carrageenans: Analysis of tablet
Feuchtagglomeration in Abhängigkeit der Formulierung. formulation and properties. Part II. Pharm. Tecnolog. Eur.
Ph. D Thesis, Basel University, Switzerland, 1998. 2005, 17, 9, pp. 32-44.
36. Kennerly J.K., Newton J.M., Stanley P.: The influence of 57. Pillay V., Fassihi A.R.: Zero order delivery of a 100%
dimensions on the strength and strength variability of water soluble drug from a directly compressed monolithic
tablets. J. Pharm. Sci., 1997, 29, pp. 39-42. system: metoprolol tartarate. J. Controlled Release. 2000,
37. Kim H., Fasshi R.: A new ternary polymeric matrix system 067, pp. 67-78.
for controlled drug delivery of highly soluble drugs. I. Diltiazem 58. Polli J.E. et al.: Methods to compare dissolution profiles
hydrochlooride. Pharm. Res. 1997, 14, 10, pp. 1415-1421. and a rationale for wide dissolution specifications for
38. Kleinebudde P., Sieg A., Held K., Redeker U.: Dissolution metoprolol tartrate tablets. J. Pharm. Sci. 1997, 86, 6, pp.
testing of reworked tablets. Pharm. Technol. Eur. 2002, 690-700.
14, 1, pp. 20-25. 59. Popa E.A., Diug E., G. ªaramet, D. Lupuleasa, I. Popovici:
39. Koizumi T., Panomsuk S.P., Hatanaka T., Katayama K.: Studiul fizic al comprimatelor biocomuadezive orale cu
Kinetics of swelling of compressed cellulose matrices: a benzidaminã. Revista Farmaceuticã a Moldovei (Chiºinãu),
mathematical method. Pharm. Res. 1996, 19, 2, pp. 329-333. 2005, 4, pp. 7-13.
40. Lachman L., Lieberman H.A., Kanig L.: The Theory and 60. Popovici I., Cuciureanu R., Lupuleasa D., Dimitriu G.,
Practice of Industrial Pharmacy, Lea&Febiger, Philadelphia, Hriscu A., Agoroaie L., Popovici E.A.: Bioavailability of
1986. clonidine from oral pharmaceutical forms. Proc. 1st World
41. Lahdenpaa E., Niskanen M., Yliruusi J.: Crushing Meeting APGI/APV, Budapest, 9-11 May, pp. 919-920.
strength, disintegration time and weight variation of tablets 61. Popovici I., Lupuleasa D., Dimitriu G., Popovici E.A.:
compressed from three Avicel® pH grades and their Studii de dizolvare in vitro a diclofenacului sodic din
mixtures. Eur. J. Pharm. Biopharm. 1997, 43, 1, pp. 315-322. comprimate retard. Farmacia, 1997, 6, pp. 69-75.
42. Lavoie F., Cartilier L., Thibert R.: New methods characte- 62. Popovici I., Stan M., Dorneanu V., Dimitriu G., Popovici
rizing avalanche behavior to determine powder flow. E.A.: Effect of micromedium pH on topical delivery of
Pharm. Res., 2002, 19, 6, pp. 887-893. clotrimazole from buccal hydropile matrix tablets. Proc.
43. Lee Y.S.L., Poynter R., Podczeck F., Newton J.M.: 2nd World Meeting APGI/APV, Paris, 25-28 May, 1998,
Development of a dual approach to assess powder flow pp. 919-920.
from avalanching behavior. AAPS Pharm. Sci. Tech. 2000,
63. Rathbone M.J., Hadgraff J., Roberts M.S.: Modified-release
3, p. Article 21.
drug delivery technology. Drugs and the pharmaceutical
44. Lehr C.M.: CP. 4 Bioadhäsion und bioadäsive arzneiformen,
science, vol. 126, Part. IV. Oral mucosal, Ed. M. Dekker
in: Müller R.H., Hilderbrand G.: Pharmazeutische
Technologie: Moderne arzneiformen 2 aufl., W.V. mbH, Inc., 2003, pp. 349-470.
Stuttgart, 1998, pp. 35-46. 64. Remon J.P.: Attempts to model the roller compaction
45. List P.H., Muazzam U.A.: Swelling: the force that disinte- processand development of a new method to improve product
grates. Drugs made in Germany, 1979, 22, pp. 161-170. quality, 1998 AAPS Annual Abstracts, 1998, 1, p. 127.
46. Lupuleasa D., Dumitrescu A.M., Hîrjãu V., Panã M., 65. Rhodes C.T., Morisseau.K.: Tablet evaluation using
Popovici I., Dorneanu V., Stan M., Tantaru G., Bibire N.: near-infrared spectroscopy, in: Swarbrick J., Boylan J.C.,
Formulation, quality control parameters and release rate Encyclopedia of pharmaceutical technology, 2nd ed. M.
for clonidine tablets. Proc. 1st World Meeting APGI/APV, Dekker Inc., New York, 2002, volume 3, pp. 2689-2700.
Budapest, 9-11 may, 1995, pp. 229-230. 66. Rignard J., Guyot-Hermann A.M.: Mécanisme de la désagre-
47. Moore J.W., Flanner H.H.: Mathematical comparison of gation. Labo Pharma Probl. Tehnol. 1982, 30, pp. 7-18.
dissolution profiles. Pharm. Technol., 1996, 20, 6, pp. 64-74. 67. Ringard J., Guyot-Hermann A.M., Robert H.: Détermi-
48. Morisseau K.M., Rhodes C.T.: Near-Infrared spectroscopy nation de labsorbtion de leau et du mouillage en surface
as a nondestructive alternative to conventional tablet des comprimés dans le cadre dun étude sur le delitément.
hardness testing. Pharm. Res. 1997, 14, 1, pp. 108-111. Labo Pharma Probl. Techol. 1977, 265, pp. 409-415.
532 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
68. Rohrs B., Thamann J., Gao P., Srelzer D.J., Bergren M.S., trebuie sã fie eliberatã, ºi sã strãbatã o serie de etape
Chao R.S.: Tablet dissolution affected by a moisture mediated pentru a-ºi manifesta efectul terapeutic.
solid-state interaction between drug and disintegrant. Pharm. Acestea sunt grupate în trei faze distincte numite modelul
Res. 1999, 16, 12, pp. 1850-1856. LADMER (fr. libération, absorbtion, distribution, méta-
69. Rudnic E.M., Schwrtz J.B.: Oral solid dosage forms, cp. 54,
bolisme, éliberation, réponse):
in: Gennaro A.R. Remington. The Science and Practice of
Pharmacy, 21st ed. Lippincott, Williams and Wilkins, I. Faza biofarmaceuticã (sau farmaceuticã) are douã
Philadelphia, 2005, pp. 889-928. etape:
70. Schott H.: Kinetics of swelling of polymers and their gels. 1. eliberarea substanþei active din comprimat;
J. Pharm. Sci. 1992, 81, pp. 467-470.
2. dizolvarea substanþei active eliberate în fluidele
71. Shefter E., Higuchi T.: Dissolution behavior of crystalline
solvated and nonsolvated forms of some pharmaceuticals J. gastrointestinale ale tubului digestiv;
pharm. Sci., 1963, 52, pp. 781-91. II. Faza farmacocineticã are trei etape:
72. Stãnescu V.: Tehnologie farmaceuticã, Ed. Medicalã, 3. absorbþie prin membranele gastrointestinale ºi trecerea
Bucureºti, 1983. în circulaþia enterohepaticã:
73. Streubel A., Siepmann J., Dashevsky A., Bodmeiier R.:
pH-indepement release of weakly basic drugs from water-
4. distribuþie în organism, prin circulaþia sangvinã generalã;
-insoluble and soluble matrix tablets. Proc. 3rd World Meeting 5. eliminare prin excreþie, în particular, urinarã ºi biliarã
APV/APGI, Berlin, 3-6 april, 2000, pp. 207-208. ºi prin degradare sau biotransformare.
74. Suzuki T., Nagakami H.: Effect of crystallinity of micro- III. Faza farmacodinamicã, dupã distribuþia în organism,
crystalline cellulose on the compactibility and dissolution
are loc rãspunsul farmacodinamic sau efectul terapeutic.
of tablets. Eur. J. Pharm. Biopharm. 1999, 47, 3, pp. 225-230.
75. Takeuchi H., Yasuji T., Yamamoto H., Kawashima J.: Aceste faze au fost descrise, în general, în vol. 1, cap. IV,
Drug releasing properties and tensile strength of dry-coated Biodisponibilitatea medicamentelor.
tablets prepared with spray-dried composite particles of În continuare vom descrie aspectele specifice compri-
lactose and sodium alginate. STP Pharma Sci. 2000, 10, 2, matelor neacoperite, cu eliberare clasicã, convenþionalã.
pp. 173-180. În general, comprimatele se administreazã cu apã, prin
76. Tiwari D., Goldman D., Town C., Sause R., L. Madam: înghiþire, urmatã de strãbaterea tractului gastrointestinal.
In vitroin vivo evaluation of a controlled release buccal În fluidele gastrointestinale, comprimatul trebuie sã se
bioadhesive device for oral drug delivery. Pharm. Res. dezagrege ºi sã elibereze substanþa activã, pentru a o pune
1999, 16, 11, pp. 1775-1780.
la dispoziþia organismului, în vederea exercitãrii efectului
77. Van Kamp H.V, Bolhuis G.K., De Boer A. M., Lerk C.F.,
Lie-A-Huen L.: The role of water uptake on tablet disinte-
terapeutic.
gration. Pharm. Acta helv. 1986, 61, pp. 22-29. Comprimatele sunt forme farmaceutice solide orale,
78. Vila Jato J.L., Concheiro A., Begona S.: Aging of nitro- obþinute din particule solide aglomerate sau agregate ºi
furantion tablets containing carbopol 934 as a binder. Int. compactate, din care substanþa activã este disponibilã pentru
J. Pharm. 2001, 30, pp. 15-25. absorbþie, dupã un anumit timp necesar ca medicamentul
79. Washington C.: Particle size analysis in pharmaceutics sã se dezintegreze, mai întâi, în particule grosiere, apoi sã
and other industries. Theory and Practice. Ellis Harwood, se dezagrege în particule fine, la un nivel convenabil, care
Chichester, 1992, pp. 215-235. sã se dizolve ºi sã fie absorbite (fig. 152).
80. Wikberg M., Alderborn G.: Compression characteristics În cadrul formelor farmaceutice administrate pe cale
of granulated materials. II. Evolution of granule fragmen-
oralã, comprimatele, ca forme solide compactate, deþin
tation during compression by tablet permeability and porosity
measurements. Int. J. Pharm., 1990, 62, pp. 229-241. un penultim loc pe scara biodisponibilitãþii substanþei
81. Zhang F., MC Ginity J.M.: Properties of sustained release active; absorbþia substanþei active scade în ordinea:
tablets prepared by hot-melt extrusion. Pharm. Dev. Technol. Soluþii > Emulsii > Suspensii > Pulberi > Capsule >
1999, 4, 2, pp. 241-250. Comprimate > Forme solide acoperite.
82. *** American Society for Testing and Materials. Standard
Practices for Infrared, Multivariate, Quantitative Analysis. De asemenea, comprimatele cu aceeaºi substanþã activã
Official ASTM Publication no. E 1655, Philadelphia, PA, pot prezenta biodisponibilitãþi diferite ºi deci rãspunsuri
1995, pp. 1-25. terapeutice diferite, în funcþie de caracterul formei farma-
83. *** European Pharmacopeia, 2002, supl. 4.2, Strassbourg, ceutice, explicate prin natura ºi proprietãþile substanþei
2004. active, a substanþelor auxiliare asociate.
84. *** Farmacopeea Românã, ed. X, Ed. Medicalã, Bucureºti, În formã de comprimate, particulele de substanþã activã
1993, supl. 2005. au aria suprafeþei efective reduse foarte mult, din cauza
proceselor de granulare ºi de compactare, utilizate în
fabricarea acestora.
10. Biofarmacie. Biodisponibilitate În plus, aceste procese tehnologice necesitã, de cele mai
multe ori, adãugarea de excipienþi diverºi, cu roluri variate.
Comprimatele reprezintã forma farmaceuticã oralã cea Problemele de biodisponibilitate pot sã aparã dacã, dupã
mai frecvent utilizatã în terapeuticã, dar care are ºi cele ce s-a administrat comprimatul, nu se realizeazã o dispersie
mai multe probleme de biodisponibilitate. bunã a particulelor de substanþã medicamentoasã în
Profilul de biodisponibilitate a unui medicament fluidele gastrointestinale.
administrat pe cale oralã corespunde evoluþiei cronologice Deoarece aria suprafeþei efective a unei substanþe greu
a substanþei active în organism. solubile în apã este un factor principal care influenþeazã
Dupã administrarea pe cale oralã a unui medicament, de viteza de dizolvare, comprimatul trebuie sã conþinã sub-
exemplu: comprimate, substanþa activã pe care o conþine stanþe care sã se dezintegreze rapid ºi complet în fluidele
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 533
Fig. 152. Absorbþia substanþei active medicamentoase dintr-un comprimat (BANKER G.S. 2002)
1. comprimat intact; 2. dezintegrare; 3. particule grosiere; 4. dezagregare; 5. particule fine; 6. dizolvare lentã;
7. dizolvare; 8. dizolvare rapidã; 9. substanþã medicamentoasã în soluþie in vitro sau in vivo; 10. absorbþie in
vivo; 11. membranã biologicã; 12. substanþã medicamentoasã în torentul sangvin
gastrointestinale, dacã sunt necesare: o eliminare, dizol- tipul ºi concentraþia de substanþe auxiliare asociate;
vare ºi o absorbþie rapidã, ca în cazul comprimatelor diluant, liant, aglutinant, dezagregant, umectant;
neacoperite, considerate ca forme cu eliberare rapidã. presiunea de comprimare.
Uneori, viteza de dezagregare a comprimatelor corespunde Dizolvarea unei substanþe greu solubile dintr-un com-
cerinþelor FR, dar dizolvarea nu este asiguratã în aceste primat intact este limitatã, deoarece aria suprafeþei efective
condiþii ºi apar probleme de biodisponibilitate. de substanþã activã expusã la acþiunea fluidelor gastro-
Deci pentru comprimatele cu eliberare rapidã, punerea intestinale este micã.
la dispoziþia organismului a substanþei active necesitã Dezintegrarea unui comprimat în granule produce o
distrugerea structurii lor prin dezintegrare. În acelaºi timp, creºtere relativã a mãrimii ariei suprafeþei efective de
dizolvarea substanþei active nu poate debuta înaintea substanþã activã ºi viteza de dizolvare poate fi asemãnãtoare
procesului de dezagregare, sub influenþa umiditãþii. cu aceea a unei suspensii agregate, grosiere.
Dizolvarea va fi cu atât mai pronunþatã, cu cât dezagre- Apoi, dezagregarea în particule primare, mici va produce
garea va fi mai avansatã ºi particulele vor fi mai fine. o creºtere a ariei suprafeþei efective ºi deci a vitezei de
Dacã timpul de dezagregare este lung ºi urmeazã o dizolvare. În final, viteza de dizolvare va fi comparabilã
etapã de dizolvare rapidã, primul proces poate controla cu aceea a unei suspensii bine dispersate.
cedarea ºi absenþa substanþei active din comprimate. Prin urmare, dezintegrarea unui comprimat în particule
Viteza de dezagregare a comprimatelor este influenþatã primare este foarte importantã, pentru a asigura o arie a
de o serie de factori ca: suprafeþei efective cât mai mari, a substanþei active, în
tipul ºi concentraþia de substanþã activã; scopul de a facilita dizolvarea ºi apoi absorbþia.
534 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Totuºi, o dezintegrare rapidã a comprimatului nu oferã Viteza de dizolvare ºi biodisponibilitatea unei substanþe
garanþia cã particulele primare de substanþã activã eli- active greu solubile din forma de comprimate convenþio-
berate se vor dizolva în fluidele gastrointestinale cu o nale, neacoperite, este influenþatã de mulþi factori asociaþi
vitezã ºi o cantitate absorbitã adecvatã. cu formularea ºi fabricarea.
În cazul substanþelor puþin solubile, etapa controlatã a Pentru monitorizarea disponibilitãþii farmaceutice a
vitezei este viteza de dizolvare a particulelor de substanþã, substanþelor medicamentoase, este necesar sã cunoaºtem
eliberate în fluidele gastrointestinale. factorii care influenþeazã acest parametru.
Aceºti factori principali care intervin sunt schematizaþi
în fig. 153.
Fig. 153. Factorii care influenþeazã disponibilitatea substanþei medicamentoase din comprimate
Tranzitul gastrointestinal
Fig. 156. Cãile circulatorii sangvine pe care le urmeazã moleculele de substanþe active,
dupã absorbþia lor din segmente variate ale tractului gastrointestinal
În principal, toþi aceºti factori care influenþeazã bio- 10.1. Influen]a formul\rii
disponibiliatea substanþelor din formele farmaceutice au [i a factorilor tehnologici
fost descriºi în vol. 1, cap. IV, Biodisponibilitatea medi- Aceºti factori acþioneazã în funcþie de natura lor asupra
camentelor. În continuare, vom prezenta numai influenþa dezagregãrii ºi dizolvãrii substanþei active din comprimat
acestor factori asupra absorbþiei substanþelor active din sau asupra ambelor odatã:
diferite tipuri de comprimate. Astfel, au importanþã:
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 537
procedeul de fabricare: comprimare directã, granulare aglutinanþi, lubrifianþi, dezagreganþi etc. Deºi, prin definiþie,
uscatã sau umedã; excipienþii sunt substanþe auxiliare inerte, ei pot prezenta:
natura, concentraþia ºi modul de adãugare a substanþelor o acþiune biologicã sau terapeuticã;
auxiliare: liant, diluant, lubrifiant, dezagregant, umectant; pot modifica acþiunea biologicã a substanþei active din
granulometria substanþei active ºi a granulelor; forma farmaceuticã;
forþa ºi viteza de comprimare; pot avea capacitatea de a influenþa viteza ºi/sau mãrimea
tipul de maºinã de comprimat; absorbþiei substanþei active, deci pot influenþa biodispo-
solubilitatea substanþei active; nibilitatea.
condiþiile de depozitare ºi valabilitatea produsului. Astfel, se cunoaºte influenþa excipienþilor asupra bio-
a. Forþa de comprimare disponibilitãþii substanþelor active, cu formarea de com-
În prima etapã, dezagregarea va depinde de viteza de plecºi greu solubili, neabsorbabili între: tetracicline ºi
pãtrundere a apei în comprimat. Forþa de comprimare ºi fosfatul dicalcic, amfetaminã ºi carboximetilceluloza
porozitatea sunt factorii cu rol important în acest proces. sodicã, fenobarbitonã ºi PEG 4000.
Cu cât forþa de comprimare creºte, cu atât suprafeþele de Diluanþii se adaugã în comprimate, în scopul de a dispersa
contact ºi adeziunea interparticularã cresc ºi porozitatea omogen o substanþã activã în doze terapeutice mici Sunt
este mai micã. Ca urmare, comprimatele vor avea un timp preferaþi diluanþii solubili în apã, ei mãresc hidrofilia
de dezagregare mai lung ºi o vitezã de dizolvare mai lentã. comprimatului.
Dacã porii sunt fini, ei vor favoriza pãtrunderea lichi- Dar, uneori, prin înlocuirea unui diluant insolubil cu
dului gastric, presiunea capilarã fiind invers proporþionalã unul solubil, s-au produs intoxicaþii, prin creºterea bio-
cu diametrul canaliculelor. disponibilitãþii substanþei active.
Acest proces nu se produce în cazul sistemelor hidrofole, Însã, cu diluanþi insolubili, substanþa activã se poate
absorbi greu, iar uneori aceasta se poate absorbi pe diluant:
la care nu intervine umectarea.
caolin, carbonaþi ºi fosfaþi insolubili.
Forþa de comprimare este un parametru care influen-
Dezagreganþii au rolul de a aduce apa în interiorul com-
þeazã mãrimea particulelor. Dacã forþa de comprimare
primatelor ºi de a scãdea forþa de coeziune; s-a prezentat
este mare, ea poate antrena fragmentarea particulelor, care
cã aceºtia au variate moduri de acþiune ºi trebuie utilizaþi
are ca rezultat o creºtere a ariei suprafeþei efective pentru
în diferite concentraþii. Ei rup comprimatul în particule de
dizolvarea substanþei, dar, eventual, ºi o scãdere a porozitãþii
pulbere primarã ºi cresc aria suprafeþei efective a substanþei
ºi umectãrii.
active expuse la fluidele gastrointestinale.
b. Metodele de fabricare conduc la variaþii mari ale Un comprimat care se dezagregã încet poate avea ca
caracteristicilor de dezagregare ºi de dizolvare a substanþei rezultat o absorbþie incompletã sau o întârziere a debutului
active din comprimate. acþiunii substanþei medicamentoase.
Comprimarea directã impune ca materialele sã prezinte Schimbãri foarte mici în formulare, privind natura ºi
proprietãþi bune de adeziune, care influenþeazã negativ concentraþia în dezagregant, au ca rezultat efecte semni-
timpul de dezagregare ºi dizolvare. ficative asupra dizolvãrii ºi biodisponibilitãþii substanþei
În cazul granulãrii, duritatea granulelor are adesea active din comprimate.
influenþã negativã asupra vitezei de dizolvare. De aseme- Lubrifianþii au rolul de a reduce fricþia între particulele
nea, mãrimea granulelor influenþeazã porozitatea compri- de pulbere ºi suprafaþa metalicã a poansoanelor ºi matriþei
matului: granulele mari antreneazã o porozitate crescutã. maºinii de comprimat, curgerea în pâlnia de alimentare.
De asemenea, modul de adãugare a dezagregantului este Frecvent, lubrifianþii sunt substanþe hidrofobe (de exem-
important: dacã acesta este adãugat extragranular, în faza plu: stearatul de magneziu care frâneazã procesul de
externã, el va permite o dezagregare rapidã a compri- dizolvare), aceºtia formeazã un film puternic hidrofob, în
matelor, dar integritatea granulei va rãmâne. Ca urmare, jurul particulelor de substanþã activã. Cu cât timpul de
se va produce o dezagregare de tip macroparticular ºi amestecare cu agentul lubrifiant este mai lung, cu atât
eliberarea substanþei active se va efectua prin difuzie, viteza de dizolvare va sc\dea.
plecând de la aceste granule elementare. Proprietãþile hidrofobe pot fi ameliorate, prin asocierea
Dacã o parte din dezagregant este adãugat intragranular, unui agent umectant (un surfactant solubil în apã) ºi un
deci în interiorul granulelor, el va asigura o dezagregare diluant hidrofil.
de tip microparticular care va ameliora viteza de dizolvare. Surfactanþii se utilizeazã ca agenþi umectanþi, care cresc
viteza de dezagregare ºi dizolvare a substanþei active. Dar
c. Influenþa excipienþilor asupra biodisponibilitãþii com- ei nu sunt inerþi, deoarece pot creºte sau sc\dea transfe-
primatelor neacoperite rul de substanþã activã prin membranele biologice. Pot
Cele mai multe substanþe active sunt formulate ºi distruge integritatea ºi funcþia membranei celulare, care
fabricate în formã de comprimate, cu ajutorul diferitelor are ca efect mãrirea penetraþiei substanþei active ºi deci a
substanþe auxiliare ºi foarte rar singure. absorbþiei prin bariera gastrointestinalã, uneori cu efecte
Excipienþii adãugaþi au, în principal, trei roluri: toxice.
a facilita tehnologia de fabricare; Dacã substanþa activã este inclusã în micela de surfactant,
a mãri acceptabilitatea pacientului; are loc o inhibare a absorbþiei, ca urmare, concentraþia de
ca forma farmaceuticã sã funcþioneze ca un sistem de substanþã liberã, în soluþie, disponibilã pentru absorbþia
eliberare a substanþei active. gastrointestinalã este redusã.
Principalele substanþe auxiliare utilizate pentru fabricarea Inhibiþia absorbþiei substanþei active în prezenþa concen-
comprimatelor au fost descrise la materiile prime: diluanþi, traþiei micelare de surfactant apare în cazul în care substanþa
538 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
respectivã este normal solubilã, în fluidele gastrointestinale, de clasificare biofarmaceuticã, abrev. SCB (engl. Biophar-
în absenþa surfactantului. maceutics Drug Classification System, abrev. BCS), care
Invers, în cazul substanþelor greu solubile, la care absorbþia împarte substanþele medicamentoase în 4 (patru) clase.
lor este limitatã de viteza de dizolvare, creºterea solubi-
1. Clasa I: substanþe medicamentoase cu solubilitate
litãþii la saturare a substanþei prin solubilizarea ei în micelele
mare ºi permeabilitate mare
de surfactant poate conduce la o vitezã de dizolvare mai
Aceste substanþe se absorb bine (deºi biodisponibilitatea
rapidã ºi deci la o creºtere a absorbþiei ei.
lor sistemicã poate fi micã, din cauza efectului primului
Eliberarea substanþelor active greu solubile din comprimate
pasaj hepatic), iar etapa limitantã a vitezei de absorbþie
ºi capsule gelatinoase poate fi crescutã, prin includerea de este dizolvarea substanþei sau evacuarea gastricã a acesteia,
surfactanþi în formulãrile acestora. dacã dizolvarea este foarte rapidã.
Capacitatea surfactantului de a reduce tensiunea inter- Pentru produsele cu cedare imediatã, se specificã
facialã solid-lichid (S1/L2) permite fluidelor gastrointestinale proporþia de 85% de substanþã, care trebuie sã se dizolve
sã ude solidul mai eficient ºi sã permitã un contact mai în < 15 minute.
intim cu forma solidã. Exemple de substanþe: verapamil, teofilina, propranolol
Astfel, umectantul ajutã fluidele gastrointestinale sã clorhidrat, tostrat de metoprolol, ketoprofen, dusopiramida.
pãtrundã în masa comprimatului, dar ºi sã reducã tendinþa
particulelor substanþei greu solubile sã se agrege în aceste 2. Clasa II: substanþe medicamentoase cu solubilitate
fluide. micã ºi permeabilitate mare
În fiecare caz, rezultã o creºtere a ariei suprafeþei Pentru acestea, dizolvarea in vivo este etapa limitantã a
efective totale a substanþei active, în contact cu fluidele vitezei de absorbþie; absorbþia este mai micã, decât pentru
gastrointestinale, care poate creºte vitezele de dizolvare ºi substanþele din clasa I.
absorbþie ale acesteia. Exemple de substanþe: grizeofulvina, ciclosporina,
piroxicam, danazol.
10.2. Influen]a vitezei de dizolvare 3. Clasa III: substanþe medicamentoase cu solubilitate
[i a permeabilit\]ii substan]elor active mare ºi permeabilitate micã
asupra biodisponibilit\]ii Pentru acestea, etapa limitantã a vitezei de absorbþie
este permeabilitatea. Dacã dizolvarea substanþei este rapidã
Între absorbþie ºi permeabilitatea membranei celulare
(85% în < 15 minute), viteza de absorbþie va fi influenþatã
intestinale, la om (ºi la animale), existã o strânsã corelaþie.
de tranzitul gastrointestinal, de conþinutul luminal ºi de
O permeabilitate a jejunului de cel puþin 2 4*10-4 cm/s,
permeabilitatea membranelor biologice.
mãsuratã la om, prin intubare, este consideratã o permea-
Exemple de substanþe: alendronat, bifosfonat, captopril,
bilitate mare.
atenolol.
Pentru majoritatea substanþelor medicamentoase, aceastã
permeabilitate corespunde unei absorbþii de 90%. 4. Clasa IV: substanþe medicamentoase cu solubilitate
În multe cazuri, viteza de dizolvare în fluidele gastro- micã ºi permeabilitate micã
intestinale este etapa limitantã a substanþei active. Aceste substanþe prezintã probleme de biodisponibilitate
Cerinþele de bioechivalenþã stabilite de FDA (Food and deosebite, pentru administrarea lor pe cale oralã.
Drug Administration) din SUA, definesc termenii: Exemple de substanþe: mebendozol.
solubilitate scãzutã (engl. low solubility) ca < 5mg/mL Marele avantaj al sistemului de clasificare biofarmaceuticã
în apã; a substanþelor medicamentoase este faptul cã indicã
vitezã de dizolvare înceatã sau micã (engl. slow dissolution variabilele-cheie care controleazã absorbþia substanþelor
rate) care sã fie < 50% în 30 minute. medicamentoase din produsele cu cedare imediatã ºi
Pentru aprecierea solubilitãþii unei substanþe medica- raþionalizeazã reglementãrile biofarmaceutice.
mentoase, se are în vedere ºi mãrimea dozei acesteia: o Acest sistem oferã o bazã logicã pentru stabilirea corelã-
substanþã foarte greu solubilã, într-o dozã terapeuticã rilor in vitro in vivo (IVIV) în vederea estimãrii absorbþiei
suficient de micã, se poate dizolva complet în condiþiile substanþelor, pe baza unor proprietãþi fundamentale cu
fiziologice. importanþã fiziologicã.
Þinând seama de aceste consideraþii, G.L. AMIDON ºi Totodatã, SCB optimizeazã procesul de selectare a sub-
colaboratorii au definit doi termeni: stanþelor medicamentoase ºi formele farmaceutice candi-
foarte uºor solubil (engl. high solubility), despre o date, în vederea dezvoltãrii medicamentelor, când absorbþia
substanþã activã, care în doza cea mai mare (la om) se oralã a acestora este un factor de risc.
dizolvã în 250 mL (sau mai puþin) de apã, în condiþii
fiziologice, în domeniul de pH 1-8, la 37 °C. 10.3. Tranzitul comprimatelor prin tractul
puþin/greu solubil (engl. low solubility), despre o substanþã gastrointestinal
activã, care în doza cea mai mare (la om), necesitã pentru Calea oralã este principala cale de administrare a com-
dizolvare, în condiþii fiziologice, o cantitate de apã, mai primatelor; în timpul pasajului prin tractul gastrointes-
mare de 250 mL, la 37 °C. tinal, formele solide se comportã diferit.
Apariþia unor probleme de biodisponibilitate este legatã Intestinul subþire este locul major de absorbþie a substan-
de mãrimea dozelor de substanþã activã, de volumul de þelor medicamentoase ºi timpul cât acestea sunt prezente
lichid necesar dizolvãrii acesteia ºi de permeabilitatea ei. la acest nivel este foarte important.
Reamintim c\ pe baza acestor doi parametri: solubilitate Dupã administrarea medicamentului în organism, o
ºi permeabilitate, G.L. AMIDON ºi colab. au creat sistemul mare importanþã o au factorii care pot afecta comportarea
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 539
acestuia ºi timpul de tranzit, prin unele regiuni ale tractului În cazul stomacului fãrã alimente, medicamentul
gastrointestinal. va fi supus acþiunii complexului mioelectric migrant
În general, dacã un comprimat este administrat în poziþie (CMM). Factorii care influen]eaz\ golirea gastricã depind
verticalã, acesta va tranzita esofagul repede, cam în de:
15 secunde ºi va ajunge în stomac. forma farmaceuticã;
Un comprimat sau o capsulã gelatinoasã administratã în prezenþa sau nu a alimentelor;
poziþia culcat pe spate, în special, fãrã apã, poate rãmâne efectul substanþei active;
în esofag. compoziþia hranei;
Lipirea de pereþii esofagului se produce ca urmare a poziþia în care se aflã pacientul: verticalã sau culcatã pe
deshidratãrii parþiale la locul de contact, cu formarea de spate;
gel între comprimat ºi esofag. Adeziunea de pereþi va depinde starea de boalã.
de forma, locul ºi tipul de formulare, spre deosebire de
În general, alimentele ºi, mai ales, hrana grasã întârzie
tranzitul lichidelor, care este rapid ºi uºor, comparativ cu
golirea gastricã ºi deci ºi absorbþia substanþei active.
solidele.
De aceea, un comprimat va ajunge în intestinul subþire
O întârziere privind ajungerea în stomac poate întârzia
mult mai repede dacã va fi administrat cu apã ºi pe
debutul acþiunii substanþei active sau poate produce iritaþii
stomacul gol (pe nemâncate).
ale pereþilor esofagului (de exemplu: comprimatele de
clorurã de potasiu).
10.3.2. Tranzitul prin intestinul sub]ire
10.3.1. Golirea gastric\
În aceastã regiune a tractului gastrointestinal, se produc
Timpul necesar pentru ca o formã farmaceuticã sã traverseze douã tipuri de miºcãri intestinale:
stomacul este denumit: timp de rezidenþã gastricã, timp propulsivã;
de golire gastricã sau vitezã de golire gastricã. Acest timp de amestecare.
este dependent de:
forma farmaceuticã administratã; Miºcãrile propulsive primare determinã viteza de tranzit
starea stomacului: încãrcat cu alimente sau pe nemâncate. intestinal ºi deci timpul de rezidenþã a unei substanþe
active în intestinul subþire.
În mod obiºnuit, timpul de rezidenþã gastricã este cuprins Timpul de rezidenþã intestinal (timpul de tranzit între
între cinci minute ºi dou\ ore, dar s-a ajuns ºi la 12 ore.
stomac ºi cecum) este un factor important care intervine
În starea stomacului pe nemâncate, activitatea ºi deci
în biodisponibilitatea substanþei active, deoarece intestinul
tranzitul formei farmaceutice sunt guvernate de activitatea
subþire reprezintã locul principal de absorbþie a substanþelor
electricã ciclul interdigestiv electric sau complexul
active, administrate pe cale oralã.
mioelectric migrant (CMM). Acesta este caracterizat de
Timpul de tranzit intestinal este relativ constant, de
un ciclu repetat de patru faze:
circa trei ore.
faza I: este o perioadã relativ inactivã, de 40-60 minute,
Timpul de rezidenþã intestinalã este foarte important, în
în care apar contracþii rare;
special, pentru comprimate ºi alte forme solide, care
faza II: este tot de 40-60 minute, dar numãrul
contracþiilor încep sã creascã; elibereazã substanþa activã încet:
faza III: apar contracþii peristaltice puternice, care sistemele cu eliberare prelungitã, susþinutã, controlatã;
deschid pilorul, la bazã, ºi golesc stomacul, de tot substanþele active care sunt absorbite din sisteme de
materialul rezidual; aceastã fazã este numitã ºi unda transport mediate de transportori intestinali.
menajerã (engl. housekeeper wave).
faza IV: este o perioadã de tranziþie scurtã între 10.3.3. Tranzitul prin colon
activitatea puternicã a fazei III ºi inactivitatea fazei I.
Ciclul se repetã la fiecare dou\ ore, pânã ce hrana este Acest proces este lung, variabil ºi depinde de:
ingeratã ºi se iniþiazã starea de umplere sau motilitate. forma farmaceuticã solidã;
tipul alimentelor;
În aceastã stare, se observã douã tipuri de activitate:
starea de boalã.
în stomacul proximal: acesta se relaxeazã pentru a primi
alimentul ºi apar contracþii gradate, care miºcã distal La nivelul colonului, se produc douã tipuri de activitate
conþinutul sãu; contractilã:
în stomacul distal: apar contracþii peristaltice care au contracþii propulsive sau miºcãri în masã, care sunt
rolul de a amesteca ºi fragmenta particulele de alimente asociate cu miºcãri ale conþinutului; ele sunt date de
ºi de a le deplasa spre sfincterul piloric. musculatura longitudinalã ºi se produc numai de dou\-
-trei ori pe zi;
Sfincterul piloric permite lichidelor ºi particulelor de
contracþii pe segmente care amestecã conþinutul luminal;
alimente mici sã fie golite ºi împinse în antrumul sto-
macului, de unde sunt luate de unda peristalticã urmãtoare, ele sunt date de musculatura circularã.
pentru a fi mãrunþite din nou, înainte de golire. Tranzitul prin colon este caracterizat de o activitate
Astfel, în cazul stomacului în stare de alimentaþie lichidã, explozivã scurtã, urmatã de o perioadã lungã de stazã.
granulele, peletele ºi comprimatele dezintegrate vor tinde Spre anus, miºcarea este, în principal, propulsivã.
sã se goleascã din stomac, odatã cu alimentele, pe când În medie, tranzitul prin colon, dureazã între dou\ ºi 48
formele mari, cu eliberarea controlatã sau susþinutã, pot de ore, iar în unele cazuri individuale, tranzitul de la gurã
rãmâne în stomac o perioadã lungã de timp. spre anus este de peste 24 de ore.
540 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
10.4. Bariere în absorb]ia substan]elor active sã fie rezistentã la degradarea enzimaticã din lumen;
sã difuzeze prin stratul de mucus ºi apoi prin membrana
Dupã ce substanþa activã a fost eliberatã din comprimat ºi
gastrointestinalã care reprezintã bariera celularã
s-a dizolvat în fluidele gastrointestinale, ea întâlneºte o
principalã;
serie de bariere în calea absorbþiei; pentru a le învinge,
dupã trecerea prin bariera celularã, substanþa activã
substanþa activã trebuie:
întâlneºte ficatul, înainte de a ajunge în circulaþia
sã rãmânã în soluþie ºi sã nu se lege de alimente sau alte
sangvinã generalã.
materiale din interiorul tractului gastrointestinal;
sã fie stabilã chimic, la variaþiile de pH al tractului Toate aceste bariere influenþeazã ajungerea substanþei
gastrointestinal; active în circulaþia sistemicã (fig. 157).
degradare chimicã, din cauza hidrolizei, care are ca urmare Ingestia de alimente grase stimuleazã secreþia bilei.
instabilitatea substanþei ºi o biodisponibilitate incompletã; Sãrurile biliare sunt agenþi surfactanþi ºi pot creºte
numai o fracþiune de substanþã activã ajunge intactã în dizolvarea substanþelor active greu solubile lipofile ºi,
circulaþia sistemicã. ca urmare, cresc absorbþia ºi biodisponibilitatea acestora.
Substanþe ca penicilina, strofantina, eritromicina, ome- Acestea se datoreazã efectelor de solubilizare ale pro-
prazolul, digoxinul se dezagregã rapid la pH-ul acid al duselor lipolizate, de exemplu, monogliceride ºi acizi
stomacului. graºi liberi.
De aceea, multe substanþe active se formuleazã ca forme Împreunã cu sãrurile biliare ºi fosfolipidele din bilã,
acoperite enteric. monogliceridele ºi acizii graºi liberi formeazã micele
care sunt capabile sã solubilizeze substanþele insolubile
b. enzimele luminale
în fluidele intestinale.
Enzima de bazã din fluidele gastrice este pepsina.
Totuºi sãrurile biliare pot forma ºi complecºi insolubili
Pancreasul secretã: lipaze, amilaze, proteaze în intes-
ºi neabsorbabili cu unele substanþe ca: neomicina,
tinul subþire, ca rãspuns la ingestia alimentelor. Enzimele
kanomicina, nistatina;
au rolul de a efectua digestia hranei. Pepsina ºi proteazele
competiþia între componentele alimentelor ºi substanþele
degradeazã substanþele active cu structura proteicã ºi
active pentru mecanismele specializate: dacã substanþa
peptidicã în lumen.
activã are structura chimicã asemãnãtoare cu nutrienþii
Alte substanþe active asemãnãtoare cu nutrienþii, ca
nucleotidele ºi acizii graºi, sunt degradate enzimatic. este posibil sã aparã o inhibiþie competitivã a absorbþiei
Lipazele pot degrada substanþele din formele care conþin substanþei active;
uleiuri ºi grãsimi, iar substanþele active ca esteri pot fi creºterea viscozitãþii conþinutului gastrointestinal:
hidrolizate în lumen. prezenþa alimentelor va creºte viscozitatea mediului
În plus, bacteriile localizate în regiunea colonicã ºi gastrointestinal care are ca urmare o scãdere a vitezei
tractul gastrointestinal secretã enzime, care sunt capabile de dizolvare ºi difuzie a substanþei active, aflatã în
sã degradeze substanþele active. soluþie în lumenul intestinal, prin membrana absor-
btivã. Aceasta va conduce la scãderea biodisponibi-
c. influenþa alimentelor din tractul gastrointestinal litãþii;
Acestea pot influenþa viteza ºi cantitatea de substanþã schimbãri produse de alimente în metabolismul presis-
activã absorbitã prin diferite mecanisme: temic: unele alimente cresc biodisponibilitatea substanþelor
complexarea substanþei active cu diverse componente active susceptibile sã sufere metabolismul intestinal
din dietã. Se formeazã un complex ireversibil sau presistemic, prin interacþie cu procesul metabolic.
insolubil; în acest caz, fracþiunea de dozã din substanþa De exemplu, este bine cunoscut cã sucul de grepfruit
complexatã nu mai este disponibilã pentru absorbþie. inhibã citocromul intestinal P 450 ºi astfel protejeazã
Astfel, tetraciclina formeazã un complex neabsorbabil cu substanþa activã; astfel creºte biodisponibilitatea. Sucul
ionii de calciu ºi fier. În acest caz, pacienþii trebuie avizaþi de grepfruit interacþioneazã cu verapamilul, ciclosporina,
sã nu consume lapte ºi preparate cu fier (tabelul 53). terfenadina, saquinavir;
Dacã se formeazã un complex solubil în apã, el va schimbãri produse de alimentaþie în fluxul sangvin.
elibera substanþa activã; Dupã ingerarea hranei, fluxul sangvin creºte ºi deci creºte
modificarea pH-ului: alimentele tind sã creascã pH-ul viteza la care substanþa activã ajunge la ficat.
stomacului, acþioneazã ca tampon; astfel vor sc\dea
Metabolismul unor substanþe ca: propranolol, hidralazinã,
viteza de dizolvare ºi ca urmare ºi absorbþia unor substanþe
dextropropoxifen, este sensibil la viteza de a ajunge la
slab bazice (tabelul 53).
ficat.
Tabelul 53. Medicamente la care biodisponibilitatea este Unele substanþe active vor avea o biodisponibilitate
redusã de efectul alimentelor (CARRANZA J.H. 1993) crescutã, în cazul administrãrii medicamentului, dupã
ingerarea hranei (dupã masã), deoarece, în acest caz,
Medicamentul Mecanismul de interacþiune
enzimele care acþioneazã la aceste nivele, devin saturate
Aspirina Reduce difuzia în zona de absorbþie la locul de biotransformare ºi substanþa activã scapã de
Izoniazida Încetinirea golirii gastrice first pass metabolism.
Metildopa Competitivitatea cu aminoacizii din dietã în Se considerã cã alimentele pot influenþa absorbþia
absorbþie
substanþelor active prin variate mecanisme, interacþiunile
Penicilina Creºte pH-ul gastric (hidrolizã) substanþã activã aliment fiind clasificate în cinci categorii
Rifampicina Creºte pH-ul gastric care produc:
Tetraciclina Formarea de complecºi (chelaþi) scãderea efectului terapeutic (tabelul 53);
întârzierea efectului terapeutic;
modificarea golirii gastrice: unele alimente, mai ales creºterea efectului terapeutic (tabelul 54);
acelea cu proteine sau grãsimi, în proporþii mari, ºi accelerarea absorbþiei;
unele substanþe active tind sã reducã golirea gastricã ºi nu are nici un efect.
astfel întârzie debutul acþiunii;
stimularea secreþiilor gastrice: secreþiile gastrointestinale d. starea de boalã ºi tulburãrile fiziologice
(de exemplu: pepsina), dupã ingestia alimentelor, pot Aceºti factori influenþeazã, de asemenea, absorbþia ºi
degrada substanþele active susceptibile la metabolismul biodisponibilitatea substanþelor active din formele solide
enzimatic ºi deci reduc biodisponibilitatea. orale.
542 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Tabelul 54. Medicamente la care biodisponibilitatea este ea separã lumenul stomacului ºi intestinul subþire de circulaþia
mãritã de efectul alimentelor (CARRANZA J.H. 1993) sistemicã. Aceasta reprezintã principala barierã celularã pentru
absorbþia substanþei active din tractul gastrointestinal.
Medicamentul Mecanismul de interacþiune
Reamintim cã membrana gastrointestinalã este un
Clorotiazida Încetineºte golirea gastricã, cu mãrirea complex de lipide, proteine, lipoproteine ºi polizaharide
Hidroclorotiazida absorbþiei intestinale
ºi are o structurã bistratificatã; este o membranã semiper-
Spironolactona meabilã ºi permite trecerea rapidã a unor materiale ca:
Hidralazina Micºoreazã reacþiile metabolice hepatice, aminoacizi, zaharuri, acizi graºi ºi alþi nutrienþi ºi nu
Metoprolol prin creºterea fluxului sangvin al splinei permite posajul altora, ca proteinele plasmatice.
Propranolol Membrana gastrointestinalã poate fi consideratã ca o
sitã lipidicã semipermeabilã care permite trecerea mole-
Carbamazepina Stimuleazã absorbþia nutrienþilor ºi înseºi culelor lipidice solubile prin ea ºi trecerea apei ºi a
a medicamentelor moleculelor hidrofile mici, prin numeroºii pori apoºi.
Grizeofulvina
Pe membranã se aflã un numãr de proteine transportoare
Nitrofurantoin
sau carrier care aduc energie ºi materiale de transport
Bolile locale (gastrointestinale) pot modifica pH-ul gastric de o parte ºi de alta a acesteia.
ºi deci afecteazã stabilitatea, dizolvarea ºi/sau absorbþia Mecanisme de transport prin membranã
substanþelor active. Aceste mecanisme au fost descrise în vol. I, cap. IV,
Chirurgia gastricã poate conduce la diferenþe în biodis- Biodisponibilitatea medicamentelor.
ponibilitatea substanþei active, faþã de indivizii normali: Existã douã mecanisme principale de transport al
de exemplu, prin gastrectomie parþialã sau totalã, substanþa substanþei active prin epiteliul gastrointestinal:
activã poate ajunge în duoden mult mai rapid decât la transportul transcelular, prin celule, care se efectueazã prin:
omul normal; creºterea vitezei de ajungere în intestinul subþire transport pasiv (difuzie pasivã);
va produce creºterea vitezei de absorbþie a substanþei active. transport activ (difuzie facilitatã; carrier mediat);
transport specializat:
10.4.2. Stratul de mucus apos § endocitozã;
Acest strat, numit ºi strat apos neagitant sau strat stagnant § pinocitozã;
de apã, mucus ºi glicocalix, cãptuºeºte pereþii intestinului. § endocitozã mediatã de receptor;
El este creat prin amestecarea incompletã a conþinutului § fagocitozã;
luminal lângã suprafaþa mucozalã intestinalã ºi are o § transcitozã;
grosime de 30-100 mm. transport printre celule (paracelular) (fig. 158).
Acest strat poate îmbunãtãþi bariera de difuzie a substan- mai nou, existã ºi proteine care transportã substanþa
þelor active. activã înapoi în interiorul lumenului intestinal, dupã ce
Unele substanþe active pot sã se complexeze cu mucusul a fost absorbitã. Acestea sunt numite proteine de contra-
ºi deci vor avea o absorbþie scãzutã. transport prin eflux (engl. countertransport efflux proteins),
ca de exemplu: P-glicoproteina.
10.4.3. Membrana gastrointestinal\ Acest proces este în detrimentul biodisponibilitãþii.
Exemple de mecanisme de transport al unor substanþe
Este urmãtoarea barierã pe care trebuie sã o strãbatã o active prin epiteliul absorbtiv gastrointestinal sunt redate
substanþã activã pentru a ajunge în circulaþia sistemicã; în tabelul 55.
10.4.4. Metabolismul presistemic Tabelul 56. Medicamente care suferã efect presistemic
intestinal ºi hepatic (CARRANZA J.H. 1993)
Spre a ajunge sã treacã prin membrana gastrointestinalã,
prin una din cãile de transport descrise anterior, substanþa I. Medicamente care suferã efectul presistemic
activã trebuie sã fie rezistentã la degradarea/metabolismul intestinal
prin acest pasaj. Clorpromazina Hidrocortizon Propoxifen
Toate substanþele care sunt administrate pe cale oralã ºi Dexametazona Izoprenalina Salicilamida
sunt absorbite prin stomac, intestinul subþire ºi partea Fenacetina Metidopa Sulfamide
superioarã a colonului sunt aduse prin sistemul portal Metoclopramida Fluorazepam Terbutalina
hepatic (vena portã) în ficat, înainte de a ajunge în circu-
II. Medicamente care suferã efectul presistemic
laþia sangvinã, generalã (circulaþie sistemicã). hepatic (hepatic first pass effect)
Substanþa activã trebuie sã reziste ºi la metabolismul
Acid acetisalicilic Imipramina Oxifenbutazona
hepatic, pentru a putea ajunge în circulaþia sistemicã ºi de
aici sã fie distribuitã în tot organismul, în vederea obþinerii Alprenolol Izoprenalina Pentazocina
rãspunsului terapeutic. Cortizon Lidocaina Pindolol
Astfel, o dozã de substanþã activã poate fi complet ab- Despiramina Metoprolol Propoxifen
sorbitã, dar incomplet disponibilã pentru circulaþia siste- Fluorouracil Morfina Propranolol
micã din cauza metabolismului presistemic, numit ºi Hexobarbital Oxprenolol Salicilamida
metabolismul primului posaj hepatic (engl. hepatic first
pass metabolism), prin pereþii intestinului subþire ºi/sau Sunt ºi substanþe medicamentoase care se transformã în
ficatului (tabelul 56). metaboliþi, care prezintã acþiune terapeuticã (tabelul 57).
De aceea, substanþele susceptibile sã sufere aceste bio- Biodisponibilitatea comprimatelor depinde, dupã cum
transformãri se formuleazã în doze mai mari decât acelea s-a prezentat, de numeroºi factori ºi circumstanþe maxime.
i.v., de exemplu: ciclosporina este degradatã de enzimele Una din problemele cele mai importante constã în relaþiile
intestinale citocrom P 450, CYP 3 A, suferã first pass care se pot stabili între diferitele produse existente pe
metabolism în intestinul subþire, iar alte substanþe sunt: piaþa farmaceuticã, care conþin aceeaºi substanþã activã
anestezicul lidocaina, antidepresivul triciclic, imipramina (diferite forme dozate ale aceluiaºi compus), dacã ele sunt
ºi analgezicul-pentazocina (tabelul 56). bioechivalente, pentru a putea fi înlocuite unul de altul.
544 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Tabelul 57. Substanþe active care au metaboliþi cu acþiune 14. Evans A.M.: Influence of dietary components on the
terapeuticã (CARRANZA J.H. 1993) gastrointestinal metabolism and transport of drugs. Pharm.
Res. 2000, 22, pp. 131-136.
Substanþa medicamentoasã Metabolitul activ 15. Fleisher D., Cheng L., Zhou Y., Li-Heng P., Karim A.:
Drug, meal and formulation interactions influencing drug
Alprenolol 4-hidroxialprenolol
absorbtion after oral administration. Clin. Pharmacokinet.
Metoprolol Hidroximetroprolol 1999, 36, pp. 233-254.
Propranolol 4-hidroxipropranolol 16. Florence A.T., Atwood D.: Physicochemical principles of
Propoxifen Norpropoxifen pharmacy, 3rd ed., Mc Millan Press, London, 1992.
Petidina Norpetidina 17. Jinno J., Oh D., Crison J.R., Amidon G.L.: Dissolution
of ionizable water drugs: the combined effect of pH and
Lidocaina ìEtilglicinexilidida surfactant. J. Pharm. Sci. 2000, pp. 268-274.
í
îGlicinexilidida 18. Le Hir A.: Pharmacie galénique. 7ème ed., Masson, Paris,
Amitriptilina 1997.
Nortriptilina
Verapamil 19. Leuner C., Dressman J.: Improving drug solubility for
Norverapamil oral delivery using solid dispersions. Eur. J. Pharm.
Acid acetilsalicilic
Salicilat Biopharm. 2000, 50, 1, pp. 47-60.
Diazepam
Nordiazepam 20. Lieberman H.A., Lachaman L., Schwartz J.B.: Farma-
(Bendiazepimele au numeroºi metaboliþi activi) ceutical dosage forms. Tablets, 2nd ed., volumes 1-3, ed.
M. Dekker Inc., New York, 1989.
21. Löbenberg R., Amidon G.L.: Modern bioavailability,
bioquivalence and biopharmaceutics classification system.
Bibliografie New scientific approach to international regulatory standard.
1. Aiache J.M., Besner J.G., Buri P., Leblanc P.P., Lesne M.: Eur. J. Pharm. Biopharm. 2000, 50, 1, pp. 3-12.
Traité de biopharmacie et pharmacocinétique, 2ème ed., 22. Popovici I., Cuciureanu R., Lupuleasa D., Dimitriu G.,
Vigot, Montréal, 1990, pp. 79-81. Hriscu A., Agoroaie L., Popovici E.A.: Bioavailibility of
clonidine from oral farmaceutical forms. Proc. 1st World
2. Alderborn G.: Tablets and compaction, cp. 27 in: Aulton
Meeting APGI/APV, Budapest, 9-11 May, 1995, pp. 919-920.
M.E. Pharmaceutics. The science of dosage form design,
23. Popovici Iuliana, Stan M., Dorneanu V., Dimitriu G., Popa
2nd ed., Churchiel Livingstone, Edinburgh, 2002, pp. 397-440.
E.A.: Effect of micromedium pH on topical delivery of
3. Allen L.V., Popovich G.N., Ansel H.C.: Ansels Pharma-
clotrimazole from buccal hydrophile matrix tablets. Proc.
ceutical dosage forms and drug delivery systems, 8th ed.,
2nd World Meeting APGI/APV, Paris, 25-28 May 1998,
Lippincott, Williams and Wilkins, Philadelphia, 2005.
pp. 919-920.
4. Ashford M.: Bioavailibility-physicochemical and dosage
24. Rudnic E.M., Schwartz J.B.: Oral solid dosage forms, cp.
form factors, cp. 17, in: Aulton M.E.: Pharmaceutics.
45, in: Gennaro A.R. Remington. The science and practice
The science of dosage form design. Ed. Churchill Livingstone, of pharmacy, 21st ed., Lippincott, Williams and Wilkins,
Edinburgh, 2002, pp. 234-251. Philadelphia, 2005, pp. 889-928.
5. Ashford M.: The gastrointestinal tract-physiolgy and drug 25. Schug B.S., Wolf D., Nilius R., Martin W., Schall R.,
absorbtion, cp. 16, in: Aulton M.E. Pharmaceutics. The Blume H.H.: Product related food effects for nifedipine
science of dosage form design. ED. Churchill Livigstone, once daily solid oral dosage forms. Proc. 3rd World Meeting
Edinburgh, 2002, pp. 217-233. APV/APGI 3-6 april 2000, Berlin, pp. 773-774.
6. Augsburger L.L., Zellhofer M.J.: Tablet formulation, in: 26. Stãnescu V.: Tehnicã farmaceuticã, Ed. Medicalã,
Swarbrick J., Boylan J.C. Encyclopedia of Pharma- Bucureºti, 1983.
ceutical Technology, 2nd ed., vol. 3, 2002, pp. 2701-2712. 27. Tsuji A., Tamia I.: Carrier-mediated intestinal transport
7. Aungst J., Saitoh H.: Intestinal absorbtion barriers and of drugs. Pharm. Res. 1996, 13, pp. 963-970.
transport mechanism including secretory transport, for a 28. Yu L.X., Lipka E., Crison J.R., Amidon G.L.: Transport
cyclic peptide, fibrinogen antagonist. Pharm. Res. 1996, approaches to the biopharmaceutical design of oral drug
13, 1, pp. 114-119. delivery systems: prediction of intestinal absorbtion. Adv.
8. Blumme H.H., Schug B.S., Potthast H.: Influence of food Drug Deliv. Rev., 1996, 19, pp. 359-376.
on the bioavailability of controlled/modified release products, 29. *** EMEA, note for guidance on the investigation of
in: Clinical pharmacology, cp. 12, Food drug interactions, bioavailability and bioquivalence (CPMP/EWP/QWP/
ed. Kuhlmann J., Weichrauch T.R., Zuckschwerdt Verlag, 1401/98), Comitee for proprietary medical products, 1998.
München, 1996, pp. 25-32.
9. Brayden D.: Human intestinal epithelial monolayer as
prescreens for oral drug delivery. Pharmaceutical News, 11. Formul\ri specifice
1997, 4, 1, pp. 11-13.
10. Carranza J.H.: Biodisponibilidad y bioquivalencia cap. 3,
pentru alte tipuri de comprimate
in: Fauli I. Trillo C. Tratado de Farmacia galenica, Ed.
Aproximativ 90% din comprimatele fabricate în prezent
Farmacia 2000, Luzan, Madrid, 1993, pp. 47-59.
se administreazã intacte pe cale oralã, prin ingerare (înghi-
11. Chien Y.W.: Novel drug delivery systems. 2nd, M. Dekker
Inc., New York, 1992. þire), cu excepþia comprimatelor masticabile, de supt,
12. Dressmann J.B., Amidon G.L., Reppas C., Sham V.P.: bucofaringiene, sublinguale.
Dissolution testing as a prognostic tool for oral drug Comprimatele clasice sunt fabricate, aºa cum s-a descris
absorbtion, immediate release dosage forms. Pharm. Res. anterior prin presare, folosind trei metode principale de
1998, 15, pp. 11-22. fabricare: granularea umedã, granularea uscatã ºi pre-
13. Duchene D., Ponchel G.: Bioadhesion of solid oral dosage sarea directã. De obicei, aceste comprimate se caracterizeazã
forms, why and who? Eur. J. Pharm. Biopharm. 1997, 44, prin dezagregare ºi cedare rapidã a substanþelor medica-
1, pp. 15-23. mentoase (engl. Immediate-release tablets). Unele comprimate
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 545
conþin substanþe active insolubile în apã pentru exercitarea cu lupa, aratã un nucleu înconjurat de unul sau mai multe
acþiunii locale în tractul gastrointestinal, cum ar fi straturi continue, cu texturã diferitã.
antacidele ºi absorbantele. Majoritatea comprimatelor însã În vederea eliberãrii substanþei medicamentoase, mai
conþin substanþe active, solubile în apã destinate sã fie întâi, trebuie îndepãrtat înveliºul; aceste înveliºuri se
absorbite din tractul gastrointestinal pentru acþiune distrug repede ºi elibereazã substanþa activã.
sistemicã. Sub acest aspect, este important timpul de dez- Comprimatele acoperite, altele decât comprimatele fil-
agregare a comprimatelor ºi viteza de dizolvare a substanþei mate, trebuie sã se dezagrege în 60 de minute.
active, care depinde, în mare mãsurã, de proprietãþile Comprimatele filmate trebuie sã se dezagrege în 30 de
fizico-chimice ale comprimatelor, de metoda de formulare minute.
ºi fabricare selectatã.
Aceste comprimate clasice, convenþionale, sunt cunoscute 11.3. Comprimate efervescente
ºi sub numele de comprimate neacoperite. (engl. Effervescent tablets, FR, Ph. Eur.)
Comprimatele efervescente sunt forme farmaceutice cu
11.1. Comprimate neacoperite eliberare acceleratã.
(engl. Uncoated tablets, FR, Ph. Eur.) Formele de eliberare acceleratã prezintã o vitezã de
eliberare ºi dizolvare crescutã a substanþei medicamentoase,
În aceastã grupã, se includ tabletele cu un singur strat, comparativ cu o formã convenþionalã, administratã pe
rezultate printr-o singurã presare a particulelor solide, ºi aceeaºi cale.
comprimatele cu straturi multiple, care constau din straturi În aceastã categorie, se înscriu:
paralele sau concentrice, obþinute prin presarea succesivã comprimatele efervescente;
a particulelor unor compoziþii diferite. comprimatele orodispersabile;
Acest tip de comprimate, care se dezagregã, în apã sau comprimatele sublinguale.
sunt administrate direct, trebuie sã se dezagrege repede, Eliberarea acceleratã se poate obþine printr-o formulare
în timp de 15 minute. Substanþa activã ajunge în tractul ºi preparare adecvatã, cu unele modificãri ce au în vedere:
gastrointestinal unde va fi absorbitã în vederea unei dizolvarea rapidã, prin hidrofilizarea substanþei greu
acþiuni generale (sistemice), respectiv exercitã acolo o solubile;
acþiune localã (antacidele, antibioticele care nu sunt resor- dezagregarea rapidã prin folosirea unor superdezagreganþi,
babile). în diferite proporþii;
În grupa comprimatelor obþinute prin presarea succesiv\, includerea unor diluanþi hidrosolubili în formulare;
multiplã, intrã douã clase de comprimate: comprimate recurgerea la tehnologii de preparare care sã faciliteze
stratificate (engl. layered tablets) ºi comprimate acoperite punerea rapidã în libertate a substanþei active.
prin presare (engl. press-coated tablets). Ambele tipuri de În cazul comprimatelor efervescente, eliberarea rapidã
comprimate sunt alcãtuite din douã sau trei sisteme-com- se datoreazã reacþiei de efervescenþã care produce desfa-
ponente: comprimate cu douã sau trei straturi; comprimat cerea, împrãºtierea ºi, deseori, dizolvarea particulelor care
în comprimat sau comprimat în comprimat, în comprimat. constituie comprimatul.
Comprimarea se efectueazã în etape, cu o uºoarã presare
a comprimatelor ºi apoi se preseazã final. În acest scop, 11.3.1. Defini]ie [i generalit\]i
se folosesc maºini speciale de comprimat care funcþioneazã
Comprimatele efervescente sunt comprimate neacoperite
cu o vitezã mai micã faþã de maºinile cu presare obiºnuitã.
ce conþin, în general, substanþe acide ºi carbonaþi sau
Comprimatele din acest grup se fabricã din douã conside- hidrocarbonaþi care reacþioneazã rapid în prezenþa apei ºi
rente: separarea ingredientelor incompatibile fizic sau elibereazã dioxid de carbon.
chimic ºi obþinerea produselor cu acþiune repetatã sau cu Când un produs efervescent este introdus într-un pahar cu
acþiune prelungitã. Pentru substanþele incompatibile mai apã, reacþia între acid ºi bicarbonatul de sodiu este foarte
preferabile sunt comprimatele cu trei straturi care conþin rapidã, în mod obiºnuit, completã, dupã un minut sau mai
un strat fizic de separare a componentelor reactante. puþin.
Datoritã cantitãþilor mari de substanþe, comprimatele
11.2. Comprimate acoperite efervescente au dimensiuni ºi greutate mari.
(engl. Coated tablets FR, Ph. Eur.) Avantajele comprimatelor efervescente, comparativ cu
alte forme dozate, includ:
Sunt comprimate acoperite cu unul sau mai multe straturi prepararea ex tempore a unei soluþii, cu doze exacte de
de amestecuri din variate substanþe ca: rezine naturale substanþe medicamentoase. Astfel, se faciliteazã dez-
sau sintetice, gume, gelatinã, diluanþi inactivi ºi insolubili, agregarea comprimatelor perorale, care, fãrã eferves-
zaharuri, plasticizanþi, polioli, ceruri, materii colorante, cenþã, ar necesita un timp lung pentru a se desface.
substanþe aromatizante ºi substanþe active. Dacã înveliºul Comprimatele efervescente oferã avantajul unei eliberãri
este din zahãr, comprimatele astfel acoperite se numesc rapide a substanþei medicamentoase;
drajeuri. mascheazã gustul neplãcut, amar, prin adãugarea de
Substanþele utilizate pentru acoperire sunt aplicate ca aromatizanþi ºi edulcoranþi, în special, în comprimatele
soluþie sau suspensie, urmatã de evaporarea vehicolului. care se dizolvã în apã, înainte de administrare;
Dacã înveliºul este un film polimeric, subþire, compri- produc o acþiune terapeuticã rapidã, deoarece substanþa
matele sunt numite comprimate filmate. activã din comprimat este dizolvatã în apã sau dispersatã
Comprimatele acoperite au suprafaþa netedã ºi, adesea, înainte de administrare ºi poate fi absorbitã rapid, compa-
este coloratã ºi poate fi ºi lustruitã; în secþiune, examinate rativ cu comprimatele clasice;
546 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
îmbunãtãþeºte complianþa, în special, la copii ºi bãtrâni Din aceastã ecuaþie se poate deduce de ce comprimatele
care preferã aceste forme; efervescente sunt relativ mari.
comprimatele efervescente cu diferite substanþe active Deci se considerã cã 192 mg de acid citric reacþioneazã
sunt mai puþin iritante pentru mucoasa gastricã, decât cu 252 mg de bicarbonat de sodiu în 100 ml apã ºi produce
comprimatele clasice; 258 mg de citrat de sodiu neutru ºi 132 mg de CO2 ºi 54 mg
aspecte de marketing: pentru unele medicamente, se pre- de apã.
parã comprimatele efervescente în locul celor clasice; În condiþii normale (de presiune ºi temperaturã stan-
se pot folosi pentru a produce spumã, care are rolul sã dard STP), 1 mol de CO2 are 22,4 L; de aceea, 132 mg
vehiculeze substanþa activã. de CO2 formaþi de reacþia unei tablete este de 67,2 mL.
Deoarece stabilitatea CO2 în apã la 20°C ºi 1 bar este de
Dintre dezavantaje:
90 mg de CO2 pentru 100 mL de apã, nici o cantitate mai
tehnologie de fabricare complexã, dificilã, care impune
mare de gaz produsã de tabletã nu va forma bule, dar va
condiþii optime de temperaturã ºi umiditate;
intra direct în soluþie.
condiþii speciale de condiþionare, depozitare ºi transport;
Aceastã reacþie începe la cantitãþi foarte mici de apã
comprimate instabile din punct de vedere chimic; fac-
adãugatã; apa este însã ºi un produs al reacþiei. De aceea,
torul principal care influenþeazã negativ stabilitatea este
în timpul fabricãrii ºi depozitãrii, orice contact cu apa va
umiditatea, începând cu spaþiile de producþie, transportul,
trebui sã fie evitat (micºorat).
depozitarea ºi deschiderea de cãtre pacient a recipien-
Dacã se dizolvã mai întâi acidul, reacþia are loc în toatã
tului; umiditatea poate declanºa activitatea efervescentã
soluþia, în jurul particulelor de bicarbonat nedizolvate.
a comprimatului înainte de timp;
Invers, dacã se dizolvã bicarbonatul, reacþia va avea loc,
materiale speciale de condiþionare;
în principal, în apropierea acidului nedizolvat.
mãrimea ºi greutatea mai mari ca la comprimatele con-
Astfel de sisteme suspensii nu favorizeazã suprasaturarea
venþionale.
în CO2, din cauzã cã particulele solide acþioneazã ca nuclee
pentru formarea bulelor de gaz.
11.3.2. Istoric
Procesul de comprimare urmeazã aceleaºi faze: rearan-
Amestecurile efervescente au fost cunoscute de peste jarea cristalelor, deformare (elasticã, plasticã) a particulelor
250 de ani. Din 1930, firma Bayer din Germania a lansat iniþiale, fragmente ºi deformarea fragmentelor. Se produc
produsul Alka Seltzer, sub formã de comprimate eferves- atracþii interparticulare ºi se formeazã legãturi.
cente, cu acid acetilsalicilic, care creeazã o modã, în vogã O proprietate importantã pentru produsele efervescente
ºi astãzi. Reacþii efervescente au fost, de asemenea, utili- o constituie izoterma de absorbþie/desorbþie a materiilor
zate ºi pentru alte forme farmaceutice: prime ºi deci conþinutul de umiditate. De aceea, pentru a
pulberi, granule; evita o reacþie de efervescenþã prematurã, se vor utiliza
supozitoare (cu efect laxativ); componente cu un conþinut mic în umiditate.
supozitoare vaginale (cu efect contraceptiv); De asemenea, este necesar ca materiile prime sã fie
sisteme de eliberare a substanþei active: ca sisteme flo- solubile în apã, pentru a putea fi utilizate în produsele
tante, bazate pe un sistem rezervor, care conþine un nucleu efervescente, ºi nu în ultimul rând, gustul substanþelor are
efervescent, unde se aflã substanþa activã ºi un înveliº o importanþã mare în acceptabilitatea comprimatelor.
polimeric; O problemã specialã a comprimatelor efervescente este
comprimate cu dizolvare rapidã în salivã. reprezentatã de lubrifiere. Agenþii de lubrifiere sunt, în
mod normal, substanþe lipofile, care nu pot sã fie folosite
11.3.3. C\ile de administrare în nici un caz pentru aceste comprimate. Din aceastã
cauzã, de cele mai multe ori, se folosesc compuºi hidrofili
În principal, comprimatele efervescente sunt destinate a fi
de PEG ºi, mai ales, o combinaþie din PEG-6000 ºi
dizolvate sau dispersate în apã, înainte de a fi administrate
L-leucinã care a fost deshidratatã prin pulverizare.
pe cale oralã, prin ingerare.
Cea mai mare problemã pe care o prezintã comprimatele
Se pot administra ºi pe alte cãi: vaginalã, rectalã.
efervescente o constituie stabilitatea sistemului efervescent,
dar ºi a unor substanþe auxiliare, ca aromatizanþii.
11.3.4. Formulare
În prezenþa umiditãþii, are loc imediat reacþia de efer-
Formulãrile de comprimate efervescente au la bazã aso- vescenþã; aceasta se produce [i în sistem închis, chiar la
cierea dintre o substanþã acidã ºi una alcalinã, care în 70 °C. În sistem deschis, are loc decarboxilarea bicarbo-
prezenþa apei produce reacþia de efervescenþã. În princi- natului de sodiu.
pal, se utilizeazã sãruri alcaline de bicarbonaþi ºi acid citric În general, gradul de stabilitate este asigurat, dacã
sau tartric. Ele conþin ºi diferite substanþe active. În aceste 2-10% din cantitatea de bicarbonat a trecut în carbonat.
sisteme, se obþine o soluþie saturatã în CO2, la presiunea Pentru a asigura stabilitatea, se recurge la condiþionãri
atmosfericã. din materiale specifice.
Reacþia dintre acidul citric ºi bicarbonatul de sodiu este
urmãtoarea:
11.3.5. Materii prime
3NaHCO3 + H3C6H5O7 ® 3H2O + 3CO2 + Na3C6H5O7
(în apã) (în apã) gaz (în apã) Pentru comprimatele efervescente, se utilizeazã:
substanþe medicamentoase;
252 mg + 192 mg ® 54 mg + 132 mg + 258 mg substanþe auxiliare;
3 mol 1 mol 1 mol 3 mol 1 mol materiale ºi recipiente de condiþionare.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 547
11.3.5.1. Substanþe medicamentoase lubrifianþi: aceºtia sunt unii din cei mai importanþi exci-
În compoziþia comprimatelor efervescente, intrã: pienþi care intrã în compoziþia comprimatelor efer-
acid acetilsalicilic; vescente. Lubrifiantul selectat trebuie sã nu fie toxic, sã
paracetamol; aibã gust bun ºi sã fie ºi solubil în apã; el trebuie sã
ibuprofen; combine proprietãþile hidrofile ºi hidrofobe, pentru a
acid ascorbic; obþine o bunã lubrifiere ºi un timp de dezagregare scurt.
alte vitamine; O parte din lubrifiant se adaugã în amestecul de pulberi,
sãruri minerale, cu calciu, mai ales; intragranular, ca pulbere finã, dacã este solid.
acetilcisteina (mucolitic ºi antidot, pentru supradozare Nu se utilizeazã lubrifianþi clasici, ca stearatul de
cu paracetamol); magneziu, deoarece este insolubil în apã; de asemenea,
cãrbune (intoxicaþii, ca adsorbant). stearatul de sodiu ºi oleatul de sodiu sunt solubili în apã la
11.3.5.2. Substanþe auxiliare generatoare de CO2 concentraþii mici, dar au gust de sãpun.
În aceastã categorie, intrã, în primul rând, substanþele Proprietãþi de lubrifiere bune în concentraþie de 3% le
generatoare de CO2, dar ºi alþi excipienþi necesari procesului are amestecul de PEG 6000 ºi 0,1% stearil fumaratul de
tehnologic. sodiu, utilizaþi în comprimarea directã.
Aciditatea pentru reacþia de efervescenþã se poate obþine Se mai utilizeazã: clorura de sodiu, acetatul de sodiu
cu diferite substanþe solubile în apã, ca: acizi, anhidride 2%, D-L-leucina, acidul fumaric.
acide ºi sãruri acide: Parafina lichidã se foloseºte pentru lubrifierea poansoa-
acizi: se utilizeazã acidul citric (eflorescent), acidul nelor ºi matriþelor, cu scopul de a evita lipirea comprimatelor
tartric (higroscopic), acidul ascorbic (este mai puþin de acestea; de asemenea, pe feþele pieselor se aplicã
higroscopic decât acidul citric ºi tartric), acidul fumaric materiale ca: politetrafluoretilena sau poliuretan.
(nu este higroscopic), acidul malic (este higroscopic), Alte metode prevãd pulverizarea unui lubrifiant lichid
acidul adipic. Acidul acetilsalicilic nu poate fi utilizat ca sau solid pe suprafaþa pieselor (poansoane ºi matriþe),
sursã, deoarece este greu solubil în apã, el necesitã dupã eliminarea comprimatului ºi înainte de urmãtoarea
adaosul altor acizi; umplere cu granule a matriþei.
anhidride acide: se utilizeazã limitat; glisanþi: aceste substanþe auxiliare nu se adaugã în mod
sãruri acide: clorhidraþii de aminoacizi, dar au preþ de obiºnuit, deoarece materialul curge liber;
cost mare; antiaderenþi: se adaugã pentru a evita lipirea de poan-
alte surse: hidrogen citrat monosodic (este nehigroscopic), soane ºi matriþe; se folosesc discuri din politetrafluor-
hidrogen citrat disodic (nehigroscopic), fosfatul acid de etilenã sau poliuretan, care se lipesc pe suprafaþa poan-
sodiu, foarte uºor solubil în apã. soanelor;
În timpul comprimãrii, acidul citric este fragmentat ºi lianþi: în general, comprimatele efervescente se formu-
suferã o deformare elasticã; acidul tartric este, de ase- leazã fãrã lianþi sau se pot include: PVP, copolimer de
menea, fragmentat ºi se comportã la fel. PVP-polivinilacetat, dextrina, maltitol, maltodextrine
Ca substanþe alcaline, surse de CO2, se utilizeazã, în hridrogenate, PEG 6000;
principal, bicarbonatul de sodiu ºi, mai rar, carbonatul de dezagreganþi: nu se asociazã excipienþii dezagreganþi
sodiu. care se includ în comprimatele convenþionale, deoarece
bicarbonatul de sodiu este disponibil în diferite grade dezagregarea se produce datoritã efervescenþei, care se
de mãrimi ale particulelor, ca pulbere cristalinã ºi iniþiazã la câteva secunde de la introducerea comprima-
granule; solubil în apã; se descompune în prezenþa apei tului în apã rece;
ºi la cald; insolubil în etanol. În timp, se carbonateazã edulcoranþii sunt necesari pentru a conferi gust bun:
ºi pe suprafaþa sa se formeazã sesquicarbonatul de sodiu: zaharoza, sorbitol, edulcoranþi sintetici, ca zaharina ºi
Na2CO3 × NaHCO3 × 2H2O. Nu este o substanþã elasticã, sãrurile ei de sodiu, calciu; ciclamat de sodiu ºi acid
el suferã o deformare plasticã. Pentru a-i creºte proprie- ciclamic; aspartaþi; ei variazã de la o þarã la alta;
tãþile de curgere ºi comprimare, peste particulele sale se aromatizanþi: adãugarea numai a unui edulcorant nu
pulverizeazã alte substanþe ca: PVP ºi ulei de silicone; este uneori suficientã pentru a conferi un gust plãcut, de
se obþine astfel hidrogencarbonat de sodiu spray dried, aceea se adaugã ºi aromatizanþi sintetici, solubili sau
dar ºi acesta se transformã în carbonat; dispersabili în apã;
carbonatul de sodiu este foarte solubil în apã, disper- coloranþi: se folosesc coloranþi solubili în apã; se va
sabil ca formã anhidrã; este higroscopic ºi ca mono- þine seama cã la variaþii de pH, unii coloranþi îºi
hidrat ºi decahidrat; modificã culoarea; în general, ei se aleg în funcþie de
bicarbonatul de potasiu este foarte solubil în apã; aromatizanþi, ca la soluþii;
carbonatul de potasiu nu este utilizat, iar carbonatul de surfactanþi: aceºtia sunt uneori necesari pentru a creºte
calciu este insolubil în apã ºi etanol;
umectarea ºi viteza de dizolvare a substanþei active; se
se mai utilizeazã glicin-carbonatul de sodiu, nehigroscopic.
vor selecta atent pentru a nu produce spumã;
11.3.5.3. Alte substanþe auxiliare agenþi antispumanþi nu se folosesc, deoarece ei reduc
În formularea comprimatelor efervescente, ca ºi pentru formarea de spumã, dar au tendinþa de a se lipi de
alte tipuri de comprimate, se utilizeazã diferiþi excipienþi: pereþii recipientelor; se utilizeazã polidimetilsiloxanul.
diluanþi: în general, comprimatele efervescente nu
În general, comprimatele efervescente au un conþinut
necesitã adãugarea de diluanþi, deoarece materialele efer-
mare de sodiu, care poate fi contraindicat pentru unii
vescente sunt formulate în cantitãþi mari; se folosesc
diluanþi solubili; pacienþi (cu insuficienþã cardiacã sau renalã).
548 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
13. El Banna H.M., Minina S.A.: The construction and uses 11.4. Comprimate pentru solu]ii orale
of factorial designs in the preparation of solid dosage forms, (engl. Soluble tablets, FR, Ph. Eur.)
Part. I. Effervescent acetylosalicylic acid tablets, Pharmazie
1981, 36, 4, pp. 417-420. Numite ºi comprimate solubile, acestea sunt comprimate
14. El Banna H.M., Sautin S.N.: Interaction of factors in the neacoperite sau comprimate acoperite, filmate. Sunt des-
factorial design of experiments for preparing effervescent tinate a fi dizolvate în apã, înainte de administrare. Soluþia
tablets. Sci. Pharm. 1980, 48, pp. 369-377. obþinutã poate fi uºor opalescentã, datoritã excipienþilor
15. Faguet J.P., Puisieux F., Duchêne D.: Les comprimés effer- adãugaþi pentru fabricarea comprimatelor.
vescentes: formulation, fabrication, contrôle, LaboPharma Acest tip de comprimate trebuie sã se dezagrege în mai
Probl. Techn. 1977, 25, pp. 747-758.
puþin de trei minute.
16. Fauli I., Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica, Ed.
Luzan 2000, Madrid, 1993, pp. 521-543.
17. Gennaro A.R.: Remington. The science and practice of 11.5. Comprimate pentru dispersii orale
pharmacy, 21st ed., Lippincott, Williams and Wilkins, (engl. Dispersible tablets, FR, Ph. Eur.)
Philadelphia, vol. 2, 2005, pp. 903-939.
18. Joachim J., Cordoba G., Joachim G., Delonca H.: Étude Acestea sunt comprimate neacoperite sau comprimate fil-
dun couple effervescent standard: mise au point dune mate, destinate a fi dispersate în apã, înaintea administrãrii,
méthode de granulation humide et contrôle de dégagement obþinându-se o dispersie (suspensie) omogenã. Acest tip
de CO2. J. Pharm. Belg. 1983, 38, pp. 251-257. de comprimate se dezagregã în mai puþin de trei minute.
19. Le Hir A.: Pharmacie galénique, 7éme ed., Masson, Paris,
1997.
20. Lindberg N.O., Hansson H.: Effervescent Pharmaceuticals, 11.6. Comprimate orodispersabile
in: Swarbrick J., Boylan J.C.: Encyclopedia of Pharma- (engl. Orodispersible tablets, FR, Ph. Eur.)
ceutical Technology, 2nd ed., vol. 2, Ed. M. Dekker Inc.,
New York, 2002, pp. 1037-1049. Aceastã formã farmaceuticã modernã este înscrisã pentru
21. Mohrle R.: Effervescent tablets, in: Lieberman H.A., prima datã de FR X, supl. 2004, ºi definitã astfel: compri-
Lachman L., Schwartz J.B.: Pharmaceutical Dosage matele orodispersabile sunt comprimate neacoperite, desti-
Forms, 2nd ed., Ed. M. Dekker Inc., New York, 1989, vol. 1, nate plasãrii în cavitatea oralã, unde se disperseazã rapid,
pp. 285-328. înainte de a fi înghiþite. Aceste comprimate se dezagregã
22. Muller R.H., Hildebrand G.: Pharmazeutische Technologie, în mai puþin de trei minute.
Moderne arzneiformen, WVmbH, Stuttgart, 1998. Ele fac parte din grupa formelor farmaceutice cu eliberare
23. Narazaki R., Harada T., Takami K., Kato Y., Ohwaki T.:
acceleratã (pentru care FDA prevede un timp de dezagre-
A new method for disintegration studies of rapid disintegrating
tablets. Chem. Pharm. Bull. 2004, 52, 6, pp. 704-707. gare sub 15 minute) ºi mai sunt numite:
24. Rathbone M.J., Hadgraft J., Robert M.S.: Modified-release comprimate cu dezagregare rapidã (engl. Rapidly
drug delivery technology. Drugs and the pharmaceutical Dissintegrating Tablets, abrev. RDT);
science, Ed. M. Dekker Inc., New York, 2003. comprimate cu dizolvare/dezagregare rapidã (Rapidly/
25. Röscheisen G., Schmidt P.C.: The combination of factorial Dissolving Dissintegrating Tablets, abrev. RDDT);
design and simplex method in the optimization of lubricants comprimate cu dizolvare rapidã (engl. Fast Dissolving
for effervescent tablets. Eur. J. Pharm. Sci. 1995, 41, 3, Tablets, abrev. FDT);
pp. 302-308. comprimate cu topire rapidã (engl. Fast Melting Tablets,
26. Rothäuser B., Kraus G., Schmidt P.C.: Optimization of an
abrev. FMT).
effervescent tablet formulation containing spray dried
L-leucine and PEG 6000 as lubricants, using a central Comprimatele orodispensabile sunt o formã farmaceuticã
composite design. J. Pharm. Sci. 1998, 46, 1, pp. 85-94. cu o utilitate din ce în ce mai mare, faþã de comprimatele
27. Schmidt P.C., Christin I.: Brausetabletten eine fast clasice, prezentând o serie de avantaje:
vergessene arzneiformen, Pharmazie, 1990, 45, 1, pp. 89-101. se pot formula substanþe medicamentoase în doze care
28. Silver B., Sundholm G.: Solid-state esterification of necesitã o acþiune rapidã, de exemplu: analgezice,
codeine phosphate by the acid constituent of effervescent antihistamice etc.;
tablets. J. Pharm. Sci. 1987, 76, 1, pp. 53-55.
mascheazã gustul unor substanþe medicamentoase ºi nu
29. Stahl H.: Drying of pharmaceuticals granules in single pot
systems. Pharm. Ind. 1999, 61, 7, pp. 656-661. au gust rezidual;
30. Stahl H.: Effervescent Dosage Manufacturing. Pharm. rezistenþã mecanicã adecvatã;
Technol. Eur. 2003, 15, 4, pp. 25-28. sunt preparate pentru o anumitã categorie de bolnavi:
31. Stãnescu V.: Tehnologie farmaceuticã, Ed. Medicalã, pacienþi în vârstã ºi copii, care au probleme de deglu-
Bucureºti, 1983. tiþie, cu boli psihice sau cu diverse handicapuri (îmbunã-
32. Wade A., Weller J.P.: Handsbuch of pharmaceutical exci- tãþirea complianþei);
pients, 2nd ed., Ed. American Pharmaceutical Association dezagregarea uºoarã în gurã; câteva secunde: 5-20
and the Pharmaceutical Society of Great Britain, Washington secunde;
and London, 1994, pp. 522-523. se dizolvã total sau lasã reziduu minim, în salivã;
33. White B.: Stable effervescent composition and method of
preparing some, US Patent 3, 105, 792.
nu necesitã apã pentru administrare, de aceea sunt utili-
34. *** European Pharmacopoeia, 4th ed., suppl. 2004, zate ºi de persoanele care cãlãtoresc în condiþiile speciale.
Strassbourg, p. 562. Dintre dezavantaje:
35. *** Farmacopeea Românã, ed. a X-a, Ed. Medicalã, tehnologie modernã, cu echipament de fabricare spe-
Bucureºti, 1993, suppl. 2004, p. 64. cific, uneori costisitor (liofilizare);
36. *** Swedis, Medical Products Agency Box 26, S-751 03, condiþionare adecvatã, pentru a asigura rezistenþa meca-
Uppsala, Sweeden.
nicã ºi stabilitatea.
552 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Substanþele medicamentoase care pot fi formulate în solizi, cu formarea unei mase pãstoase, care se supune
comprimate orodispersabile pot fi din clase terapeutice criodesicãrii.
diverse, care necesitã un rãspuns terapeutic rapid: anal- O altã tehnologie care utilizeazã criodesicarea este de
gezice, antimigrenoase, antihistaminice, neuroleptice, tip Zydis, prin care s-au brevetat comprimate liofilizate în
antiinflamatoare etc. Anglia, în 1970, de firma Wyeth Lab, iar în colaborare cu
S-au preparat comprimate orodispensabile cu: dextro- firma Scherer au fabricat produsul Expident.
metorfan, paracetamol, fluoroglucinol (antispasmodic
2. Metoda de modulare-turnare (comprimare umedã)
musculatrop), nicergolin, triacetioleandomicinã, dihidro-
Se folosesc substanþe complet solubile în apã, care se
ergotoxinã (antimigrenos), dihidroergotamina, propi-
umecteazã cu un solvent/amestec de solvenþi hidroalcoolici
fenozonã, loratidinã, piroxicam, olanzapin, sãruri de
ºi se comprimã, la presiune micã; apoi se usucã. Astfel,
calciu, acid folic + vitamina B6, ondansteron, rizatriptan,
au fost preparate comprimatele Benadryl Fastmelt, prin
benadril, famotidinã, mitrazepinã, sulfat de hiosciaminã,
tehnologia Wow-tab, ºi Flash-Dose (Biovail).
acetaminofen, cofeinã.
Ca substanþe auxiliare se utilizeazã excipienþi dezagreganþi 3. Metoda de comprimare directã
puternici superdezagreganþi hidrosolubili ºi/sau agenþi Se folosesc excipienþi superdezagreganþi hidrosolubili
de efervescenþã: sau agenþi de efervescenþã.
zaharide hidrosolubile, direct compresibile, cu gust plãcut, Astfel, firma Eurand (Italia) a dezvoltat tehnologia
necariogene, aplicabile ºi pentru diabetici: manitol, Ziplet, prin comprimare directã a substanþelor active, cu
sorbitol, xilitol; diferiþi excipienþi.
dezagreganþi: sistemul efervescent acid citric-hidrogen- Folosirea excipienþilor efervescenþi stã la baza formelor
carbonat de sodiu; de: fizzy tablets, care în gurã oferã senzaþia specificã de
excipienþi formatori de masã poroasã: substanþe volatile, efervescenþã (fierbere).
ca: uree, uretan, bicarbonat de amoniu, metenaminã, Alte tipuri sunt produsele: Orasolv, cu mirtazepinã,
acid benzoic, comfor, mentol etc.; Durasolv, cu sulfat de hiosciominã.
edulcoranþi ºi aromatizanþi: aspartam, zaharozã, uleiuri
4. Metoda prin sublimare
volatile, arome de fructe.
Ca excipienþi, se utilizeazã substanþe formatoare de
Tehnologia de fabricare porozitate, care se volatilizeazã rapid. Amestecul se
Se pot utiliza diferite metode de preparare pentru a comprimã ºi apoi solidul volatil este eliminat prin uscare
obþine cele douã caracteristici principale: sau sublimare în vid. Rezultã un comprimat poros, în care
rezistenþã mecanicã; apa poate penetra uºor, prin porii acestuia ºi va produce o
dispersare ºi dizolvare rapidã în gurã. dezagregare rapidã sau o dispersie a produsului.
Ca metode de preparare, enumerãm: Metodele de control al calitãþii comprimatelor orodisper-
sabile sunt:
1. Metoda prin criodessicare (liofilizare)
metode comune comprimatelor clasice: dezagregarea
Este prima metodã de preparare, brevetatã în America,
in vitro, rezistenþã mecanicã, friabilitate, uniformitatea
în anul 1983, care stã la baza comprimatelor de tip
masei ºi a conþinutului, test de dizolvare;
Reditabs.
metode specifice: dezagregarea la administrare in vitro
Aceastã tehnologie a fost brevetatã ºi în Europa, în Franþa,
porozitate, palatabilitate.
de cãtre T.T. JACCARD ºi L. LAFON, în 1985, pentru
comprimatele Lyoc, la laboratoarele Lafon.
11.7. Comprimate cu eliberare modificat\
Ca avantaje:
(engl. Modified-release tablets, FR, Ph. Eur.)
prin acest procedeu, se evitã riscul degradãrii substan-
þelor termolabile; Acestea sunt comprimate acoperite sau neacoperite, care
se pot formula substanþe medicamentoase în doze mari, conþin excipienþi specifici sau care sunt obþinuþi prin metode
se reduce astfel numãrul de doze la administrare (îmbu- de fabricare adecvate sau ambele, cu scopul de a modifica:
nãtãþirea complianþei); viteza;
se pot asocia substanþe active incompatibile fizico-chimic; locul sau
se obþin comprimate poroase, cu solubilitate mare în apã; timpul în care substanþa activã este eliberatã.
permit o absorbþie rapidã ºi deci o biodisponibilitate În aceastã categorie, sunt incluse:
crescutã a substanþei active.
1. Comprimate cu eliberare prelungitã (engl. prolonged-
Dintre dezavantaje: -release tablets), cu eliberare susþinutã (engl. sustained-
procedeu de fabricare lent, cu tehnologie complexã ºi -release tablets) sau cu eliberare extinsã (engl. extended-
costisitoare; -release tablets). Toate aceste forme au în comun eliberarea
mascarea gustului substanþei active este uneori dificilã; substanþei active în mod controlat, programat ºi se mai
se obþin comprimate foarte higroscopice; numesc forme cu eliberare controlatã (engl. controlled-
se obþin comprimate cu rezistenþã mecanicã scãzutã; -release forms).
condiþionare în condiþii speciale pentru a le proteja de Fiecare termen poate fi definit, dar sunt interschimbabili
umiditate ºi ºocuri mecanice (liofilizarea se poate între ei.
efectua direct în alveolele blisterului). Eliberare prelungitã: forma farmaceuticã elibereazã
În general, substanþa activã este introdusã sub formã de substanþa activã pentru absorbþie peste o perioadã lungã
emulsie de tip L/H sau suspensie concentratã, în excipienþi de timp faþã de o formã convenþionalã.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 553
Eliberare susþinutã: forma farmaceuticã elibereazã 11.9. Alte categorii de comprimate fabricate
iniþial o cantitate de substanþã activã suficientã pentru a
Alte categorii de comprimate fabricate sunt destinate a fi
asigura o dozã rapidã, dupã administrare ºi apoi restul administrate pe alte cãi, decât pe cale oralã:
este eliberatã gradat, pe o perioadã lungã de timp. cãile mucoaselor:
Eliberare extinsã: forma farmaceuticã elibereazã substanþa cavitatea oralã (bucofaringianã): comprimatele uti-
activã încet, în aºa fel încât concentraþia sa în plasmã se lizate sunt numite comprimate bucofaringiene sau
menþine la un nivel terapeutic, pe o perioadã lungã de oromucozale. Sunt, în general, neacoperite; ele pot
timp (uzual între 8 [i 12 ore). avea o acþiune localã sau elibereazã ºi absorb substanþa
Eliberare controlatã: forma farmaceuticã elibereazã activã într-o anumitã parte a cavitãþii orale. În aceastã
substanþa activã cu o vitezã constantã ºi asigurã concen- categorie, sunt incluse:
traþii plasmatice care rãmân nemodificate în timp. ¡ comprimatele de supt;
2. Comprimate cu eliberarea întârziatã (engl. delayed- ¡ comprimatele masticabile;
¡ comprimate sublinguale;
-release tablets)
¡ comprimatele bucale ºi gingivale;
Aceste comprimate nu elibereazã substanþa activã ime-
¡ conuri alveolare;
diat dupã administrare, ci dupã un anumit timp; acestea
¡ comprimate mucoadezive orale.
rãspund la unele condiþii fiziologice pentru a elibera
calea rectalã: comprimate rectale;
substanþa activã, de exemplu: comprimatele acoperite
calea vaginalã: comprimate vaginale;
enteric, gastrorezistente (enterosolubile). calea oftalmicã: inserte oftalmice (forme sterile);
3. Comprimate cu eliberare secvenþialã, pulsatilã (engl. cãile parenterale. implanturi ºi comprimate hipodermice
pulsatile-release tablets, repeat-action tablets, pulse- (forme sterile).
-release tablets). Aceste tipuri de comprimate au fost descrise la formele
Acestea asociazã mecanismele pentru eliberarea pulsatã farmaceutice administrate pe mucoase ºi la formele farma-
a substanþei active, de exemplu: comprimatele cu acþiune ceutice parenterale ºi ele trebuie sã corespundã preve-
repetatã, capsulele cu eliberare pulsatilã. Comprimatele derilor acestor monografii de generalitãþi.
elibereazã o dozã individualã foarte rapid dupã admi-
nistrare, iar a doua ºi a treia dozã sunt eliberate la intervale 11.10. Minicomprimate
de timp intermitente.
Comprimatele cu eliberare modificatã vor fi descrise în Minicomprimatele, numite minitablete sau microtablete,
cap. XXXVII la: Forme farmaceutice cu eliberare modi- sunt comprimate mici, cu diametrul egal sau mai mic de
ficatã. 2-3-5 mm ºi o greutate de 5-50 mg (fig. 162).
A B
Fig. 163. Fotografii ale minitabletelor în capsule A (înainte cu un minut) ºi B dupã trei minute
de la dizolvarea pereþilor capsulei de gelatinã (ROUGE N-1997)
1. fãrã diluant protector sau înveliº; 2. cu diluant protector; 3. cu înveliº din Eudragit NE 30D
556 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Tehnologia este fascinantã, dar în prezent nu este nici 16. Faguet J.P., Puisieux F., Duchene D.: Les comprimés effer-
un produs disponibil în comerþ. vescentes: formulation, fabrication, contrôle. Labo-Pharma
Probl. Technol. 1977, 25, pp. 747-758.
Sisteme acoperite cu membrane (engl. Web-coated systems). 17. Flemming J., Mielck J.B.: Experimental microtabletting:
În 1980, laboratoarele Roche au dezvoltat un sistem în construction of instrumented punch holder for an eccentric
care straturile (foiþe) de substrat erau acoperite cu substanþe tabletting machine. Eur. J. Pharm. Biopharm. 1996, 42, 2,
active ºi soluþie de aglutinant. pp. 212-214.
Un numãr de straturi laminate ºi lipite împreunã for- 18. Flemming J., Mielck J.B.: Requirements for the production
meazã un complex de straturi multiple care conþin substanþa of microtablets: suitability of direct-compression excipients
activã ºi diferite sisteme de excipient/liant. Aceste straturi estimated from powder characteristics and flow rates. Drug
laminate pot fi ºtanþate pentru a produce diferite forme Dev. Ind. Pharm. 1995, 21, 19, pp. 2239-2251.
19. Follonier R., Doelker E., Biopharmaceutical comparison
farmaceutice.
of oral multiple unit and single-unit sustained release
Sistemul este foarte flexibil ºi are capacitatea de a realiza dosage forms. S.T.P. Pharma Sci 1992, 2, pp. 141.158.
produse cu eliberare controlatã. 20. Jaccard T.T., Leyder J.: Une nouvelle forme galénique:
S-a renunþat la aceste produse, fiind nepractice, dar le Lyoc. Ann. Pharm. Fr. 1985,
rãmân importante ca istoric al dezvoltãrii formelor. 21. Joachim J., Cordoba J., Joachim G., Delonca H.: Étude
dune couple effervescent standard: au point dune
méthode de granulation humide et contrôle de dégagement
Bibliografie dé CO2. J. Pharm. Belg. 1983, 38, pp. 251-257.
1. Aiache J.M.: Les comprimés effervescentes. Pharm. Acta 22. Joachim J., Kalantzis G., Delonca H., Abbramovici B.,
Helv. 1974, 49, pp. 169-178. Lheritier J., Molard F.: Comprimés effervescentes daspartom
2. Alderborn G.: Tablets and compaction, cp. 27, in: Aulton influence de la granulamétrie sur la contrainte exercée au niveau
M.E. Pharmaceutics. The science of dosage form design, de la compression. J. Pharm. Belg. 1987, 42, 1, pp. 17-28.
2nd Ed., Churchill Livingstone, Edinburgh, 2002, pp. 397-44. 23. Joachim J., Kalantzis G., Delonca H., Maury L., Rambaud J.:
3. Allen J., Wang Y.L., Davies B., Desmond J.: Rapidly Technologie des effervescentes. Etude physico-chimique.
dissolving tablet. U.S. Patent No. 5.807.576, 1998. Application à quelques principes actifs. J. Pharm. Belg.
4. Allen L.V., Popovich G.N., Ansel H.C.: Ansels Pharmaceu- 1986, 41, 4, pp. 209-221.
tical dosage forms and drug delivery systems, 8th ed., Lippin- 24. Joachim J., Kalantzis G., Delonca H., Sabatier R.,
cott, Williams and Wilkins, Philadelphia, 2005, pp. 227-260. Abbramovici B., Lheritier J., Molard F.: Comprimés
5. Altomare E., Wendemiale G., Benvenuti C., Andreatta P.: effervescentes daspartom. II. Influence de la granulométrie
Bioavailibility of a new effervescent tablet of ibuprofen in healthy et de la temperature sur le temps defervescence, la
volunteers. Eur. J. Clin. Pharmacol. 1997, 52, pp. 505-506. cinétique et la vitesse de libération du dioxyde de carbon.
6. Amela J., Salazar R., Cemeli J.: Methods for the determi- J. Pharm. Belg. 1987, 42, 5, pp. 303-914.
nation of the carbon dioxyde evolved from effervescent 25. Krögl I., Bodmeier R.: Floating or pulsatile drug delivery
systems. Drug Dev. Ind. Pharm. 1993, 19, pp. 1019-1036. systems based on coated effervescent cares. Int. J. Pharm.
7. Anderson N.R., Bandler G.S., Peck G.E.: Quantitative 1999, 187, pp. 175-184.
evolution of pharmaceutical effervescent systems. II. Stability 26. Lafon L.: Galenic form for administration and its method
monitoring by reactivity and poposity measurements. J. Pharm. of preparation by biophilization of an oil-in water emulsion.
Sci. 1982, 71, pp. 7-13. U.S. Patent No. 461.6047, 1986.
8. Banker G.S., Rhodes C.T.: Modern Pharmaceutics. Cp. 27. Lennartz P., Mielck J.B.: Minitableting: improving the
10 Tablet dosage forms, Ed. M. Dekker Inc., New York, compactibility of paracetamol powder mixtures. Int. J.
2002, pp. 287-333. Pharm. 1998, 173, pp. 75-85.
9. Boymond C.: Les comprimés effervescents. Labo Pharma 28. Lennartz P., Mielck J.B.: Minitabletting-compactibility of
Probl. Technol. 1977, 25, pp. 987-995. a drug with poor tabletting properties. Proc 2nd World
10. Brossard C., Ratsimbazafy V., Lefort D. Ylouses: Influence Meeting APGI/APV, Paris, 25-28 May, 1998, pp. 151-152.
of dissolution and drug solubility on release from matrix 29. Lieberman H.A., Lachaman L., Schwartz J.B.: Pharmaceu-
tablets and mini-tablets. Abstr.: 6éme Congr. Int. Techn. tical dosage forms. Tablets, 2nd ed., volumes 1, M. Dekker
Pharm, Paris, 2-4 June, 1992, p. 181. Inc., New York, 1989.
11. Bulut P., Ozer A.J., Sumnu M., Hincal A.A.: Evaluation 30. Lindberg N.O., Hansson H.: effervescent pharmaceuticals,
of the stability commercial effervescent and dispersable in: Swarbric J., Boylan J.C. Encyclopedia of Pharma-
aspirin tablets by factorial analysis. STP Pharma Sci., ceutical Technology, Ed. M. Dekker Inc., New York, 2002,
1991, 1, pp. 357-361. vol. 2, pp. 1037-1049.
12. De Brabander C., Vervaet C., Görtz J.P., Remon J.P., 31. Menet M.C., Dugay A., Lamarque D., Guyon F.: Asses-
Berlo J.A.: Formulation and bioavailibility of matrix mini- sement and comparisson of buffering power of cymetidine
-tablets based on starch/microcrystalline Wax mixtreses. Merck, Tagamet and Azantac effervescent tablets. STP
Proc. 3rd World Meeting APV/APGI, Berlin, 3-6 April, Pharma. Sci. 2001, 11, 4, pp. 305-309.
2000, pp. 153-154. 32. Mohrle R.: Effervescent tablets, in: Lieberman H.A.,
13. Devay A., Uderszky J., Racz I.: Optimization of opera- Lachaman L., Schwartz J.B.: Farmaceutical dosage forms.
tional parameters in fluidized preparations. Acta. Pharm. Tablets, volum 1, ed. M. Dekker Inc., New York 1989,
Technol. 1984, 30, pp. 239-242. pp. 285-328.
14. Eichman J.D., Robinson J.R.: Mechanistic studies on 33. Müller R.H., Hildebrand G.E.: Pharmazeutische Techno-
effervescent-induced permeability enhancement. Pharm. logie Moderne Arzneiformen., W.V. mbH, Stuttgard, 1998.
Res. 1998, 15, 6, pp. 925-930. 34. Murakami H., Kobayashi M., Takeuki H., Kawashima Y.:
15. El-Banna H.M., Sautin S.N.: Interaction of factors in the in vitro and vivo evaluation of mini-depot tablets preparing
factorial design of experiments for preparing effervescent using poly (dl-lactide-co-glycolide) nanoparticles as retardant
tablets. Sci. Pharm. 1980, 48, pp. 369-377. material. STP Pharma Sci. 2000, 10, 3, pp. 213-219.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE CU PARTICULE AGLOMERATE SAU AGREGATE {I COMPACTATE 557
35. Orton K., Treharne J., Kaspi T., Richardson R.: Plasma controlled release of timolol. Proc. 1st World Meeting
salicylate levels after soluble and effervescent aspirin. Br. APGI/APV, Budapest, 9-11 May, pp. 805-806.
J. Clin. Pharmacol. 1979, 12, pp. 323-368. 47. Saleh S.I., Aboutaleb A., Boymond C., Stamm A.: An
36. Papailiou N., Efentakis M., Vlachou M.: Multiple unit approuch to the direct compression of effervescent tablets.
controlled release system, consisting of minitablets: prevention I. Mechanical properties of the ingredients. Expo. Congr.
sticking tendency. Proc. 3rd World Meeting APV/APGI, Int. Technol. 1985, 3, pp. 38-48.
Berlin, 3-6 April, 2000, pp. 189-190. 48. Saleh S.I., Aboutaleb A., Kassem A.A., Stamm A.: A
37. Rey H., Wagner K.G., Wehrle P., Schmist P.C.: Development combination to formulation of effervescent tablets by direct
of theophylline sustained-release microtablets. Proc. 2nd compression. Labo. Pharma. Probl. Techn. 1984, 32, pp.
World Meeting, APGI/APV, Paris, 1998, 25-28 May, 763-766.
pp. 303-304. 49. Schmidt P.C., Brogmann B.: Effervescent tablets: opti-
38. Rong-Kun C., Xiaodi G., Burnside A.B., Couch R.A.: Fast mization of an intrinsec lubrication system for efferves-
dissolving tablets, Mark Pharm. Techn. 2000, 24, 6, p. 52. cent tablets by factorial design. STP Pharma Sci. 1989, 5,
39. Röscheisein G., Schmidt P.C.: The combination of pp. 251-256.
factorial design and simplex method in the optimization of 50. Schmidt P.C., Christin I.: Brausetabletten-eine fast vergessene
lubricants for effervescent tablets. Eur. J. Pharm. Biopharm.
arzneiformern. Pharmazie, 1990, 45, pp. 89-101.
1995, 41, pp. 302-308.
51. Sendall F.E.J., Staniforth J.N., Rees J.E., Leatham M.J.:
40. Roscheisen G., Schmidt P.C.: Preparation and optimi-
Effervescent tablets. J. Pharm. Pharmacol. 1983, 3,
zation of L-leucine as lubricant for effervescent tablet
pp. 289-294.
formulations. Pharm. Acta. Helv. 1995, 70, pp. 133-139.
41. Rotthäuser B., Kraus G., Schmidt P.C.: Optimization of 52. Silver B., Sundholm G.: Solid-state esterification of codeine
an effervescent tablet formulation containing spray dried phosphate by the acid constituent of effervescent tablets. J.
L-leucine and polyethylene glycol 6000 as lubricants using Pharm. Sci. 1987, 76, pp. 53-55.
a central composite design. Eur. J. Pharm. Biopharm. 53. Stahl H.: Drying of pharmaceutical granules in single pot
1998, 46, 1, pp. 85-94. systems. Pharm. Ind. 1999, 61, 7, pp. 656-661.
42. Rouge N., Buri P., Doelker E., Cole E.T.: Floating 54. Stahl H.: Effervescent dosage manufacturing. Pharm. Technol.
minitablets for the sustained release of low-solubility drugs. Eur. 2003, 15, 4, pp. 25-28.
Proc. 1st World Meeting APGI/APV, Budapest 9-11 May, 55. Stãnescu V.: Tehnicã farmaceuticã, Ed. Medicalã,
1995, pp. 317-318. Bucureºti, 1983.
43. Rouge N., Cole E.T., Doelker E., Buri P.: Screening of 56. Vecchio C., Spadoni A., Genovesi A.: Comparison between
potentiably floating excipients for minitablets. STP Pharma gastroresistant pellets and minitablets prepared by coating
Sci. 1997, 7, 5, pp. 286-392. with innovative pan equipment. Proc. 3rd World Meeting,
44. Rouge N., Leroux J.C.., Cole E., Doelker E., Buri P.: APV/APGI, 3-6 April, Berlin, pp. 871-872.
Prevention of the sticking tendency of floating minitablets 57. Wells M.L., Wood D.L., Weber T., Geoffroy J.M.:
filled into hard gelatin capsules. Eur. J. Pharm. Biopharm. Potassium carbonate as a desiccant in effervescent tablets.
1997, 43, 2, pp. 165-171. Int. J. Pharm. 1997, 152, pp.227-235.
45. Rudnic E.M., Schwrtz J.B.: Oral solid dosage forms, cp. 58. White B.: Stable effervescent composition and method of
45, in: Gennaro A.R. Remington. The Science and practice preparing some. U.S. Patent 3, 105, 792.
of pharmacy, 21st, Lippincott, Williams and Wilkins, 59. *** European Pharmacopeia, 5th, Strassbourg, 2005.
Philadelphia, 2005, pp. 889-928. 60. *** Farmacopeea Românã, ed. a X-a, Ed. Medicalã,
46. Saettone M.F., Chetoni P., Mariotti Bianchi L., Bucureºti, supl. 2004.
Giannaccini B., Conte U.: Ophthalmic mini-tablets for
CAPITOLUL XXXVI
din diferite substanþe, se numesc comprimate filmate. Ca pilule acoperite cu mucilag de pãtlaginã (pilule AL
exemple, FR X oficializeazã 44 de comprimate, dintre RAZIL) (850-923) ºi a unor pilule acoperite cu argint
care 11 sunt comprimate acoperite. (lucrãrile lui AVICENA) (980-1037). Mai târziu, în Franþa
Conform supl. 2004 al FR X, comprimatele acoperite medievalã, arta acoperirii cu miere de albine ºi apoi cu
sunt comprimate acoperite cu unul sau mai multe straturi zahãr a fost dezvoltatã în Verdun ºi Metz. În anii 1600,
formate din amestecuri de diverse substanþe: rãºini naturale publicaþiile franceze au descris acoperirea medicamentelor
sau sintetice, gume, gelatine, adaosuri insolubile inactive, în scopul mascãrii gustului. Acoperirea cu zahãr a
zaharuri, substanþe plastifiante, polioli, ceruri, coloranþi pilulelor a fost dezvoltatã odatã cu extinderea cultivãrii
autorizaþi ºi uneori aromatizanþi ºi substanþe active. Când trestiei de zahãr la mijlocul anilor 1800. Dupã aceea,
acoperirea este constituitã dintr-un film foarte subþire de pilulele acoperite cu zahãr au fost preferate în prescripþii
polimer, comprimatul se numeºte comprimat filmat. atât în Europa, cât ºi în Statele Unite ale Americii. Treptat,
În general, acoperirea conferã formei farmaceutice pilulele au fost înlocuite cu tablete, dar echipamentele ºi
realizate urmãtoarele avantaje: procedeele de acoperire au rãmas neschimbate în mod
mascarea gustului ºi mirosului neplãcut al unor esenþial pentru urmãtorii 75 de ani. Principalul aspect al
componenþi (a reprezentat scopul iniþial al acestui tip de acoperirii cu zahãr a fost transformarea dulciurilor într-un
formã farmaceuticã); obiect de lux, prin conferirea de arome cu gust plãcut ºi
protecþia substanþei medicamentoase faþã de acþiunea proaspãt. Ideea medicamentelor acoperite cu zahãr a
unor factori externi; pornit de la necesitatea de îndulcire a pilulelor amare.
protecþia conþinutului medicamentos faþã de inactivare Denumirea de drajeuri sub care sunt cunoscute compri-
sau descompunere în sucul gastric sau protecþia mucoa- matele acoperite cu zahãr derivã din grecescul tragemata,
sei stomacale faþã de acþiunea iritantã a unor substanþe care înseamnã bomboanã sau desert. În unele limbi,
medicamentoase, printr-o formulare care sã asigure expresia dragees este folositã pentru nucleele solide
dizolvarea înveliºului numai în intestin (preparate acoperite cu zahãr, preferabil pentru dulciuri. Cuvântul
enterosolubile); drajeu a apãrut prima datã în literatura francezã în 1391,
evitarea unor incompatibilitãþi dintre unele componente atribuindu-se produselor de cofetãrie. Drajeurile farma-
asociate în acelaºi preparat, prin încorporarea separatã ceutice, numite sâmbure învelit care conþine substanþe
a acestora în nucleu, respectiv în înveliº; active, au fost preparate pentru prima datã pe timpul lui
asigurarea unei cedãri controlate (prelungite, întârziate BIEDERMEIER (1830-1840).
sau secvenþiale) a substanþei medicamentoase; Procesul de învelire cu film polimeric este o descoperire
rezistenþã mãritã faþã de solicitãri mecanice; relativ recentã, comparativ cu drajefierea ºi a apãrut din
îmbunãtãþirea aspectului produsului ºi facilitarea admi- necesitatea de a ameliora unele dezavantaje ale drajeurilor.
nistrãrii; Cea mai veche referire la procesul de acoperire cu film
identificarea mai uºoarã a produsului medicamentos ºi dateazã din 1930, iar primele comprimate filmate dispo-
implicit creºterea siguranþei la administrare; nibile pe piaþã au fost produse de Abbott Laboratories în
facilitarea curgerii în liniile de fabricaþie sau de ambalare. 1954. În concurenþã, la începutul anilor 1950, Dr. Dale
Faþã de formele neacoperite, formele farmaceutice aco- WURSTER, profesor la Universitatea din Wisconsin, a
perite pot prezenta ºi unele dezavantaje: patentat metoda de filmare prin tehnica suspensiei în aer
fiind o etapã tehnologicã suplimentarã, acoperirea ºi în urmãtorii 12-15 ani au fost publicate câteva sute de
impune dotare cu utilaje adecvate, consum de energie ºi comunicãri ºtiinþifice cu acest subiect.
materiale care conduc la creºterea preþului de cost al Progrese au fost realizate ºi în tehnologia de acoperire.
produsului; Iniþial, procesul de acoperire se fãcea în cazane de cupru
apariþia unor probleme biofarmaceutice, biodisponibi- încãlzite la foc deschis. Primul cazan utilizat pentru
litatea produselor acoperite fiind inferioarã celei a acoperire a fost descris în 1840, iar în 1844, francezului
produselor de acelaºi tip, dar neacoperite, deoarece este PEYSSON i s-a recunoscut patentul pentru un cazan sferic.
necesar ca, dupã administrare, înveliºul sã se dizolve, Uscarea pilulelor (comprimatelor) acoperite cu zahãr a
disperseze sau s\ se detaºeze pentru a permite ulterior fost iniþial efectuatã prin încãlzire la foc deschis sub cazan,
eliberarea substanþei active din forma farmaceuticã. aceastã metodã fiind apoi înlocuitã de metoda uscãrii în
Formele dozate acoperite ocupã un loc important în curent de aer cald. Pânã în anii 1940, industria farmace-
arsenalul terapeutic. O investigaþie asupra a 181 medica- uticã ºi alimentarã au folosit aceeaºi tehnologie, evoluþia
mente acoperite disponibile pentru utilizare, a arãtat operaþiilor automate de acoperire începând dupã 1950.
urmãtoarea distribuþie pe forme farmaceutice: » 59% Acoperirea prin comprimare este un procedeu care a
comprimate acoperite cu zahãr (106 preparate), » 27% apãrut ºi s-a dezvoltat odatã cu utilizarea maºinilor de
comprimate filmate (49 preparate) ºi » 14% capsule comprimat.
gelatinoase moi ºi tari (25 preparate). FR VIII oficializeazã pentru prima datã drajeurile ca
formã farmaceuticã într-o monografie de generalitãþi
(Comprimata obducta) ºi 8 exemple de drajeuri farma-
2. Istoric ceutice. FR IX menþine aceeaºi monografie generalã,
reducând numãrul de exemple la 6. În FR X, comprimatele
Primele rapoarte referitoare la utilizarea formelor farma- acoperite sunt incluse în monografia generalã a compri-
ceutice acoperite dateazã din civilizaþia arabã ºi greacã, matelor (Compressi. Tabulettae) alãturi de cele neacoperite,
acestea reprezentând, de asemenea, ºi primele referiri la fãcându-se însã o diferenþiere a comprimatelor acoperite
pigmenþii de acoperire. Se fac referiri la utilizarea unor în douã categorii; drajeuri ºi comprimate filmate. Printre
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 561
exemplele oficinale de comprimate, sunt incluse 11 mono- 5. Cole G., Hogan J., Aulton M. E.: Pharmaceutical Coating
grafii de comprimate acoperite. În supl. 2004 al FR X, technology, Ed. Taylor and Francis, Edinburgh, 1995.
sunt prezentate Comprimatele acoperite ºi Comprimatele 6. Kottke M. K., Rudnic E. M.: Tablet dosage forms, cp. 10
gastrorezistente. in: Banker G. S., Rhodes C. T.: Modern pharmaceutics,
Ed. M. Dekker Inc., New York, Basel, 2002.
7. Leucuþa S.E.: Tehnologie farmaceuticã industrialã, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
3. Clasificare 8. Marshal K., Rudnic E. M.: Tablet dosage forms, cp. 10,
in: Banker G. S., Rhodes C. T.: Modern pharmaceutics,
Formele farmaceutice solide acoperite pot fi clasificate Ed. M. Dekker Inc., New York, 1990.
dupã diferite criterii: 9. Popovici A., Ban I., Tökés B. ºi colab.: Bazele teoretice
forma farmaceuticã realizatã: pulberi, granule, com- ale Tehnologiei farmaceutice, Ed. Mirton, Timiºoara, 1998.
primate, capsule acoperite; 10. Porter S.C.: Coating of farmaceutical dosage forms, cp. 93
in: Gennaro A.R.: Remington: The science and practice
nivelul la care se aplicã stratul de acoperire:
of pharmacy, vol. II, 19th ed., Mack Publishing Co.,
produse acoperite: granule, comprimate, capsule; Easton, Pennsylvania, 1995 .
produse care conþin preparate acoperite: comprimate 11. Porter S.C.: Coating of pharmaceutical dorge forms, cp. 46,
cu granule acoperite, capsule cu granule acoperite; in: Gennaro A.R. Remington: The science and practice
modul de condiþionare: unidozã ºi multidozã; of pharmacy. 21st, Ed. Lippincott, Williams and Wilkins,
modul de formulare: forme farmaceutice oficinale, Philadelphia, 2005, pp. 929-938.
forme farmaceutice industriale; 12. Stãnescu V.: Comprimate farmaceutice, Ed. Medicalã,
natura înveliºului de acoperire: Bucureºti, 1972.
forme farmaceutice acoperite cu zahãr ºi alte produse 13. Stãnescu V.: Tehnicã farmaceuticã, Ed. Medicalã, Bucureºti,
1983.
de acoperire care nu formeazã film;
14. Ticó Grau J.R., Minarro Carmona M.: Formas farmaceuticas
forme farmaceutice acoperite cu film; protegidas por envoltura. Grageas, cp. 37 in: Fauli I.
forme farmaceutice acoperite prin presare; Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica, Ed. Luzan, 2000,
viteza de eliberare a substanþei medicamentoase: Madrid, 1993.
forme acoperite cu eliberare convenþionalã: preparate 15. Ticó Grau J.R., Minarro Carmona M.: Formas farma-
acoperite; ceuticas protegidas por envoltura. Cubiertas peliculares,
forme acoperite cu eliberare modificatã: preparate cu cp. 38 in: Fauli I. Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica,
acþiune întârziatã, preparate cu acþiune prelungitã, Ed. Luzan 2000, Madrid, 1993.
preparate cu acþiune secvenþialã; 16. *** British Pharmacopeia, London, 2004.
locul de eliberare a substanþei medicamentoase: 17. *** European Pharmacopeia, 5th ed., Strasbourg, 2004.
18. *** FR X, Supliment 2004, Ed. Medicalã, Bucureºti, 2004.
preparate acoperite gastrosolubile; 19. *** Farmacopeea Românã, ed. a X-a, Ed. Medicalã,
preparate acoperite enterosolubile. Bucureºti, 1993.
Van der WAALS au un rol secundar, atât timp cât ele devin 5.2. Tipuri de acoperire
eficiente la o distanþã mai micã de 10 nm de particule. Alt
Acoperirea formelor farmaceutice solide dozate se reali-
mecanism cu rol în acoperirea cu zahãr este formarea de
zeazã pentru atingerea a numeroase obiective, cum ar fi:
fibre sau ace în timpul pulverizãrii pulberii de acoperire,
modificarea caracterelor organoleptice ale substanþei active,
dar acest fenomen are o importanþã mai redusã.
protejarea acesteia faþã de factorii de mediu, evitarea incom-
patibilitãþilor dintre componente, creºterea rezistenþei
5.1.2. Mecanismul form\rii filmului
mecanice a produsului, controlul eliberãrii substanþei
Formarea filmului din soluþie constã în întinderea picã- active etc. (vezi pct. 1).
turilor pulverizate pe suprafaþa nucleului ºi coalescenþa În funcþie de scopul urmãrit, se disting douã mari tipuri
acestora (fig. 2). de acoperire care diferã prin formularea ºi uneori tehno-
Pentru a asigura un contact bun cu substratul, trebuie logia aplicatã:
evitatã evaporarea solventului în timpul pulverizãrii ºi acoperirea cu înveliºuri gastrosolubile;
creºterea viscozitãþii picãturilor. acoperirea cu înveliºuri care modificã eliberarea
Întinderea picãturilor depinde de tensiunea interfacialã substanþei active din preparate.
dintre suprafaþa substratului ºi soluþia de acoperire ºi poate Acoperirea cu substanþe gastrosolubile are ca scop:
fi controlatã prin mãsurarea unghiului de contact a (fig. 3). mascarea gustului, mirosului ºi culorii substanþei active;
Cu cât unghiul de contact este mai mic, cu atât se va protejarea substanþei active faþã de luminã, aer, umiditate;
întinde mai bine picãtura pe suprafaþã ºi prin urmare, evitarea incompatibilitãþilor dintre componente;
distribuþia înveliºului pe nucleu va fi mai bunã. Odatã ce creºterea rezistenþei mecanice a produsului;
picãturile s-au întins, se evaporã restul de solvent în care îmbunãtãþirea aspectului ºi asigurarea identificãrii
a fost dizolvat polimerul. Filmul devine din ce în ce mai preparatului acoperit;
puternic ºi se contractã în acelaºi timp. facilitarea înghiþirii comprimatelor.
Pentru acoperire, se folosesc substanþe solubile în apã
sau în mediu acid care formeazã înveliºuri stratificate sau
filme de acoperire. Din categoria materialelor neforma-
toare de film fac parte: zahãrul, zaharurile ºi poliolii.
Polimerii formatori de filme gastrosolubile sunt: hidroxi-
propilmetilceluloza (HPMC), metilceluloza (MC), hidroxi-
propilceluloza (HPC), hidroxietilceluloza (HEC), carboxi-
Fig. 3. Unghiul de contact solid-lichid metilceluloza sodicã (CMC-Na), polivinilpirolidona (PVP),
În cazul dispersiilor polimerice de tip latex, apare un polietilenglicolii (PEG), sãruri ale unor polimeri entero-
mecanism special de formare a filmului. În momentul în solubili sau esterii metacrilici ce conþin grupãri amino
care apa din mediul de dispersie se evaporã, particulele de (Eudragit E100).
latex se aranjeazã mai întâi în aglomerãri sferice strânse. În procesul tehnologic pentru aplicarea materialului de
Pe mãsurã ce uscarea continuã, acestea se contopesc, învelire gastrosolubil, se recurge la acoperire în tobe,
respectând condiþia ca particulele polimerului sã fie acoperire în pat fluidizat, acoperire prin comprimare.
suficient de fine, proces numit coalescenþã. În acest Acoperirea cu eliberare modificatã a substanþelor active
stadiu, apa rãmasã este extrasã total ºi se formeazã un este, la rândul ei, de douã tipuri:
film omogen, insolubil în apã. Formarea filmului este acoperirea cu înveliºuri enterosolubile;
perturbatã, dacã apa este absorbitã de o suprafaþã poroasã. acoperirea cu înveliºuri cu cedare controlatã a substanþei
Acest fapt reduce timpul de producere a coalescenþei. În active.
timpul formãrii filmului din dispersii, existã mai puþinã Acoperirea cu înveliºuri enterosolubile, numite ºi
contracþie decât din soluþiile polimerice, deoarece con- gastrorezistente, se bazeazã pe insolubilitatea acestora în
þinutul de apã dintre pachetele sferice ale particulelor de apã sau în mediul acid al stomacului ºi solubilitatea lor în
apã este mai redus. Filmele din sistemele de latex sunt intestinul subþire. Motivele pentru care se recurge la
practic fãrã pori ºi pot fi chiar mai puþin permeabile decât acoperirea cu înveliºuri enterosolubile sunt:
cele obþinute din aceeaºi compoziþie în solvent organic. protejarea substanþelor active instabile în mediul acid
Datoritã conþinutului mai mare de materie solidã a faþã de sucul gastric;
formulãrilor cu latex, în mod normal, sunt necesare mai evitarea acþiunii iritante a unor substanþe asupra
puþine straturi individuale. mucoasei gastrice;
asigurarea eliberãrii substanþelor active pentru un efect
5.1.3. Mecanismul acoperirii prin comprimare local la nivelul intestinului;
În timpul comprimãrii materialului de învelire în jurul eliberarea substanþelor active care prezintã o absorbþie
nucleului, are loc micºorarea volumului sub acþiunea optimã la nivelul intestinului subþire;
presiunii. Se produce rearanjarea particulelor, deformarea asigurarea eliberãrii susþinute a substanþei active.
în punctele de contact, fragmentarea unor particule ºi legarea Principiul pe care se bazeazã acoperirea cu înveliºuri
acestora. Forþele de legãturã care apar între particule pot enterosolubile este insolubilitatea acestora în sucul gastric,
fi primare, de tipul legãturilor covalente ºi electrovalente rezistenþa la acþiunea enzimelor din stomac ºi solubilitatea
(mai rar), sau forþe de atracþie intermoleculare (Van der lor la un pH > 4,5.
WAALS, legãturi de hidrogen). Locul de formare a legãturilor Acoperirea cu înveliºuri enterosolubile se realizeazã cel
îl constituie suprafeþele nou create prin fragmentare. mai adesea prin aplicarea unor filme cu ajutorul tobelor
564 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
sau a sistemelor cu pat fluidizat, dar ºi prin pulverizare iar riscul ca materialul de acoperire sã se adune între
uscatã, de exemplu, cu acetosuccinat de hidroxipropilme- suprafeþe ºi sã determine astfel lipirea ºi aglomerarea
tilcelulozã. nucleelor este mult crescut. Din aceste motive, nucleele
Polimerii formatori de filme enterosolubile cel mai preparate în scopul acoperirii au formã cât mai convexã,
frecvent utilizaþi sunt acetoftalatul de celulozã (cellulose cu margini rotunjite (fig. 4). Forma adecvatã pentru
acetate phtalate, CAP), ftalatul de hidroxipropilmetilce- nucleul supus acoperirii este dictatã însã ºi de natura
lulozã (hidroxypropyl methylcellulose, HPMCP), carboxi- materialului care se aplicã. Astfel, la acoperirea cu zahãr
metiletilceluloza (carboxymethylethylcellulose, CMEC), se preferã nuclee cu o convexitate pronunþatã, care
acetosuccinat de hidroxipropilmetilceluloza (hidroxypropyl determinã ºi un consum mai mic de material de
methylcellulose acetate succinate, HPMCAS), acetoftalat acoperire. Nu se exclude însã acoperirea de nuclee cu
de polivinil (polyvinyl acetate phtalate, PVAP) ºi copo- forme neregulate, întrucât în timpul acoperirii, acestea
limeri ai acidului acrilic (Eudragit L, Eudragit S). vor rezulta rotunjite din procesul de acoperire, dar cu
Acoperirea care asigurã cedarea controlatã a substanþelor un consum mai mare de material de învelire. În cazul
active se bazeazã fie pe cedarea repetatã sau susþinutã a acoperirii cu film, înveliºul este subþire ºi reproduce
substanþei active din înveliº ºi nucleu, fie pe cedarea fidel forma nucleului. În plus, filmul se poate rupe dacã
prelungitã a acesteia prin membrane permeabile insolubile. nucleul prezintã margini ascuþite. Ca urmare, nucleele
Ca ºi polimeri insolubili sau permeabili, se utilizeazã supuse acoperirii cu filme polimerice trebuie sã prezinte
etilceluloza (EC) ºi esteri polimetacrilici (Eudragit RS, raze de curburã reduse ºi lipsite de margini ascuþite care
Eudragit RL). pot fisura filmul. În ambele cazuri, se considerã cã
Preparatele acoperite cu cedare controlatã se pot obþine uniformitatea înveliºului ºi consumul de material de
prin acoperirea cu film, cu topituri calde, prin comprimare învelire este cu atât mai mic, cu cât forma nucleului este
sau prin pulverizare uscatã. mai apropiatã de cea a produsului finit.
Tipuri de acoperire în funcþie de procedeul aplicat:
acoperirea cu zahãr, zaharuri ºi polioli;
acoperirea cu film;
acoperirea cu topituri fierbinþi;
acoperirea prin pulverizare uscatã;
acoperirea prin comprimare.
Aceste procedee de acoperire sunt prezentate detaliat la
pct. 7.4.
5.3. Factori care influen]eaz\ acoperirea Fig. 4. Forma nucleului pentru acoperirea cu zahãr
5.3.1. Influen]a caracteristicilor nucleului Dimensiunile nucleelor influenþeazã, de asemenea,
Nucleul, în general, cu un conþinut medicamentos, mai este procesul acoperii. În general, pot fi supuse tehnicilor de
denumit ºi sâmbure sau substrat. Caracteristicile lui depind acoperire nuclee cu diametru mai mare de 0,2 mm. În
de natura materialului din care este constituit. Pot fi con- cazul comprimatelor, se considerã optime dimensiunile
siderate nuclee în procesul de acoperire în scop farmaceutic la care înãlþimea marginii este mai mare de 1 mm ºi mai
diferite cristale, granule, pelete, comprimate sau capsule. micã decât 1/3 din înãlþimea nucleului. Dimensiunile ºi
Principalele caracteristici ale nucleului care pot influenþa forma nucleelor influenþeazã în mod direct cantitatea de
acoperirea sunt: forma, dimensiunile, duritatea, proprie- material necesarã acoperirii (tabelul 1). În cazul aco-
tãþile suprafeþei, sensibilitatea la cãldurã, umiditate ºi alþi peririi cu film, cantitatea de material necesarã se determinã
factori implicaþi în procesul de acoperire. prin controlarea creºterii masei formei farmaceutice
Cu excepþia procedeului de acoperire prin comprimare, acoperite faþã de forma farmaceuticã iniþialã neacope-
acoperirea nucleelor presupune adaosul de materiale de ritã, pentru o anumitã grosime a filmului. Cantitatea de
învelire peste un pat de nuclee aflate în miºcare. Ca urmare, material de învelire care se utilizeazã se estimeazã pornind
forma ºi duritatea nucleelor sunt esenþiale în astfel de de la dimensiunile nucleului (suprafaþa de acoperit) ºi
procedee. Sensibilitatea nucleului la cãldurã ºi umiditate numãrul de nuclee supuse acoperirii (încãrcãtura ºarjei),
are importanþã, în special, la aplicarea primelor straturi pe baza cãrora se calculeazã volumul de material de înve-
de acoperire, când nucleele sunt expuse direct la acþiunea lire necesar pentru a obþine o anumitã grosime a stratului
acestor factori. Cãldura aplicatã în mod necontrolat în timpul de acoperire, care apoi se transformã, þinând cont de
acoperirii poate provoca descompuneri ale substanþelor densitate sau viscozitate, în unitãþi de masã de material
din nucleu. Umezirea ºi umflarea nucleelor în contact cu de acoperire necesare, exprimate pe unitate de masã de
apa conþinutã de materialul de învelire pot fi contracarate încãrcãturã sau pe unitate de suprafaþã (mg polimer
prin controlul aerului de uscare în timpul acoperirii. uscat/cm2).
Forma adecvatã a nucleului pentru acoperire este forma Caracteristicile mai importante ale suprafeþei nucleului
rotunjitã, pe cât posibil sfericã, care permite rostogolirea sunt: natura suprafeþei substratului, porozitatea ºi
liberã a nucleelor, în timpul procesului de acoperire, cu asperitãþile eventual prezente.
un contact minim între nuclee. Se considerã cã cea mai În general, nucleul include mai multe componente pe
nepotrivitã formã este aceea cu feþe plane, pãtratice, cu lângã substanþa activã, care au rolul de a determina o
margini ascuþite, caz în care rostogolirea este încetinitã, compresibilitate mai uºoarã (la prepararea comprimatelor)
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 565
V = p / 6 × D2 × H
Elipsoid
(
S = 2 × p × r × s + r2 + h2 )
(
V = p × r × s + r × h + 3 × h3
2 2
)
Tabletã radial simetricã
S = 2 × p × (a 2 + b 2 ) × 1 / 2 × s + 2 × a × b × p
r
S = 4 × p × r2
V = 4 / 3× p × r2
Sferã
S = 6 × a2
V = a3
Cub
Capsule gelatinoase tari S = d × p × ( d / 2 + 1)
sau rezistenþa ºi dizolvarea rapidã a preparatului eliberat suprafeþei. În timpul procesului de acoperire, penetrarea
din înveliº. Proprietãþile suprafeþei rezultate depind astfel soluþiei de învelire în straturile superioare ale tabletei este
de natura chimicã a excipienþilor utilizaþi în formulare. inevitabilã. Adâncimea pãtrunderii influenþeazã contactul,
Pentru ca înveliºul sã adere de suprafaþa nucleului, trebuie adeziunea înveliºului. Suprafeþele poroase permit o pãtrun-
ca materialul de acoperire sã ude suprafaþa. Din acest dere rapidã a soluþiei de acoperire. Cu cât asperitãþile supra-
motiv, suprafeþele hidrofobe sunt dificil de acoperit cu feþei sunt mai numeroase, cu atât porozitatea este mai mare.
înveliºuri apoase ºi invers, suprafeþele hidrofile sunt dificil Pentru a reduce aceste fenomene, în practicã, se aplicã
de acoperit cu înveliºuri cu caracter hidrofob. În orice înainte de acoperirea propriu-zisã, un strat izolator subþire,
caz, compoziþia formulei de acoperire poate fi ajustatã în general, de naturã polimericã, care are rolul de a re-
prin adaosul de agenþi tensioactivi potriviþi, pentru a strânge porii suprafeþei ºi de a o pregãti pentru acoperire.
reduce tensiunea superficialã a compoziþiei de acoperire, Porozitatea substratului poate fi influenþatã, la nucleele
îmbunãtãþindu-se astfel adeziunea înveliºului. obþinute prin comprimare, de forþa de comprimare aplicatã
Contactul direct dintre înveliº ºi suprafaþa nucleului ºi deci de duritatea nucleului.
poate determina interacþiuni fizico-chimice, cum ar fi, de
exemplu: formarea de sãruri, adsorbþia unor componente,
5.3.2. Influen]a materialului de acoperire
migrarea unor componente dinspre substrat în înveliº sau
din înveliº în substrat, fenomene care pot compromite Materialul de acoperire se alege în funcþie de obiectivele
stabilitatea în timpul stocãrii produsului. Astfel de procese care trebuie atinse prin procesul de acoperire ºi de
sunt favorizate de porozitatea substratului ºi de asprimea proprietãþile acestuia.
566 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Factorii care determinã alegerea unui anumit procedeu 5.3.3. Influen]a tehnologiei de fabricare
de acoperire ºi a unui anumit material ºi care trebuie avuþi
Procesul tehnologic de acoperire ºi parametrii acestuia se
în vedere sunt:
aleg în funcþie de scopul urmãrit prin acoperire ºi implicit
natura materialului de acoperire ºi mecanismul formãrii de materialul care realizeazã înveliºul.
înveliºului; Procedeele de acoperire cu zahãr, cu filme polimerice,
solubilitatea în apã sau alþi solvenþi, respectiv posibi- cu topituri fierbinþi ºi cu pulberi uscate se bazeazã pe un
litatea de a se realiza o acoperire pe cale uscatã (prin principiu comun, ºi anume pulverizarea sau dispersarea
comprimare sau pulverizare); materialului de acoperire asupra unui pat de nuclee aflat
echipamentul disponibil. în miºcare urmatã de îndepãrtarea solventului ºi uscare. În
În cazul acoperirii cu zahãr, formularea siropurilor ºi a cazul acoperirii cu topituri fierbinþi, solidificarea înveli-
pulberilor de acoperire influenþeazã modul în care decurge ºului se realizeazã prin rãcire.
procesul, eficienþa acestuia ºi calitatea înveliºului format. Factorii care influenþeazã acoperirea prin aceste pro-
Se preferã utilizarea siropurilor mai concentrate, cu un cedee sunt corelaþi cu echipamentul folosit ºi cu modul de
conþinut scãzut de apã pentru reducerea duratei de uscare. desfãºurare a procesului ºi se referã la:
Pulberile de acoperire trebuie sã prezinte un grad de pulve- miºcarea nucleelor;
rizare avansat, bune proprietãþi de aderare ºi sã fie aplicate modul de pulverizare a materialului de acoperire;
în cantitãþi corespunzãtoare. O cantitate prea mare poate procedeul de uscare.
duce la acoperiri rugoase, iar o cantitate insuficientã nu Miºcarea de rotaþie a nucleelor în timpul acoperirii atât
eliminã problema lipirii nucleelor. În etapa de stratificare, în tobe, cât ºi în pat fluidizat, trebuie realizatã astfel încât
se pot înlocui aceste douã faze de acoperire soluþie/pulbere, sã se asigure o repartizare uniformã a materialului de
cu aplicarea unui strat de suspensie de acoperire care con- învelire.
þine atât zahãr, cât ºi pulbere de acoperire. Suspensiile de Pulverizarea materialului de acoperire sub formã de
acoperire pot conþine ºi coloranþi. soluþie, suspensie sau pulbere trebuie sã se realizeze, astfel
În acoperirea cu film, o importanþã majorã o reprezintã încât sã asigure o bunã dispersare a materialului ºi trebuie
solubilitatea polimerilor formatori de film în apã sau sã fie corelatã cu miºcarea nucleelor ºi cu viteza de uscare.
solvenþi organici. În ceea ce priveºte procesul de pulverizare a materialului
În cazul polimerilor solubili în apã, o atenþie deosebitã de acoperire, sunt importante: ritmul de pulverizare ºi
trebuie acordatã viscozitãþii fluidului de acoperire pentru cantitatea, gradul de atomizare, direcþia de pulverizare ºi
a se putea asigura o bunã pulverizare prin duze ºi o bunã distanþa dintre duzã ºi patul de nuclee.
întindere pe substrat. Se preferã utilizarea polimerilor care Procesul de uscare influenþeazã acoperirea prin tempe-
la concentraþii ridicate dau soluþii cu viscozitate micã. ratura, volumul ºi fluxul aerului de uscare ºi prin metoda
Acest fapt determinã o reducere a timpului de uscare. de uscare.
Polimerii insolubili pot fi prelucraþi în formulãri nea- La desfãºurarea în condiþii optime a procesului de aco-
poase, în solvenþi organici sau sub formã de dispersii perire, o însemnãtate deosebitã o are tipul de echipament
apoase. Soluþiile organice ale polimerilor au fost înlo- utilizat ºi performanþele acestuia. Utilizarea echipamentelor
cuite din ce în ce mai mult cu formulãri apoase ale parþial sau complet automatizate permit un control precis
acestora sub formã de dispersii, ca urmare a dezavan- al proceselor ºi asigurã uniformitate în acoperire.
tajelor pe care le implicã solvenþii organici. Cu toate cã Factorii tehnologici care influenþeazã acoperirea prin
faþã de soluþiile neapoase ale polimerilor, dispersiile apoase procedeul de comprimare ºi care determinã calitatea pro-
solicitã un timp de uscare mai mare, îmbunãtãþirile aduse dusului sunt presiunea folositã la comprimare ºi echipa-
în acest sens echipamentelor de acoperire au eliminat mentul utilizat.
problema. Influenþa tehnologiei de fabricare asupra procesului de
Pe lângã polimerii formatori de film, trebuie avutã în acoperire este prezentatã în detaliu la pct. 7.4.
vedere influenþa celorlalþi componenþi asociaþi: plasti-
fianþi, coloranþi ºi alþi aditivi necesari. Atât natura, cât ºi 5.4. Stabilitate fizico-chimic\ [i microbiologic\
concentraþia lor influenþeazã procesul de acoperire ºi Formele farmaceutice solide dozate acoperite prezintã o
calitatea produselor. stabilitate superioarã altor forme farmaceutice, atât din
Procesul de acoperire cu topituri fierbinþi este influenþat punct de vedere fizico-chimic, cât ºi microbiologic. Prin
de natura materialului (cearã, xilitol/sorbitol etc.), de procedeul de acoperire, substanþa activã din nucleu este
punctul de topire al acestuia, de capacitatea de întindere ºi protejatã de acþiunea factorilor externi (temperaturã, luminã,
de tehnologia de acoperire. umiditate). Totuºi, anumite fenomene de instabilitate pot
În procesul de acoperire prin comprimare, o importanþã sã aparã atât în timpul procesului de fabricare, cât ºi
majorã o are formularea amestecului destinat comprimãrii, ulterior, în timpul conservãrii, fapt care impune urmãrirea
pentru a se asigura o curgere corespunzãtoare, o bunã aderare stabilitãþii produselor acoperite.
a particulelor între ele ºi a materialului de învelire pe În timpul procesului de acoperire, se iau mãsuri care
comprimat. asigurã atât stabilitatea fizico-chimicã, cât ºi pe cea micro-
La acoperirea prin pulverizarea uscatã a materialului, biologicã a produsului. Trebuie evitatã alterarea substanþelor
trebuie sã se asigure un grad de fineþe foarte avansat al active sub acþiunea umiditãþii din formulele de acoperire
acestuia, de aproximativ 10 mm. Pulberea de acoperire ºi trebuie avute în vedere incompatibilitãþile dintre substanþa
trebuie sã prezinte bune proprietãþi de aderare la substrat. activã ºi materialul formator de înveliº. Uneori, are loc
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 567
migrarea substanþei active din nucleu în înveliº, ca urmare 2. Bauer K. H., Lehman K., Osterwald H. P., Rothgang G.:
a solubilitãþii acesteia în solvenþii utilizaþi. În cazul Coated pharmaceutical dosage forms, CRC Press, Boca
utilizãrii siropurilor pentru acoperirea cu zahãr ºi a Raton, Medpharm Scien. Publish., Stuttgart, 1998.
3. Bauer K.H., Frõmming K.H., Fuhrer C.: Kap. 14 Feste
soluþiilor apoase în acoperirea cu film, trebuie evitatã
arzneiformen, Lehrbuch der Pharmazeutischen Technologie,
contaminarea microbianã a acestora. Se utilizeazã siropuri 6 aufl. W.V. mbH, Stuttgart, 1999.
proaspãt preparate ºi încãlzite la 80 °C. Siropurile diluate, 4. Felton L. A., McGinity J. W.: Adhesion of polymeric films
soluþiile ºi dispersiile apoase se conservã prin adãugarea to pharmaceutical solids. Eur. J. Pharm. Biopharm. 1999,
de conservanþi antimicrobieni ca nipaesteri, acid ascorbic, 47, pp. 3-14.
dodecilsulfat de sodiu sau hipoclorit de sodiu. 5. Hogan J.: Coating of tablet and multiparticulates, cp. 28,
Pe durata conservãrii, pot apãrea diferite probleme de in: Aulton M.E.: Pharmaceutics, the science of dosage
stabilitate, mai ales în condiþii de pãstrare necorespunzã- form design, Ed. Churchill Livingstone, Edinburgh, 2002.
6. Kirsch J. D., Drennev J. K.: Near-infrared spectroscopic
toare, ºi anume:
monitoring of the film coating process. Pharm. Res. 1996,
fisurarea înveliºului în cazul comprimatelor acoperite 13, 2, pp. 234-237.
cu zahãr, ca urmare a creºterii volumului nucleului. 7. Kottke M. K., Rudnic E. M.: Tablet dosage forms, cp. 10
Acest fenomen apare în cazul nucleelor ce conþin sub- in: Banker G. S., Rhodes C. T.: Modern pharmaceutics,
stanþe foarte higroscopice, care absorb umiditatea; Ed. M. Dekker Inc., New York, Basel, 2002.
decolorarea înveliºului, cauzatã mai ales de instabilitatea 8. Marshal K., Rudnic E. M.: Tablet dosage forms, cp. 10,
coloranþilor naturali; in: Banker G. S., Rhodes C. T.: Modern pharmaceutics,
marmorarea înveliºului de zahãr din cauza migraþiei Ed. M. Dekker Inc., New York, 1990.
9. Porter S.C.: Coating of farmaceutical dosage forms, cp. 93
coloranþilor; in: Gennaro A.R.: Remington: The science and practice
hidroliza unor polimeri formatori de film, cunoscutã of pharmacy, vol. II, 19th ed., Mack Publishing Co.,
fiind instabilitatea ftalaþilor de celulozã; Easton, Pennsylvania, 1995 .
modificarea caracteristicilor filmului, ca urmare a 10. Rowe R. C., Rowe M. D., Roberts R. J.: Formulating film
acþiunii umiditãþii; coatings with the aid of computer simulations. Pharm.
modificarea eliberãrii substanþei active, ca urmare a Techn. Eur. 1995, 7, 2, pp. 27-33.
interacþiunii dintre substanþa activã ºi polimer. Uneori, 11. Ruotsalainen M., Heinamaki J., Antikained O., Yliruusi J.:
formarea filmului continuã pe durata conservãrii ºi Time dependent dimensional changes and film adhesion of
coated tablets. STP Pharma. Sci. 2002, 12, 6, pp. 385-389.
anumite substanþe active pot influenþa formarea acestuia. 12. Thoma K., Bechtold K.: Influence of aqueous coating on
Stabilitatea produsului acoperit trebuie testatã de-a the stability of enteric coated pellets and tablets. Eur. J.
lungul procesului de preparare, la finalul fabricãrii ºi pe Pharm. Biopharm. 1999, 47, pp. 39-51.
toatã durata pãstrãrii, deoarece mici schimbãri în procesul 13. *** Pharmaceutical film coating, Sepifilm concept, Sepic,
de fabricare sau ale materiei prime pot avea un impact august 1993, pp. 1-11.
nedorit asupra calitãþii produsului.
Ca în cazul tuturor produselor, se realizeazã teste pentru
stabilirea duratei de valabilitate ºi trebuie asiguratã 6. Materii prime
conservarea în condiþii corespunzãtoare, ferit de luminã ºi
umiditate. Substanþele care intrã în compoziþia formelor solide dozate
acoperite se împart în douã mari categorii: substanþe care
alcãtuiesc nucleul ºi substanþe care alcãtuiesc înveliºul
5.5. Inocuitate, toleran]\ aderent la nucleu.
[i eficacitate terapeutic\ Nucleul poate avea compoziþii diferite, în funcþie de
La alegerea formulãrii de acoperire, trebuie avutã în tipul de nucleu supus acoperirii: cristale, granule, pelete,
vedere asigurarea inocuitãþii preparatului. Se evitã pe cât comprimate, capsule. Cu excepþia cristalelor care au struc-
posibil utilizarea solvenþilor organici, iar dacã utilizarea turã unitarã ºi care pot fi constituite din substanþe active
lor este indispensabilã, se impune procesarea în sisteme sau din substanþe inerte (de exemplu: zahãr), restul de
închise prevãzute cu dispozitive de recuperare a solventului. tipuri de nuclee conþin, în general, substanþe medicamen-
Substanþele auxiliare adãugate pentru realizarea caracte- toase asociate cu excipienþi specifici necesari realizãrii
relor subiective (coloranþi, aromatizanþi) trebuie sã cores- formei farmaceutice sub care se prezintã. Acestea se adap-
pundã exigenþelor legislaþiei în vigoare. teazã totuºi condiþiilor pe care trebuie sã le îndeplineascã
Trebuie luate în considerare ºi evitate eventualele efecte ca nuclee, astfel încât sã fie posibilã acoperirea lor prin
adverse provocate de excipienþii utilizaþi în fabricaþie, în procedeele tehnologice existente.
vederea asigurãrii unei bune toleranþe, aceasta asigurând Înveliºul are o compoziþie variabilã, dependentã de pro-
o biodisponibilitate optimã ºi, implicit, o eficacitate cedeul de acoperire utilizat. Materialul de învelire poate fi
terapeuticã maximã. constituit din douã categorii principale de substanþe, în
funcþie de rolul îndeplinit: substanþe medicamentoase
(prezente ocazional ºi nu în mod obligatoriu) ºi substanþe
Bibliografie auxiliare care au rolul de a forma înveliºul aderent la nucleu.
1. Ansel H.C., Popovich G.N., Allen L.V.: Cp. 5, Peroral
solids, capsules, tablets and controlled release dosage
forms, in: Pharmaceutical dosage forms and drug delivery
6.1. Substan]e medicamentoase
sistems, 6th ed., Lea and Febiger, Williams and Wilkins, Formele solide dozate acoperite conþin substanþe active în
Baltimore, 1995. interiorul nucleului învelit, mai rar în interiorul înveliºului.
568 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
6.1.1. Substan]e active din nucleu 6.2.1. Materiale utilizate la acoperirea cu zah\r
Acestea se pot clasifica dupã locul în care sunt eliberate [i alte substan]e neformatoare de film
din produsul acoperit în: substanþe cedate la nivel gastric, Se clasificã dupã funcþia pe care o îndeplinesc în douã
respectiv substanþe cedate la nivel intestinal. categorii: agenþi de umplere (formatori de înveliº) ºi alþi
Substanþe cedate la nivel gastric: adjuvanþi ºi aditivi (aglutinanþi, lubrifianþi, agenþi de nete-
substanþe sensibile la factorii de mediu (cãldurã, zire, agenþi de lustruire, coloranþi, aromatizanþi, stabilizanþi).
luminã, umiditate), de exemplu: dipiridamol, nife-
dipin, clorhidrat de doxepinã, nistatin, pentoxifilin, 6.2.1.1. Agenþi de umplere
bromurã de propantelinã, tinidazol etc.; Au rolul de a forma straturile principale de acoperire,
substanþe cu gust ºi miros neplãcut, de exemplu: ule- având ponderea cea mai mare în structura înveliºului. Din
iuri volatile, vitamine singure sau asociate în complexe aceastã categorie, zahãrul reprezintã materialul cel mai
vitaminice, paracetamol. utilizat, deºi în ultima vreme au început sã fie studiate ºi
Substanþe active eliberate la nivel intestinal: utilizate ºi alte substanþe cu structuri sau proprietãþi ase-
substanþe gastrosensibile, care sunt inactivate sau a cãror mãnãtoare lui. Un alt tip de substanþe, mai puþin impor-
eficacitate scade în sucul gastric, de exemplu: enzime tante, sunt grãsimile ºi cerurile.
digestive (pancreatinã, pancreatinlipazã), glicozide Zahãrul (Saccharum-FR X, zaharoza)
cardiotonice (digoxinã, digitoxinã), antibiotice (penici- Zahãrul este o substanþã naturalã cristalinã cu multiple
linã G, eritromicinã), preparate bacteriene pentru refa- aplicaþii practice. În cazul formelor farmaceutice obþinute
cerea florei intestinale; prin învelire, se utilizeazã fie ca formator de înveliº, fie
substanþe care sunt stabile în mediul acid, dar iritã mucoasa ca nuclee inerte, de exemplu, la obþinerea peletelor. Înve-
gastricã, de exemplu: analgezice-antiinflamatoare (acid liºurile pe bazã de zahãr se aplicã, de regulã, în scop de
acetilsalicilic, diclofenac, fenilbutazonã, salicilaþi, indo- protecþie faþã de acþiunea oxigenului ºi a umiditãþii din
metacin), anticoagulante, antiepileptice (acid valproic), aer. Existã însã ºi cazuri în care dacã se doreºte o desfacere
sãruri de fier, sãruri de magneziu, fluorurã de sodiu; la nivel intestinal a produsului de acoperit, aceasta se
substanþe la care se doreºte o cedare modificatã în poate obþine prin aplicarea unui substrat de acoperire cu
scopul prelungirii acþiunii, de exemplu: unele antibio-
excipienþi gastrorezistenþi sub straturile de zahãr.
tice (amoxicilina, cefalexina), chinidina, teofilina,
Proprietãþile care îl recomandã ca formator de înveliº
efedrina, carbamazepina etc.;
sunt: solubilitatea în apã în concentraþii ridicate, higro-
substanþe cu acþiune localã la nivel intestinal ºi care,
scopicitatea moderatã ºi toleranþa.
prin eliberarea lor directã la locul de acþiune, vor avea
Soluþiile de zahãr, numite ºi siropuri, sunt soluþii
o eficacitate sporitã, de exemplu: laxative (bisacodil),
concentrate ºi viscoase, obþinute prin dizolvarea zahãrului
antibiotice (colistin), sulfamide, ulei volatil de mentã
ºi derivaþi triterpenici, vermicide. în apã. Siropurile concentrate se pot prepara fie prin
dizolvare la rece, caz în care o atenþie deosebitã trebuie
6.1.2. Substan]e active din înveli[ acordatã riscului de contaminare microbianã, fie prin
Încorporarea substanþei active în `nveliº se întâlneºte mai dizolvare la cald, caz în care se are în vedere riscul de
rar în practicã. Prin aceastã metodã: invertire a zahãrului. Invertirea parþialã a zahãrului
se pot evita unele incompatibilitãþi, prin încorporarea sepa- (scindarea zaharozei în glucozã ºi fructozã) este favorizatã
ratã în nucleu ºi în înveliº a substanþelor incompatibile; în timpul preparãrii de acþiunea urmãtorilor factori:
se poate realiza o cedare secvenþialã a substanþei din temperatura ridicatã, scãderea pH-ului la valori mai mici
preparat, prin încorporarea a douã doze de substanþã de 6,0; adaosul de cationi bi- ºi trivalenþi, reacþiile cu
activã (una în înveliº cu cedare rapidã, iar cealaltã în ceilalþi componenþi, eventual, prezenþi.
nucleu, cu cedare mai întârziatã), obþinându-se astfel o În mod obiºnuit, se preparã siropuri cu o concentraþie
reducere a numãrului de doze de administrat sau chiar o de 64% zahãr, concentraþie la care se obþin soluþii satu-
prelungire a eliberãrii substanþei active. rate, stabile la temperatura camerei. Siropurile cu 50-60%
zahãr sunt stabile la temperatura camerei ºi nu cristalizeazã.
În principiu, orice substanþã care este compatibilã cu
Soluþiile mai concentrate de 64% se obþin prin încãlzire,
materialul înveliºului se poate încorpora în stratul de
acoperire. Procesul este însã limitat de grosimea stratului se menþin sub formã de soluþii la cald, dar la rãcire,
de învelire care este destul de micã, mai ales în cazul cristalizeazã. Agitarea energicã în timpul cristalizãrii în
înveliºurilor filmate. Metoda poate fi aplicatã eventual la soluþie poate conduce la formarea de suspensii de zahãr în
acoperirea cu zahãr, un astfel de exemplu fiind fabricarea care se stabileºte un echilibru între soluþia saturatã de
unui antiacid ce conþine trisilicat de magneziu ºi carbonat zahãr ºi cristalele de zahãr fin dispersat.
de calciu în înveliº. Fenomenul de suprasaturare apare atunci când cantitatea
La obþinerea peletelor, substanþa activã este des încor- de substanþã dizolvatã depãºeºte, la o anumitã temperaturã,
poratã sub formã de straturi de acoperire. solubilitatea substanþei. Gradul de suprasaturare se poate
exprima prin valoarea Cs (raportul dintre concentraþia
soluþiei suprasaturate ºi concentraþia soluþiei saturate).
6.2. Substan]e auxiliare
Se considerã cã, în cazul zahãrului, cristalizarea începe
Materialele de acoperire pot fi depuse pe nucleu sau la valori ale Cs > 1,23. Prezenþa unor germeni de crista-
substrat fie printr-un procedeu fizic (acoperirea cu zahãr, lizare (cristale) în sistem determinã ca fenomenul de
ºelac, cearã etc.), fie sub forma unui film continuu cu cristalizare sã se manifeste la valori ale lui Cs ~ 1,06.
proprietãþi variabile (dependente de compoziþia formulelor Momentul cristalizãrii zahãrului în timpul acoperirii
de acoperire), fie prin comprimare. trebuie ales cu grijã, fiind important ca siropul sã nu
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 569
cristalizeze înainte de a fi turnat pentru acoperire. Feno- Este nehigroscopic ºi se foloseºte frecvent la prepararea
menul de cristalizare este cel mai potrivit sã se producã soluþiilor aglutinante de acoperire.
dupã depozitarea ºi distribuþia siropului pe suprafaþa Sorbitolul se dizolvã în apã la o concentraþie mai mare
substratului. Un alt parametru care poate fi controlat este decât zaharoza. Fiind higroscopic, acoperirile cu sorbitol
viteza de cristalizare, care în cazul zahãrului este influen- tind sã devinã mate ºi sã se înmoaie în timpul depozi-
þatã ºi de temperatura soluþiei. Prezenþa altor zaharuri, tãrii, fiind necesarã astfel o protecþie specialã a pro-
cum ar fi glucoza, fructoza, zahãrul invertit, întârzie, în dusului faþã de umiditatea atmosfericã. Procesul de
general, cristalizarea zaharozei, acþionând ca ºi inhibitori acoperire este la fel ca ºi pentru siropurile cu zahãr sau
de cristalizare. se poate aplica, în combinaþie cu xilitolul, prin metoda
Formarea stratului de acoperire cu zahãr în timpul uscãrii topiturilor fierbinþi.
cu aer încãlzit a stratului de sirop aplicat pe substrat, poate Xilitolul (xilo-pentan-1,2,3,4,5-pentol) prezintã o solu-
fi explicat prin fenomenul de formare a unei matriþe clare de bilitate mai mare decât aceea a zahãrului la temperaturi
naturã sticloasã în care sunt prinse cristalele mici de zahãr. mai mari de 30 °C, motiv pentru care se recomandã sã fie
Prezenþa aglutinanþilor în sirop determinã formarea unor aplicat sub formã de soluþii fierbinþi. Înveliºurile formate
legãturi adezive, prin dizolvarea acestora în masa de zahãr. numai din xilitol sunt fragile ºi sensibile la ºocuri, fapt
care poate fi remediat, de exemplu, prin adãugarea de
Alte substanþe cu structuri asemãnãtoare zahãrului 2% gumã arabicã în siropul de xilitol. Un aspect deose-
cu structurã zaharidicã: bit apare la 102 °C, temperatur\ la care xilitolul sinteri-
Glucoza reprezintã, ca ºi zahãrul, o sursã de energie zeazã, proprietate care face ca nucleele acoperite expuse
pentru organism. Prezintã avantajul cã este uºor de obþinut, pentru un timp scurt la aceastã temperaturã, de exemplu,
iar soluþiile apoase au o viscozitate mai micã, la concen- în pat fluidizat, sã capete strãlucire (trebuie totuºi asi-
traþii mari, comparativ cu zahãrul. Trebuie însã luatã în guratã o rãcire ulterioarã rapidã).
considerare proprietatea ei de a cristaliza, sub formã de Izomaltul (amestec de 1-O-a-D-glucopiranozidã-1,6-manitol
monohidrat, la temperaturi mai mici de 50 °C, tendinþa dihidrat cu 6-O-a-D-glucopiranozil-D-sorbitol monohidrat
de cristalizare spontanã fiind încetinitã prin folosirea de în raport de 1:1) are o solubilitate în apã mai scãzutã,
sirop de glucozã (amidon hidrolizat). motiv pentru care soluþiile cu izomalt se aplicã fierbinþi
Lactoza se adaugã în soluþiile saturate de zahãr, în sub formã de soluþii 50% (la 60 °C) sau 70% (la 80 °C).
proporþie de 10-15% faþã de zahãr, pentru a încetini pro- Solu]iile saturate cristalizeazã în timp destul de scurt în
cesul de cristalizare a acestuia. Nu se poate folosi singurã cursul uscãrii cu aer fierbinte.
în siropul de acoperire, întrucât este o substanþã mai
puþin solubilã în apã decât zahãrul. Se poate amesteca 6.2.1.2. Alþi adjuvanþi ºi aditivi
cu zahãrul în toate etapele de acoperire, fie sub formã Aglutinanþi: au rolul de a lega straturile de acoperire de
dizolvatã, fie sub formã suspendatã. Variante prelucrate de nucleu ºi între ele, într-o matriþã coerentã, prin formarea
lactozã cristalinã, cum este, de exemplu, produsul Micro- de legãturi între excipienþi. Se folosesc sub formã de
tose, se pot utiliza chiar ºi în pulberile de prestratificare. soluþii viscoase sau sub formã de pulbere în toate straturile
Zahãrul invertit se prezintã sub formã de amestecuri de acoperire, fãcând parte din soluþiile de acoperire ºi/sau
caracterizate prin proprietãþile lor amorfe în stare uscatã din pulberile de acoperire. Când se folosesc sub formã de
ºi prin solubilitatea mare în apã. Nu se utilizeazã singure pulberi, aglutinanþii trebuie sã fie foarte fin pulverizaþi.
ca material de acoperire, ci se adaugã în siropurile de Exemple de aglutinanþi: agar-agar, carboximetilamidon,
prestratificare, în cantitãþi de pânã la 50%. eteri de celulozã, dextrine, gelatinã, gumã arabicã, alcool
Zaharurile de amidon sunt hidrolizate de amidon, cu polivinilic (APV), polivinilpirolidona (PVP), alginat de
diferite proporþii de oligozaharide. Au proprietãþi ºi sodiu, diferite tipuri de amidon.
utilizãri asemãnãtoare zahãrului invertit. Lubrifianþii favorizeazã procesele de acoperire prin creº-
cu structurã de polioli: terea mobilitãþii nucleelor datoritã reducerii frecãrii dintre
Maltitolul (4-O-a-glucopiranozil-D-glucitol) are o nucleele individuale (agenþi glisanþi sau agenþi de alu-
solubilitate în apã de 77% la 20 °C, 92% la 50 °C ºi necare) ºi, de asemenea, previn formarea pulberii în fazele
103% la 60 °C. Viscozitatea soluþiilor de maltitol este de uscare (agenþi antiaderenþi). Exemple: talc, stearat de
apropiatã de aceea a soluþiilor de zahãr, având astfel un magneziu etc.
comportament asemãnãtor la distribuirea în patul de Coloranþii servesc la realizarea culorii straturilor finale
acoperire. Avantajele care îl evidenþiazã sunt: puterea de acoperire, având scop de protejare a nucleului faþã de
de îndulcire asemãnãtoare cu a zahãrului (95% faþã de luminã sau doar un efect estetic (vezi pct. 6.2.3.).
zahãr), hidrolizeazã în proporþie de 50% în stomac, Aromatizanþii se adaugã pentru îmbunãtãþirea accepta-
producând nivele de insulinã mai scãzute decât în cazul bilitãþii produsului, în special, în cazul celor destinate
zahãrului, nu este cariogen ºi nu este laxativ. Încorporat suptului sau mestecãrii.
în înveliº, maltitolul conferã o culoare albã, plãcutã, Agenþii de netezire se adaugã în anumite etape ale pro-
având o putere de acoperire ºi de dispersie a luminii cesului tehnologic, având rolul de a uniformiza suprafeþele
suficientã, înveliºurile cu maltitol fiind astfel mai puþin straturilor de acoperire aplicate prin efecte de lubrifiere,
voluminoase faþã de înveliºurile realizate cu zahãr. Se aglutinare, abraziune. De exemplu: combinaþia de sirop
poate aplica sub formã de pulbere cristalinã (Maltisorb) ºi gumã arabicã, des utilizatã în procesele de netezire pe
sau sub formã de sirop. cale umedã, în prezenþa unui aglutinant.
Manitolul are o solubilitate scãzutã în apã, asemãnãtoare Agenþii de lustruire se folosesc în fazele finale de aco-
lactozei, ºi nu poate fi folosit singur ca bazã de sirop. perire, având rolul de a mãri reflexia luminii, intensificând
570 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
strãlucirea ºi culoarea suprafeþei finale; se aplicã pe supra- proprietãþi care sã confere o bunã biodisponibi-
feþele netede ale produselor acoperite sau se încorporeazã litate (solubilitate în toate condiþiile de pH din tractul
împreunã cu agenþii de netezire. Exemple: amestecurile gastrointestinal sau solubilitate numai la anumite valori
de ceruri (cearã de albine, cearã carnauba, parafinã solidã), de pH);
care se aplicã fie în formã de pulberi, fie sub formã de stabilitate în prezenþa cãldurii, luminii, umiditãþii,
dispersii în diferiþi solvenþi organici. aerului ºi a substratului pe care îl acoperã, cu pãstrarea
Stabilizanþii se folosesc în cazul dispersiilor, ca agenþi proprietãþilor pe toatã perioada de stocare a produsului.
de suspendare sau agenþi de emulsionare, având rolul de a Nici un produs disponibil comercial nu îndeplineºte
preveni separarea fazelor în cursul aplicãrii de dispersii toate aceste condiþii ale unui material ideal de acoperire,
lichide în procesele acoperirii. motiv pentru care se formuleazã o compoziþie lichidã de
acoperire care sã îndeplineascã anumite proprietãþi (visco-
6.2.2. Materiale utilizate la acoperirea cu film zitate acceptabilã pentru tehnicile de acoperire existente,
În funcþie de rolul pe care îl îndeplinesc în înveliº, substan- evaporare rapidã a solventului, valori scãzute ale tempera-
þele auxiliare utilizate la acoperirea cu înveliºuri filmate turii necesare formãrii filmului etc.).
sunt de douã categorii: materiale necesare formãrii Polimerii utilizaþi în tehnicile de acoperire sunt dis-
filmului (agenþi formatori de film, solvenþi, plastifianþi) ºi ponibili, în general, sub formã de pulberi solide carac-
alþi adjuvanþi ºi aditivi (lubrifianþi, opacifianþi, coloranþi, terizate prin: gradul de polimerizare, exprimat prin masa
aromatizanþi, stabilizanþi, agenþi dispersanþi). relativã (Mr); proprietãþile de solubilitate; capacitatea
viscozifiantã într-un anumit solvent, exprimatã prin gradul
6.2.2.1. Agenþi formatori de film
de viscozitate.
Agenþii formatori de film sunt, în general, substanþe
Din punct de vedere structural, cei mai preferaþi polimeri
polimerice care dispersate într-un solvent potrivit ºi aplicate
pentru acoperire se pot împãrþi în douã clase: derivaþi de
în mod corespunzãtor pe suprafaþa nucleului de acoperit,
celulozã (semisintetici) ºi derivaþi de acid metacrilic
formeazã dupã evaporarea solventului o peliculã aderentã
(sintetici) prezentaþi în tabelul 2 ºi tabelul 3.
la nucleu, denumitã ºi film. Acesta are rol de acoperire ºi
prezintã proprietãþi caracteristice: elasticitate, rezistenþã, Tabelul 2. Polimeri de acoperire derivaþi de celulozã
aderenþã, capacitate de eliberare a substanþei active din
nucleu (prin dezagregarea ºi dizolvarea filmului sau prin H OR CH2OR
permeabilizarea filmului în mediu apos). O
Cei mai mulþi polimeri utilizaþi la obþinerea înveliºurilor O H H
H
filmate sunt de naturã amorfã. O caracteristicã a acestor OR H
OR H
polimeri este aceea cã, la o anumitã temperaturã, sistemul H
O H
macromolecular manifestã proprietãþi caracteristice mate- H O n
solubile în apã independent de pH. Se utilizeazã în com- PVP este disponibilã în patru grade de viscozitate, dintre
binaþie cu alþi polimeri, întrucât singur creeazã filme prea care cea mai utilizatã în scopuri farmaceutice este sortul
adezive. Se aplicã sub formã de soluþii sau dispersii apoase. K30. Fiind higroscopicã, nu poate fi folositã singurã ca
Produse comerciale: Klucel (Aqualon) în mai multe formator de film. De regulã, se foloseºte ca aditiv cu rol
variante, dintre care se recomandã sorturile EF ºi LF; Nisso de stabilizator de pigment ºi de îmbogãþire a luciului. Este
(Nippon Soda). solubilã într-o gamã largã de solvenþi organici, în apã ºi în
fluidele gastrointestinale. PVP intrã în compoziþia filmelor
Hidroxipropilmetilceluloza HPMC
Se mai numeºte ºi hipromelozã. Este un propilengli- solubile în apã (atât la pH acid, cât ºi la pH bazic) ºi poate
coleter de celulozã solubil în apã independent de pH, care fi reticulatã ºi utilizatã în asociere cu alþi polimeri pentru
aproape cã îndeplineºte toate condiþiile cerute pentru un a da filme cu proprietãþi enterosolubile. Se poate utiliza ºi
formator de film de acoperire ideal. Particularitatea care o pentru a îmbunãtãþi dispersia coloranþilor în soluþiile de
distinge de ceilalþi polimeri este viscozitatea soluþiilor acoperire, obþinându-se astfel filme mai uniform colorate.
apose cu o concentraþie de 2%. Tipul cu viscozitatea Polietilenglicolii PEG
50 mPa·s este folosit, de regulã, la obþinerea soluþiilor de Sunt substanþe solubile în apã ºi higroscopice, motiv
învelire în concentraþie de 2-4%, iar tipurile cu viscozitate pentru care se folosesc mai ales ca plastifianþi ºi mai puþin ca
micã, aproximativ 10-20 mPa·s, sunt utilizate în concen- formatori de film. Sunt disponibile cu o largã varietate de
traþie de 5-10%. Motivele pentru care HPMC este prefe- greutãþi moleculare. Sorturile cu masã molecularã micã
ratã ca formator de film de acoperire sunt: caracteristicile (200-600) sunt lichide la temperatura camerei ºi sunt utili-
de solubilitate ale polimerului în fluidele gastrointestinale zate ca plastifianþi pentru soluþiile filmelor de acoperire
ºi în sistemele de solvenþi organici ºi apoºi; neinterferenþa (10-20% faþã de formatorul de film). Sorturile cu masã
cu dezagregarea ºi cu disponibilitatea substanþei active; molecularã mare (900-8,000) sunt albe, solide, cu un aspect
flexibilitatea ºi rezistenþa la lovire; absenþa gustului sau ceros la temperatura camerei, ºi sunt utilizate, în combinaþie
mirosului; stabilitatea în prezenþa cãldurii, luminii, cu alþi polimeri, pentru a modifica proprietãþile filmului.
aerului sau umiditãþii; capacitatea de a încorpora coloranþi De exemplu, combinaþiile de PEG-uri solide cu acetoftalat
ºi alþi aditivi în film fãrã dificultate. Se recomandã pentru de celulozã (CAP) dau filme solubile în fluidele gastrice.
obþinerea de filme solubile în apã sau în mediu acid.
Produse comerciale: polimeri solubili în apã numai la pH < 5,0:
Methocel Premium Hipromelosum (Dow Chemical), cu Se folosesc pentru obþinerea de filme solubile în mediul
diferite grade de substituþie cu grupãri metoxi- ºi hidroxi- acid al stomacului, înveliºurile având rol de protecþie sau
propoxi (ME, MF ºi MK), factor care influenþeazã solu- de mascare a unor proprietãþi neplãcute ale nucleului.
bilitatea în solvenþi organici, gradul de hidratare ºi tem- Copolimeri de aminoalchilmetacrilaþi
peratura de formare a filmului; fiecare tip se prezintã Sub denumirea genericã de Eudragit E, se comercia-
într-o gamã de viscozitãþi (ex. MK 100, 4.000, 15.000, lizeazã copolimerii de butil metacrilat-dietilamino-
10.000 mPa·s); se aplicã sub formã de soluþii apoase etilmetacrilat-metilmetacrilat (1:2:1). Aceºti polimeri
sau organice. sunt cunoscuþi ca polimeri gastrosolubili, de mascare a
Pharmacoat (Shin-Etsu Chemical), disponibilã în mai gustului, care nu se dizolvã în salivã, ci numai se umflã,
multe tipuri (normal, granular, alb), cu diferite grade de dizolvându-se doar în mediul acid al stomacului. Sunt
viscozitate; se recomandã aplicarea sub formã de dis- solubili în solvenþi organici, iar în apã se dizolvã la pH < 5
persii apoase la care trebuie sã se adauge plastifianþi, cu formare de sãruri, la pH >5 devenind expandabili ºi
opacifianþi etc. permeabili.
HPMC este comercializatã ºi sub formã de produs gata Produse comerciale:
de utilizat pentru acoperirea cu film, amestecuri care Eudragit E 100 / granule;
conþin toþi excipienþii necesari formãrii înveliºului filmat. Eudragit E 12,5 soluþie organicã 12,5% în alcool
Metilhidroxietilceluloza MHEC izopropilic/acetonã 60:40.
Datoritã similaritãþii structurale cu HPMC, este de aºteptat Pentru aplicare, Eudragit E se dilueazã sau se dizolvã
sã prezinte proprietãþi similare, dar pentru cã este solubilã pânã la 4-10%. Nu necesitã plastifianþi, dar necesitã
doar în puþini solvenþi organici, nu se utilizeazã atât de agenþi glisanþi (talc sau stearat de magneziu).
frecvent ca ºi HPMC. Este disponibilã într-o mare polimeri solubili în apã numai la pH > 5,0:
varietate de grade de viscozitate. Se folosesc la obþinerea înveliºurilor destinate a fi gastro-
rezistente ºi enterosolubile, eliberând substanþa medica-
Carboximetilceluloza sodicã CMC-Na mentoasã în mediul alcalin intestinal.
Este sarea de sodiu a carboximetileterului celulozei, Acetoftalatul de celulozã AFC, CAP
uºor de dispersat în apã, formând soluþii coloidale, dar
Este un ester parþial al celulozei, cu un conþinut de
este insolubilã în majoritatea solvenþilor organici, motiv
17-23% grupãri acetil ºi 30-40% grupãri ftalat. Este
pentru care nu se alege pentru acoperiri cu solvenþi organici.
solubil în amestecuri de solvenþi organici (acetonã-alcool
Se foloseºte la obþinerea filmelor solubile în apã ºi în mediu
etilic 1:1, acetat de etil-alcool izopropilic 1:1, acetonã-
acid. Este disponibilã în patru grade de viscozitate:
-clorurã de metilen 1:3). Este insolubil în apã, se dilueazã
scãzutã, medie, înaltã ºi foarte înaltã.
cu soluþii acide, dar este solubil în soluþii-tampon cu pH>
Polivinilpirolidona (povidona) PVP 6,0. Faþã de alþi polimeri enterosolubili, CAP prezintã
Este un polimer sintetic constituit din grupãri liniare de anumite dezavantaje, ºi anume: se dizolvã numai la pH>6
1-vinil-2 pirolidonã. Gradul de polimerizare poate fi variabil. ºi deci este posibilã întârzierea absorbþiei substanþei active;
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 573
este higroscopic ºi relativ permeabil la umiditate ºi fluidele Produse: HPMCAS Aqoat (acetosuccinat de hipromelozã
gastrice; este susceptibil la hidroliza grupãrilor esterice, Shin Etsu) pulbere micronizatã, cu douã tipuri: F (pentru
fenomen care are drept rezultat schimbarea proprietãþilor aplicare sub formã de dispersii apoase) ºi G (pentru apli-
filmului; din cauza Tg înalte (»175 °C), CAP necesit\ care sub formã de soluþii organice), fiecare din acestea în
adãugarea de 5-30% triacetat de glicerol, esteri ftalici sau trei variante de solubilitate (AS-L, solubil la pH >5,5;
esteri citrici pentru a putea fi folosit în formulele de AS-M, solubil la pH >6,0; AS-H, solubil la pH >6,8).
acoperire. Filmele de CAP sunt friabile ºi sunt formulate, Dispersiile apoase pot fi preparate dispersând, mai întâi,
în mod obiºnuit, cu materiale formatoare de film hidrofobe plastifiantul (trietilacetat) în apã în concentraþie de 15-30%
sau cu adjuvanþi pentru a obþine o acoperire enterosolubilã faþã de polimeri. Dupã aceea, se adaugã pulberea de
mai bunã. polimer, astfel încât sã se obþinã o dispersie 10%, care
CAP este disponibil sub formã de pulbere sau sub formã poate fi apoi stabilizatã prin adaosul de hidroxipropil-
de pelete (Eastman). Poate fi folosit sub formã de soluþii celulozã (HPC). Formulãrile pot conþine talc ºi un agent
în solvenþi organici sau sub formã de pulbere redispersa- antispumant (sorbitan sesquioleat).
bilã, care în contact cu apa reformeazã latexul (emulsia) Este disponibilã ºi o variantã de pulbere redisperabilã
din care s-a obþinut pulberea. Pentru a conferi rezistenþã care se aplicã uscat, simultan cu pulverizarea soluþiei care
la fluidele gastrice, este necesar un film cu 5-9% CAP conþine plastifiant.
substanþã solidã faþã de greutatea nucleului.
Copolimeri ai acidului metacrilic
Ftalatul de hidroxipropilmetilcelulozã HPMCP Copolimerii acidului metacrilic au grupãrile carboxil
Este disponibil în diferite grade de substituþie, care deter-
libere ºi se folosesc pentru acoperirea cu înveliºuri gastro-
minã valoarea pH-ului la care se dizolvã. Pentru scopuri
rezistente, fiind solubili la pH > 5,5 ºi insolubili în acizi
farmaceutice de acoperire, poate fi dizolvat în diferite cetone,
diluaþi. Aceºti polimeri sunt solubili în alcool izopropilic,
esteri ºi amestecuri de alcooli inferiori cu hidrocarburi
acetonã, alcool etilic ºi alcool metilic. Se comercializeazã
clorurate sau acetonã ºi apã (de exemplu: acetonã/apã
sub denumirea genericã de Eudragit. Aceºti polimeri sunt
95:5). Aceºti polimeri sunt mai stabili în comparaþie cu
disponibili în trei variante, corespunzãtoare tipurilor A,
CAP, datoritã absenþei grupelor acetil labile ºi se dizolvã
B, C descrise în USP/NF la monografia Methacrylic
la un pH de 5-5,5, mai scãzut decât pH-ul de dizolvare al
CAP sau al copolimerilor acrilici. Copolymers:
Se utilizeazã pentru acoperiri enterosolubile un film Eudragit L copolimer de acid metacrilic/metil-
suficient de rezistent la fluidele gastrice necesitând un metacrilat 1:1 (tipul A, AM-MMA 1:1), solubil la
conþinut de 4-5% HPMCP solid faþã de greutatea nucleu- pH > 6; produse: Eudragit L 100 (pulbere uscatã, pentru
lui ºi 30% plastifianþi (triacetin, trietil citrat). aplicare în soluþii organice), L 12,5 (soluþie 12,5% în
Shin-Etsu Chemical comercializeazã mai multe tipuri izopropanol), L 30D (dispersie apoasã 30%);
de HPMCP pentru acoperire enterosolubilã: Eudragit S 100 copolimer de acid metacrilic/
tipurile 50, 55, ºi 55S (cunoscute ºi ca HP-50, HP-55 ºi metilmetacrilat 1:2 (tipul B, AM-MMA 1:2), solubil
HP-55S); pentru acoperire entericã obiºnuitã se reco- la pH >7; produse: Eudragit S 100 (pulbere uscatã,
mandã HP-55, în timp ce HP-50 ºi HP-55S sunt reco- pentru aplicare în soluþii organice), S 12,5 (soluþie
mandate pentru situaþii speciale; aceºti polimeri se pot 12,5% în izopropanol);
aplica sub formã de soluþii organice sau latexuri apoase; Eudragit L 100-55 copolimer de acid metacrilic/acrilat
HP-55F este o pulbere micronizatã de HPMCP cu par- de etil 1:1 (tipul C, AM-AE 1:1), solubil la pH > 5,5;
ticule de aproximativ 20 mm, special recomandatã pentru produse: L 100-55 (pulbere redispersabilã), L 30D-55
procesele de termogelatinizare. (dispersie apoasã).
Pulberile redispersabile în apã necesitã la reconstituirea
Carboximetiletilceluloza CMEC latexului o neutralizare parþialã, prin adaos de soluþie
Este un eter de celulozã cu un conþinut de 9-15% grupãri alcalinã.
carboximetil ºi 32-43% grupãri etoxi. Se dizolvã în alcool Polimerii acidului metacrilic se mai comercializeazã ºi
etilic 60%, alcool izopropilic 70%, acetonã, diclormetan/ sub denumirea de:
alcool etilic (1:1); este solubilã în soluþii tampon cu pH Kollicoat MAE (BASF Aktiengellschaft) conþine tipul
> 5, dependent de gradul de substituþie.
C (AM-AE 1:1), cu douã variante de prezentare sub
Polimerul se poate aplica sub formã de soluþii organice
formã de dispersii apoase 30% (MAE 30 D-stabilizatã
sau dispersii apoase, cu adaos de plastifianþi. Filmele de
cu 1,4% laurilsulfat de sodiu; MAE DP-stabilizatã cu
CMEC sunt solubile la pH > 5, nu sunt susceptibile la
0,7% laurilsulfat de sodiu ºi 2,3% polisorbat 80).
hidrolizã, ca urmare au o bunã stabilitate la conservare.
Eastacryl 30D (Eastman Chemical) conþine tipul C
Produse: Duodcell (Freund Ind. Co. Ltd.), pulbere
(AM-AE 1:1), dispersie apoasã 30% stabilizatã cu
finã, redispersbilã în apã, pentru înveliºuri enterosolubile.
laurilsulfat de sodiu ºi polisorbat 80 care se poate aplica
Aplicarea de 3-4% CMEC faþã de greutatea nucleului este
sub formã apoasã sau sub formã de soluþii apoase/
suficientã pentru a conferi rezistenþã la fluidele gastrice.
solvenþi organici.
Acetosuccinatul de hidroxipropilmetilcelulozã HPMCAS
Este un polimer disponibil în mai multe sorturi în care La aplicare, pentru formare de filme, aceºti polimeri nece-
variazã conþinutul de acid succinic, rezultând astfel modi- sitã adaosul de plastifianþi, de exemplu: 10-25% esteri de
ficãri de solubilitate. Toate sunt insolubile în mediu acid, acid citric, PEG 6000 sau ftalat de dibutil. Pentru a avea o
dar solubile la pH alcalin, fiind utilizate pentru acoperiri rezistenþã gastricã bunã, se aplicã filme cu un conþinut
gastrorezistente. polimeric de 3-5% faþã de greutatea nucleului.
574 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Dependent de solubilitatea lor, formatorii de film se pot Din punctul de vedere al rolului pe care îl îndeplinesc,
dizolva în apã, solvenþi organici sau în amestecul lor. solvenþii se pot împãrþi în trei categorii:
Majoritatea solvenþilor utilizaþi aparþin uneia dintre urmã- solvenþi activi conþin grupãri care participã, în mod
toarele clase: alcooli, cetone, esteri, hidrocarburi clorurate, efectiv, la dispersarea ºi dizolvarea polimerului;
apã. Cei mai utilizaþi solvenþi, singuri sau asociaþi, sunt: solvenþi latenþi conþin grupãri dispersante, dar singuri
apa, alcoolul etilic, alcoolul metilic, alcoolul izopropilic, nu sunt capabili sã disperseze ºi sã dizolve polimerul, ei
cloroformul, acetonã, metilcetonã, clorurã de metilen ºi putând fi activaþi prin adaosul unui solvent activ sau al
clorurã de etilen. unui nonsolvent;
Din considerente de protecþie a mediului ºi de econo- diluanþi lichide cu puncte de fierbere scãzute care se
mizare a procesului tehnologic, apa este solventul de primã adaugã pentru a reduce viscozitatea soluþiei, [i de a fi
alegere. Dispersiile apoase au avantajul cã pot fi pulveri- mai uºor de procesat.
zate, chiar dacã au concentraþii mari de substanþe solide, Astfel se explicã motivul pentru care, de multe ori, este
atât timp cât viscozitatea este independentã de masa mole- necesarã utilizarea amestecurilor de solvenþi, ceea ce implicã
cularã a polimerului sau atât timp cât soluþiile au viscozitãþi o selectare prealabilã a solvenþilor ºi stabilirea raporturilor
situate în limite acceptabile. Dezavantajul apei, ºi anume optime de amestecare. Pentru atingerea condiþiilor optime
temperatura ei mai mare de evaporare, faþã de cea a sol- de formulare, trebuie luate în considerare ºi schimburile
venþilor organici, poate fi astfel compensat, dar pe de altã ce pot sã aparã în timpul procesului de aplicare a mate-
parte, dispersiile apoase ridicã probleme de stabilitate. rialului de acoperire pe substrat. Este necesar sã se aleagã
Sunt însã ºi polimeri care nu pot fi aplicaþi sub formã de un sistem în care toate componentele amestecului sã fie
dispersii apoase sau sunt cazuri de nuclee care necesitã o buni solvenþi pentru polimeri, întrucât echilibrul termo-
izolare prealabilã cu un film protector faþã de umiditate. dinamic solvent-polimer se modificã pe mãsurã ce evapo-
În astfel de cazuri, este obligatorie aplicarea soluþiilor rarea înainteazã. Dacã polimerul este solubil numai într-un
organice. Utilizarea sistemelor de acoperire cu solvenþi component mai volatil, polimerul poate fi precipitat înainte
organici este în continuã scãdere, din cauza unor dezavantaje ca filmul sã se formeze sau solubilitatea polimerului în
majore ale acestora, cum ar fi: costuri suplimentare pentru solventul rãmas poate fi ineficientã în a forma un film
eliminarea aerului sau recuperarea solvenþilor (din motive coeziv. În astfel de situaþii, este esenþialã utilizarea ameste-
de protecþie a mediului); necesitatea eliminãrii solvenþilor curilor azeotrope de solvenþi, a cãror compoziþie nu se
reziduali din produsul filmat; costuri legate de protecþia schimbã în timpul evaporãrii.
contra pericolului de explozie, protecþia personalului Producãtorii de polimeri sau de sisteme de acoperire
lucrativ faþã de efectul toxic al solvenþilor; costurile ridicate faciliteazã mult etapa de formulare prin indicarea anumitor
ale solvenþilor organici; condiþii speciale de pãstrare ale proprietãþi specifice, recomandând, de regulã, ºi solventul
cantitãþilor mari de solvenþi inflamabili; respectarea sau sistemele de solvenþi cele mai potrivite.
prevederilor legale suplimentare referitoare la solvenþii 6.2.2.3. Plastifianþi
organici. Este însã puþin probabil ca solvenþii organici sã Plastifianþii sunt consideraþi aditivi în formula filmului,
fie complet eliminaþi din tehnologiile de filmare. având rolul de a îmbunãtãþi anumite proprietãþi ale peliculei.
576 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Prezenþa moleculelor de plastifiant interpuse între moleculele Alegerea tipului de plastifiant ºi proporþia care se adaugã
polimerilor determinã reducerea interacþiunilor dintre acestea se raporteazã la polimer ºi se are în vedere: viscozitatea
din urmã, având loc astfel o scãdere a tensiunii interne din plastifiantului ºi influenþa lui în soluþia de acoperire;
film. Acest efect se manifestã prin scãderea modulului elastic, efectele lui asupra permeabilitãþii, viscozitãþii, flexibili-
creºterea capacitãþii de întindere a filmului, scãderea ten- tãþii, solubilitãþii ºi gustului filmului; compatibilitatea cu
siunii de forfecare ºi scãderea temperaturii de trecere a poli- ceilalþi componenþi din formula de acoperire; stabilitatea
merului din starea amorfã în starea vitroasã (Tg), respectiv filmului ºi a înveliºului final obþinut, atât la prepararea
trecerea polimerilor reticulaþi într-o formã de tip cauciuc. produsului, cât ºi în decursul stocãrii lui.
Aceste modificãri care altereazã structura filmului sunt Pentru acoperiri în mediu apos, se utilizeazã, de regulã,
favorabile fie procesului tehnologic, de exemplu, prin scãderea plastifianþi hidrosolubili (de exemplu: polietilenglicol,
temperaturii necesare de procesare, fie îmbunãtãþesc anumite propilenglicol), iar pentru acoperiri în soluþii organice, se
proprietãþi ale filmului format: creºterea flexibilitãþii, preferã plastifianþi hidrofobi (de exemplu: ulei de ricin,
scãderea riscului crãpãrii filmului, facilitarea distribuþiei span-uri).
pe substrat prin creºterea adeziunii, modificarea permeabili- Concentraþia necesarã de plastifiant depinde de mulþi
tãþii filmului, prin facilitarea difuziunii substanþelor prin film. factori, printre care se numãrã ºi: structura chimicã a
Plastifianþii pot fi introduºi în structura polimerului prin polimerului, metoda de aplicare, tipul ºi concentraþia
douã tehnici: celorlalþi componenþi prezenþi în sistem. Chiar ºi
tehnica plastifierii interne care se referã la modificarea schimbarea vitezei de uscare sau utilizarea de temperaturi
chimicã a polimerului, prin substituirea unor grupãri înalte pot schimba efectul plastifiantului. Optimizarea
din lanþul polimeric cu molecule de plastifiant. Pro- concentraþiei de plastifiant trebuie sã se bazeze pe prezenþa
prietãþile formatorului de film pot fi astfel controlate celorlalþi aditivi, ºtiut fiind cã cei mai mulþi formatori de
prin modificarea gradului de substituþie, tipul de substi- film tolereazã numai o anumitã încãrcãturã cu aditivi;
tuþie ºi lungimea lanþului moleculelor de plastifiant peste aceastã limitã, proprietãþile filmului fiind afectate în
introduse (de exemplu: obþinerea copolimerilor utilizaþi mod negativ. Nivelurile recomandate de plastifianþi
ca formatori de film); exprimate faþã de polimerul de plastifiat, se pot încadra
tehnica plastifierii externe prin adãugarea plasti- între 1-50% din greutatea formatorului de film. De
fianþilor ca aditivi în formula soluþiei de acoperire pentru exemplu, CAP necesitã adãugarea de 5-30% triacetat de
a obþine efectul dorit asupra filmului. Un plastifiant glicerol, esteri ftalici sau esteri citrici, pentru a scade
extern poate fi un lichid nevolatil sau un alt polimer, temperatura Tg a polimerului care altfel este prea înaltã
care se adaugã formatorului principal de film ºi trebuie (aproximativ 175 °C); HPMCP necesitã adaos de 5-10%
dispersat cât mai omogen posibil în acesta. Plastifianþii dietilftalat sau triacetinã pentru flexibilizarea filmului;
sunt, de obicei, lichide cu puncte de fierbere ridicate ºi HPMCAS necesitã 15-30% plastifiant triacetilacetat, care
greutate molecularã micã. se stabilizeazã apoi prin adaos de HPC; Eudragit L
Alegerea plastifiantului depinde de capacitatea plasti- necesitã adaos de 10-25% esteri de acid citric, PEG 6000
fiantului de a solvata polimerul ºi de a schimba interacþiunile sau ftalat de dibutil pentru flexibilizarea filmului. Este
polimer-polimer. Uneori, chiar ºi solvenþii utilizaþi pentru posibil ca atunci când se folosesc aplicaþii sub formã de
prepararea formulei de acoperire sau ceilalþi aditivi (colo- dispersii apoase, cantitatea de plastifiant necesarã sã fie
ranþi, antiaderenþi etc.) se pot comporta ca ºi plastifianþi. mai micã, întrucât ºi apa poate acþiona ca plastifiant (de
Plastifianþii utilizaþi în scopuri farmaceutice trebuie sã exemplu, dispersiile apoase de Eudragit L30 D-55 care
fie incolori, inodori, nevolatili, termostabili, stabili chimic, necesitã numai 10% plastifiant faþã de Eudragit-ul L 100
sã nu migreze în film ºi sã fie lipsiþi de toxicitate. Pentru sau Eudragit-ul S 100 care necesitã 30-50% plastifianþi).
ca un plastifiant sã fie eficient, el trebuie sã fie solubil în 6.2.2.4. Alþi adjuvanþi ºi aditivi
sistemul de solvenþi utilizat pentru dispersarea agentului Agenþii antiadezivi au rolul de a reduce adeziunea substan-
formator de film, iar plastifiantul ºi formatorul de film þelor de acoperire în timpul formãrii înveliºului filmat sau
trebuie sã fie cel puþin parþial solubili unul în celãlalt. de a preveni distrugerea peliculei proaspãt aplicate odatã
Plastifierea este necesarã, mai ales, în cazul utilizãrii cu separarea nucleelor acoperite lipite între ele. Având în
polimerilor sub formã de dispersie, pentru a fi siguri cã se vedere cã aceste fenomene pot compromite întregul lot
formeazã suficiente spaþii libere între macromoleculele fabricat, se recomandã adaosul de substanþe antiadezive,
polimerului care sã asigure formarea unui film continuu, cum ar fi: talc, stearat de calciu, stearat de magneziu, Syloid
la temperatura normalã de procesare. (acid silicic amorf micronizat), aerosil, caolin. Aceste
Plastifianþii mai des utilizaþi pentru acoperirea prin substanþe pot fi introduse în formula de preparare a
filmare pot fi clasificaþi dupã structura lor astfel: înveliºului sau pot fi aplicate direct în camera de acoperire.
polioli: glicerol, propilenglicol, polietilenglicoli (PEG Coloranþii se adaugã în ultimele porþiuni de material de
200-400), copolimeri de polioxietilenã polioxipropilenã; acoperire aplicat, cu rol de protecþie sau cu rol cosmetic.
esteri organici: esteri ai acidului ftalic (dietil, dibutil, Necesitã uneori ºi antioxidanþi cu rol în fixarea culorii
dimetil, dioctil, etilftaloil ºi butilftaloil etilenglicolat); (vezi pct. 6.2.3).
sebacat de dibutil; esteri citraþi (trietil, acetiltrietil, Aromatizanþii sunt uneori necesari, cu toate cã în
acetiltributil); triacetina; esteri tartrici (dibutiltartrat); majoritatea cazurilor, înveliºurile aplicate mascheazã
lipide (glicerolesteri): ulei de ricin, ulei de susan, mono- suficient de bine mirosurile neplãcute. Se folosesc în cazul
gliceride acetilate, ulei de cocos fracþionat, gliceroldiacetat, în care înveliºurile filmate nu pot sã acopere un gust sau
gliceroltriacetat; un miros foarte intens al nucleului, când înveliºul filmat
agenþi tensioactivi: polisorbaþi, esteri de sorbitan. are un gust propriu sau pentru a provoca o atitudine favorabilã
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 577
faþã de produs. Trebuie avut însã în vedere cã aromatizanþii Sepifilm (Seppic) mai multe variante de pulberi
sunt volatili, instabili ºi pot migra în structura filmului. granulare care conþin HPMC ºi HPC ca ºi formatori
Ca urmare, ei trebuie testaþi sã fie solubili ºi compatibili de film, celulozã microcristalinã, zaharuri (lianþi),
cu ceilalþi componenþi. Ei pot acþiona ºi ca plastifianþi ai PEG sau stearat de PEG (plastifianþi), coloranþi; se
polimerilor în cazul înveliºurilor filmate sau pot afecta recomandã a se folosi sub formã de dispersii apoase;
solubilitatea ºi cedarea substanþei din produs. Adaosul lor cu CAP:
este mai puþin important în medicamentele destinate înghi- Aquateric (FMC Corporation) pulbere granularã
þirii, dar este important în cazul celor destinate mestecãrii care conþine CAP ºi se disperseazã în apã formând
sau suptului. Mai frecvent utilizaþi sunt: esenþele de pseudolatex (dispersie finã de particule polimerice
fructe, uleiurile volatile, salicilatul de metil, vanilia, cacao, solide sau semisolide de acetoftalat de celulozã cu
ciocolata. mãrime de aproximativ 0,2 mm); mai conþine copoli-
Agenþii dispersanþi se adaugã suspensiilor sau emulsiilor meri de oxid de propilen (emulgatori), acetil gliceride
reconstituite pentru a preveni sedimentarea fazei dispersate (stabilizanþi) ºi se aplicã prin aerosolizare;
în timpul procesului tehnologic. De exemplu: nonoxinol cu PVAP:
100, Kollidon 25, Tween 80, Span-uri. Agenþii tensioactivi pulberi comercializate sub diferite denumiri, în funcþie
pot acþiona ºi ca agenþi antispumanþi, fiind indicaþi pentru a de producãtor, de exemplu: Coateric, Sureteric, Opadry
reduce formarea de spumã la agitarea dispersiilor, evit^ndu-se (Aqueous) Enteric; acestea conþin toþi constituenþii
astfel apariþia de defecte ale filmului prin înglobarea aerului formulei gata amestecaþi: PVAP (formator de film),
în film. De asemenea, soluþiile alcaline (soluþie de hidroxid plastifianþi, agenþi antiaderenþi, coloranþi; formula de
de amoniu 30%), adãugate pentru neutralizarea parþialã, aplicare necesitã timp scurt pentru a fi reconstituitã
la redispersarea în apã a pulberilor polimerilor greu solu- prin adãugare în apã (15%) sau în solvenþi organici
bili în apã, pot fi considerate stabilizanþi. (5%); la prepararea dispersiilor apoase, trebuie adãu-
Agenþii antimicrobieni sunt necesari pentru protecþia gatã ºi o micã cantitate de soluþie de hidroxid de
dispersiilor apoase. amoniu, pentru a obþine o neutralizare parþialã ce
6.2.2.5. Produse comerciale gata de utilizat favorizeazã dispersarea;
Formulãrile pentru acoperirea prin filmare sunt foarte pulbere de PVAP-T, cu un conþinut de 10% dioxid de
diferite, întrucât acestea depind, în foarte mare mãsurã, titan, care sporeºte capacitatea de acoperire a poli-
de polimerul formator de film utilizat. Din acest motiv, nu merului;
existã reguli stricte care sã fie aplicate. Majoritatea cu EC:
formulãrilor de acoperire dezvoltate pentru un anumit Aquacoat ECD 30 (FMC Corporation), pseudolatex
produs se bazeazã pe experienþa formulatorului ºi pe rezul- care conþine 30% substanþe uscate din care 85% EC,
tatele anterioare obþinute cu o anumitã formulare. Privite iar restul, alcool cetilic, laurilsulfat de sodiu ºi dimetil
în ansamblul lor, se poate aprecia doar cã formulele pentru polisiloxan; se recomandã ºi adaosul de 20-40%
filmare conþin, în general, 5-15% (g/g) substanþe solide dietilftalat, ca ºi plastifiant;
într-un vehicul adecvat, din care 60-70% sunt polimeri, Surelease (Colorcon, West Point, USA) este o disper-
6-7% plastifianþi ºi 20-30% coloranþi ºi alþi aditivi. sie apoasã de EC disponibilã într-o combinaþie care se
Având în vedere interesul crescut pentru acoperirile prin poate utiliza ca atare; mai conþine dibutilsebacat
filmare, producãtori experimentaþi au pus la punct produse (plastifiant), acid oleic/amoniac (stabilizator) ºi dioxid
numite gata de utilizat sau ready for use, produse care de siliciu coloidal.
reduc costurile acoperirii ºi economisesc mult din timpul
necesar pregãtirii unei anumite compoziþii formatoare de 6.2.3. Materiale utilizate la acoperirea
film. Astfel de produse se comercializeazã fie sub formã prin comprimare
de pulberi redispersabile, fie sub formã de dispersii lichide Excipienþii utilizaþi la acoperirea prin comprimare sunt
ce trebuie numai diluate înainte de utilizare, conþin toþi aceiaºi cu cei utilizaþi la prepararea comprimatelor: dez-
sau aproape toþi excipienþii ºi aditivii necesari pentru for- agreganþi, aglutinanþi, lubrifianþi, pulberi pentru com-
marea unui anumit film de acoperire, indicându-se chiar primare directã etc.
ºi anumite valori ale procesului tehnologic recomandate
pentru a obþine rezultate optime pentru un anumit tip de 6.2.4. Coloran]i
produs de acoperit.
Exemple de produse comerciale gata de utilizat: În mod obiºnuit, coloranþii sunt folosiþi pentru a îmbu-
cu HPMC: nãtãþi aspectul produsului ºi pentru a facilita identificarea
Opadray (Concolor Dow) pulbere redispersabilã lui, dar ei pot sã îmbunãtãþeascã ºi anumite proprietãþi ale
care conþine HPMC, propilenglicol, dietilftalat, dioxid înveliºului cum ar fi: stabilitatea la luminã ºi la umiditatea
de titan, lacuri de coloranþi, oxizi de fier etc.; aceastã atmosfericã. Coloranþii utilizaþi trebuie sã fie de uz farma-
pulbere se disperseazã în apã înainte de acoperire; ceutic ºi certificaþi de autoritãþile competente.
Instacoat (Ideal Cures) pulberi redispersabile care Un colorant este cu atât mai eficient, cu cât este mai
se pot aplica direct dupã dispersare într-un solvent capabil sã mascheze substratul la concentraþii cât mai mici,
potrivit; sunt disponibile în variantele: Aqua (se dis- reducându-se astfel riscul apariþiei defectelor fizice ºi
perseazã 10-15% în apã), Sol (se disperseazã 5% în costul total al procesului. Capacitatea de mascare a substra-
solvenþi organici) ºi Universal (se poate dispersa 15% tului mai este denumitã ºi capacitate opacizantã ºi este
în apã, 5% în solvenþi organici sau în diferite concen- influenþatã de: diferenþele dintre indicii de refracþie ai
traþii în sisteme hidroalcoolice); polimerului ºi ai pigmentului (influenþând astfel reflexia
578 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
luminii la interfaþa polimer/colorant), cantitatea ºi lungi- Coloranþii se aplicã, de regulã, sub formã lichidã (soluþie
mea de undã a radiaþiilor absorbite de coloranþi. sau suspensie), direct în formula de acoperire sau ca strat
La colorarea unui înveliº, sunt importante atât crearea suplimentar.
efectului vizual, cât ºi asigurarea obþinerii unui înveliº Utilizarea coloranþilor solubili în apã este incompatibilã
filmat cât mai uniform. Efectele vizuale ºi calitatea fil- cu sistemele bazate pe solvenþi organici, din cauza lipsei
melor obþinute sunt dependente de comportamentul de solubilitate în aceºti solvenþi. În astfel de cazuri, se
fizico-chimic al colorantului în filmul polimeric. impune utilizarea pigmenþilor, în special, a lacurilor cu
La colorarea înveliºurilor, trebuie sã se asigure: aluminiu. Deºi s-ar putea crede cã în formulãrile apoase
strãlucirea efect obþinut prin reflexia opticã a luminii. sunt preferaþi coloranþii solubili în apã, se considerã cã
Prin amestecarea de pigmenþi albi cu pigmenþi coloraþi, pigmenþii sunt mai potriviþi în astfel de formulãri deoa-
se pot obþine toate nuanþele de culoare, de exemplu, pig- rece:
menþii albi lumineazã culoarea ºi sporesc intensitatea ei; este puþin probabil sã interfereze cu biodisponibilitatea,
luciul este produs prin reflecþia luminii incidente pe aºa cum fac unii coloranþi solubili în apã;
suprafeþe netede. Cu cât este mai netedã suprafaþa, cu ajutã la reducerea permeabilitãþii înveliºului faþã de
atât mai mare este strãlucirea înveliºului; umiditate;
puterea tinctorialã (colorantã) se referã la masa colo- servesc ca agenþi de umplere pentru a creºte conþinutul
rantului (de exemplu: sirop sau soluþie de polimer) sau în substanþe solide a unei dispersii de acoperire, fãrã a
de înveliº uscat de colorant necesar pentru a obþine o afecta viscozitatea;
anumitã colorare sau acoperire. În cazul pigmenþilor, tind sã fie mult mai stabili la luminã.
puterea tinctorialã este direct proporþionalã cu mãrimea Coloranþii solubili sunt utilizaþi, în mod obiºnuit, în
particulelor. Mãrimea optimã a particulelor pentru lumina concentraþii mai mari decât pigmenþii. Înveliºurile trebuie
vizibilã este 0,2-0,35 mm. Astfel de particule fine pot fi sã fie subþiri, intensitatea culorii crescând odatã cu subþierea
obþinute numai prin micronizare. Capacitatea colorantã
stratului. Aceºti coloranþi sunt adãugaþi în formã dizolvatã
a coloranþilor solubili depinde numai de cantitatea lor;
în sirop, în proporþie mai micã de 1%. Dacã nu sunt
nuanþa ºi reproductibilitatea culorii dorite se combinã
absorbiþi în mod adecvat de substrat, ei pot migra în afarã
trei (roºu, galben, albastru) sau patru culori primare ºi
în timpul uscãrii. Acest fenomen poate fi evitat prin adaos
se pot obþine practic toate nuanþele de culoare. Acestea
de hidroxid de aluminiu care leagã sau fixeazã coloranþii.
trebuie alese dintre coloranþii autorizaþi.
Majoritatea coloranþilor solubili se dizolvã în soluþiile
fixarea culorii stabilitatea înveliºului colorat poate fi
hidroalcoolice sau în dispersiile apoase de polimeri.
afectatã de expunerea la luminã, la oxigenul atmosferic
ºi de interacþiunile dintre coloranþi ºi excipienþi. La Pigmenþii (coloranþi insolubili) trebuie dispersaþi cu
produsele condiþionate, ferit de luminã, coloranþii agenþi de dispersie potriviþi, separat de formatorii de film,
sintetici au suficientã stabilitate a culorii. Problema preferabil, utilizând o moarã cu bile sau un aparat Ultraturax
apare, mai ales, în cazul coloranþilor naturali. ºi numai apoi amestecaþi cu ceilalþi constituenþi. În sus-
pensia pigmentului, este necesar sã se adauge suplimentar
Coloranþii se pot clasifica în funcþie de mai multe criterii:
solubilitatea în apã: stabilizanþi, agenþi umectanþi (antiflotanþi) cum sunt: PVP,
solubili; Tween 60 sau 80 ºi PEG. Suspensiile dispersate prin pulve-
insolubili (pigmenþi); rizare necesitã, în general, sã fie agitate în timpul aplicãrii.
originea lor: Se recomandã utilizarea de pigmenþi cu particule cât mai
coloranþi sintetici: mici (sub 15 mm) pentru a obþine filme netede.
¡ solubili în apã: Lacurile sunt derivate din coloranþi prin precipitare cu
¡ lacuri de aluminiu; anumite substanþe. Lacurile au devenit coloranþii preferaþi
¡ alte tipuri de lacuri; pentru sistemele de acoperire cu zahãr sau film. Majoritatea
pigmenþi anorganici: dioxid de titan, oxizi de fier, lacurilor disponibile comercial conþin 10-30% pigment
sulfat de calciu, carbonat de calciu, talc; pur, iar unele lacuri, chiar 50%.
coloranþi naturali: riboflavinã, carmin, antociani, clo- Concentraþia coloranþilor în soluþiile de acoperire
rofilã, caroteni, flavonoide; depinde de nuanþa de culoare doritã, de tipul de colorant
modul de etalare a culorii: ºi de concentraþia opacifianþilor. Dacã se doreºte o nuanþã
substanþe colorante: efect colorant prin contact palã, poate fi adecvatã o concentraþie sub 0,01%. Pe de
direct; altã parte, dacã se doreºte o culoare închisã, poate fi necesarã
pigmenþi: substanþe care îºi dezvãluie efectul colorant o concentraþie peste 2%. Atunci când lacurile conþin puþin
când sunt fin dispersaþi; pot fi pigmenþi albi ºi pig- colorant, este necesarã, în general, o concentraþie mai
menþi coloraþi; mare în soluþie.
lacuri colorante: coloranþi insolubili în apã obþinuþi Existã o diversitate de produse care sunt disponibile
prin precipitare, ca urmare a formãrii de sãruri greu comercial ºi permit obþinerea formulãrii de acoperire, cu
solubile (Al, Cu), prin precipitare cu substanþe orga- un conþinut de coloranþi, fãrã echipamente suplimentare
nice (albumina) sau prin fixare la suprafaþã. de dispersare, de exemplu:
În ultimul timp, se utilizeazã din ce în ce mai mult Opalux concentrat colorant opacifiant pentru aco-
coloranþi neabsorbabili în sistemele biologice. Se obþin perirea cu zahãr;
prin ataºarea coloranþilor la polimeri care sunt prea mari Opaspray concentrat color opac pentru acoperirea cu
pentru a fi absorbiþi în tractul gastrointestinal sau sunt film;
rezistenþi la degradarea în tractul intestinal. Opadray concentrat complet pentru acoperirea cu film.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 579
Aplicarea stratului de colorant pe nucleu necesitã o aco- formulãrilor de acoperire (soluþii, suspensii) se poate realiza
perire prealabilã a acestuia. Pentru a preveni ca suprafaþa continuu ºi discontinuu, în porþiuni repetate. Procesul de
nucleului sã deranjeze acoperirea cu culoare, acesta acoperire discontinuu constã în trei faze:
trebuie întâi sã fie acoperit cu pigmenþi albi, în principal, aplicarea unei porþiuni din soluþia sau suspensia de aco-
dioxid de titan. Substratul nu va mai permite astfel difuzia perire;
ºi reflexia luminii. Dioxidul de titan realizeazã opacifierea asigurarea unei distribuþii uniforme a acesteia într-o
completã a unei suprafeþe la aproximativ 2 mg/cm2, iar etapã în care nu se realizeazã pulverizarea materialului
pentru suprafeþe mai dificile, sunt necesare 3-5 mg/cm2. de acoperire;
Excipienþi ca sulfatul de calciu, carbonatul de calciu, uscarea fiecãrei porþiuni distribuite uniform pe nuclee.
hidroxidul de aluminiu, talcul ºi zahãrul sub formã de Aceste trei faze sunt repetate pânã când se obþine
pudrã finã acþioneazã, de asemenea, ca ºi pigmenþi albi, acoperirea de grosime corespunzãtoare.
dar au putere de acoperire mult mai micã decât dioxidul
7.2.1.1. Amestecarea nucleelor
de titan. Puterea de acoperire a pigmenþilor creºte odatã
Amestecarea nucleelor este realizatã prin rostogolirea ºi
cu creºterea indicelui de refracþie.
cãderea patului de nuclee în tobele de acoperire sau prin
tehnica suspensiei în aer. Procesul de amestecare a nucleelor
7. Tehnologia de fabricare este foarte important ºi trebuie sã asigure obþinerea unei
acoperiri uniforme ºi netede, fãrã a se produce eroziunea
nucleelor. O miºcare favorabilã a patului de nuclee se asigurã
7.1. Spa]ii de produc]ie
cu tobele de acoperire care, dispuse pe un ax înclinat, com-
Fabricarea formelor farmaceutice solide dozate se reali- binã miºcarea de rostogolire pe axa orizontalã care are loc
zeazã în industrie, în spaþii special amenajate. Divizarea sub influenþa gravitaþiei, cu miºcarea de rotaþie pe axa
spaþiului în compartimente corespunzãtoare fiecãrei faze a verticalã, care are loc sub influenþa forþei centrifuge (fig. 5).
procesului tehnologic este specificã produsului care trebuie
acoperit. Se respectã compartimentarea ºi fluxul de material
ºi produs specifice pulberilor, granulelor, comprimatelor
ºi capsulelor, fiind necesar suplimentar un compartiment
pentru prepararea formulãrilor de acoperire ºi altul pentru
acoperirea propriu-zisã.
În zona I, apare o miºcare uºoarã a nucleelor fãrã a se miºcã ascendent (zona II.a). Ajuns în zona II.b, sub acþiunea
rostogoli. Aceastã zonã se numeºte zona moartã sau forþei gravitaþiei, superioarã forþei centrifuge, îºi înceteazã
zona de miºcare uºoarã. În zona II, nucleele sunt supuse miºcarea ascendentã ºi nucleele se rostogolesc. În zona
unei acþiuni de rostogolire ºi cãdere. Sub acþiunea forþei II.c, patul de nuclee dezvoltã energia sa cineticã maximã,
centrifuge, patul de nuclee este presat de pereþii tobei ºi se iar în zona II.d, miºcarea de rostogolire ºi coborâre a
580 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
c. Pulverizare tangen]ial\
(Tangential-Spray)
Fig. 10. Sisteme de aerosolizare la acoperirea în pat fluidizat (ANSEL H.C. 1995)
a. de sus; b. de jos; c. tangenþial
582 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Îmbunãtãþirea eficienþei de uscare ºi o economie de viteza de curgere sau cantitatea de aer uscat utilizat ca mediu
energie se poate realiza printr-o mai bunã utilizare a aerului de uscare, umiditatea lui relativã ºi presiunea vaporilor;
de uscare sau prin creºterea temperaturii ºi a transferului întinderea suprafeþelor destinate a fi uscate, respectiv
de masã. Tobele de acoperire convenþionale au fost îmbunã- grosimea stratului ºi mãrimea lotului.
tãþite prin alimentarea cu aer uscat prin tuburi de imersie O eficienþã mai mare de uscare ºi o economie substanþialã
sau lame de imersie, prin folosirea tobelor perforate sau a de energie se pot obþine prin îmbunãtãþirea fluxului de aer
sistemelor cu pat fluidizat. ºi creºterea suprafeþei supuse uscãrii.
În procesul de acoperire, aerul uscat transferã cãldura Procesele de uscare progresivã pot fi controlate prin
pe suprafeþele nucleelor, care apoi produc o oarecare mãsurãtori ºi observaþii ale temperaturii patului de nuclee
cantitate de umiditate superficialã ce se evaporã. Aerul ºi/sau ale conþinutului în umiditate a aerului eliminat.
uscat preia umiditatea, se amestecã cu vaporii formaþi ºi îi În cazul folosirii solvenþilor organici, la formularea
transportã spre exterior, suprafeþele nucleelor ºi aerul de lichidelor de acoperire, este important sã se evite emisia
uscare rãcindu-se în acest timp. Procesul de uscare constã de aer necorespunzãtor ºi poluarea cu ape reziduale. Aceste
în douã etape: inconveniente pot fi eliminate prin înlocuirea solvenþilor
transferul de cãldurã; organici ºi utilizarea unor soluþii sau dispersii apoase ale
transferul de masã/umiditate. polimerilor. Cu toate cã acestea din urmã sunt mai dificil
Transferul de cãldurã se referã la fluxul energiei termice de preparat ºi necesitã sisteme de uscare mai eficiente, au
între sisteme. În procesul de acoperire, are loc un contact câºtigat în importanþã.
bun între aerul cald de uscare ºi nucleele supuse uscãrii.
Mecanismul de uscare este prin convecþie ºi se desfãºoarã 7.2.2. Tobe conven]ionale
într-o manierã dinamicã. Toba de acoperire convenþionalã este alcãtuitã dintr-un
Eficienþa uscãrii, respectiv timpul de uscare, depind, în rezervor care poate avea diferite forme ºi care se roteºte
primul rând, de douã categorii de factori: pe un ax înclinat, asigurând o amestecare a patului de
nuclee (fig. 12, 13, 14).
Fig. 13. Diferite forme ale tobelor de acoperire convenþionale Fig. 14. Tipuri de tobe de acoperire convenþionale
(TICÓ GRAU J.R. 1993) (GYARMATY M. 1993)
584 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Tobele sunt confecþionate din oþel inoxidabil, pot pre- Tobe de acoperire convenþionale cu eficienþã de uscare
zenta diametre care variazã între 350 ºi 1.600 mm, au dife- îmbunãtãþitã
rite forme, sunt puse în miºcare de un motor electric cu o Toba PELLEGRINI (fig. 16) are o formã angularã, este
vitezã de 15-40 rpm, iar axa lor este înclinatã la aproxi- prevãzutã cu ºicane ºi se roteºte pe plan orizontal. Acest
mativ 45°. Tobele pot fi prevazute cu ºicane care facili- sistem montat pe role este preferat pentru cazurile în care
teazã atât amestecarea nucleelor, cât ºi dispersarea uniformã diametrul tobei depãºeºte 1.800 mm. Geometria tobei,
a soluþiei de acoperire pulverizate. Aceste palete, dacã sunt combinatã cu sistemul de ºicane, asigurã mai multã uni-
construite necorespunzãtor, pot determina deteriorarea formitate la amestecare.
nucleelor ºi a comprimatelor acoperite în timpul procesului
de rostogolire în tobã.
Tobele mai puþin adânci sunt mai uºor de folosit ºi sunt
preferate (fig. 14.a, b). Tobele adânci (fig. 14.d) au o capa-
citate mai mare de încãrcare ºi o grosime a patului de nuclee
relativ scãzutã, dar nucleele tind sã se aglomereze în partea
inferioarã. Aceasta datoritã faptului cã, spre deosebire de
tobele mai puþin adânci la care peretele tobei se miºcã
contrar sensului de miºcare a nucleelor, generând o forþã
de forfecare suficient de mare, la tobele adânci, miºcarea
peretelui tobei se realizeazã în acelaºi sens cu al nucleelor.
Axa de rotaþie se încruciºeazã cu patul de nuclee în partea
de jos a tobei.
Alþi factori importanþi care trebuie luaþi în considerare
în procesul de acoperire sunt: viteza de rotaþie a tobei,
unghiul de înclinaþie al acesteia, gradul de umplere cu
nuclee, precum ºi caracteristicile aerului de uscare.
Procesul de acoperire a nucleelor în tobe constã în Fig. 16. Toba PELLEGRINI (PORTER S.C. 1995)
turnarea sau dispersarea prin pulverizare a fluidului de Toba este prevãzutã cu un distribuitor de aer cald pe
acoperire asupra materialului din toba care se roteºte. Se toatã suprafaþa patului de nuclee ºi este închisã, fapt care
direcþioneazã aerul cald, provenit din diferite surse în faciliteazã uscarea ºi controlul automat. În prezent, toba
tobã, cãtre suprafaþa patului de nuclee, iar apoi acesta este este disponibilã la capacitãþi care variazã de la 10 kg
eliminat prin intermediul unui tub de evacuare (fig. 15). (pentru utilizarea în laborator) pânã la 1.000 kg (pentru
producþia pe scarã largã).
Toba de acoperire cu tub de imersie (fig. 17) prezintã
un tub prin care se introduce aerul de uscare în patul de
nuclee care se roteºte. Faþã de tobele convenþionale în
care pulverizarea lichidului de acoperire se realizeazã de
sus, la suprafaþa patului de nuclee, în toba cu tub de
imersie, lichidul de acoperire este dispersat, direct în patul
cu nuclee, de jos în sus, odatã cu aerul de uscare, prin
intermediul tubului. Aerul este eliminat printr-un tub de
evacuare, iar viteza de uscare este mare atât la acoperirea
cu zahãr, cât ºi la cea cu film. Dezavantajul acestui sistem
de acoperire constã în faptul cã nucleele sunt expuse în
mod suplimentar unei forþe de frecare.
direcþionat în tobã, traverseazã patul de nuclee care se Cele mai noi îmbunãtãþiri i-au fost aduse prin dirijarea
rotesc ºi este eliminat în partea opusã prin perforaþiile fluxului de aer introdus în douã moduri: în flux direct ºi
tobei. Timpul necesar filmãrii este scurt, deoarece aerul în flux invers (fig. 22).
usucã simultan atât suprafaþa, cât ºi interiorul patului de Toba de acoperire perforatã Glatt (fig. 23, 24) este
nuclee. Pierderea materialului de acoperire este micã, întâlnitã sub diferite variante în care aerul, fie pãtrunde în
deoarece uscarea se realizeazã în concurent. Dezavantajul interiorul tobei prin perforaþiile acesteia, ajunge în patul
dispozitivului Accela-Cota este dat de consumul mare de de nuclee ºi apoi este evacuat printr-un tub, fie este
energie. Este necesarã o cantitate mare de aer pentru uscare direcþionat în interiorul patului de nuclee, printr-un tub ºi
ºi o bunã parte se pierde prin pereþii perforaþi ai tobei. apoi este eliminat printr-un alt tub de evacuare. În acest
Prezenþa ºicanelor creºte eficienþa schimbului de aer ºi ultim caz, se poate utiliza un dispozitiv asemãnãtor sabiei
scurteazã timpul de uscare. Echipamente asemãnãtoare de imersie, cu ajutorul cãruia se introduce aerul de uscare
sistemului Accela-Cota sunt Fast Coater, IDA-X, Pro-Coater. în patul de nuclee, iar eliminarea lui se realizeazã practic,
treaptã cu treaptã, cu ajutorul unui ansamblu de dirijare
potrivit. În acest dispozitiv, este evitatã pierderea de aer ºi
consumul energetic este mai mic, dar uscarea se produce
numai în interiorul patului de nuclee, nu ºi la suprafaþã.
Avantajele pe care le oferã acest procedeu sunt: este mai micã decât în mod normal, reflectând o evaporare
creºterea randamentului; excesivã în camera de învelire. O temperaturã a aerului
reducerea timpului de procesare produsul este menþinut evacuat superioarã cazului ideal indicã faptul cã fluidul de
un timp scurt în condiþii de stres (frecare, temperaturã, acoperire a fost aplicat în cantitãþi insuficiente. Alþi factori
umiditate mare), de la mai multe ore, în tobele clasice, importanþi în procesul de acoperire, alãturi de viteza de
la cca. 15 minute; pulverizare, sunt mãrimea picãturilor dispersate ºi visco-
îmbunãtãþirea distribuþiei uniforme a materialului de zitatea fluidului de acoperire. Picãturile fine sunt mult
acoperire. mai uºor distribuite pe suprafeþe. O problemã care apare
Acest mod de procesare este rezervat pentru produsele în procesul de acoperire, atunci când pulverizarea fluidului
cu volum mare de acoperire, în domeniul de 3-4% (faþã de se realizeazã de sus, în contracurent cu direcþia aerului,
greutatea nucleului). este cã o cantitate apreciabilã de soluþie sau dispersie
pulverizatã este deviatã cãtre dispozitivele de filtrare a
7.2.4. Sisteme cu pat fluidizat sau suspensie în aer aerului de ieºire. Din acest motiv, trebuie stabilitã distanþa
optimã dintre duzã ºi material. O poziþie prea apropiatã
Patul fluidizat, respectiv tehnica suspensiei în aer patentatã de poate cauza aglomerarea, iar una prea îndepãrtatã, deter-
WURSTER, oferã o alternativã importantã acoperirii în tobe. minã o creºtere a pierderilor lichidului de acoperire.
În acest tip de echipament, nucleele care urmeazã a fi În sistemele de acoperire în pat fluidizat, apare o miºcare
acoperite sunt menþinute în stare de plutire cu ajutorul unor mai intensã a nucleelor, în comparaþie cu tobele rotative,
curenþi de aer controlaþi, care traverseazã patul de nuclee forþa de forfecare în patul fluid fiind foarte mare. Ca urmare,
de jos în sus. Pentru a se obþine un pat fluid complet omogen acest proces este mai adecvat pentru acoperirea particu-
este necesar ca nucleele sã fie de aceeaºi mãrime ºi greutate. lelor mici (pulberi, cristale, pelete, granule, microparticule)
Asupra nucleelor se pulverizeazã fin fluidul de acoperire, decât pentru comprimate. Acest procedeu de acoperire nu
prin intermediul unei duze aflate în partea inferioarã, este adecvat pentru acoperirea cu zahãr.
superioarã a dispozitivului cilindric sau tangenþial. Aerul Cei mai mari producãtori de echipamente cu pat fluidizat
cald care realizeazã fluidizarea patului de nuclee asigurã (Glatt Air Techniques, Vector Corporation ºi Niro-Aeromatic)
ºi uscarea acestora. Dirijarea aerului se produce cu un au adoptat principiul de a construi o unitate de procesare
debit mai mare în zona centralã, ceea ce determinã ridicarea de bazã la care sã se poatã adapta modular inserþii pentru
nucleelor în partea centralã a coloanei. Nucleele acoperite cele trei variante de aerosolizare (de sus, de jos ºi tangen-
încep sã se usuce, coboarã pe lângã peretele camerei ºi þial). Unele modele ale acestor producãtori sunt echipate
reintrã în curentul central de aer cald, de la partea infe- cu inserþii pentru îmbunãtãþirea curgerii fluxului de material
rioarã, pentru o nouã acoperire (fig. 29). Cantitatea de (unitãþile WURSTER ºi GLATT-ZELLER) ºi prezintã
aer, necesarã pentru a suspenda nucleele aflate în patul camere mari de expansiune pentru a preveni trecerea
fluid, este mult superioarã aceleia necesare pentru uscare. particulelor în filtrele de aer (fig. 30).
Din acest motiv, acoperirea în pat fluidizat este un proces
în care este pierdutã o cantitate considerabilã de energie
termicã, aerul de uscare nefiind utilizat în întregime pentru
încãlzire ºi transfer de masã. Temperatura ridicatã a aerului
eliminat reprezintã, de asemenea, o pierdere energeticã mare.
Deºi tendinþa generalã în industria farmaceuticã a fost în centrul cãreia se aflã un con. Curentul de aer urcã în
de a folosi echipamente care se bazeazã pe aceste concepte zona perifericã a camerei, ridicã nucleele de-a lungul
modulare, HÜTTLIN a abordat, în mod inovator, procesul peretelui, iar apoi, dupã acoperire, acestea cad în zona
de acoperire în pat fluidizat. Aceastã companie a creat centralã ºi ciclul se reia (fig. 32). Fluidul de acoperire
dispozitivul Kugelcoater, în trei configuraþii de bazã: este pulverizat lateral sau pe orizontalã, cu mai multe
Duo, Quattro ºi Turbojet. Primele douã dispozitive au fost duze situate în vârful conului.
concepute pentru acoperirea granulelor, peletelor ºi a Prin utilizarea la baza camerei, a unei plãci cu perforaþii
comprimatelor mici, pe când Turbojet este mult mai oblice, se asigurã suplimentar o miºcare în spiralã a nucleelor.
potrivit pentru acoperirea comprimatelor obiºnuite.
7.2.4.1. Echipamente de acoperire în pat fluidizat de
tip WURSTER
Dispozitivul de acoperire în pat fluidizat WURSTER (fig.
31) este alcãtuit dintr-o coloanã verticalã cilindricã, la
baza cãreia se aflã o placã perforatã prin care curentul de
aer poate urca vertical. Orificiile plãcii sunt mai mari în
zona centralã, devin mai mici spre periferie, iar apoi din
nou mari în cel mai exterior cerc. Uneori, în interiorul
coloanei de acoperire, se gãseºte o a doua coloanã dispusã
concentric în care se aflã duza de aerosolizare. Perforaþiile
centrale ale plãcii de bazã permit trecerea curentului de
aer cu un debit foarte mare ºi asigurã ascensiunea
nucleelor în flux laminar, în interiorul coloanei centrale.
Pulverizarea fluidului de acoperire este, cel mai adesea,
în concurent, dar se poate realiza ºi în contracurent.
Nucleele acoperite intrã apoi în zona de expansiune unde
viteza scãzutã a aerului ºi gravitaþia cauzeazã cãderea lor
în spaþiul dintre cele douã coloane, etapã în care continuã
procesul de uscare. În momentul în care ajung la placa de
bazã perforatã sunt atrase în curentul de aer mai puternic
din zona centralã ºi începe un nou ciclu de acoperire. Fig. 32. Dispozitivul de acoperire în pat fluidizat Glatt-Zeller
(BAUER K.H. 1998)
dispozitive pneumatice de transport pentru a facilita Dispozitivele de curãþare pe loc (engl. clean in place,
încãrcarea ºi descãrcarea; abrev. CIP) constau în duze amplasate în diferite zone,
containere mobile pentru uscarea finalã a produselor care pulverizeazã soluþia de spãlare (fig. 42). Dupã ciclul
acoperite; de spãlare, ele se retrag într-o capsulã de oþel inoxidabil
tobe pentru lustruirea comprimatelor acoperite cu zahãr; cu ajutorul unui arc. În etapa de curãþare, duzele sunt
dispozitive pentru asigurarea standardelor de securitate; eliberate sub acþiunea presiunii lichidului de spãlare ºi
echipamente de producþie care asigurã simultan pulverizeazã soluþia pe durata întregului ciclu de spãlare.
recuperarea solventului (vezi pct. 7.2.5); Se utilizeazã duze de diferite mãrimi pentru zone specifice
sisteme separate de îndepãrtare a solvenþilor; ale patului fluid. Astfel duzele mai mari, cu o geometrie
instalaþii de incinerare; de pulverizare de 360° sunt localizate în sectoarele mari
biofiltre pentru purificare biologicã; ale aparatului, cum ar fi: camera de acoperire, camera de
sisteme de spãlare pe loc a instalaþiei printr-un procedeu expansiune [i camera de filtrare. Duzele mai mici, cu
automat, fãrã demontarea ºi deplasarea pieselor apara- diferite variante de pulverizare, pot fi localizate în fantele
turii (în special, pentru acoperirea în pat fluidizat). de admisie a produsului, între cartu[ele de filtrare ºi în
conductele de admisie ºi eliminare a aerului.
În ultimii ani, în industria farmaceuticã, au fost automa- un sistem complet automatizat utilizat pentru acoperirea
tizate atât procesele de acoperire cu zahãr, cât ºi cele cu film. cu zahãr sau film.
Sunt disponibile microprocesoare de înaltã performanþã ºi
programe specializate pentru controlul diferitelor operaþiuni 7.2.7. Criterii de selec]ie a echipamentului
de acoperire. Programele moderne pentru procesul de aco- de acoperire
perire nu numai îndrumã, documenteazã ºi controleazã,
dar ºi detecteazã fluctuaþiile ºi indicã erorile. Automatizarea În alegerea echipamentului de acoperire, trebuie sã se þinã
ºi programarea operaþiilor este posibilã numai cu ajutorul seama, în primul rând, de cerinþele farmaceutice ºi proprie-
unor senzori ºi a unor dispozitive de reglare pentru tempe- tãþile produsului de acoperit ºi ale materialului de acope-
raturã, fluxul de aer, debitul de pulverizare ºi rotaþia tobelor. rire, dar ºi de aspectele economice ºi de securitate. Din gama
Senzorii trebuie sã mãsoare, în mod exact, umiditatea supra- largã de echipamente ºi procese de acoperire disponibile,
feþei patului de nuclee sau temperatura acestuia. Un control se vor selecta acelea care par a fi adecvate, iar apoi acestea
automatizat precis al fiecãrui proces dinamic este posibil sunt supuse unor teste comparative pentru a evalua:
numai cu ajutorul unui sistem de control programabil. Ca calitatea produselor obþinute (aspect, uniformitate, rezis-
în toate procesele automatizate este necesarã ºi intervenþia tenþã, vitezã de dizolvare, stabilitate a acoperirii etc.);
manualã pentru a regla unele aplicaþii speciale sau pentru construcþia (sistem închis sau deschis, posibilitatea de
a rezolva disfuncþiile echipamentului. Figura 43 prezintã curãþare etc.);
594 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Fig. 43. Diagrama unui sistem automatizat de acoperire (SEITZ J.A. 1986)
8. Gyarmaty M., Hasznos L.: Szemelvények az ipari gyogyszer- 31. Ticó Grau J.R., Minarro Carmona M.: Formas farmaceuticas
gyártás terûletérõl, IV Szilárd gyógyszerformák bevonása protegidas por envoltura. Cubiertas peliculares, cp. 38 in:
IV/1 rész: Bevonóanyagok porlasztása. Gyógyszerészet. Fauli I. Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica, Ed.
1993, 37, pp. 963-967. Luzan 2000, Madrid, 1993.
9. Gyarmaty M., Hasznos L.: Szemelvények az ipari gyogys- 32. Zeller O.: Cleaning validation and residue limits: a
zergyártás terûletérõl, IV Szilárd gyógyszerformák bevonása contribution to current discussions. Pharm. Technol. 1993,
IV/2 rész: Hagyományos és Pellegrini tipusú üstök. Gyógys- 7, 10, pp. 80-90.
zerészet. 1993, 37, pp. 969-971. 33. *** Glatt® coater, type G. C. 400-2000, Glatt® GmbH,
10. Gyarmaty M., Hasznos L.: Szemelvények az ipari gyogys- process technology, Binzen/Lõrrach, Germany, 1994.
zergyártás terûletérõl, IV Szilárd gyógyszerformák bevonása
IV/3 rész: Perforált elemeket tartalmazó drazsirozó
berendezések. Gyógyszerészet. 1994, 38, pp. 11-14. 7.4. Fazele procesului tehnologic
11. Gyarmaty M., Hasznos L.: Szemelvények az ipari gyogyszer- În cazul formelor farmaceutice solide, se recurge la
gyártás terûletérõl, IV Szilárd gyógyszerformák bevonása
urmãtoarele tehnologii de aplicare a înveliºului:
IV/4 rész: Perforált elemeket nem tartalmazó,Hüttlin-féle
drazsirozó berendezések. Gyógyszerészet. 1994, 38, pp. 15-19.
acoperirea cu zahãr sau alte produse similare;
12. Hogan J.: Coating of tablet and multiparticulates, cp. 28, acoperirea cu film;
in: Aulton M.E.: Pharmaceutics, the science of dosage acoperirea cu topituri fierbinþi;
form design, Ed. Churchill Livingstone, Edinburgh, 2002. acoperirea prin pulverizare uscatã;
13. Jones D. M.: Air suspension coating, Glatt®, Pharm. acoperirea prin comprimare;
Technol. Encyclopaedia, 1988, 1, pp. 1-27. acoperiri funcþionale.
14. Jones D.M.: Factors to consider in fluid-bed processing.
Pharm.Tech. 1985, 9, pp. 50-62. Acoperirea cu zahãr, proces cunoscut sub numele de
15. Kaynarca E., Öner L., Kas H. S.: Fluidiyed bed coating method drajefiere, este cea mai veche metodã de acoperire a
for coating glicozide granular particles, Proc. 3rd World tabletelor ºi se bazeazã pe depunerea succesivã pe nuclee
meeting APV/APGI, Berlin, 2000, 3-6 april, pp. 173-174. a unei soluþii sau suspensii apoase de acoperire, bazatã, în
16. Kottke M. K., Rudnic E. M.: Tablet dosage forms, cp. 10 principal, pe zaharozã.
in: Banker G. S., Rhodes C. T.: Modern pharmaceutics, Acoperirea cu film foloseºte pentru învelire soluþii sau
Ed. M. Dekker Inc., New York, Basel, 2002. dispersii ale unor polimeri ºi reprezintã o alternativã
17. Le Hir A.: Pharmacie Galénique, 7ème ed., Masson, Paris,
modernã a acoperirii cu zahãr. Soluþiile polimerilor în
1997.
18. Leucuþa S.E.: Tehnologie farmaceuticã industrialã, Ed. solvenþi organici folosite iniþial sunt din ce în ce mai mult
Dacia, Cluj-Napoca, 2001. înlocuite cu soluþii sau suspensii ale acestora în apã.
19. Marshal K., Rudnic E. M.: Tablet dosage forms, cp. 10, Acoperirea cu topituri fierbinþi constã în adãugarea
in: Banker G. S., Rhodes C. T.: Modern pharmaceutics, materialului de învelire în stare topitã pe nuclee, urmatã
Ed. M. Dekker Inc., New York, 1990. de rãcirea acestora. Procesul se realizeazã cu bune rezul-
20. Mehta A. M., Jones D. M.: Coated pellets under the tate în tobele rotative perforate sau în pat fluidizat. Cel
microscop, Glatt®, Reprinted from Pharm. Technol. 1985, 6, mai adesea, materialul de învelire topit nu necesitã prezenþa
pp. 1-6. solvenþilor, de exemplu, când se utilizeazã amestec de
21. Popovici A., Ban I.: Tehnologie farmaceuticã, Ed. Tipomur,
xilitol/sorbitol sau ciocolatã. Ceara ºi PEG-urile solide se
Tg-Mureº, 2004.
22. Popovici A., Ban I., Tökés B. ºi colab.: Bazele teoretice
dizolvã însã în prealabil în diferiþi solvenþi la o
ale Tehnologiei farmaceutice, Ed. Mirton, Timiºoara, 1998. temperaturã apropiatã punctului de topire.
23. Porter S.C.: Coating of farmaceutical dosage forms, cp. Acoperirea prin pulverizare uscatã constã în disper-
93 in: Gennaro A.R.: Remington: The science and practice sarea pe nuclee a polimerului sub formã de pulbere,
of pharmacy, vol. II, 19th ed., Mack Publishing Co., Easton, simultan cu agentul plastifiant, fãrã a utiliza apã sau
Pennsylvania, 1995 . solvenþi organici.
24. Porter S.C.: Coating of pharmaceutical dosage forms, cp. 46, Acoperirea prin comprimare constã într-un proces de
in: Gennoro A.R. Remington: The science and practice învelire în douã etape: comprimarea nucleului, iar apoi
of pharmacy, 21st, Ed. Lippincott, Williams and Wilkins, comprimarea amestecului de învelire uscat în jurul
Philadelphia, 2005, pp. 929-938.
nucleului. Uneori, nu este necesarã comprimarea separatã
25. Rowe R. C.: Recent developments in coating. Computer
simulation and expert systems. STP. Pharma Sci. 1997, 7, a nucleului.
3, pp. 189-194. Acoperirile funcþionale sunt destinate sã confere o
26. Seitz J. A., Mehta S. P., Yeager J. L.: Tablet coating, eliberare entericã sau controlatã a diferitelor forme
cap. 12 in: Lachman L., Lieberman H. A., Kanig J. L., farmaceutice: granule, pelete, sfere. În acest scop, se
3rd ed., Lea and Febiger, Philadelphia 1986. utilizeazã polimerii insolubili în apã ºi nepermeabili.
27. Stafford J. W., Lenkeit D.: The effect of film coating formu-
lation on product quality when coating in different types of film 7.4.1. Acoperirea cu zah\r sau alte substan]e
coating equipment. Pharm. Ind. 2001, 46, 10, pp. 1062-1067. neformatoare de film
28. Stãnescu V.: Tehnicã farmaceuticã, Ed. Medicalã,
Bucureºti, 1983. Zahãrul ºi alte substanþe similare (zaharuri, polioli) se
29. Staniforth J.N., Reeves L.A., Page T. Proc of the 13th folosesc în procesul de acoperire a nucleelor sau tabletelor
Anual meeting and Exposition of AAPS, 1998, San Francisco. prin aplicarea masei de acoperire în câteva straturi, uneori
30. Ticó Grau J.R., Minarro Carmona M.: Formas farmaceuticas diferite, ce conduc la o creºtere a volumului ºi la obþinerea
protegidas por envoltura. Grageas, cp. 37 in: Fauli I. Trillo unor produse sferice sau sferoidice.
C.: Tratado de Farmacia Galenica, Ed. Luzan, 2000,
Zaharoza rãmâne materialul de acoperire principal în
Madrid, 1993.
acest procedeu de acoperire fãrã formare de film. Se
596 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
folosesc soluþii saturate sau suprasaturate de zaharozã care acestora la rostogolire. În procesele în care are loc pulveri-
au proprietatea de a cristaliza dupã rãcire. Este bine ca zarea materialului, adãugarea fluidelor de prestratificare
fenomenul de cristalizare sã aparã dupã aplicarea ºi distri- ºi stratificare poate fi astfel condusã, încât sã nu aparã
buþia uniformã a siropului pe suprafaþa nucleului, dar nu fenomene de supraumectare ºi astfel izolarea prealabilã a
este de dorit o cristalizare spontanã cu formarea unor nucleelor nu mai este necesarã. Pentru izolarea nucleelor,
cristale mari. De aceea, se adaugã unele substanþe numite se aplicã, cel mai adesea, o soluþie alcoolicã de ºelac,
inhibitori de cristalizare (glucoza, lactoza, zahãrul invertit ºelac ºi polivinilpirolidonã, acetoftalat de celulozã, aceto-
ºi oligozaharidele), care întârzie cristalizarea zaharozei. ftalat de polivinil sau PEG 20000 (tabelul 7). Ca solvenþi
O inhibare prea puternicã a cristalizãrii soluþiilor de zahãr organici se mai pot utiliza alcoolul izopropilic, acetona,
determinã, pe de altã parte, lipirea nucleelor sau prelungirea acetatul de etil, clorura de metilen, clorura de etilen etc.
accentuatã a fazei de aderare. Pentru creºterea impermeabilitãþii acestor pelicule, se pot
Acoperirea cu zahãr sau produse similare asigurã prote- adãuga substanþe hidrofobe cum ar fi: uleiul de ricin, ceara,
jarea conþinutului faþã de factorii atmosferici, caractere parafina, untul de cacao etc. Dupã pulverizarea acestor
organoleptice superioare, o mai bunã rezistenþã mecanicã soluþii, nucleele sunt supuse uscãrii în curent de aer cald,
ºi identificare mai uºoarã. iar apoi se realizeazã a doua acoperire a acestora.
7.4.1.1. Procedeul de acoperire cu zahãr Tabelul 7. Siropuri de izolare
Acoperirea cu zahãr constã în aplicarea mai multor
Cantitate (% m/m)
straturi de acoperire prin adãugarea repetatã de soluþii sau
suspensii de zahãr pe nuclee, prin turnare sau pulverizare, Componente Formula
urmatã de uscare dupã fiecare adãugare. Ca nucleu se 1 2
folosesc comprimate care trebuie sã prezinte o convexitate Acetoftalat de celulozã 10,0
pronunþatã pentru a facilita acoperirea marginilor ºi o Zeinã 20,0
bunã rezistenþã mecanicã, având în vedere frecarea la care Acid oleic 2,5
sunt supuse în timpul rostogolirii. Acoperirea cu zahãr se Propilenglicol 3,0
efectueazã în tobe de acoperire de diferite tipuri, proce-
Polietilenglicol 4000 6,0
deul în pat fluidizat nefiind preferat din cauza vitezei de
uscare prea rapide. În urma acestui procedeu de acoperire, Clorurã de metilen 20,0 48,0
volumul nucleelor creºte cu pânã la 50%, fapt de care Alcool etilic 51,5 39,0
trebuie sã se þinã seama la stabilirea încãrcãturii tobelor.
Procesul de acoperire este lent, poate dura de la câteva 2. Prestratificarea sau subacoperirea este etapa care are
ore la câteva zile, motiv pentru care în ultima perioadã a ca scop rotunjirea marginilor nucleelor ºi asigurarea unui
pierdut din însemnãtate în favoarea acoperirii cu film. bun contact între stratul izolator ºi urmãtoarele straturi de
Totuºi, având în vedere calitãþile estetice ºi nu numai ale acoperire. La începerea operaþiei de prestratificare, nucleele
comprimatelor acoperite cu zahãr, s-au adus îmbunãtãþiri pot fi încãlzite la 30-40 °C, prin introducerea unui curent
formulelor de acoperire pentru a reduce timpul de uscare de aer cald în toba de acoperire, fapt care scurteazã perioada
ºi, implicit, durata procesului de acoperire. Se utilizeazã de uscare. Miºcarea de rotaþie a tobei de acoperire este
tehnologii noi, moderne, iar procesul de acoperire este foarte lentã, uneori fiind rotitã doar la anumite intervale
automatizat parþial sau total. de timp. Prestratificarea constã în adãugarea rapidã ºi în
Procesul de acoperire cu zahãr poate fi împãrþit în urmã- exces a unui sirop de zahãr vâscos peste nucleele care se
toarele ºapte etape: izolarea nucleului, prestratificarea rostogolesc. Când acestea încep sã se lipeascã, se adaugã
(subacoperirea), stratificarea (acoperirea), uniformizarea imediat pulbere de acoperire cu scopul de a reduce adera-
(netezirea), colorarea, lustruirea ºi imprimarea. În funcþie rea acestora ºi apoi se usucã. Operaþia se repetã de 3-5 ori,
de proprietãþile substanþei active ºi ale nucleului ºi de obþinându-se un înveliº intermediar de acoperire în care
modul de formulare a soluþiilor sau dispersiilor de alterneazã straturile de aglutinant ºi pulbere. Ca soluþii de
acoperire, unele etape pot fi eliminate sau suprapuse. acoperire, se folosesc siropuri de zahãr care conþin o
proporþie mare de aglutinanþi (peste 10%), cum ar fi:
1. Izolarea nucleelor se realizeazã pentru a le proteja de polivinilpirolidonã, guma arabicã, carboximetilcelulozã
umiditatea din formulãrile de acoperire, în vederea asigu- sodicã, hidroxietilcelulozã, alcool polivinilic, gelatinã etc.
rãrii unei bune stabilitãþi, dar ºi pentru a creºte rezistenþa (tabelul 8).
Cantitate (% m/m)
Componente Formula
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Gelatinã 3,0 2,0 0,3 1,7 5,1 3,3 6,0
Sirop de glucozã (80 %) 30,0
Gumã arabicã 6,6 8,0 1,7 2,5 8,7 8,0
Zaharozã 48,5 44,5 65,0 64,0 50,0 42,6 50,6 55,3 45,0
Apã distilatã 41,6 44,5 33,0 35,7 20,0 54,0 41,8 32,7 41,0
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 597
Concentraþia zahãrului în sirop trebuie sã fie de peste de acoperire, umplere ºi legare ºi pot conþine zahãr, amidon,
50%, pentru a nu pãtrunde apa în nucleu, ca urmare a fosfat de calciu, carbonat de calciu, sulfat de calciu, talc,
unui conþinut mare de apã. Pulberile care se adaugã au rol caolin, gumã arabicã, dextrine, cacao (tabelul 9).
Tabelul 9. Pulberi pentru prestratificare
Cantitate (% m/m)
Componente Formulãri
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Caolin 44,2 20,0
Dextrinã 22,0 20,4
Cacao (pulbere) 11,8
Carbonat de calciu 53,0 81,0 40,0 40,0 30,0
Zaharozã (pulbere) 70,7 22,0 26,6 87,0 9,5 74,3 47,6 28,0 38,0
Gumã arabicã 2,1 13,0 0,5 4,8 2,0
Amidon de porumb 23,3 9,5 24,7
Talc 3,9 0,5 25,0 61,0 40,0 70,0
Sulfat de calciu 47,6
Dioxid de titan 5,0 1,0
În urma acestui proces de prestratificare, apare o creºtere siropul de acoperire. În acoperirea cu zahãr, rareori pulbe-
în greutate considerabilã a nucleului. Pulverizarea rapidã rile de acoperire conþin ºi substanþe active. De exemplu,
a siropului de acoperire asigurã o distribuire mai bunã a s-au preparat comprimate antiacide acoperite cu zahãr,
acestuia ºi o scãdere a frecãrii nucleelor. Raportul pulbere/ care conþin trisilicat de magneziu ºi carbonat de calciu în
lichid de acoperire trebuie sã fie optim, astfel încât întreaga înveliº, acestea ocupând o proporþie mare din pulberea de
pulbere sã fie reþinutã de lichidul liant. În cazul în care acoperire. ªi în procesul de preparare a peletelor, substanþa
cantitatea de pulbere depãºeºte capacitatea de legare a solu- activã poate fi încorporatã în stratul de acoperire. În etapa
þiei, înveliºul rezultat va fi fragil, iar excesul de pulbere se de acoperire, uscarea se realizeazã progresiv, mai lent, pentru
va acumula în tobã, obþinându-se, în final, înveliºuri mai ca straturile sã rãmânã plastice pentru o perioadã mai
aspre. Acest inconvenient poate fi eliminat prin înlocuirea lungã de timp, fiind favorizatã astfel rotunjirea. Uneori,
celor douã etape de acoperire (adãugarea de sirop, respec- stratificarea necesitã adãugarea succesivã a 15-20 straturi ºi
tiv de pulbere), cu o singurã etapã ºi anume adãugarea este etapa cea mai importantã din punct de vedere cantitativ.
unei suspensii în care pulberea de acoperire este dispersatã Ca ºi în etapa de prestratificare, adãugarea alternativã a
în solventul vâscos (tabelul 10). Aceastã suspensie se adaugã siropului ºi a pulberii de acoperire poate fi înlocuitã prin
în mod repetat, de 3-5 ori, realizând uscarea dupã fiecare adãugarea unui sirop saturat de zahãr în care sunt suspen-
adãugare. date substanþe solide (tabelul 11). Suspensia este stabilizatã
Tabelul 10. Suspensie cu agenþi de suspendare care împiedicã sedimentarea ºi
pentru prestratificare permite o acoperire rapidã, fãrã a fi necesarã faza de
pudrare cu toate inconvenientele ei.
Componente Cantitate (% m/m)
Zaharozã 40,0 Tabelul 11. Siropuri de umplere
Carbonat de calciu 20,0 Componente Cantitate ( % m/m)
Talc 12,0 Formulãri
Gumã arabicã 2,0 1 2 3 4 5
Dioxid de titan 1,0 Pulbere de subacoperire 9,7
Apã distilatã 25,0 Carbonat de calciu 6,9 10,0 20,0
Zaharozã (pulbere) 57,9 57,2 49,0 48,0 35,3
3. Stratificarea sau acoperirea are ca scop uniformizarea Amidon de porumb 6,9 17,0
suprafeþelor neregulate ale nucleelor, generate în etapa de Dextrinã 1,5
prestratificare ºi asigurã creºterea în greutate a nucleelor Gumã arabicã 2,5
cu pânã la 40% din greutatea iniþialã. Aceastã etapã urmeazã Talc 7,5 40,0
dupã prestratificare ºi diferã de aceasta mai mult ca metodã Dioxid de titan 1,0
de lucru, decât ca ºi compoziþie a fazelor. Pentru stratifi- Colorant q.s q.s.
care, se adaugã siropul de acoperire, o soluþie saturatã de Apã distilatã 32,4 29,0 24,0 22,0 22,2
zahãr care conþine ºi alte ingrediente solide, iar apoi pul-
berea de acoperire, fiind permis un timp mai lung pentru 4. Uniformizarea sau netezirea se realizeazã pentru a
distribuirea acestora înainte de a începe uscarea. Particulele elimina suprafaþa rugoasã rezultatã dupã stratificare.
pulberii de acoperire trebuie sã fie sub 0,01 mm pentru a Aceastã etapã este necesarã înainte de colorare, în cazul în
nu se obþine o suprafaþã asprã. Dacã pulberea de acoperire care straturile anterioare de acoperire nu sunt suficient de
conþine ºi un adeziv, cantitatea acestuia poate fi redusã din netede ºi asigurã strãlucirea comprimatelor, dar nu trebuie
598 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
confundatã cu etapa de lustruire. În procesul de uniformizare, culorii odatã cu îndepãrtarea umiditãþii în timpul uscãrii,
se adaugã iniþial câteva straturi de sirop viscos, iar apoi se ducând la un aspect neuniform. Acest neajuns poate fi
aplicã sirop diluat în straturi succesive. Uneori, siropul evitat, prin adãugarea unor cantitãþi mici de sirop de
diluat poate conþine un procent scãzut de dioxid de titan colorare, atât cât este necesar pentru umezirea suprafeþei
(1-5%) ca opacifiant. În aceastã etapã, nu este necesarã o nucleelor ºi uscarea lentã a acestora. Este necesarã uscarea
uscare completã între douã adãugãri. O umiditate rezidualã completã înaintea aplicãrii ulterioare, pentru a nu
este beneficã, dar sã nu fie exageratã pentru a nu se obþine rãmâne o oarecare umiditate în înveliº. Pentru a obþine
înveliºuri moi de zahãr. În ultima fazã de uniformizare, culoarea finalã, pot fi necesare chiar 60 de aplicãri indi-
uscarea înveliºului se realizeazã prin introducerea unui viduale de sirop de colorare, fapt care face ca procesul
curent de aer rece, fapt care face ca straturile finale sã sã fie foarte lung (peste 25 de ore);
prezinte o structurã mai compactã. pigmenþii prezintã câteva avantaje semnificative faþã de
vopsele. În primul rând, datoritã faptului cã sunt inso-
5. Colorarea completeazã, de obicei, procesul de acope-
lubili în apã nu prezintã fenomenul de migraþie, iar
rire ºi se realizeazã la sfârºitul etapei de stratificare sau
colorantul rãmâne în locul în care a fost aplicat. În plus,
acoperire. În siropul viscos, se pot adãuga coloranþi diluaþi
dacã pigmentul este opac sau combinat cu un agent
pentru a furniza o nuanþã de bazã, care faciliteazã colorarea
opacifiant (dioxid de titan), culoarea doritã se poate
uniformã în etapele ulterioare. În general, nu se adaugã
obþine mult mai repede. Sunt necesare mai puþine apli-
coloranþi la comprimatele rugoase, înainte de uniformizare,
cãri, procesul de uscare este mai rapid, ceea ce determinã
pentru a evita aspectul marmorat rezultat la sfârºitul opera-
o reducere semnificativã a duratei procedeului ºi costuri
þiei de acoperire. În etapele ulterioare, se adaugã, în mod
mai mici. Pigmenþii acceptaþi în industria farmaceuticã
repetat, sirop diluat conþinând colorant, pânã când se obþine
se împart în douã categorii: pigmenþi anorganici (de
mãrimea ºi culoarea finalã a comprimatelor acoperite (tabe-
exemplu, dioxidul de titan, oxizii de fier) ºi lacuri.
lul 12). Produsele de colorare se împart în douã categorii:
Acestea din urmã se obþin din vopsele hidrosolubile prin
vopsele (coloranþi) ºi pigmenþi, diferenþa dintre ele fiind
fixarea lor pe un suport insolubil, ca de exemplu,
datã de solubilitatea în fluidul de acoperire. Procedeul de
hidroxidul de aluminiu. Lacurile au excelente proprietãþi
aplicare a coloranþilor în procesul de învelire se alege în
de colorare în procedeul de acoperire cu zahãr, mai ales
funcþie de colorantul ales, având în vedere cã vopselele
dacã sunt asociate cu un agent de opacifiere, cum ar fi
solubile în apã se comportã total diferit în comparaþie cu
dioxidul de titan. Deºi, spre deosebire de coloranþii
pigmenþii insolubili în apã.
solubili în apã, pigmenþii sunt mai dificil de încorporat
vopselele solubile în apã pot da cele mai elegante compri-
în siropurile de colorare, fiind necesarã asigurarea unei
mate acoperite de zahãr, cu o culoare clarã ºi strãluci-
dispersãri uniforme, utilizarea dispersiilor concentrate
toare, dacã sunt aplicate cu profesionalism. La aplicarea
de pigmenþi este preferatã pentru colorare în acoperirea
acestor vopsele, poate apãrea fenomenul de migrare a
cu zahãr.
Tabelul 12. Siropuri de colorare
Cantitate (% m/m)
Componente Formulãri
1 2 3 4 5 6
Carbonat de calciu 10,0
Lac sau pigment colorant 5,0 03,7
Soluþie colorantã q.s. q.s. q.s. q.s.
Gumã arabicã 1,2 1,0 1,0 1,0 2,8
Sirop de glucozã 43 % 0,5
Dioctilsulfosuccinat de Na 0,0001
Dioxid de titan 23,0 03,7
Zaharozã 34,0 61,8 66,0 75,0 62,0 69,0
Apã 38,0 33,3 33,0 24,0 26,5 28,2
6. Acoperirea uniformã constã în aplicarea repetatã a trei sferturi din procesele farmaceutice de acoperire cu
unei singure formulãri de sirop începând uneori cu faza de zahãr. Formulele destinate acoperirii uniforme conþin
izolare ºi terminând cu cea de colorare ºi uniformizare. zaharuri, lianþi, inhibitori de cristalizare, agenþi de
Utilizând o astfel de formulã complexã sunt suficiente netezire sau uniformizare, agenþi de umplere, dispersanþi,
doar câteva aplicãri, nu este necesar transferul nucleelor agenþi de suspendare ºi glisanþi. O formulã clasicã pentru
în tobe curate în timpul procesului ºi spãlarea sistemului acoperirea uniformã conþine: zaharozã (38-60%), gela-
de pulverizare. Toate acestea determinã ca procedeul sã tinã sau gumã arabicã cu rol de aglutinanþi (0,5-1%), PEG
fie mai scurt ºi mai economic. În plus, oferã posibilitatea sau esteri ai acizilor graºi cu PEG cu rol de agent de
folosirii nucleelor cu forme diferite ºi a pigmenþilor care dispersare ºi uniformizare (1-3%), aerosil ca agent de uscare,
realizeazã o colorare uniformã prin aplicare doar în câteva dar ºi aderent (0,5-1%), dioxid de titan (0,05-0,1%), colo-
straturi. Aceste formulãri au mare aplicabilitate în opera- rant sau pigment cât este necesar ºi apã (tabelul 13).
þiile de acoperire automatã, fiind folosite astãzi în aproape Formula de bazã poate fi completatã cu diferiþi agenþi de
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 599
umplere care înlocuiesc o parte din zaharozã ºi cu necesarã pentru lustruire este de 20-50 mg/m2, un exces
inhibitori de cristalizare. O formulã adecvatã pentru cauzând suprafe]e sensibile la atingere.
aplicare folosind procedeul tubului de imersie poate Tabelul 14. Soluþii de lustruire
conþine o proporþie mai mare de PEG sau esteri ai acestora
(1-10%). În procedeele automate, se pot folosi formulãri Cantitate (% m/m)
cu PVP (agent de creºtere a viscozitãþii), glicerol 2% Componente Formulãri
(plastifiant), carbonat de calciu, talc (agenþi de umplere) 1 2 3 4
ºi înlocuitori ai zahãrului. Cearã Carnauba 2,3 0,9 0,52 1,7
Tabelul 13. Suspensie pentru acoperire uniformã Cearã de albine 2,3 8,2 0,8
Parafinã solidã 0,5 0,06
Cantitate ( % m/m)
Benzen 94,9 90,9
Componente Formulãri
PEG 0,02
1 2 3 4
Tricloretilen 99,4
Bentonitã 1,3
Tetraclorurã de carbon 97,5
Hidroxid de aluminiu 15,7
Sulfat de calciu 15,7 8. Imprimarea unui anumit cod pe suprafaþa comprimatelor
Carbonat de calciu 4,5 15,0 acoperite permite, împreunã cu alte caracteristici (mãrime,
Glicerol 2,0 formã ºi culoare), identificarea produsului ºi chiar a pro-
Gumã arabicã 0,5 ducãtorului. Codul imprimat poate conþine orice combi-
naþie de litere ºi numere, semne, simboluri sau monograme.
Caolin 6,0
Acest cod este patentat de compania producãtoare ºi înre-
PEG 6000 4,0 gistrat la Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci (OSIM).
PEG 20000 4,5 Imprimarea se poate realiza cu cernealã farmaceuticã pe
PVP 4,0 suprafaþa comprimatelor acoperite sau prin gravare în
APV 2,0 suprafaþa de acoperire.
Sirop de amidon 2,0 Fluxul tehnologic de fabricare a comprimatelor acoperite
Talc 14,5 6,0 cu zahãr este redat în fig. 45.
Dioxid de titan 4,5 5,0
Fosfat tricalcic 6,0
Zaharozã 42,5 38,0 46,0 45,0
Apã distilatã 22,8 32,5 30,0 30,0
Fig. 44. Tobã de lustruire Fig. 45. Fluxul tehnologic de fabricare a drajeurilor
600 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
7.4.1.2. Planificarea procesului de acoperire folosirea unor nuclee tari, rezistente la rostogolire, uºor
Selecþia corectã a metodei de acoperire ºi a celor mai încãlzite ºi prin asigurarea unui raport optim soluþie/
potrivite formulãri de acoperire trebuie sã fie corelatã cu pulbere de prestratificare.
obiectivele farmaceutice ºi cu echipamentul de producþie Marginile deteriorate ºi slab acoperite sunt determinate
destinat a fi utilizat, þinând seama de urmãtoarele aspecte: de marginea prea înaltã a nucleului, de eroziunea acestuia
scopul farmaceutic urmãrit, respectiv dacã produsul sau de insuficienta rotunjire a acestuia în etapa de prestra-
acoperit este destinat înghiþirii, sugerii sau mestecãrii. tificare. Pentru remediere, se impune fie utilizarea poan-
Este, de asemenea, important dacã substanþa activã este soanelor cu o razã a concavitãþii mai micã, fie rotunjirea
destinatã pentru a fi eliberatã imediat sau cu o oarecare marginilor nucleelor prin acoperiri suplimentare.
întârziere ºi în ce loc (cavitate bucalã, stomac sau intestin); Lipirea comprimatelor de peretele tobei poate avea ca ºi
proprietãþile substanþei active ºi anume: rezistenþa la cauze: folosirea pulberii de acoperire în cantitate insu-
umiditate, oxigen sau la un anumit pH al mediului; ficientã sau prea târziu, aplicarea siropului de acoperire
caracteristicile nucleului: forma ºi mãrimea, porozitatea, prea rapid, atunci când procesul este continuu sau într-o
higroscopicitatea, solubilitatea în apã, sensibilitatea la proporþie prea mare la o aplicare, uscarea insuficientã sau
umiditate sau oxigen, eventualele interacþiuni cu materialul chiar unghiul de înclinaþie a tobei prea scãzut. Aceste
de învelire; cauze pot fi uºor eliminate.
tipul de echipament disponibil ºi capacitatea lui de a fi Înveliºul moale ºi lipicios poate fi o consecinþã a inver-
destinat noului produs. Se are în vedere posibilitatea tirii zahãrului, motiv pentru care siropurile de acoperire
utilizãrii unei linii convenþionale simple sau a unui sistem se folosesc imediat dupã preparare, iar substanþele acide
complet sau parþial automatizat. Se pune problema dacã care pot favoriza invertirea se adaugã, doar înainte de
este necesar un echipament nou sau poate fi utilizat un proces sau împreunã cu pulberea de acoperire.
echipament modernizat, care se foloseºte în alte procese Prezenþa particulelor pe suprafaþa înveliºului este deter-
similare. În acest ultim caz, metodele valabile deja exis- minatã fie de erodarea nucleelor, fie de pudrarea neuni-
tente, trebuie sã fie dezvoltate sau ajustate. De obicei, formã cu pulbere de acoperire sau folosirea acesteia în pro-
aceasta se referã la parametrii procesului: temperatura porþie prea mare faþã de capacitatea de legare a siropului.
ºi cantitatea aerului de uscare, cantitatea de acoperire ºi Trebuie folosite nuclee rezistente ºi un raport optim soluþie/
durata fiecãrui ciclu de producþie. pulbere de acoperire. Uneori, este necesarã întreruperea
Pentru desfãºurarea în bune condiþii a procesului de procesului ºi spãlarea tobei pentru a îndepãrta pulberea finã.
acoperire ºi pentru obþinerea unui produs de acoperire ªanþurile ºi zonele întrerupte în înveliº apar datoritã
de înaltã calitate, trebuie efectuate: unei uscãri prea rapide, unui exces de pulbere de acoperire
calcule de bazã: dimensiunile nucleului (diametrul, în defavoarea aderãrii straturilor, rotunjirii insuficiente
raza de curburã, înãlþimea etc.), datele referitoare (straturi prea puþine sau cantitate redusã de material) sau
la produsul acoperit (înãlþimea, raza, volumul elipsoi- adeziunii slabe între diferite straturi, mai ales când se
dului care ia naºtere etc.); aplicã straturi de izolare cu formatori de film. Se impune
selectarea culorilor ºi aromelor: pentru un substrat reducerea cantitãþii ºi temperaturii aerului de uscare sau
neregulat din punct de vedere optic sunt necesari procesul de uscare trebuie început mai târziu, calcularea
coloranþi cu o mare putere de acoperire, iar pentru necesarului optim de pulbere de acoperire, asigurarea
mascarea gustului nucleului, se adaugã aromatizanþi; rotunjimii corespunzãtoare nucleelor, iar pentru aderarea
selectarea formulãrilor de acoperire cu zahãr, stabi- straturilor de învelire, se adaugã mai mult aglutinant.
lindu-se straturile necesare ºi ordinea acestora; Aspectul marmorat al produselor acoperite apare când:
calculul consumului de material, þinând cont de suprafaþa substratului este neregulatã sau rugoasã. Aceasta
mãrimea ºarjei ºi cantitãþile individuale de materii determinã o grosime neuniformã a stratului de colorare.
prime. Trebuie avute în vedere pierderile din timpul Aspectul pãtat devine evident în timpul lustruirii când
procesului (de exemplu, reziduurile din containere, ceara umple micile denivelãri de la suprafaþa compri-
conductele de alimentare ºi cele depozitate în tobe); matului. Se impune netezirea substratului înaintea apli-
stabilirea datelor procesului: încãrcãtura, raportul cãrii straturilor de colorare;
soluþie-pulbere pentru fiecare aplicare, modul de are loc migrarea spre suprafaþã a coloranþilor solubili în
dispersare a acestora, viteza de rotaþie a tobelor, apã, odatã cu procesul de uscare. Este necesarã uscarea
cantitatea ºi temperatura aerului de uscare, canti- mai eficientã ºi/sau fixarea colorantului;
tatea aerului de rãcire, desfãºurarea etapelor fãrã supradozarea siropurilor de colorare adãugate deter-
aer, închiderea tobelor în faza finalã ºi durata. În minã redizolvarea straturilor de acoperire anterioare
procesele de acoperire automate, trebuie fixat un uscate;
program de timp pentru ciclurile de aplicare a mate- metalul de diverse culori (gri, maro, negru) de pe pere-
rialului, distribuþia acestuia ºi uscare. tele tobei este transferat în interior. Acest neajuns are ca
remediu izolarea peretelui tancului sau acoperirea lui cu
7.4.1.3. Defecte apãrute la acoperirea cu zahãr
sirop, prin ºtergere, înaintea operaþiei de acoperire;
Erodarea nucleelor sau fragmentarea lor este provocatã
anumite substanþe din nucleu (extracte, uleiuri, grãsimi)
de tensiunea la care sunt supuse în timpul rostogolirii, în
migreazã în timp spre suprafaþã transportând coloranþii.
cazul în care sunt prea moi, fragile sau au tendinþa de a se
Aspectul marmorat apare în timp ºi poate fi evitat prin
desface în straturi. Erodarea sau fragmentarea apare ºi în
izolarea iniþialã a nucleului.
cazul folosirii nucleelor prea reci, care permit pãtrunderea
umiditãþii sau a soluþiei de prestratificare în exces, în Modificarea nuanþei de la un lot la altul poate apãrea în
defavoarea pulberii. Aceste fenomene pot fi evitate prin cazul în care, în amestecurile de pigmenþi, culoarea produsã
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 601
de un component s-a modificat. De exemplu, talcul, folosit diferenþe în distribuirea prin turnare sau pulverizare a
ca pigment alb, poate avea uneori o nuanþã de la gãlbui soluþiei de acoperire. Maltitolul serveºte ca material de
pânã la albãstrui. Într-o astfel de situaþie, trebuie verificaþi acoperire fie prin aplicarea siropurilor suprasaturate
coloranþii. O altã cauzã a acestui defect de colorare este fierbinþi, fie prin adãugarea, în mod alternativ, a siropului
omogenizarea insuficientã ºi sedimentarea suspensiei de de acoperire ºi a pulberii de acoperire;
colorant, atât în timpul depozitãrii, cât ºi în momentul manitolul nu se utilizeazã singur, ci intrã în formulãrile
aplicãrii. Suspensia trebuie agitatã sau se adaugã un agent de acoperire cu proprietãþi adezive;
de stabilizare mai eficient. izomaltul are o solubilitate mai redusã în apã, compa-
Suprafaþa rugoasã, cu asperitãþi a comprimatelor acope- rativ cu zaharoza, ceea ce face ca siropurile de acoperire
rite are drept cauze uscarea prea rapidã a straturilor sau cu acesta sã se adauge fierbinþi. Pulberea de acoperire cu
cristalizarea exageratã a zahãrului din siropurile calde supra- izomalt asigurã o legare rapidã a umiditãþii ºi este necesarã
saturate. Se recurge la reducerea cantitãþii ºi temperaturii o cantitate mai mare de aer fierbinte pentru uscare;
aerului de uscare sau la începerea mai târzie a ciclului de sorbitolul este higroscopic, ceea ce face înveliºurile sã
uscare. Dacã este necesar, se adaugã inhibitori de crista- devinã mate ºi sã se înmoaie în timpul depozitãrii;
lizare, modificându-se formularea de acoperire pentru a xilitolul se foloseºte în toate etapele de acoperire sub
reduce viteza de cristalizare a zahãrului. formã de sirop fierbinte. Înveliºurile constituite numai
Strãlucirea slabã sau lipsa de strãlucire apare când din xilitol sunt fragile ºi sensibile la ºocuri, motiv pentru
produsul acoperit nu este suficient de neted ºi este nece- care este necesarã adãugarea de gumã arabicã în pro-
sarã o netezire ºi o lustruire mai bunã, cu aer rece. În cazul porþie de 2%. Xilitolul sinterizeazã la 102 °C. Dacã
în care comprimatele acoperite sunt prea calde ºi prea nucleele acoperite sunt expuse la aceastã temperaturã
uscate pentru procesul de lustruire, se formeazã pulbere. chiar ºi pentru scurt timp, suprafaþa lor devine mai
Se aplicã o cantitate micã de sirop pentru umectare ºi se strãlucitoare, dar trebuie asiguratã o rãcire ulterioarã
preferã acoperirea la rece a nucleelor. Comprimatele aco- rapidã. În tabelul 15, sunt prezentate formule de siropuri
perite prea umede trebuie lãsate la aer pentru uscare înainte de acoperire cu aceste substanþe.
de lustruire. De asemenea, tancurile de lustruire trebuie Tabelul 15. Siropuri de acoperire cu zaharuri ºi polioli
sã fie perfect curate.
Cantitate (% m/m)
Comprimatele acoperite prea mari ºi distribuþia largã a
mãrimii acestora sunt datorate repartizãrii neuniforme a Componente Formulãri
formulãrilor de acoperire în tobe. O amestecare mai bunã 1 2 3 4 5 6
a nucleelor poate fi obþinutã prin modificarea unghiului Glucozã 80,0
de înclinaþie a axei tobei, prin instalarea de ºicane sau Sorbitol 71,4
prin optimizarea încãrcãturii. Lactozã 6,4
Precipitarea ºi flocularea fluidelor de acoperire ºi colorare Zaharozã 67,7
poate fi evitatã prin verificarea ºi ajustarea pH-ului acestora
Maltitol cristalizat 60,0
ºi prin evitarea incompatibilitãþilor dintre componente.
Izomalt 70,0
7.4.1.4. Acoperirea cu alte substanþe neformatoare de film Xilitol 45,5
Zaharoza poate fi înlocuitã, parþial sau total, cu alte Gumã arabicã (33%) 5,0 45,4
zaharuri sau produse similare cum ar fi: glucoza, lactoza,
Apã distilatã 20,0 28,6 25,9 35,0 9,1 30,0
maltitolul, manitolul, izomaltul, sorbitolul, xilitolul etc.
Metoda de acoperire este, în principal, aceeaºi ca ºi pentru
zaharozã. În procesul de acoperire, trebuie sã se þinã cont 7.4.2. Acoperirea cu filme polimerice
de proprietãþile acestor substanþe: higroscopicitatea, reacti- Acoperirea cu film constã în depunerea unui strat polimeric
vitatea grupelor aldehidice, solubilitatea în apã ºi visco- subþire ºi uniform pe suprafaþa unui substrat solid (compri-
zitatea soluþiilor lor. O solubilitate neadecvatã poate fi mat, granulã, capsulã gelatinoasã, peletã, cristal de substanþã
compensatã prin utilizarea soluþiilor fierbinþi, a suspensiilor activã etc.). Acoperirea constã în aplicarea continuã a
sau a pulberilor de acoperire. Pentru unii compuºi, existã materialului pe patul de nuclee aflat în miºcare, cel mai
un interes crescut dat de preþul ºi avantajele lor tehno- adesea prin pulverizarea acestuia, dar ºi prin turnare.
logice. O anumitã categorie de compuºi pot fi utilizaþi Aceastã modalitate de acoperire a fost introdusã în anii
pentru diabetici ºi determinã mai puþine carii dentare. 50 pentru a rezolva deficienþele procesului de acoperire
Particularitãþi ale înlocuitorilor parþiali sau totali ai cu zahãr. În ultimii ani, acoperirea cu film a cunoscut o
zaharozei în acoperirea formelor farmaceutice: evoluþie însemnatã atât ca urmare a apariþiei de noi poli-
glucoza prezintã tendinþã spontanã de cristalizare care meri formatori de film, care au permis simplificarea formu-
poate fi evitatã prin folosirea siropului de glucozã lãrilor de acoperire, cât ºi de noi tehnologii de acoperire
(amidon hidrolizat); ºi echipamente de producþie moderne.
lactoza nu poate fi folositã singurã în siropul de bazã, ci Acoperirea cu film se poate realiza în mediu apos sau
se adaugã soluþiilor saturate de zaharozã în proporþie de organic, tendinþele actuale fiind de utilizare a polimerilor
10-15% pentru inhibarea cristalizãrii. Lactoza poate fi sub formã de soluþii sau dispersii apoase ºi a echipamen-
asociatã cu zaharoza în toate operaþiile de acoperire, intrând telor de producþie cu niºte caracteristici de uscare mai
atât în suspensiile, cât ºi în pulberile de acoperire; performante.
maltitolul are o solubilitate asemãnãtoare zaharozei, Faþã de acoperirea cu zahãr, acoperirea cu film are urmã-
dând soluþii la fel de viscoase, ceea ce face sã nu existe toarele avantaje:
602 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
proces tehnologic simplificat, cu mai puþine etape, cu polimerii ºi ceilalþi excipienþi rãmân pe nucleu sub forma
timpi rapizi de procesare; unui film continuu ºi uniform. Ceilalþi excipienþi pot con-
reducerea substanþialã a cantitãþii de material de învelire stitui uneori chiar mai mult de 60% din stratul de aco-
(2-4% pentru acoperirea cu film, comparativ cu 5-100% perire, în funcþie de capacitatea de acoperire a polimerului.
pentru acoperirea cu zahãr), fapt care determinã o creºtere Alãturi de polimerul formator de film, sunt necesari: plasti-
moderatã în greutate ºi volum a produsului acoperit; fianþi, coloranþi, glisanþi, lubrifianþi, agenþi de dispersare,
costul procesului mai scãzut, ca urmare a economiei de solvenþi sau vehicule etc.
timp ºi materiale; Polimerii folosiþi trebuie sã fie uºor solubili în solventul
posibilitatea automatizãrii procesului, fapt care asigurã folosit, sã permitã o flexibilitate în formulare, sã prezinte
o uniformitate între loturi; o bunã capacitate de acoperire ºi sã fie solubili în lichidele
evitarea zahãrului, fapt care permite obþinerea de pro- gastrointestinale, pentru a nu compromite biodisponi-
duse dietetice ºi utilizabile în diabet; bilitatea substanþei active. Greutatea molecularã a poli-
evitarea soluþiilor apoase de învelire, importantã în cazul merilor are o mare importanþã ºi trebuie luatã în considerare
substanþelor active instabile în mediu apos; în selecþionarea procesului de acoperire. Aceasta influen-
flexibilitate mare în formularea materialului de acoperire; þeazã diferitele proprietãþi ale materialului de acoperire ºi
posibilitatea ajustãrii elasticitãþii ºi flexibilitãþii filmului performanþele produsului acoperit, de exemplu: viscozitatea
de acoperire prin adãugarea de plastifianþi, fapt care soluþiei pentru acoperire, rezistenþa mecanicã ºi flexibilitatea
conferã durabilitate ºi rezistenþã mãritã la manipulare; filmului.
dizolvarea rapidã a înveliºului atunci când este necesar; Calitatea filmului poate fi modificatã prin plasticizare
posibilitatea de modificare a profilului de cedare a internã sau externã. Plasticizarea internã se obþine prin
substanþei active prin acoperire cu filme enterosolubile modificãri chimice aduse polimerului de bazã, modificãri
(gastrorezistente sau cu cedare prelungitã); care îi afecteazã proprietãþile fizice. Astfel, în mod caracte-
învelirea cu film poate fi aplicatã unei game largi de ristic fiecãrui polimer, prin controlul gradului ºi tipului de
produse farmaceutice (comprimate, capsule, granule, substituþie ºi a lungimii lanþului, proprietãþile polimerului
pulberi, pelete, cristale medicamentoase). pot fi modificate semnificativ. Cel mai adesea însã, se recurge
la plasticizarea externã, prin adãugarea în formulãrile de
Nucleele potrivite pentru acoperirea cu înveliºuri filmate
acoperire a unor plastifianþi. Aceºtia pot fi lichide nevola-
a formelor farmaceutice dozate sunt aceleaºi ca ºi cele
tile sau alþi polimeri sau compuºi care, adãugaþi la polimerii
pentru acoperirea cu zahãr. Pentru acoperirea cu film se
formatori de film, mãresc flexibilitatea înveliºului, reduc
preferã comprimatele cu o suprafaþã uºor curbatã, fãrã
riscul de crãpare a acestuia ºi uneori îmbunãtãþesc aderarea
margini ascuþite sau subþiri. În cazul nucleelor mici, cum
filmului la substrat. Dupã îndepãrtarea solventului, majo-
ar fi granulele, peletele sau cristalele, trebuie avute în vedere
ritatea substanþelor polimerice au tendinþa de a se grupa
fluctuaþiile mari în ceea ce priveºte mãrimea, forma ºi
într-un aranjament tridimensional, cu formã de fagure.
suprafaþa. Pentru a avea rezultate reproductibile în procesul
Plastifianþii trebuie sã prezinte o bunã compatibilitate
de acoperire, se impune cernerea acestora ºi obþinerea
cu polimerii formatori de film ºi sã fie reþinuþi în înveliº
unei distribuþii înguste a mãrimii particulelor. Pentru a se
pe toatã durata conservãrii. Plastifianþii utilizaþi în mod
forma filme stabile, netede, omogene ºi cu bunã aderenþã curent sunt glicerolul, propilenglicolul, polietilenglicolii,
pe nucleu, suprafaþa acestora din urmã trebuie sã rãspundã monogliceridele acetilate, triacetatul de glicerol, esterii
bine la udarea cu soluþii sau dispersii polimerice. Acest acizilor organici, esterii ftalici, agenþii tensioactivi (poli-
fapt cere ca tensiunea superficialã a formulei de acoperire sorbaþi, esteri ai sorbitanului) etc. Uneori, pentru obþinerea
sã fie mai micã decât tensiunea superficialã criticã a efectului dorit, este necesar sã se realizeze combinaþii de
substratului. Aspectele suplimentare care trebuie avute în plastifianþi. Tipul ºi concentraþia utilizatã de plastifiant
vedere la acoperirea cu film se referã la posibilele inter- depinde de mai mulþi factori:
acþiuni chimice ºi fizico-chimice între substrat ºi înveliº. viscozitatea lui ºi influenþa asupra viscozitãþii soluþiei
Pot apãrea interacþiuni, ca urmare a contactului direct de acoperire;
dintre constituenþii nucleului ºi filmului, de exemplu: efectul asupra permeabilitãþii, flexibilitãþii ºi solubilitãþii
formarea de sãruri, schimb ionic sau adsorbþie. Constituenþii filmului;
materialului de învelire cu greutate molecularã micã pot gustul ºi toxicitatea acestuia;
penetra nucleele, iar substanþele active sau excipienþii, la compatibilitatea cu celelalte componente ale formulãrii
rândul lor, pot migra dinspre nucleu în înveliº, reacþionând de acoperire;
cu acesta. De exemplu, migrarea plastifianþilor spre nucleu metoda de aplicare;
modificã structura ºi comportamentul înveliºurilor, iar parametrii tehnologici; uneori modificarea vitezei de
migrarea substanþelor active, cum ar fi nicotinamida, uscare ºi creºterea temperaturii poate influenþa plasti-
acidul maleic ºi fenobarbitalul în înveliº determinã cizarea;
scindarea grupãrilor esterice ale derivaþilor de celulozã prezenþa dioxidului de titan, a coloranþilor sau aroma-
enterosolubili. tizanþilor.
7.4.2.1. Componentele materialului de învelire. Tipuri Coloranþii se adaugã pentru îmbunãtãþirea aspectului ºi
de polimeri pentru a facilita identificarea produsului. Se preferã colo-
Filmele de acoperire constau, în principal, din polimeri ranþi insolubili în apã, de tipul lacurilor. Aceºtia se dizolvã
formatori de film care sunt aplicaþi pe nucleu sub formã de în solvent sau se suspendã sub formã de pulbere finã.
soluþii sau dispersii ºi alþi excipienþi dizolvaþi sau suspendaþi. Concentraþia colorantului depinde de nuanþa doritã, de
Dupã îndepãrtarea solventului sau a vehiculului de dispersie, tipul de colorant ºi de concentraþia agentului de opacifiere.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 603
Aceasta din urmã are rolul de a îmbunãtãþii capacitatea de cu dezagregare rapidã în apã ºi în mediul acid al
acoperire, de a masca culoarea nucleului sau de a furniza stomacului;
înveliºuri albe. Cel mai adesea, se utilizeazã ca opacifiant insolubili în mediul acid sub pH = 4,5-5;
dioxidul de titan, dar mai pot fi folosiþi ºi alþi compuºi, ca insolubili, dar permeabili în fluidele digestive (vezi
de exemplu talc, silicat de aluminiu, carbonat de magneziu, pct. 6.2.2.1).
sulfat de calciu, oxid de magneziu, hidroxid de aluminiu etc. Înveliºurile cu dezagregare rapidã constau din polimeri
Solvenþii au rolul de a dizolva sau dispersa polimerul solubili în apã sau din amestecuri de polimeri solubili ºi
formator de film ºi ceilalþi componenþi ºi de a permite polimeri insolubili în apã. Cei mai utilizaþi polimeri
aplicarea acestora pe substrat. Cei mai folosiþi solvenþi, formatori de film solubili în apã sunt eterii de celulozã,
singuri sau în asociere, sunt apa, alcoolul etilic, alcoolul cum ar fi HPMC, MC, HPC, HEC, CMC-Na, sãrurile
metilic, alcoolul izopropilic, acetona, metiletilcetona, polimerilor enterosolubili, polivinilpirolidona ºi copoli-
clorura de metilen, clorura de etilen etc.
vidona. Ca ºi componenþi insolubili, se utilizeazã etilcelulozã
Deºi o serie de polimeri formatori de film sunt insolubili
ºi polimetacrilaþi. Asocierea polimerilor solubili cu cei
în apã, fapt care necesitã utilizarea solvenþilor organici,
insolubili în apã face posibilã ajustarea permeabilitãþii filmu-
apa este solventul cel mai preferat, atât pentru polimerii
lui, la vapori de apã ºi a rezistenþei acestuia la umiditate.
solubili, cât ºi pentru cei insolubili în apã.
Pentru filme cu rol de corectare a gustului preparatului,
Aplicarea polimerilor insolubili poate fi realizatã cu
se utilizeazã esteri metacrilici cu grupãri amino care nu se
bune rezultate sub formã de dispersii apoase. În ultimul
timp, solvenþii organici sunt înlocuiþi din ce în ce mai dizolvã în salivã, ci doar se îmbibã, dizolvându-se apoi
mult cu apa, datoritã problemelor pe care le implicã utili- doar în mediul acid al stomacului, cum ar fi Eudragit
zarea lor: inflamabilitate, toxicitate, poluare a mediului, E 100 ºi Eudragit E 12,5.
cost ridicat. Polimerii cu grupãri carboxil libere sunt insolubili în
Uneori, sunt necesare modificãri minore la o anumitã mediu acid, dar se dizolvã prin formare de sãruri în soluþii
formulã de acoperire, care a fost folositã anterior sau a cu pH=5-6 ºi se utilizeazã pentru înveliºuri enterosolubile
fost obþinutã din literaturã. Modificãrile formulei de bazã (gastrorezistente). Din aceastã categorie, fac parte aceto-
au, de obicei, ca scop creºterea adezivitãþii filmului pe ftalatul de celulozã (CAP), ftalatul de hidroxipropilmetil-
substrat, a rezistenþei filmului sau îmbunãtãþirea oricãror celuloza (HPMCP), carboximetiletilceluloza (CMEC),
proprietãþi considerate a fi deficiente. În scopul ameliorãrii polimetacrilaþii ºi polivinilacetoftalatul utilizat atât în
formulãrilor, în ultima perioadã, au fost intens studiate ºi solvenþi organici, cât ºi în formule apoase.
frecvent aplicate planurile de experienþã. Realizarea stu- Polimerii formatori de filme insolubile, dar permeabile
diului experimental implicã o caracterizare a unui feno- în fluidele digestive permit difuzia substanþei active prin
men printr-o serie de rãspunsuri care variazã sub influenþa membranele permeabile, având loc o întârziere a cedãrii
a numeroºi factori. De exemplu, în cazul acoperirii, se acesteia. În aceastã grupã, intrã etilceluloza (EC) ºi esterii
pãstreazã compoziþia de acoperire ºi se modificã condiþiile polimetacrilici de tipul Eudragit RS ºi RL.
procesului. Mãsurarea proprietãþilor filmului de acoperire 7.4.2.2. Modalitãþi de formulare a polimerilor în
este dificilã. Este mai uºor de analizat un film polimeric materialul de acoperire
liber, neaderat la substrat. Odatã aderat la substrat poate fi În procesul de acoperire, sistemul de solvenþi are rolul
analizat, dar erorile sunt mult mai mari. În modelele de de a depune formatorul de film pe suprafaþa nucleului ºi
optimizare, se exprimã relaþia de dependenþã a rãspunsului de a asigura obþinerea unor filme perfecte.
de diferiþi parametri experimentali sub forma unei ecuaþii Dependent de solubilitatea lor, formatorii de film se pot
matematice ºi se obþin parametrii optimi de preparare.
dizolva în apã, în solvenþi organici sau în amestecul lor.
În alegerea formulãrilor, trebuie avut în vedere scopul
Solvenþii utilizaþi transformã polimerul formator de film
pentru care se realizeazã acoperirea, dacã se urmãreºte
într-o formã de dispersie molecularã omogenã. Sub
protejarea nucleului, mascarea gustului, mirosului sau a
influenþa solvenþilor, moleculele polimerului sunt iniþial
culorii produsului, protejarea faþã de factorii atmosferici
mai mult sau mai puþin solvate devenind permeabile, iar
sau este necesarã modificarea cedãrii substanþei active
în cazul în care permeabilitatea este nelimitatã, acestea se
prin aplicarea filmelor enterosolubile sau insolubile care
vor dizolva. În general, creºterea cantitãþii de polimer
realizeazã o cedare prelungitã în timp a substanþei active.
Dupã rolul pe care îl au, polimerii formatori de film se dizolvat ºi creºterea lungimii lanþurilor de polimeri deter-
împart în douã grupe: minã creºterea viscozitãþii soluþiei. Viscozitatea ridicatã a
o primã categorie, mai rar folositã, serveºte la obþinerea soluþiilor de acoperire influenþeazã nefavorabil procesarea
filmelor de izolare a nucleului, atât în acoperirea cu acestora (aplicarea pe nucleu), formarea filmului ºi
zahãr, cât ºi în cea cu film. Filmul de izolare are rolul eliminarea solventului rezidual din film. Un bun solvent
de a proteja nucleul faþã de penetrarea solvenþilor, dar ºi va fi acela care permite realizarea concentraþiei maxime
de a creºte rezistenþa mecanicã a acestuia. Filmul de de polimer cu obþinerea unei soluþii cu viscozitate minimã.
izolare nu trebuie sã întârzie substanþial dezagregarea Trebuie avut în vedere cã totuºi o anumitã viscozitate a
nucleului, odatã ce filmul de învelire s-a dizolvat. Din soluþiei este necesarã.
acest motiv, grosimea stratului de izolare trebuie stabilitã Soluþiile polimerilor formatori de film pot fi neapoase
cu mare grijã; sau apoase.
a doua grupã de polimeri, cei formatori de filme de Soluþiile neapoase sau organice ale polimerilor s-au
acoperire se împart dupã capacitatea lor de dizolvare, utilizat pe scarã largã în procesele de acoperire, având în
permeabilitatea ºi dezagregarea lor dupã administrare, vedere cã o gamã largã de polimeri formatori de film sunt
în trei categorii: insolubili în apã. De asemenea, îndepãrtarea solvenþilor
604 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
organici este mai uºoarã, iar procesul de uscare decurge polimerilor cationici au viscozitate moderatã ºi sunt uºor
mai rapid. Uneori, utilizarea unor solvenþi organici poate de pulverizat. Polimerii cationici de tipul Eudragitului
crea probleme legate de toxicitate, inflamabilitate, poluare E100 se dizolvã în apã cu formare de sãruri dupã adãugare
a mediului ºi cost. Din aceste motive, în ultima perioadã, de acizi organici sau anorganici, iar sãrurile obþinute sunt
interesul pentru utilizarea formulãrilor de acoperire apoase solubile în apã, pe întregul domeniu de pH fiziologic.
a crescut semnificativ, atât pentru polimeri solubili care Având în vedere cã o gamã largã de polimeri formatori
sunt folosiþi sub formã de soluþii apoase, cât ºi pentru cei de film sunt insolubili în apã ºi, în ideea înlocuirii solven-
insolubili, utilizaþi sub formã de dispersii apoase. Dezavan- þilor organici, se utilizeazã din ce în ce mai mult dispersiile
tajul formulãrilor apoase legat de durata procesului de apoase ale acestora. Faza dispersatã poate fi solidã sau
uscare este compensat de echipamentele de acoperire mai lichidã, iar dispersiile apoase obþinute pot conþine o pro-
eficiente ºi performante. porþie mare de substanþe dispersate, fãrã sã fie afectatã
Sub formã de soluþii apoase de acoperire, se utilizeazã viscozitatea.
eteri de celulozã, polivinilpirolidonã, polietilenglicoli, Dispersiile polimerice coloidale obþinute prin polime-
sãruri ale polimerilor anionici ºi cationici. rizarea în emulsie a unui monomer se numesc latexuri.
Eterii de celulozã, cum ar fi metilceluloza (MC) ºi Proprietãþile caracteristice ale unui latex depind de mãri-
hidroxipropilmetilceluloza (HPMC) cu diferite grade de mea particulelor lui care variazã de la 10 la 1.000 nm.
substituþie ºi cu greutatea molecularã micã, dau soluþii Dispersiile polimerice preparate prin emulsionarea unei
apoase de acoperire cu viscozitate acceptabilã. La prepararea soluþii organice de polimeri în apã, urmatã de evaporarea
soluþiilor de acoperire, este necesarã suspendarea eterilor solventului organic se numesc pseudolatexuri.
de celulozã în apã fierbinte pentru îmbibare, urmatã de În cazul dispersiilor apoase, se impune cunoaºterea
dizolvarea prin agitare ºi rãcire. Pigmenþii se omogenizeazã urmãtorilor parametri:
separat în echipamente în care sunt supuºi unei forfecãri temperatura minimã de formare a filmului (MFT)
mari ºi se adaugã doar înainte de folosirea soluþiei. Având temperatura (°C) peste care dispersia formeazã un film
în vedere cã eterii de celulozã au tendinþa de a forma clar, coerent, în anumite condiþii de uscare;
spumã, se evitã introducerea aerului în timpul dizolvãrii temperatura de vitrificare (tranziþie vitroasã, Tg)
ºi amestecãrii, iar dacã este necesar, se adaugã emulsii temperatura (°C) la care viscozitatea unui polimer termo-
siliconice pentru a favoriza eliminarea bulelor de aer. plastic sau termoelastic topit creºte considerabil la rãcire
Soluþiile eterilor de celulozã destinate pulverizãrii pe sau scade considerabil la încãlzire.
nuclee pot conþine între 5 [i 10% polimeri, conþinutul
Prepararea dispersiilor apoase polimerice utilizate în
total în substanþe solide, incluzând plastifianþi, pigmenþi
procesul de acoperire se poate realiza prin urmãtoarele
ºi alþi excipienþi, fiind cuprins între 8-15%. Procesul de
metode:
acoperire trebuie sã asigure o evaporare a apei într-un
polimerizarea emulsiei de monomer;
timp cât mai scurt. Înainte de acoperire, nucleele trebuie
emulsionarea cu solvenþi organici;
preîncãlzite cu aer la 35-40 °C ºi rotite uºor pentru a
emulsionarea directã;
preveni uzura acestora. Se adaugã foarte încet, o micã
dispersarea sãrurilor polimerice;
porþiune din soluþia de acoperire ºi trebuie evitatã formarea
redispersrea latexurilor uscate.
de pulbere, care ar putea afecta calitatea filmului. În con-
tinuare, se creºte temperatura aerului de uscare, iar soluþia Polimerizarea în emulsie a monomerilor puþin solubili
sau suspensia de acoperire se adaugã în mod continuu, în apã are ca primã etapã solubilizarea monomerilor cu
peste patul de nuclee aflat într-o miºcare rapidã. Se regleazã ajutorul agenþilor emulgatori în apã. Se începe polime-
temperatura aerului de intrare, astfel încât temperatura rizarea prin adãugare de iniþiatori. În cazul în care con-
patului de nuclee sã fie cu 10-20 °C peste temperatura centraþia emulgatorului este scãzutã, se formeazã iniþial
camerei. În funcþie de viteza de pulverizare a soluþiei, radicali de oligomeri cu lanþuri scurte, care precipitã
conþinutul în apã ºi eficienþa de uscare a echipamentului repede ca o nouã fazã ºi sunt stabilizaþi de emulgatori ca
de producþie, temperatura aerului de intrare este cuprinsã prime particule de latex. La concentraþii mai ridicate de
între 60 [i 90 °C. Timpul necesar pentru acoperirea cu un emulgatori, moleculele de monomeri solubilizate în
film având grosimea de 10 mm este de aproximativ o or\. micele, pot fi activate pentru polimerizare. Moleculele de
Polivinilpirolidona ºi polietilenglicolul se gãsesc în monomer difuzeazã prin faza apoasã spre suprafaþa par-
diferite grade de polimerizare, dar datoritã higroscopi- ticulelor de latex, aflate în creºtere, unde polimerizeazã.
citãþii lor nu se pot utiliza singuri ca formatori de film. Se Mãrimea particulelor rezultate este cuprinsã între 50-200 nm.
utilizeazã ca ºi plastifianþi sau pentru creºterea permea- Emulsionarea cu solvenþi organici se aplicã, în primul
bilitãþii filmului de acoperire. rând, pentru derivaþii de celulozã (EC, CAP). Etilceluloza
Sãrurile solubile ale polimerilor anionici de tipul carboxi- se dizolvã într-un amestec de benzen ºi alcool etilic. Dupã
metilcelulozei ºi acetoftalatului de celulozã se utilizeazã adãugare de n-decan, soluþia este emulsionatã la 65 °C
pentru filmele de izolare cu proprietãþi de dezagregare într-o soluþie apoasã de laurilsulfat de sodiu. Mãrimea
rapidã. De asemenea, este posibilã utilizarea sub formã de particulelor obþinute este redusã ulterior prin omogenizare.
soluþie apoasã a sãrurilor alcaline ale copolimerilor de acid În continuare, solvenþii organici sunt îndepãrtaþi cu
metacrilic/metilmetacrilat de tipul Eudragit L. Prepararea ajutorul vidului, folosind un evaporator rotativ, iar
acestor soluþii `ncepe cu dispersia apoasã Eudragit L30 apoi apa este eliminatã prin distilare sub vid, la 50 °C,
D-55, prin adãugare de hidroxid de sodiu sub agitare. pânã când volumul soluþiei scade la 1/5 ºi se obþine o
Soluþia vâscoasã obþinutã poate fi diluatã cu apã la o dispersie cu 20% solid. Mãrimea particulelor rezultate
viscozitate corespunzãtoare. Soluþiile apoase ale sãrurilor este sub 5 mm.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 605
Emulsionarea directã în apã a polimerilor pe bazã de Având în vedere faptul cã în timpul transportului ºi pe
clorurã de trimetilaminoetil metacrilat ºi metacrilaþi neutri durata pãstrãrii, latexurile pot suferi alterãri cum ar fi
la 80-100 °C (peste Tg a lor), în absenþa emulgatorilor, formarea unei pelicule la suprafaþã datoritã cãldurii, aglo-
duce la obþinerea unor sisteme stabile de tipul latexurilor. merare, sedimentare, coagulare la rece sau contaminare
Mãrimea particulelor poate fi cuprinsã între 15-150 nm. microbianã se preferã folosirea pulberilor uscate, care se
Dispersarea sãrurilor polimerice se bazeazã pe faptul reconstitue în dispersii apoase, doar înainte de utilizare.
cã, prin neutralizare, hidrofilia polimerului creºte, iar Uscarea dispersiilor apoase se realizeazã prin diferite
prezenþa ionilor cu aceeaºi sarcinã, contribuie la întinderea metode particulare fiecãrui polimer, ca de exemplu uscarea
moleculelor polimerice, pânã când sarea polimerului se prin pulverizare sau prin liofilizare.
dizolvã la un anumit grad de neutralizare. Prin neutralizare Acoperirea capsulelor gelatinoase moi ºi tari se reali-
parþialã, este facilitatã dispersia polimerilor ºi se formeazã zeazã cu filme mai elastice, având la bazã derivaþi de celu-
dispersii asemãnãtoare latexurilor. lozã sau polimetacrilaþi în asociere cu plastifianþi în pro-
Redispersarea în apã a latexurilor în prealabil uscate, se porþie de 15% sau chiar mai mult. Scopul acoperirii capsu-
realizeazã cu ajutorul emulgatorilor ºi plastifianþilor, folo- lelor gelatinoase, este de a le asigura dizolvarea la nivel
sind echipamente performante de agitare. Uscarea latexurilor intestinal, dar uneori ºi pentru a le mãri rezistenþa la
se realizeazã prin diferite metode. De exemplu, pentru umiditate ºi cãldurã. Principiul de acoperire este identic
dispersiile de polimeri uºori, cu MFT scãzutã, se foloseºte cu cel de la acoperirea cu film a comprimatelor, dar se
uscarea la temperaturi joase, prin liofilizare. ridicã probleme de formulare a materialului de acoperire.
În procesul de acoperire cu dispersii apoase ale polime- În acoperirea capsulelor gelatinoase nu se pot utiliza for-
rilor, este foarte important sã se asigure condiþiile necesare mulãri apoase, datoritã solubilitãþii gelatinei în apã, iar
formãrii unui film corespunzãtor ºi sã se evite influenþa soluþiile polimerilor în solvenþi organici nu permit o bunã
negativã asupra substanþei active. Astfel, este necesarã aderare a filmului pe capsulã, datoritã lipsei porozitãþii
preîncãlzirea nucleelor cu aer cald la 30-40 °C, dup\ care acesteia. Ca urmare a slabei aderãri ºi a diferenþei dintre
dispersia este pulverizatã lent, în strat subþire. O uscare elasticitatea capsulei ºi a filmului, existã riscul ca la anu-
adecvatã, peste MFT a dispersiei, face ca, [i primul strat mite manipulãri (de exemplu, scoaterea din blister) sã se
subþire de latex sã formeze o acoperire insolubilã în apã producã ruperea filmului. O modalitate de rezolvare a
care protejeazã nucleul de acoperirile ulterioare. În acestei probleme ar fi utilizarea unor emulsii de acoperire
continuare, se creºte viteza de pulverizare a dispersiei. care sã conþinã doar o micã proporþie de solvent. Apa pre-
Dacã nucleul este prea poros, acesta absoarbe apa atât de zentã în aceste formulãri în cantitate micã asigurã o îmbi-
repede, încât nu este timp suficient pentru ca forþele bare uºoarã a capsulei, permiþând polimerului formator
capilare sã asigure formarea adecvatã a filmului. În loc sã de film sã pãtrundã în peretele capsulei ºi sã adere de
aibã loc coalescenþa picãturilor în vederea formãrii acesta. Ca formatori de film se pot folosi CMEC, HPMCP,
filmului, particulele se depun ca o pulbere, formând un Eudragit L30D-55, iar ca solvenþi, amestecurile apã/alcool
strat sfãrâmicios. Acest neajuns poate fi evitat prin izopropilic sau monoetileter de etilenglicol/apã. O bunã
acoperirea nucleului cu o soluþie de polimer în solvent aderare a filmului de substrat se poate realiza uneori prin
organic. Pe parcursul întregului procedeu de acoperire cu efectuarea unei acoperiri intermediare cu PVP, HPMC
dispersii polimerice apoase, temperatura de procesare sau Eudragit L100.
trebuie sã fie cu cel puþin 10 °C peste MFT. Scãderea
7.4.2.3. Alegerea formulãrilor
temperaturii sub MFT duce la obþinerea unui film poros,
Prima decizie care trebuie luatã când se dezvoltã o for-
friabil, iar o creºtere exageratã a temperaturii determinã
mulare, se referã la funcþia care trebuie îndeplinitã de film.
evaporarea apei chiar în timpul pulverizãrii dispersiei ºi
uscarea prematurã a particulelor de polimer. Pentru a Unul sau mai mulþi formatori de film sunt selectaþi ºi urmeazã
preveni acest fenomen, se preferã echipamentele de a fi testaþi. Se stabilesc apoi solvenþii potriviþi, agenþii de
acoperire care pulverizeazã dispersia în acelaºi sens cu dispersie, plastifianþii ºi ceilalþi excipienþi pentru a fi testaþi.
uscarea (concurent). La începutul oricãrei proceduri de alegere pentru un
Termogelificarea este o altã modalitate de prelucrare a nou produs, trebuie experimentate câteva formulãri de
polimerilor în formulãrile de acoperire. Polimerii forma- bazã, la scarã redusã, de laborator. Câteva exemple de
tori de film sunt aduºi la un grad de fineþe cuprins între formule de bazã sunt menþionate în tabelele 16 ºi 17.
5-50 mm ºi sunt suspendaþi în apã. Prin asociere cu un Formulãrile de bazã sunt testate în forma filmelor izolate,
plastifiant ºi pulverizare pe nuclee, se formeazã la încãlzire nedepuse pe nucleu. Se urmãresc influenþele excipienþilor
un film. Particulele îmbibate ale polimerului se transformã asupra proprietãþilor filmului, cum ar fi permeabilitatea la
în gel cu ajutorul plastifiantului, care difuzeazã din faza vapori de apã ºi gaze, rezistenþa mecanicã, solubilitatea etc.
apoasã ºi concentraþia gelului creºte în mod continuu, pe Aceste influenþe sunt evaluate ºi optimizate. Se stabileºte
mãsurã ce apa se evaporã. Ca rezultat, se produce coales- compatibilitatea plasticizantului cu polimerul, prin deter-
cenþa particulelor la interfaþã. Acest proces de formare a minarea solubilitãþii plasticizantului în polimer ºi invers.
filmului, care utilizeazã un sistem de particule grosiere se În momentul în care s-au stabilit proprietãþile satisfãcã-
numeºte termogelificare. Ca ºi polimeri formatori de film, toare asupra filmelor izolate, se trece la efectuarea primului
se utilizeazã HPMCP micronizatã, HP-55F cu plastifiant test de pulverizare asupra nucleelor, iar apoi se selecteazã
în proporþie de 30%, CAP micronizatã sau etilcelulozã adusã cele mai bune formulãri pe baza testelor efectuate asupra
la un grad de fineþe avansat, în asociere cu trietilcitrat sau produselor acoperite ºi a testelor accelerate de stabilitate.
triacetin, Eudragit L100 sau S100 în asociere cu polietil- Ulterior, aceste formulãri trebuie optimizate în funcþie de
englicol. procesul de acoperire ºi echipamentul folosit. În acest
606 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Cantitate ( % m/m)
Proprietãþi.
Componente Formulãri
Rol
1 2 3 4 5 6 7
Pharmacoat (HPMC) 80,0 Polimer gastrosolubil
HP-55 (HPMCP) 10,0 Polimer enterosolubil
CAP 5,0 Polimer enterosolubil
Duodcell (CMEC) 8,0 Polimer enterosolubil
EC 5,0 Polimer insolubil, dar permeabil
PVAP 11,0 Polimer enterosolubil
AqoatAS-MF (HPMCAS) 10,0 Polimer enterosolubil
PEG 400 1,0 Plastifiant
PEG 6000 8,0 1,0 Plastifiant
Triacetat de glicerol 1,0 1,0 Plastifiant
Trietilcitrat 2,8 Plastifiant
Acetonã 44,5 47,0 Solvent
Alcool izopropilic 44,5 55,0 Solvent
Alcool etilic 47,0 94,0 66,0 Solvent
Apã distilatã 37,0 22,0 84,2 Solvent
Talc 5,0 3,0 Glisant
Pigmenþi (inclusiv TiO2) 7,0 Pigment
context, se acordã o atenþie deosebitã concentraþiei poli- ºi optimizatã. În acest scop, se definesc domeniile de
merului ºi conþinutului în substanþe glisante ºi colorante. lucru pentru fiecare din urmãtorii parametri: cantitatea ºi
Dupã selectarea formulãrii de acoperire în laborator, se temperatura aerului de intrare, cantitatea ºi temperatura
determinã cantitatea necesarã pentru acoperirea nucleelor, aerului de ieºire, temperatura patului de nuclee, viteza de
în funcþie de grosimea specificatã a stratului de acoperire, pulverizare (g de fluid de acoperire/kg nuclee/timp) ºi
în corelaþie cu aria suprafeþei nucleului (vezi pct. 5.3.1). umiditatea aerului. Odatã ce domeniul pentru fiecare din
Formularea trebuie apoi testatã pe loturi mari de producþie aceºti parametri a fost stabilit, formularea poate fi reglatã
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 607
pentru producþie. Domeniile de lucru ale fiecãrui parametru geometrie (PELLEGRINI), a tobelor prevãzute cu sistem
trebuie revizuite încã o datã, realizând ajustãri. Se reco- de ºicane, a tobelor perforate ºi a echipamentelor de aco-
mandã controlul automat al întregului proces cu ajutorul perire în pat fluidizat.
calculatorului. Pentru creºterea eficienþei de uscare, s-au adus îmbunã-
tãþiri, în sensul optimizãrii schimbului de aer, mai ales în
7.4.2.4. Tehnologia de acoperire cu film
tobele de acoperire. Sunt recomandate tobele cu tub de
Principiul acoperirii cu film este similar celui cu zahãr
imersie, cu sabie de imersie ºi cele perforate. Din nou,
ºi se bazeazã pe aplicarea soluþiei sau dispersiei de polimer
acoperirea cu film în pat fluidizat este preferatã datoritã
formator de film, unui pat de nuclee aflat în miºcare,
potenþialului mare de a asigura uscarea eficientã a mate-
urmatã de uscarea acestora. Cerinþele de bazã ale filmãrii
rialului.
în vederea obþinerii unor filme corespunzãtoare includ:
Procesele de acoperire cu film, atât cele care se desfã-
mijloace corespunzãtoare de aplicare pe nuclee a lichi-
ºoarã în tobe, dar, mai ales, cele cu pat fluidizat, pot fi
dului de acoperire;
automatizate, fapt care permite un control mai bun al
agitare ºi amestecare corespunzãtoare a patului de nuclee.
fiecãrei operaþii.
Lichidul pulverizat se întinde pe fiecare nucleu care
trece prin zona de pulverizare. Acest mod de acoperire 7.4.2.5. Variabile tehnologice în procesul de acoperire
diferã de drajefiere, unde fiecare aplicare de strat de aco- cu film
perire se întinde de pe o tabletã pe alta înainte de uscare; În procesul de acoperire, trebuie sã se asigure un raport
cantitate de cãldurã suficientã sub formã de aer de uscare optim între viteza de aplicare a filmului de acoperire ºi
pentru a asigura cãldura latentã necesarã evaporãrii viteza de evaporare a solventului. Abaterea de la acest
solventului. Acest aspect este deosebit de important `n echilibru poate determina dificultãþi în acoperire sau în
cazul pulverizãrii cu soluþie apoasã; randamente.
ventilare bunã pentru a asigura îndepãrtarea prafului ºi Variabilele tehnologice care trebuie controlate în
a vaporilor solvenþilor. procesul de acoperire se grupeazã în patru categorii care
De-a lungul timpului, în procesul de acoperire cu film, depind de:
echipamentele utilizate iniþial pentru acoperirea cu zahãr substratul de acoperire;
au fost adaptate în mod continuu. Astfel, deºi în acope- echipamentul utilizat;
rirea cu film este încã practicatã aplicarea lichidului de fluidul de acoperire ºi pulverizarea acestuia;
acoperire prin turnare, astãzi, de cele mai multe ori, se aerul de uscare.
recurge la aplicarea acestuia prin pulverizare. Echipamentele Mãrimea suprafeþei de acoperire a substratului influen-
de pulverizare a fluidului sunt, aºa cum s-a prezentat la þeazã cantitatea de material de acoperire necesarã. Aplicarea
pct. 7.2.1, de douã tipuri, asigurând: unui film de aceeaºi grosime necesitã, în mod corespun-
pulverizarea fãrã aer când lichidul de acoperire este zãtor, o cantitate mai micã sau mai mare de fluid de acope-
pompat sub presiune printr-o duzã de pulverizare cu rire. Forma nucleelor influenþeazã amestecarea acestora
orificii foarte mici, producându-se atomizarea acestuia, ºi, de asemenea, mãrimea încãrcãturii este importantã.
ca urmare a expansiunii rapide la ieºirea din duzã; Echipamentul de acoperire ales, tobã sau sistem cu pat
pulverizarea cu aer, când lichidul este pompat fãrã fluidizat, se reflectã asupra eficienþei procesului.
presiune sau cu o presiune foarte micã prin duzã ºi este În cazul tobelor de acoperire, o însemnãtate mare o are
atomizat prin intermediul curentului de aer comprimat forma acestora, prezenþa ºicanelor, viteza de rotaþie ºi
care vine în contact cu fluidul, ca urmare a trecerii lor încãrcarea cu material, toate acestea influenþând ames-
împreunã prin duzã. tecarea produsului de acoperit. Este necesarã asigurarea
Tehnologia de pulverizare a fluidului prin duze fãrã aer unei miºcãri uniforme a nucleelor, pentru a se realiza o
este utilizatã pe scarã largã în procesele de acoperire cu repartizare egalã a materialului formator de film pe fiecare
solvenþi organici, pe când pulverizarea cu duze cu aer este unitate. Prezenþa ºicanelor îmbunãtãþeºte miºcarea, dar
preferatã în echipamentele de laborator sau în procesele trebuie avutã în vedere ciobirea sau spargerea nucleelor
de acoperire în mediu apos. Pulverizarea fluidului de aco- dacã ºicanele nu sunt alese ºi utilizate corespunzãtor.
perire permite atomizarea foarte finã a picãturilor, care Viteza de rotaþie a tobelor influenþeazã atât amestecarea
astfel se depun pe nucleele aflate în miºcare, asigurând o nucleelor, cât ºi trecerea fiecãruia în dreptul jetului de
acoperire uniformã. Este evitatã lipirea acestora, iar pulverizare. În mod obiºnuit, se utilizeazã o vitezã de
uscarea se realizeazã rapid. 10-15 rpm pentru acoperirea cu filme neapoase ºi de
Pulverizarea fluidului de acoperire se poate realiza con- 3-10 rpm pentru acoperirea cu fluide apoase.
tinuu sau discontinuu. În trecut, ca urmare a condiþiilor În echipamentele cu pat fluidizat, este importantã
mai scãzute de uscare în aparate, a preferinþei pentru sol- direcþia de pulverizare a fluidului de acoperire (de sus, de
venþi organici ºi pentru pulverizarea fãrã aer, interesul jos sau tangenþial).
pentru procesele discontinue a fost crescut datoritã posibi- Variabilele dependente de fluidul de acoperire se referã
litãþilor de uscare mai bune în etapa de nepulverizare. În la compoziþia acestuia ºi la caracteristicile de pulverizare.
ultimii ani, dezvoltarea procesului de acoperire prin utili- Acoperirea ºi îndepãrtarea solventului sunt influenþate
zarea echipamentelor cu performanþe îmbunãtãþite de uscare de natura fluidului (soluþie sau dispersie), de viscozitatea
a permis aplicarea formulãrilor apoase ºi conducerea pro- soluþiei, de natura solventului (apos sau neapos) ºi de
cesului de acoperire continuu. conþinutul în substanþe. Variabilele corelate cu pulveri-
Amestecarea mai eficientã a patului de nuclee este asigu- zarea fluidului de acoperire se referã la viteza de aplicare,
ratã de folosirea tobelor de acoperire rotative cu o anumitã gradul de atomizare, forma jetului ºi distanþa de la duzã la
608 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
patul de nuclee. Primele trei variabile sunt interdependente Forma comprimatelor acoperite prin filmare este gene-
ºi în cazul pulverizãrii fãrã aer, sunt influenþate în mod ratã de forma poansoanelor folosite la comprimare, iar
direct de presiunea lichidului ºi forma duzei. În pulveri- culoarea acestora, de prezenþa sau absenþa coloranþilor în
zarea cu aer, presiunea lichidului ºi orificiul duzei deter- formularea comprimatelor ºi/sau a materialului de învelire.
minã viteze de curgere, iar gradul de atomizare ºi forma Imprimarea comprimatelor filmate fie are la bazã diferite
jetului sunt influenþate de presiunea, volumul ºi forma gravuri în suprafaþa comprimatului destinat acoperirii care
jetului de aer. Viteza potrivitã de aplicare a soluþiei trebuie trebuie evidenþiate, fie se realizeazã cu cernealã pe supra-
corelatã cu miºcarea nucleelor ºi cu eficacitatea sistemului faþa filmului.
de uscare. Evidenþierea gravurii prin filmare se realizeazã prin
În cazul în care pulverizarea se realizeazã la o distanþã douã tehnologii:
prea mare faþã de nucleu, apare o eficienþã redusã de primul proces are la bazã anizotropia privind indicele
acoperire ºi pierdere de material. O pulverizare prea apro- de refracþie a aºa-numiþilor pigmenþi alb-transparenþi
piatã determinã o supraumectare a nucleelor. Astfel, în timpul (carbonatul de magneziu, carbonatul de calciu, talc).
procesului de acoperire, se impune ajustarea distanþei de La aplicarea unei suspensii polimerice conþinând astfel
pulverizare a soluþiei faþã de patul de nuclee, prin modi- de substanþe pe suprafaþa comprimatelor filmate colorate
ficarea poziþiei duzei. În echipamentele de capacitate mai ºi cu gravurã coloratã, aceste materiale se repartizeazã
mare, se utilizeazã mai multe duze de pulverizare. pe toatã suprafaþa sub influenþa frecãrii reciproce. Apar
Gradul de atomizare, respectiv mãrimea ºi distribuþia irizaþii diferite de culoare pe suprafaþa coloratã negravatã
granulometricã a picãturilor, este determinat de mãrimea faþã de zona gravatã, datoritã indicilor de reflexie diferiþi
orificiului, de forma duzei, presiunea lichidului ºi a aerului ai filmului polimeric în cele douã zone. Suprafaþa colo-
destinat atomizãrii, de volumul aerului ºi de viscozitatea ratã netedã apare mai luciosã ºi mai intens coloratã, pe
fluidului de acoperire. O atomizare prea avansatã face ca când în ºanþurile gravurii, filmul pare opac sau alb.
unele picãturi sã se usuce prin evaporare înainte de a atinge Comprimatele apar ca având gravuri albe pe fond colorat
nucleele, ceea ce are ca efect obþinerea unei suprafeþe de (fig. 46).
acoperire rugoase. O insuficientã atomizare face ca picã-
turile mari de lichid sã umecteze nucleele în exces, ceea ce
produce lipirea acestora sau efectul de coajã de portocalã.
Variabilele tehnologice dependente de aerul de uscare
sunt temperatura, volumul, viteza ºi calitatea acestuia,
precum ºi metoda de uscare ºi balanþa dintre fluxul aerului
de intrare ºi de ieºire. În general, creºterea temperaturii
patului de nuclee ºi a camerei de acoperire înainte de
începerea operaþiei de acoperire propriu-zisã determinã o
evaporare mai rapidã a solventului. Volumul ºi viteza
aerului depind de sistemul de uscare ºi de echipamentul
de acoperire. Unele fluctuaþii ale conþinutului în umiditate
ale aerului de intrare pot avea influenþe negative asupra
calitãþii acoperirii. Balanþa între fluxul aerului de intrare
ºi ieºire trebuie sã fie astfel fixatã încât pulberea ºi sol-
ventul sã fie reþinute în sistemul de acoperire.
Aceste variabile tehnologice, valabile atât în acoperirea Fig. 46. Comprimate filmate cu gravuri evidenþiate
cu film, cât ºi în acoperirea cu zahãr, trebuie controlate pe (ROWE R.C. 1996)
întreaga duratã a procesului. Alte combinaþii se pot obþine prin aplicarea unui film
Eficienþa acoperirii, datã de eficienþa echipamentului polimeric colorat pe comprimatele gravate în relief, albe.
utilizat, se calculeazã prin raportarea creºterii nete a În acest caz, comprimatele filmate vor avea culoarea
greutãþii comprimatelor la greutatea totalã a materialului
corelatã cu colorantul folosit, iar gravurile apar ca o
nevolatil aplicat pe comprimate. În cazul acoperirii cu
versiune palã a acelei culori.
film, acesta trebuie sã aibã valori cuprinse între 90 [i
în al doilea proces, se presarã într-o tobã de acoperire,
95%, iar în cazul acoperirii cu zahãr, atinge valoarea de
pe comprimatele gravate acoperite cu film alb sau
60% datoritã depunerii de material pe pereþii tobei.
colorat, o pulbere albã sau coloratã constituitã din
7.4.2.6. Asigurarea identificãrii comprimatelor filmate substanþe anorganice (talc, dioxid de titan, silicat de
Pentru evitarea confuziei comprimatelor filmate la admi- magneziu), amidon, zaharuri, derivaþi de celulozã (MC,
nistrare, acestea trebuie sã fie identificate cu uºurinþã dupã HPMC, HPC), pigmenþi coloraþi, ceruri, în diverse
aspectul lor. asocieri. Excesul de material se îndepãrteazã prin
Mijloacele de distincþie ale comprimatelor sunt: cernere, lustruire, sub influenþa unui flux de aer, prin
culoarea; exhaustare printr-o conductã de evacuare acoperitã cu o
imprimarea; reþea sau prin alimentarea ºi evacuarea simultanã a
forma ºi dimensiunea. aerului din tobã. Pulberea se fixeazã apoi prin
Acoperirea cu film a comprimatelor, proces ce implicã supraacoperire cu un film polimeric incolor sau colorat
depunerea unui film polimeric subþire, permite asigurarea sau prin încãlzire pânã la topirea cerurilor.
identificãrii acestuia prin toate aceste mijloace, dar uneori În cazul evidenþierii gravurii, complexitatea imaginii este
cu limite. restricþionatã de forma poansonului utilizat la comprimare.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 609
Formarea de bule în film poate apãrea ºi ca urmare a unei presiunii de pulverizare, fie prin adãugarea de plastifianþi.
insuficiente aderãri între film ºi nucleu. Astfel de forme farmaceutice filmate mate pot fi supuse
Perforarea filmului apare când substanþele dispersate în ulterior lustruirii cu o soluþie de PEG 10%.
fluidul de acoperire încep sã se topeascã la temperatura Încastrarea particulelor desprinse din nucleu în film
patului de nuclee în procesul de acoperire ºi interferã cu apare în cazul unei rezistenþe mecanice scãzute a nucleului.
polimerii formatori de film, producând goluri. În acest caz, Rugozitatea pronunþatã a filmului este cauzatã de poro-
este necesarã fie înlocuirea acestor substanþe, fie scãderea zitatea nucleelor sau de uscarea unor picãturi pulverizate,
temperaturii patului de nuclee. Prezenþa golurilor în filmul înainte de a atinge nucleul. În ambele cazuri, particule
de acoperire poate fi determinatã ºi de o pulverizare prea foarte fine se depun la suprafaþa filmului. Se impune redu-
rapidã a lichidului de acoperire, nucleele umectate excesiv cerea gradului de atomizare a fluidului de acoperire ºi
încep sã se dezintegreze pe alocuri ºi sã se desprindã apropierea duzelor de patul de nuclee. Rugozitatea poate
granule individuale. fi determinatã ºi de concentraþia prea ridicatã de pigment
Încreþirea constã în apariþia a numeroase cute pe sau polimer în solvent.
suprafaþa înveliºului, fapt care indicã uscarea în condiþii Aspectul de coajã de portocalã este datorat unei pulverizãri
improprii sau o tendinþã naturalã a formatorului de film. ºi uscãri prea rapide, straturile formate sunt prea subþiri,
Acest fenomen are o amploare mai mare în cazul unui iar coalescenþa particulelor este incompletã. Uneori, picã-
film cu un conþinut prea mare de apã. turile foarte mici sunt uscate înainte de a se produce coales-
Exudarea constã în prezenþa unui film uleios sau a cenþa lor. Acest neajuns poate fi prevenit prin reducerea
picãturilor de lichid pe suprafaþa înveliºului, ca urmare a vitezei de pulverizare ºi a temperaturii aerului de intrare.
incompatibilitãþii dintre componentele filmului. Plastici- Lipirea sau unirea comprimatelor se produce mai ales
zanþii ºi agenþii tensioactivi sunt adesea exudaþi din film, în cazul celor cu formã planã sau aproape planã ºi este favori-
datoritã forþelor de coeziune puternice ale polimerului sau zatã de o pulverizare excesivã a fluidului de acoperire.
datoritã temperaturii mari de uscare. Pigmentarea filmului, respectiv colorarea neuniformã a
Arcuirea filmului peste liniile sau monogramele gravate lui indicã migrarea plastifianþilor, a lacurilor sau a altor
în comprimate este un proces în care filmul nu poate urmãri aditivi din formulã. Acest fapt se întâmplã atunci când, în
perfect conturul denivelãrilor ºi nu se fixeazã perfect pe timpul uscãrii, solventul aduce material solubil la suprafaþa
substrat. În timpul uscãrii, filmul se adunã ºi iese din adân- produsului. Pentru a preveni acest fenomen, este necesarã
citurile substratului, formând un pod peste monograme prelungirea duratei de uscare ºi selectarea corespunzãtoare
sau liniile de subdivizare. Este necesarã adãugarea de a soluþiilor de acoperire.
plastifiant sau modificarea suprafeþei substratului. Uneori, Umflarea filmului este datoratã, de obicei, condiþiilor
aplicarea soluþiei de acoperire în cantitate prea mare poate improprii de conservare. Uscarea accentuatã poate forþa
determina umplerea însemnãrilor de pe nucleu ºi se impune evaporarea solventului din înveliº prea rapid, pentru ca
monitorizarea vitezei de aplicare a fluidului. filmul sã se poatã acomoda. Umflarea apare ca urmare a
Suprafaþa matã apare în cazul în care, în timpul pulve- unei adeziuni reduse dintre film ºi suprafaþa substratului.
rizãrii fluidului de acoperire, începe evaporarea solven- Remedierea acestei probleme se efectueaz\ prin reducerea
tului din picãturi, acestea devenind prea viscoase, pentru temperaturii de procesare ºi prelungirea timpului de uscare.
a forma un film neted ºi lucios. Se pot aduce îmbunãtãþiri În tabelul 18, sunt redate principalele diferenþe între
fie prin scãderea temperaturii aerului de uscare ºi a acoperirea cu zahãr ºi cu film.
Tabelul 18. Diferenþe între acoperirea cu zahãr ºi acoperirea cu film
Caracteristici Acoperire cu zahãr Acoperire cu film
Comprimate rotunde, cu grad mare de polizare reþine conturul zonei originale
1. aspect în mod obiºnuit, nu sunt aºa de strãlucitoare
ca formele acoperite cu zahãr
2. creºterea greutãþii datã de acoperirea cu 30-50% 2-3%
materiale
3. linii de rupere nu este posibil posibil
4. alte forme solide acoperire posibilã, dar cu importanþã acoperirea multiparticulelor foarte importantã
industrialã micã în formele cu eliberare modificatã
Procese tehnologice procese în multe etape obiºnuit, o singurã datã
1. etape
2. timp de acoperire tipic pentru un lot 8 ore, dar uºor de lungit 1,5-2 ore
3. acoperiri funcþionale nu este posibilã uºor de adoptat pentru eliberarea controlatã
7.4.3. Acoperirea cu topituri fierbin]i fi PEG, cearã. Pentru a se asigura o bunã distribuþie a lor,
soluþiile de acoperire trebuie sã fie încãlzite la o tem-
Procesul de acoperire a particulelor cu topituri fierbinþi peraturã apropiatã punctului de topire a materialului. Dupã
este mai puþin prezentat în literatura farmaceuticã. Mate- acoperire, produsul este supus rãcirii pentru solidificare.
rialul de acoperire este reprezentat fie de topiturile fierbinþi Acoperirea cu amestec de xilitol ºi sorbitol se poate
ale unor componenþi (amestec xilitol-sorbitol, ciocolatã), realiza prin pulverizarea topiturii în pat fluidizat sau în
fie de soluþii în solvenþi organici ale unor substanþe cum ar toba prevãzutã cu tub de imersie. Se folosesc amestecuri
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 611
de xilitol ºi sorbitol (în raport de la 1:1 pânã la 9:1) se suspendã în alcool sau hidrocarburi clorurate ºi se
topite la temperaturi sub 100 °C. Datoritã structurii aplicã peste nuclee în rânduri repetate, prin turnare sau
microcristaline compacte a xilitolului, înveliºurile formate pulverizare în tobele de acoperire. Acoperirea se realizeazã
sunt doar uºor permeabile pentru oxigen. ºi în pat fluidizat, cu ulei de seminþe de bumbac parþial
Acoperirea cu ciocolatã furnizeazã un înveliº obþinut hidrogenat, cu punct de topire de aproximativ 64 °C.
printr-un proces de rãcire a ciocolatei lichide. Amestecul Nucleele sunt pãstrate în suspensie prin intermediul unui
topit alcãtuit din pudrã de cacao, unt de cacao, zahãr ºi curent de aer cald, care iniþial a avut temperatura de 60 °C,
lapte praf este topit la o temperaturã puþin peste punctul iar apoi aceasta este ajustatã, astfel încât sã asigure nucle-
de topire a untului de cacao (32-35 °C). Amestecul topit elor o temperaturã uºor sub punctul de topire al materia-
se aplicã pe nuclee într-o tobã rotativã, la vitezã obiºnuitã. lului de acoperire. Materialul este dispersat cu o anumitã
Temperatura aerului în tobã ºi a aerului de rãcire trebuie vitezã, iar acoperirea continuã pânã se atinge 30% din
sã fie între 14 [i 18 °C. Substratul este acoperit cu câteva greutatea nucleelor. Particulele acoperite sunt supuse apoi
încãrcãturi pentru a se realiza o învelire completã. rãcirii la 40 °C, înainte de a opri procesul de fluidizare.
Acoperirea cu polietilenglicoli se realizeazã cu o soluþie Dupã acelaºi principiu, s-au realizat acoperiri cu
alcoolicã de PEG 4000 sau 6000. Acest procedeu se înca- Compritol 880 ATO (behenat de gliceril), în vederea
dreazã între acoperirile cu film ºi cele cu topituri fierbinþi. realizãrii unei cedãri prelungite a substanþelor active.
În procesul de acoperire, se realizeazã, mai întâi, câteva
aplicaþii cu o soluþie 25% (aproximativ o orã), urmeazã apoi 7.4.4. Acoperirea prin pulverizare uscat\
acoperirea cu o soluþie 50%, pânã se ajunge la jumãtate
din greutatea nucleului (aproximativ patru ore), iar în ultima Este o metodã nouã de acoperire care utilizeazã derivaþii
etapã, se adaugã o soluþie 40% cu 0,1-0,23% colorant de celulozã, în vederea obþinerii de înveliºuri enterosolubile.
(aproximativ o orã). Se realizeazã apoi uscarea timp de Metoda constã în aplicarea polimerului de acoperire sub
trei ore la 50-55 °C. Lustruirea se efectueazã cu cearã. formã de pulbere ºi pulverizarea simultanã a agentului
Acoperirea cu cearã se realizeazã pentru întârzierea eli- plastifiant, în absenþa solvenþilor organici sau a apei. Acope-
berãrii substanþei medicamentoase. Ceara sau alte materiale rirea uscatã se poate realiza în granulatorul CF, în pat
(esteri ai acizilor graºi, alcooli graºi etc.) se dizolvã sau fluidizat sau în tobe de acoperire (fig. 49).
Fig. 49. Prezentarea schematicã a acoperirii prin pulverizare uscatã (OBARA S. 1999)
a) granulator centrifugal; b) pat fluidizat; c) tobã de acoperire
În poziþia sa cea mai extinsã (fig. 50.a) poansonul formatã. În final, poansonul în poziþie retractatã (fig. 50.b)
superior apasã în matriþã materialul formator de înveliº, va comprima din nou material de acoperire peste cupa
determinând formarea unei cupe. Aceastã cupã se umple umplutã cu substanþã activã, formând un capac.
cu materialul formator de nucleu, iar apoi poansonul În fig. 51 sunt prezentate detaliat etapele procesului de
superior extins va presa materialul nucleului în cupa iniþial acoperire prin comprimare cu aceastã metodã.
Fig. 51. Etapele procesului de acoperire prin comprimare cu formare de cupã (HARIHARAN M. 2002)
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 613
4. Bauer K.H., Lehmann K., Osterwald H.P., Rothgang G.: 27. Porter S.C.: Coating pharmaceutical dosage forms, cp.
Coated pharmaceutical dosage forms, CRC Press, Boca 46, in: Gennaro A.R. Remington: The science and
Raton, Medpharm Scien. Pyblish., Stuttgart, 1998. practice of pharmacy, 21st, Ed. Lippincott, Williams and
5. Bauer K.H., Frõmming K.H., Fuhrer C.: Kap.14 Feste Wilkins, Philadelphia, 2005, pp. 929-938.
arzneiformen, Lehrbuch der Pharmazeutischen Technologie, 28. Rowe R. C.: Techology for enhancing the identification of
6 aufl. W.V. mbH, Stuttgart, 1999. film-coated tablets. Pharm. Techn. Eur. 1996, 8, 10,
6. Cole G., Hogan J., Aulton M.E.: Pharmaceutical Coating pp. 48-52.
technology, Ed. Taylor and Francis, Edinburgh, 1995. 29. Rowe R.C., Hall J., Roberts R.J.: Film coating
7. Cole G.: Evaluating development and production costs: formulation using an expert system. Pharm. Techn. Eur.
tablets versus capsules, Pharm. Technol. Eur.. 1998, 5, 1998, 10, 10, pp. 72-82.
pp. 19-27. 30. Rowe R.C., Rowe M.D., Roberts R. J.: Formulating film
8. Fourman G.L., Hines C.W., Hritsko R.S.: Assessing the coatings with the aid of computer simulations. Pharm.
uniformity of aqueous film coating applied to compressed Techn. Eur. 1995, 7, 2, pp. 27-33.
tablets. Pharm. Techn. 1995, 19, pp. 70-76. 31. Rowe R.C.: The cracking of film coatings on film coated
9. Fukumori I.: Coating of multiparticulates using polymeric tablets a theoretical approach with practical implications.
dispersions, in: Multiparticulate oral drug delivery. Drugs J. Pharm. Pharmacol. 1981, 33, pp. 423.
and the pharmaceutical science, Vol. 65, ed. by Ghebre- 32. Rowe R.C., Upjohn N.G.: An expert system for the
-Sellassie I., M. Dekker, Inc. New York, 1994, pp. 79-117. identification and solution of film coating defects.
10. Grosvenor M.P., Stanitorth J.N.: The influence of water on Pharm.Techn. Intern. 1993, 5, 3, pp. 34-39.
electrostatic charge retention and dissipation in pharmaceutical 33. Rowley F.A.: Common problems in offset tablet printing.
compacts for powder coating. Pharm. Res. 1996, 13, 11, Pharm. Techn. Eur. 1995, 19, 9, pp. 78-82.
pp. 1726-1727. 34. Seitz J.A., Mehta S. P., Yeager J. L.: Tablet coating, cap.
11. Hariharan M., Gupta V.K.: A novel concept for the 12 in: Lachman L., Lieberman H. A., Kanig J. L., 3rd
production of compression-coated tablets. Pharm. Techn. ed., Lea and Febiger, Philadelphia 1986.
Eur. 2002, 14, 4, pp. 46-55. 35. Stãnescu V.: Comprimate farmaceutice, Ed. Medicalã,
12. Hogan J.: Coating of tablet and multiparticulates, cp. 28, Bucureºti, 1972.
in: Aulton M.E.: Pharmaceutics, the science of dosage 36. Stãnescu V.: Tehnicã farmaceuticã, Ed. Medicalã,
form design, Ed. Churchill Livingstone, Edinburgh, 2002. Bucureºti, 1983.
13. Jones D.M.: Factors to consider in fluid-bed processing. 37. Ticó Grau J.R., Minarro Carmona M.: Formas farma-
Pharm.Tech. 1985, 9, pp. 50-62. ceuticas protegidas por envoltura. Grageas, cp. 37 in:
14. Jozwiakowski M.J., Franz R.M., Jones D.M.: Characte- Fauli I. Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica, Ed.
rization of a hot-melt fluid bed coating process for fine Luzan, 2000, Madrid, 1993.
granules, Glatt®, Pharm. Res., 1990, 7, 11, pp. 1-10. 38. Ticó Grau J.R., Minarro Carmona M.: Formas farmaceuticas
15. Kaynarca E., Öner L., Kas H.S.: Fluidiyed bed coating method protegidas por envoltura. Cubiertas peliculares, cp. 38 in:
for coating glicazide granular particles, Proc. 3rd World Fauli I. Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica, Ed.
meeting APV/APGI, Berlin, 2000, 3-6 april, pp. 173-174. Luzan 2000, Madrid, 1993.
16. Kottke M.K., Rudnic E.M.: Tablet dosage forms, cp. 10 39. Zhou J., Williams T., Swopes H., Hale T.: Determination
in: Banker G. S., Rhodes C. T.: Modern pharmaceutics, of tablet coating distribution by deconvolution of uncoated
Ed. M. Dekker Inc., New York, Basel, 2002. and coated tablet. Pharm. Res. 1996, 13, 3, pp. 381-386.
17. Le Hir A.: Pharmacie Galenique, 7ème Ed., Masson,
Paris, 1997.
18. Lehmann K., Petereit H.: Film coating based on aqueous 8. Depozitare, expedi]ie, transport
polymethacrylate dispersions for sustained in the intestinal
tract, Pharm. Ind., 1993, 55, 6, pp. 615-618.
19. Leucuþa S.E.: Tehnologie farmaceuticã industrialã, Ed. Comprimatele ºi capsulele gelatinoase acoperite se condi-
Dacia, Cluj-Napoca, 2001. þioneazã în cutii, folii sau blistere, acestea fiind ambalate,
20. Marshal K., Rudnic E.M.: Tablet dosage forms, cp. 10, împreunã cu prospectul, în cutii de carton inscripþionate.
in: Bawker G. S., Rhodes C. T.: Modern pharmaceutics, Ambalajul asigurã conservarea acestora ferit de luminã ºi
Ed. M. Dekker Inc., New York, 1990. umiditate, dar se impune ºi evitarea cãldurii pe toatã durata
21. Mathur L.K., Forbes S.J., Yelnigi M.: Characterization depozitãrii.
techniques for the aqueosus film coating process. Pharm. Produsele sunt depozitate în camerele de carantinã ale
Tech. 1984, 42, 8, pp. 42-49. secþiei de fabricare ºi se eticheteazã Produs în carantinã
22. Mehta A.M., Valazza M. J., Abele S.E.: Evoluation of
pânã la finalizarea analizelor de control. În cazul unui buletin
fluid-bed processing for enteric coating systems, Glatt®,
Pharm. Technol. 1986, 4, pp. 1-8. de analizã favorabil, sunt etichetate cu menþiunea Corespun-
23. Obara S., Maruyama N., Nishigama Y., Kokubo H.: zãtor ºi transportate în sectorul Depozit împreunã cu
Dry-coating: an innovative enteric coating method using a documentele însoþitoare, iar apoi în sectorul Expediþie.
cellulose derivative. Eur. J. Pharm. Biopharm. 1999, 47, Depozitarea produselor acoperite se realizeazã în recipiente
pp. 51-59. bine închise, ferit de luminã, umiditate ºi cãldurã.
24. Oza K.P.: Contemporary coating method for the pharma- Transportul se efectueaz\ cu mijloace acoperite.
ceutical industry. Indian J. Pharm. Educ. 1992, 26, 1,
pp.10-13.
25. Popovici A., Ban I.: Tehnologie farmaceuticã, Ed.
Tipomur, Tg. Mureº, 2004. 9. Caracterele [i controlul calit\]ii
26. Porter S.C.: Coating of farmaceutical dosage forms, cp.
93 in: Gennaro A.R.: Remington: The science and Comprimatele acoperite au formã de discuri sau alte forme,
practice of pharmacy, vol. II, 19th Ed., Mack Publishing aspect uniform ºi fãrã pete, suprafaþa planã sau convexã,
Co., Easton, Pennsylvania, 1995 . continuã, de obicei, lucioasã; sunt albe sau colorate ºi
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 615
pot prezenta pe una sau pe ambele feþe diferite inscripþio- Alte teste de control care pot fi aplicate preparatelor
nãri. Trebuie sã aibã aspect uniform ºi fãrã pete (FR X). acoperite sunt:
Conform supl. 2004 al FR X, comprimatele acoperite studiul adeziunii filmului de nucleu;
au suprafaþã netedã, de obicei, coloratã ºi lucioasã; la determinarea solvenþilor reziduali în înveliº;
examinarea cu lupa a secþiunii lor, prezintã un nucleu, studiul rugozitãþii înveliºului;
înconjurat de unul sau mai multe straturi continue, cu o compararea culorii produselor de la un lot la altul;
structurã diferitã. determinarea rezistenþei mecanice.
Controlul comprimatelor acoperite constã în Formele farmaceutice solide acoperite trebuie sã-ºi
determinarea unor parametri fizico-chimici ca: aspect, pãstreze calitatea ºi efectul terapeutic nemodificate pe
culoare, uniformitatea masei ºi a conþinutului, dezagregare toatã perioada de valabilitate.
ºi dizolvare a substanþelor active.
În continuare, sunt prezentate prevederile supl. 2004 al
FR X: 10. Biofarmacie. Biodisponibilitate
uniformitatea masei ºi uniformitatea conþinutului com-
primatelor acoperite, altele decât cele filmate poate fi Biodisponibilitatea produselor solide acoperite este inferioarã
asiguratã printr-un control efectuat pe nucleu, în cazurile aceleia a produselor de acelaºi tip, dar neacoperite, deoa-
justificate; rece este necesar ca dupã administrare, înveliºul sã se dizolve,
uniformitatea masei ºi uniformitatea conþinutului com- s\ disperseze sau s\ se detaºeze pentru a permite ulterior
primatelor filmate se determinã ca ºi în cazul comprima- eliberarea substanþei active din forma farmaceuticã.
telor ºi trebuie sã corespundã determinãrii uniformitãþii Pe scara biodisponibilitãþii substanþei medicamentoase,
masei preparatelor unidozã; formele farmaceutice acoperite deþin ultimul loc, absorbþia
dezagregarea comprimatelor acoperite, altele decât com- scade în ordinea: Soluþii > Emulsii > Suspensii >
primatele filmate trebuie sã corespundã determinãrii Pulberi > Capsule > Comprimate > Forme solide acoperite.
dezagregãrii. Se utilizeazã ca mediu lichid apã R. Se
Prezenþa înveliºului oferã o barierã fizicã între nucleul
introduce un disc în fiecare tub. Se pune în funcþiune
comprimatului ºi fluidele gastrointestinale.
aparatul timp de 60 min., cu excepþia cazurilor justi-
Îndepãrtarea înveliºului reclamã o perioadã mai pre-
ficate ºi autorizate, apoi se examineazã aspectul probelor.
lungitã de timp pentru dezagregare, determinatã de natura
Dacã toate comprimatele nu sunt dezagregate, se repetã
înveliºului.
determinarea pentru alte 6 comprimate, înlocuind apa R
cu acidul clorhidric 0,1 M. Comprimatele corespund
determinãrii dacã toate cele 6 comprimate sunt dezagre- 10.1. Comprimate acoperite
gate în mediul acid. Comprimatele filmate trebuie sã
În cazul acoperirii cu zahãr, natura cristalinã a zaharozei
corespundã determinãrii efectuate mai sus, când se pune
în înveliº influenþeazã biodisponibilitatea.
în funcþiune aparatul timp de 30 min., cu excepþia
În procesele de acoperire cu zahãr, nucleul comprima-
cazurilor justificate ºi autorizate. Dacã comprimatele
telor este învelit cu un strat continuu de film sau un polimer
acoperite sau comprimatele filmate nu corespund deter-
minãrii datoritã aderãrii la discuri, se repetã determinarea greu solubil în apã ca selac sau acetoftalat de celulozã.
pe alte 6 comprimate, eliminând discurile. Determinarea Filmul are rolul de a proteja nucleul comprimatului de
este corespunzãtoare dacã toate cele 6 comprimate sunt fluidele apoase, utilizate în etapele urmãtoare ale pro-
dezagregate. În cazul comprimatelor gastrorezistente sau cesului de acoperire cu zahãr.
enterosolubile, determinarea dezagregãrii se realizeazã Acest strat impermeabil pentru apã poate întârzia eliberarea
în acid clorhidric 0,1 M ca mediu lichid ºi se pune în substanþei active din comprimatele acoperite cu zahãr.
funcþiune aparatul timp de dou\ ore sau pe durata auto- Problema a fost rezolvatã prin înlocuirea cu PEG solid
rizatã, fãrã a adãuga discul. Timpul de rezistenþã variazã sau carbonat de calciu, care nu reduc impermeabilitatea
în funcþie de formulare ºi este, de regulã, de dou\ pânã la la apã a stratului de izolare, dar se dizolvã rapid în
trei ore ºi niciodatã mai mic de o orã. Nici un comprimat fluidele gastrointestinale. Astfel reduc efectul de barierã
nu trebuie sã prezinte semne de dezagregare (exceptând ºi asigurã o eliberare rapidã a substanþei active din com-
eventualele fragmente ale înveliºului) sau alte fisuri care primate.
ar putea antrena pierderi ale conþinutului. Se înlocuieºte Alte posibilitãþi constau în acoperirea nucleului compri-
soluþia acidã cu soluþie tampon fosfat pH 6,8 R ºi se matelor cu un film solubil în apã ca HPMC; acesta nu are
introduce un disc în fiecare tub. Se pune în funcþiune influenþã asupra vitezei de dezagregare a comprimatului ºi
aparatul timp de 60 min., apoi se examineazã aspectul a etapei urmãtoare de dizolvare a substanþei active, deoa-
comprimatelor. Dacã comprimatele nu corespund deter- rece acesta se dizolvã rapid în fluidele gastrointestinale.
minãrii datoritã aderãrii, se repetã determinarea pentru Materialele de acoperire hidrofobe, insolubile în apã ca
alte 6 comprimate, eliminând discurile. Determinarea etilceluloza sau rezinele acrilice, formeazã un film barierã,
este corespunzãtoare dacã toate cele 6 comprimate sunt care întârzie ºi reduce viteza de eliberare a substanþei active.
dezagregate. În cazul capsulelor gastrorezistente, deter- Bariera formatã de substanþele de acoperire poate avea o
minarea dezagregãrii se realizeazã ca ºi în cazul compri- influenþã semnificativã asupra absorbþiei substanþei active
matelor gastrorezistente; din comprimatele filmate, destinate unei absorbþii cu
în cazul comprimatelor preparate din granule sau din vitezã rapidã.
particule deja acoperite cu un înveliº gastrorezistent, se Acest concept a fost însã utilizat pentru alte tehnologii,
efectueazã o determinare adecvatã pentru a demonstra în scopul de a obþine un control mult mai precis al eliberãrii
cã eliberarea substanþei (lor) active este corespunzãtoare. substanþei active, de exemplu, forme cu eliberare modificatã.
616 TEHNOLOGIE FARMACEUTIC|
Substanþele active, cu doz\ terapeuticã relativ mare Golirea gastricã a unor astfel de comprimate este un alt
formulate în comprimate se acoperã din urmãtoarele proces; comprimatul este fie în stomac, fie în dudoden.
considerente: Ca urmare, substanþa activã nu se aflã eliberatã din comprimat
creºterea acceptabilitãþii din partea pacientului; sau se aflã. Timpul de rezidenþã a unui comprimat în stomac
mascarea gustului neplãcut; poate varia de la aproximativ 5 minute la mai multe ore.
facilitatea înghiþirii; Aceasta va produce variaþii intra- ºi intersubiecþi, în debutul
traversarea rapidã a esofagului. acþiunii terapeutice, în comprimate acoperite enteric.
Substanþele medicamentoase care fac parte din aceastã Biodisponibilitatea formelor farmaceutice acoperite este
categorie sunt, în principal: influenþatã ºi de proprietãþile aditivilor din formularea de
antibioticele: fenoximetilpenicilina, ampicilina, doxi- acoperire. De exemplu, plastifianþii cresc permeabilitatea
cilina, eritromicina, josamicina, rifampicina, spiramicina, la apã ºi influenþeazã favorabil biodisponibilitatea, dar
tetraciclina; aglutinanþii ºi glisanþii o influenþeazã în sens negativ.
antireumaticele: acid acetilsalicilic, ibuprofen, indome- Înveliºurile enterice au rol în mascarea gustului ºi mirosului
tacin, ketoprofen. neplãcut al unor medicamente ºi îmbunãtãþirea stabilitãþii
acestora. Categoriile de substanþe medicamentoase la care
Înveliºul aplicat comprimatelor cu unele dintre substanþele
se aplicã acoperirea entericã sunt grupate dupã cum urmeazã:
menþionate are ºi rolul de încetinire a eliberãrii substanþei
substanþe iritante ale mucoasei gastrice:
active ºi prin aceasta se evitã apariþia efectelor secundare.
Acest tip de substanþe provoacã iritaþii care merg pânã la
Preparatele solide acoperite cu filme subþiri, uºor
ulceraþii ale mucoasei, produc greþuri etc. Din aceastã
solubile în apã, prezintã o biodisponibilitate asemãnãtoare
categorie, fac parte:
cu cea a preparatelor similare neacoperite.
antiinflamatoarele nesteroidiene indometacin,
diclofenac, fenilbutazonã;
10.2. Forme cu acoperire enteric\ analgezicele antipiretice aspirina, paracetamolul,
preparate cu clorurã de potasiu; nitrofurantoina.
10.2.1. Comprimate cu acoperire enteric\
substanþe sensibile la pH-ul acid al stomacului:
Acest tip de formã farmaceuticã exemplificã utilizarea unui Substanþe care pot fi inactivate parþial sau total de mediul
înveliº barierã pentru controlul locului de eliberare a sub- acid din stomac sunt:
stanþei active dintr-un preparat solid cu administrare oralã. enzime pancreatice;
Filmele de acoperire enterosolubile trebuie sã reziste glicozide cardiotonice: digitoxina, strofantina;
acþiunii sucului gastric, fapt care determinã o întârziere a eritromicinã;
eliberãrii substanþei active ºi, în mod implicit, a biodispo- omeprazol;
nibilitãþii. produse bacteriene pentru refacerea florei bacteriene
Ca înveliºuri enterice se utilizezã: acetoftalatul de celu- intestinale;
lozã, HPMC ftalatul, copolimeri ai acidului metacrilic ºi N-etilcarbamidometil izoleucinã utilizatã în terapia
esterii sãi ºi polivinilacetoftalatul. antitumoralã;
Aceste materiale nu se dizolvã la pH-ul gastric, dar se dietilditiocarbamat pentru intoxicaþia cu nichel;
dizolvã rapid la un pH în jur de 5, în intestinul subþire. iodura de tribenzoniu, benzodiazepine cu acþiune
Aceasta este necesarã pentru a asigura disponibilitatea antimicrobianã.
substanþei active, care este absorbitã, mai întâi, în regiunea Dintre enzimele pancreatice, lipaza este sensibilã la pH
proximalã a intestinului subþire. acid, dar proteaza ºi amilaza sunt practic distruse.
Înveliºul enteric oferã urmãtoarele avantaje: Eritromicina este inactivatã în stomac prin transformarea
este un mijloc de eliberare a substanþei active pânã ce ei în clorhidrat. Extrem de sensibil în mediu acid este
forma farmaceuticã ajunge în intestinul subþire; omeprazolul care poate fi protejat prin filmare cu
copolimeri ai acidului metacrilic.
prin aceastã eliberare întârziatã, se obþine o protecþie a
Laxativele de tip bisacodil care pentru o acþiune optimã
substanþei active, care altfel ar putea fi distrusã dacã
trebuie sã fie eliberate din comprimat în ultima porþiune
este eliberatã în fluidul gastric;
a intestinului subþire. La acest nivel, pH-ul este de 6-7,
acoperirea entericã este un mijloc de a îmbunãtãþi bio-
un înveliº care se dizolvã la acest pH, se formuleazã pe
disponibilitatea oralã a unor substanþe active, comparativ
bazã de copolimeri ai acidului metacrilic. Eliberarea
cu substanþele convenþionale, neacoperite; bisacodilului la nivelul stomacului poate produce
în acest mod, se protejeazã stomacul faþã de substanþele refluxul duodenal cu toate consecinþele lui.
active care produc greaþã, vomã sau iritarea mucoasei Acidul 5-aminosalicilic
gastrice: aspirina, ibuprofen, dacã sunt eliberate în
acest loc; Pentru eficienþa în tratamentul colitei ulcerative CROHN,
substanþa din comprimate trebuie eliberatã în imediata
de asemenea, faþã de protecþia oferitã de acoperirea entericã,
apropiere a colonului sau chiar în colon. Nivelul pH-ului
eliberarea întârziatã a substanþei active are ca rezultat o
în colon (6-6,5) este influenþat de acizii organici volatili
întârziere a debutului rãspunsului terapeutic.
rezultaþi din acþiunea bacteriilor asupra resturilor alimentare.
Debutul rãspunsului terapeutic este, astfel, în mare mãsurã, Înveliºul aplicat comprimatelor cu mesalazinã trebuie sã
dependent de tipul de rezistenþã a comprimatului acoperit reziste în cursul traversãrii stomacului ºi intestinului subþire
enteric, în stomac. ºi sã se dizolve rapid în colon sau în apropierea lui.
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ACOPERITE 617
10. Leucuþa S.E.: Introducere în biofarmacie, Ed. Dacia, 17. Rowe R.C.: Adhesion of film coatings to tablet surfaces
Cluj-Napoca, 1975. a theoretical approach based on solubility parameters. Int.
11. Leucuþa S.E.: Biofarmacie ºi farmacocineticã, Ed. Dacia, J. Pharm. 1998, 41, 3, pp. 219-222.
Cluj-Napoca, 2002. 18. Seitz J.A., Mehta S. P., Yeager J. L.: Tablet coating, cap.
12. Maciejewska A., Jachowicz R., Beatrice B., Delalande M.: 12 in: Lachman L., Lieberman H. A., Kanig J. L., 3rd
The influence of excipients on drug release from ternary ed., Lea and Febiger, Philadelphia, 1986.
solid dispersion pellets. Proc. 3rd World Meeting APV/ 19. Ticó Grau J.R., Minarro Carmona M.: Formas farma-
APGI, 3-6 april, Berlin, pp. 907-908. ceuticas protegidas por envoltura. Grageas, cp. 37 in:
13. Marshal K., Rudnic E.M.: Tablet dosage forms, cp. 10, Fauli I. Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica, Ed.
in: Banker G.S., Rhodes C.T.: Modern pharmaceutics, Luzan 2000, Madrid, 1993.
ed. M. Dekker Inc., New York, 1990. 20. Ticó Grau J.R., Minarro Carmona M.: Formas farma-
14. Orban A., Dredan J., Zelko R., Antal I, Racz I.: Effect of ceuticas protegidas por envoltura. Cubiertas peliculares,
the plasticizer content on the dissolution characteristics of cp. 38 in: Fauli I. Trillo C.: Tratado de Farmacia Galenica,
Eudrogit coated metoprolol pellets. Pharmazie, 1998, 53, Ed. Luzan 2000, Madrid, 1993.
pp. 802-803. 21. Wilding I.R., Hardy J.G., Sparovo R. A., Davis S.S.,
15. Porter S.C.: Coating of farmaceutical dosage forms, cp. Daly P.B., English J. R.: In vivo evaluation of enteric coated
93 in: Gennaro A.R.: Remington: The science and naproxen tablets using gamma scientigraphy. Pharm. Res.
practice of Pharmacy, vol. II, 19th ed., Mack Publishing 1992, 9, 11, pp. 1436-1441.
Co., Easton, Pennsylvania, 1995 . 22. *** British Pharmacopeia, London, 2004.
16. Porter S.C.: Coating pharmaceutical dosage forms, cp. 23. *** European Pharmacopeia, 5th ed., Strasbourg, 2004.
46, in: Gennero AR. Remington: The science and practice 24. *** FR X, Supliment 2004, Ed. Medicalã, Bucureºti, 2004.
of Pharmacy, 21st Ed., Lippincott, Williams and Wilkins, 25. *** The United States Pharmacopoeia, USP/NF 28/23, 2004.
Philadeplphia, 2005, pp. 929-938.