FUNDAŢIA ECOLOGICĂ GREEN

ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. “EDUCAŢION”

FILIALA ROŞIORI DE VEDE

SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

PROIECT DE DIPLOMĂ

ÎNDRUMATOR,
PINDARU FLORINA
ABSOLVENT,
DUTA GABRIELA FELICIA

1
ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. “EDUCAŢION”
FILIALA ROŞIORII DE VEDE

PULBERILE FARMACEUTICE

Roşiorii de Vede
2015

2
 ARGUMENTUL

Desi se cunoate in principiu ca prepararea medicamentelor este

subordonata scopului terapeutic urmarit, aceasta problema a fost
inteleasa in mod rudimentar.
Pana nu demult tehnica farmaceutica urmarea in primul rand sa
realizeze medicamente bine dozate intr-o forma si cu aspect care sa le
faca cat mai acceptabile la administrare.
Urmarirea calitatii prepararii avea in vedere satisfacerea unor
exigente inscrise in farmacopee care se refereau la o serie de
caracteristici fizico chimice, pe primul plan aparand conditiile privind
omogenizarea dispersiilor, indeplinirea unor anumite caracteristici
particulare pentru fiecare forma si determinarea cantitativa a
principiilor active.
Ca forma farmaceutica suspensiile au luat extindere atat in
farmacii, cat si in industrie datorita unor avantaje care le prezinta:
- sub forma de suspensie se pot administra medicamentele
insolubile sau putin solubile in solventi uzuali, prescrise in
concentratii mari;
- favorizeaza mascarea gustului neplacut al unor substante
medicamentoase.

3
„ MOTTO”

„Pentru a păstra o stare bună de sănătate mănânca

superficial, respiră adânc, fi moderat, şi menţine un
interes în viaţă”

W
ILLIAM LONDEN

4
 CUPRINS
MOTTO
ARGUMENT

Capitolul I:
FORME GALENICE-PULBERI………………………….……………………7
1.1 Definitie……………………………………………………………………..7
1.2 Avantaje……………………………………………………………………..8
1.3 Dezavantaje………………………………………………………………….9
Capitolul II:
2.1.CLASIFICAREA PULBERILOR.................................................................10
2.2.OPERATII LA PREPARAREA PULBERILOR…………………………..11
2.3.DIVIZAREA PULBERILOR………………………………………………14
2.4.CONTROLUL PULBERILOR…………………………………………….15
Capitolul III:
PRESCRIEREA SI ELIBERAREA PULBERILOR MEDICAMENTOASE…17
3.1.ELIBERAREA PULBERILOR………………………………….................18
3.2.PULBERI SIMPLE……………………………………………………….20
3.3.PULBERI COMPUSE……………………………………………………23
3.4.PULBERI CU SUBSTANTE SI DENSITATA DIFERITA …………..23
3.5.SARURI PENTRU REHIDRATARE ORALA…………………………24
3.6.PULBERE ALCALINA……………………………………………...…...26
3.7.PULBERE LAXATIVA EFERVESCENTA…………………..………..27
3.8.PULBERI HIDROSCOPICE SI EFERVESCENTE………………...…29
3.9.AMESTECURI DE PULBERI CARE SE UMEZESC…………………30
3.10.PULBERI CARE CONTINAMESTECURI EUTECTICE…………..31
3.11.PULBERI CU SUBSTANTE TOXICE SI PUTERNIC ACTIVE……33
3.12.PULBERI CU EXTRACTE…………………………………………….35
3.13. PULBERI CARE CONTIN SUBSTANT SI ULEIURI
VOLATILE…………………………………………………………………...38

5
3.14.PULBERI CU SUBSTANTE OXIDANTE……………………………39
3.15.PULBERI EFERVESCENTE………………………………………….40
3.16.PULBERI CU SUBSTANTE GRASE…………………………………40
3.17.PULBERI CU SUBSTANTE COLORATE SI COLORANTE…...…41
3.18.PULBERI PENTRU SOLUTII DE UZ EXTERN(INTERN)……….43
BIBLIOGRAFIE

6
 CAPITOLUL I

FORME GALENICE - PULBERI

1.1.DEFINITIE:

Pulberile sunt preparate farmaceutice solide

constituite din particule uniforme
ale unei singure substante medicamentoase sau ale
mai multor substante in amestec,
folosite ca atare sau impartite in doze, destinate
administrarii interne sau externe.

Din punet de vedere fizic pulberile sunt

dispersii de solid in solid.

Importanta pulberilor consta in faptul ca ele

reprezinta o forma de administrare
ca atare, dar reprezinta si o forma intermediara
pentru prepararea altor forme
farmaceutice: solutii injectabile, comprimate,
unguente, suspensii, supozitoare. Forma
7
 particulelor determina volumul pulberii: forma
sferica fac posibila obtinerea unei
pulberi dense, compacte, iar forma acieulara sau de
bastonase care se dispun
neordonat dau o masa poroasa.

Din punct de vedere cinetic, pulberile prezinta

unele asemanari cu lichidele, avand un caracter
mobil ,fluid in functie de marimea, forma,
capacitatea de adeziune a particulelor, umiditatea si
alti factori fizici.

Din punct de vedere fizico - chimic pulberile

pot forma dispersii grosiere,
microdispersii sau dispersii coloidale, in functie de
marimea particulelor. Intr-o
pulbere particulele nu au toate aceiasi marime.
Gradul de finete influenteaza absorbtia
si eficacitatea terapeutica a medicamentelor. De
exemplu marimea cristalelor de
cloramfenicol influenteaza concentratia de antibiotic
din sange, sulfamidele sub forma
de pulbere fina se absorb mult mai repede pe cale
orala. Cortizonul pulverizat grosier
are o actiune de 20 de ori mai lenta decat produsul
micronizat. Acidul salicilic
pulverizat grosier cauzeaza hemoragii gastrice mai
puternice decat produsul pulverizat
fin.

O reducere prea avansata a marimii particulelor unei pulberi duce la scaderea

solubilitatii prin formarea unor agregate care se dizolva mai greu, la scaderea
proprietatilor reologice( de curgere) ce influenteaza dozarea, divizarea, incarcarea
electrostatica a micropartieulelor impiedica amestecarea si uniformizarea pulberilor.

Din punet de vedere tehnologic, gradul de

finete se alege in functie de tipul
8
 formei farmaceutice de administrat. Astfel, pulberile
absorbante sau cele de uz intern
greu solubile trebuie aduse la un grad avansat de
finete, la fel si cele destinate
unguentelor oftalmice. Pulberile solubile de uz intern
pot fi aduse la un grad
mediu de dispersie.

1.2.AVANTAJE

- substantele aduse sub forma de pulberi permit

obtinerea unui amestec omogen ;

- dizolvarea si absorbtia rapida a principiilor activi in

tractul gastro-intestinal ;

- dozare exacta actioneaza rapid in organism datorita

suprafetei mari de contact;

-pot fi ingerate dizolvate in apa sau alt lichid ;

- sunt o forma farmaceutica convenabila pentru bolnavi
- se pot transporta usor si se administreaza usor ;
- majoritatea substantelor se afla in farmacie sub forma de pulberi, ele se pot
prescrie si administra ca atare sau combinate si dozate;

- sunt usor de administrat copiilor ;

- pulberile sunt forme farmaceutice adecvate

administrarii substantelor solide cu
doze terapeutice mari: de exemplu substantele
antiacide isi exercita efectul la
doze de 5 g, cantitate ce nu poate fi prelucrata sub
forma de tablete ;

- sunt o forma farmaceutica mai stabila decat

solutiile .

1.3.DEZAVANTAJE
9
 - datorita suprafetei mari de contact se conserva greu
fiind usor invadate de microorganisme;

- se descompun in contact cu aerul umiditatea si

lumina ;

- aparitia unor reactii intre componente pot duce la

descompunerea si lichefierea
amestecului ;

- unele pulberi sunt greu accesibile datorita gustului sau mirosului neplacut.

CAPITOLUL II

2.1.CLASIFICAREA

10
 PULBERILOR

1. Dupa compozitie:

- pulberi simple alcatuite dintr-o singura substanta

- pulberi compuse constituite din doua sau mai multe substante

2. Dupa modul de intrebuintare:

- pulberi pentru uz intern

- pulberi pentru uz extern

3. Dupa modul de formulare:

- pulberi nedivizate

- pulberi divizate in doze unitare

4. Dupa modul de prescriptie:

- ofieinale

- magistrale

- tipizate

5. Dupa originea substantelor:

- minerale

- vegetale

- obtinute prin sinteza

6. Dupa gradul de finete:

- grosiere ce trec prin sita IV - V

- mijlocii

- semifine

11
 - fine - trec prin sita VI

- foarte fine - trec prin sita VII

- coloidale

2.2.OPERATII LA PREPARAREA
PULBERILOR

Prepararea pulberilor in farmacie se face

folosind substante medicamentoase,
uscate in prealabil daca este necesar, se pulverizeaza
la mojar si apoi se trec prin site
potrivite. In industrie se folosesc utilaje
corespunzatoare.

USCAREA:

Este operatiunea prin care se urmareste

eliminarea gradata a apei dintr-un
material in care este mentinuta prin adeziune
superficiala sau capilaritate. De multe ori
apa este mentinuta prin legaturi de natura fizica si
chimica( apa de cristalizare). In
acest caz operatiunea se numeste deshidratare.
Uscarea solidelor are drept scop:

 asigurarea conservarii unor substante si produse vegetale,

 conservarea substantelor farmaceutice se face mult mai bine dupa

indepartarea umiditatii. Produsele vegetale si animale se inactiveaza si
sunt invadate de microorganisme daca contin apa.

 usurinta la manipulare, transport si depozitare

 obtinerea unor preparate fannaceutice( extracte uscate)

12
  favorizarea pulverizarii se realizeaza deoarece prin uscare materialele
isi pierd elasticitatea si pot fi usor sfaramate. De aceea operatia de
pulverizare este precedata de uscare.

La uscarea solidelor eliminarea apei se face prin evaporare. Evaporarea are loc
cand tensiunea, de vapori superficiala din substanta solida este mai mare decat
tensiunea de vapori din aerul inconjurator la o temperatura determinata. Viteza de
evaporare depinde de o serie de factori dintre care cei mai importanti sunt:
temperatura, suprafata de evaporare, starea de diviziune a materialului, diferenta
dintre tensiunea de vapori a aerului si cea de la suprafata materialului, viteza de
circulare a aerului si presiunea.

In general umiditatea este indepartata partial. Daca

prin uscare se elimina cornplet umiditatea, unele produse au tendinta de a recastiga
apa in contact cu umiditatea atmosferica. Uscarea materiilor prime solide poate fi
obtinuta prin expunere la temperatura camerei, mentinerea in exsicatoare, prin
incalzire la presiune redusa si cu ajutorul razelor infrarosii.

Metodele de uscare se aleg in functie de natura produsului, sensibilitatea

principiilor activi la caldura si oxigenul din aer, gradul de deshidratare unnarit.

Uscarea in aer liber este cea mai simpla metoda

si consta in expunerea la o
temperatura de 20 - 30 grade a produselor pe coli de
hartie, pe panza sau pe retele de
sarma in strat subtire.

Uscarea la cald se face cu ajutorul aerului

incalzit care circula deasupra
materialului, se incarca cu vapori de apa si apoi este
evacuat prin ventilare. Aceasta
uscare este artificiala, necesita o aparatura speciala si
conditii de lucru controlate.
Caldura necesara uscarii poate fi transmisa prin
convectie, conductibilitate sau
iradiere.

13
 Uscarea prin convectie se realizeaza in etuve,
dulapuri uscatoare, uscatoare cu
banda.

Uscarea prin iradiere se realizeaza cu ajutorul

unor lampi cu infrarosii care au
capacitate de patrundere in interiorul materialului.

PULVERIZAREA :

- este operatia de reducere mecanica a

dimensiunii particulelor unei substante
solide. In farmacie, prin pulverizare, substantele
solide sunt transformate in particule
de dimensiuni diferite care alcatuiesc pulberea.

Obiectivele pulverizarii sunt urmatoarele:

 asigurarea omogenitatii preparatelor farmaceutice solide cazul pulberilor

compuse

 imbunatatirea absorbtiei substantelor active

 favorizeaza extractia produselor vegetale se mareste viteza de dizolvare.

In industrie pulverizarea se face cu diferite tipuri de mori: mori cu pietre, cu

discuri, cu valturi, cu bile, mori centrifugale si mori coloidale.

Indiferent de procedeul de pulverizare aplicat se obtin particule cu dimensiuni

diferite.

Deoarece pulberile farmaceutice trebuie sa fie

a1catuite din particule uniforme,
pulverizarea este urmata de cemere

CERNEREA:.

14
 Este operatia mecanica de separare a
particulelor dintr-un amestec, cu ajutorul
sitelor. Prin cernere rezulta doua fractiuni: una care
contine particule mai mici decat
dimensiunile ochiurilor sitei si se numeste cernut si a
doua care are particule mai mari
decat orificiile sitei si se numeste refuz. Sitele sunt
formate din fire metalice, material
sintetic sau tabla perforata. Exista site pentru
receptura si site industriale care se
deosebesc prin marime.

FR X oficializeaza 9 site fiecare permitand

obtinerea unui anumit grad de
finete. Numerotarea sitelor s-a facut conventional in
functie de numarul de ochiuri pe
patrat. Gradul de finete creste de la sita nr.
I( fragmente mari) la sita nr. 9( pulbere
extrafina).

Pentru cernerea substantelor toxice sau iritante se

folosesc site acoperite.

AMESTECAREA:

Este operatia fundamentala prin care se

urmareste realizarea unei distributii
uniforme a componentelor unui amestec de produse
solide , semisolide, lichide sau
gazoase.

Scopul operatiei este omogenizarea

amestecului: orice doza prelevata la
intarnplare trebuia sa contina toti componentii
amestecului in aceleasi proportii.
Factorii care influenteaza amestecarea sunt:
marimea particulelor, densitatea lor si
15
raportul cantitativ al componentelor.

Amestecarea se realizeaza in farmacie cu

ajutorul mojarului si a pistilului, iar in
industrie cu ajutorul tobelor de amestecare.

Prepararea pulberilor in farmacie se face

folosind substante medicamentoase
uscate, pulverizate, cernute si amestecate.
Amestecarea componentelor se face in
ordinea crescanda a cantitatilor. Fac exceptie
pulberile cu densitate mica si substantele
colorate care se adauga de obicei la sfarsit
indiferent de cantitate. Dupa amestecare
pulberile se cern din nou. Pentru pulberile in
cantitati mai mici de 20 de grame
cernerea nu .este obligatorie. Cantarirea
substantelor solide nu se face direct pe
platanul balantelor ci pe tecturi de hartie sau
celofan, evitad astfel corodarea.

Pulberile de uz extern pot contine substante

antiseptice aprobate de M.S; pe
eticheta se va specifica natura si concentratia
acestora. Pulberile destinate a fi aplicate pe pielea
sugarilor, pe plagi deschise sau pe arsuri trebuie
sterilizate, iar pulberile cu
antibiotice se prepara aseptic.

2.3.DIVIZAREA PULBERILOR

Prin divizare in practica farmaceutica se

intelege operatiunea prin care pulberile
se impart in doze unitare, fiecare reprezentand
cantitatea ce trebuie administrata ,
data.

16
 Pulberile divizate se expediaza in capsule de
hartie sau capsule amilacee,
fiecare capsula continand o doza. Divizarea se
poate efectua:

- direct in capsule de hartie deschise pe cartele de

divizat, dupa care dozele se introduc in capsule.

Divizarea se poate face in trei moduri:

1. divizarea dupa ochi se face prin apreciere

vizuala a dozelor de pulbere asezate in forma de
con. Ea se poate efectua pe cartele obisnuite, pe
cartele
speciale sau pe capsule de hartie deschise. Divizarea
pe hartie, din care se formeaza
ulterior capsula prezinta avantajul evitarii pierderii
de substanta ce ar adera pe cartele.

Dezavantajul divizarii direct pe capsula

deschisa se datoreste faptului ca majoritatea
pulberilor au culoare alba, iar conul de pulbere este
greu de observat.

In general pulberile se divizeaza pe cartele de celuloid, de forma

dreptunghiulara, cu o flexibilitate suficienta care sa permita indoirea lor. Exista cartele
care au desenate cercuri concentrice care usureaza aprecierea conului de pulbere.

2.divizarea dupa volum se bazeaza pe

ipoteza ca volume egale de
pulberi contin cantitati egale. Divizarea se face cu
ajutorul unor lingurite dozatoare in
care volumul de pulbere poate fi reglat. Folosirea
acestei metode este avantajoasa la
divizarea unor cantitati mari de pulbere intr-un
numar mare de doze.
3.divizarea dupa greutate este cea mai

17
 precisa metoda de divizare.Ea consta in cantarirea
fiecarei doze.Este metoda obligatorie impusa de FR
X , cantarirea fiecarei doze necesita un timp
indelungat.Dificultatile ce apar sunt in functie de
precizia balantei, de proprietatile aderente ale
pulberilor. FR X permite o variatie in greutate la
pulberile divizate.

2.4.CONTROLUL PULBERILOR

OMOGENITATEA se determina privind un

strat subtire de pulbere cu o Iupa
ce mareste de 4,5 ori. Pulberea trebuie sa aiba un
aspect omogen.

Variatia, in greutate. FR X prevede pentru

pulberile preparate in farmacie
urmatoarele variatii in greutate fata de cantitatile
prescrise:

pana la·O,20g + 15%

de la 0,211a 0,50 g + 12%

de la 0,511a 19 + 100/0

de la 1,011a 5 g + 7.5%

de la 5,011a 109 + 4%

de la 10,01 la 50 g + 2%

de la 50,01 la 100 g + 1 %

peste 100 g + 0,5%

In cazul pulberilor nedivizate preparate in industrie greutatea produsului se

stabileste prin cantarirea continutului a 5 ambalaje care trebuie sa corespunda cu
greutatea declarata pe ambalaj.
18
 Determinarea cantitativa. Continutul in
substanta activa se determina conform
metodei inscrisa in FR X in monografia Pulberi.

19
 CAPITOLUL III
PRESCRIEREA SI ELIBERAREA
PULBERILOR
MEDICAMENTOASE

Se pot prescrie si administra sub forma de

pulberi toate medicamentele care nu se
descompun, nu reactioneaza intre ele si au o
conservare buna in timp. In functie de
cele de administrare, pulberile pot fi: pulberi pentru
uz intern si pulberi pentru uz
extern, dupa cum acestea sunt administrate pe cale
bucala sau sunt destinate aplicarii
pe piele sau mucoase. Tinand seama de modul de
eliberare a medicamentelor sub
forma de pulberi, acestea pot fi impartite in pulberi
nedivizate si pulberi divizate.

Pulberi nedivizate. Cand amestecul de pulberi

format din mai multe componente
nu se imparte in doze unitare, pulberea respectiva
capata numele de pulbere nedozata.
Majoritatea pulberilor folosite pentru uz extern fac
parte din aceasta categorie. De
asemenea nu necesita divizarea si o serie de pulberi
folosite intern. Acestea nu contin
20
 substante puternic active si se administreaza de catre
bolnav printr-o dozare
aproximativa dupa indicatiile medicului (un varf de
cutit sau o Iingurita).
Pulberi divizate. Pulberile farmaceutice, care
contin medicamente active,
necesita impartirea in doze precise. Cantitatea de
pulbere dintr-un medicament care se
ia o data se numeste doza unitara. Pulberile
impartite in doze unitare pot fi prescrise in
doua feluri. In primul caz, prescriptia prevede
cantitatea pentru doza unitara ce trebuie
luata din fiecare componenta si numarul total de
doze, iar in al doilea caz prescriptia
indica cantitatea totala a fiecarei componente si
numarul de doze in care trebuie
impartit amestecul. Prima metoda de prescriptie
poarta numele de dispensare
(prescriptio rnultiplicata), iar cea de a doua de
divizare (prescriptio divisa). Prescriptia
pulberilor dozate in farmacie se face in acelasi mod,
indiferent daca metoda de
prescriere este dispensarea sau divizarea. Pulberile
dozate necesita dupa preparare
impartirea amestecului in doze unitare, operatie care
poarta numele de divizarea
pulberilor.

- Lingurita de dozat pulberile

3.1.ELIBERAREA PULBERILOR
21
 Pulberile nedozate se ambaleaza in pungi de
hartie cerata sau hartie pergaminata.
Mai bine este ca pulberile sa fie eliberate in cutii de carton de forma cilindrica care
sunt avantajoase, deoarece prezinta o siguranta mai mare la manipulare si asigura o
conservare mai buna a medicamentelor, Cutiile de carton au diferite marimi si
precizarea acestora se face prin numerotare. a conditionare si mai buna a pulberilor
farmaceutice se asigura prin introducerea lor in fiole sau borcane de sticla umplute si
bine inchise. In acest mod se asigura o conservare din cele mai bune.

Pulberile divizate se impacheteaza in capsule sau pachete de hartie simpla, cerata

sau pergaminata. De obicei capsulele de hartie sunt livrate de industrie sub o forma
finisata, adica impaturite si presate. Ele sunt de diferite marimi, iar precizarea
dimensiunilor se face prin numerotare. Introducere pulberii in capsule se face in mai
multe feluri. De obicei capsula de hartie se indoaie in dreptul unei treimi din lungimea
ei, obtinandu-se un fel de punga deschisa, in care se introduce pulberea, iar dupa aceea
se trece la inchiderea capsulei. Pentru deschiderea capsulei se folosesc mai multe
procedee, cum ar fi suflarea cu gura, suflarea cu ajutorul unui suflator mecanic, sau
lipirea intre ele a capsulelor cand, prin deplasarea uneia, sa se ajunga la deschiderea
celei urmatoare. Cea mai indicata este folosirea unui suflator electric sau foale
actionat manual. Suflatorul electric are la un capat un dispozitiv format din mai multe
tuburi subtiri de metal indoite si latite la varf, in care iese aerul care va patrunde in
capsula deschizand-o.

Cand in farmacie lipsesc capsule fabricate, ele se pot confectiona din foi de hartie
de o marime raportata la cantitatea de pulbere. Foaia de hartie dreptunghiulara se
indoaie aproape de mijloc lasand una din partile indoite mai mare. Se indoaie
marginea partii mai mari si, dupa aceea, se face o a doua indoitura, cu ambele capete
ale hartiei pentru a se asigura o rezistenta buna.

Numeroase pulberi dozate sunt conditionate in

farmacie in capsule amilacee
(casete sau buline). In acelasi scop se pot folosi si
capsule gelatinoase si operculate.

Capsule amilacee (casete, buline) sunt

preparate dintr-o coca de amidon si
22
 glicerina sau ulei de ricin 1 g % ca plastieizant si
substante cu rol conservant. Se pot
adauga conservanti alimentari, iar pe suprafata
capsulei uneori se imprima numele si
doza medicamentului. Sunt formate din doua jumatati
de forma cilindrica care se
irnbiba prin usoara apasare. Capsulele amilacee se
prepara prin tumare si presare intre
doua placi metalice: 0 placa prezinta alveole cu
diametrul capsulei, iar cealalta cu
cilindrii de presare. Dupa uscare la lOO°C, foaia de
capsule se scoate de pe tipar, se
lasa in atmosfera umeda, deoarece este friabila, se
decupeaza capsulele, se triaza si se
ambaleaza in cutii de carton.

Capsulele prezinta peretii cu o grosime de

aproximativ 1 mm, inaltimea de l0 -
12 mm si diametrul de 15 - 20 mm. Au o forma
regulata, suprafata alba, lucioasa,
rezistenta la manipulare.

Sunt numerotate conventional, in raport cu

cantitatea de pulbere care se poate
introduce in ele (Tabelul nr. 3).

Numarul capsulei Cantitatea de pulbere continuta

amilacee (grame)
I 00 0,10 - 0,50

1 0,50 - 1,00

1 1,00-1,50

2 1,50 - 2,50

Tabelul nr. 3
23
 Capacitatea capsulelor este dependenta si de densitatea pulberii. Pulberile cu
volum mare, in raport cu capacitatea capsulei, sunt uneori presate cu un piston sau
dop.

Repartizarea pulberii in capsule amilacee se

efeetueaza dupa ce aeeasta a fost mai
intai divizata pe cartele de celuloid. Nu este permisa
divizarea directa in 'capsule
amilaece; deoarece conduce la erori de greutate
foarte mari Capsulele amilacee se
dispun in randuri de cate 5/10 unele langa altele, pe
o coala de hartie, se introduce
doza unitara de pulbere in fiecare, dupa care se aplica
capacul. Se introduc in pungi de
hartie si se aplica eticheta.

Aceste invelisuri ofera avantajul unei

administrari usoare, prin umezire cu apa
el e se inmoaie in scurt timp si se digera sub actiunea
mecanica a bolului alimentar si a
fermentilor gastrici amilolitici, eliberand substantele
incluse in ele.

Casetele amilacee prezinta dezavantajul ca sunt

permeabile la aer si vapori de
apa, ceea ce le face improprii pentru conditionarea
substantelor higroscopice,
efervescente, amestecuri eutectice, extracte vegetale,
carbune. Se recomanda
ambalarea casetelor cu pulbere in cutii de
aminoplast, borcane de sticla sau pungi de
hartie cerata.

Capsule gelatinoase sunt invelisuri din

24
 gelatina utilizate mai mult in industria de
medicamente, ce conditioneaza substante
medicamentoase solide sau lichide.

EXEMPLE DE PULBERI

3.2.PULBERI SIMPLE

Sunt constituite dintr-o singura substanta

medicamentoasa solida, uscata,
pulverizata si trecuta prin sita indicata in FR.X. in
monografia respectiva. Se
elibereaza ca atare nedivizata, sau divizata in doze
unitare.
Sub forma de pulberi simple nedivizate se
prescriu urmatoarele substante medicamentoase:
sulfat de bariu, bicarbonat de sodiu, sulfat de sodiu,
sulfat de
magneziu, acid boric, permanganat de potasiu,
rivanol.

Forma farmaceutica: preparat magistral sub forma de pulbere simpla,

nedivizata, unidoza, pentru administrare orala.

Consideratii deformulare:

Sulfatul de bariu este o pulbere fina, alba, fara miros si fara gust. Prin pastrare
25
necorespunzatoare, in prezenta umiditatii din aer se aglomereaza, obtinandu-se
preparate neomogene care ulterior,se disperseaza greu.

Cand se prescrie .sulfat de bariu nu se admit

prescurtari pentru a nu se
confunda cu sulfura de bariu care este toxica.

Preparare si conditionare: sulfatul de bariu se

omogenizeaza in mojar, se cerne
prin sita V si se introduce in pungi de hartie cerata.

Pastrare: la loc uscat, ferit de umiditate.

Controlul calitatii: determinarea gradului de

finete dupa F .R.X.

Actiune si intrebuintari: substanta de contrast

pentru explorarea tractului gastro-
intestinal, sub forma de suspensie in apa.

Forma farmaceutica: preparat magistral sub

forma de pulbere simpla,
nedivizata, pentru administrare enterala.
Consideratii de formulare:

Bicarbonatul de sodiu este o pulbere cristalina, alba, fara miros, cu gust sarat si
lesietic. Prin pastrare necorespunzatoare, sub influenta umiditatii din aer se transforma
in bicarbonat de sodiu (NaHC03 . Na2C03 .2H20).

Preparare - conditionare:

Bicarbonatul de sodiu se cantareste direct in punga de expeditie, pliata la colturi,

cu indicatiile pentru pacient (denumirea substantei, modul de utilizare, pastrare).

Pastrare: la loc uscat.

Actiune si intrebuintari: antiacid alcalinizant

in hiperaciditate gastrica. Este
indicat in stari de acidoza, in lipsa insuficientei
26
 renale. Se utilizeaza si pentru
alcalinizarea urinei.

Posologic: ca antiacid, bicarbonatul de sodiu se

administreaza oral, in doze de 1-
2 g, dizolvat in apa, la 1- 2 ore dupa masa. Intra in
compozitia unor preparate
magistrale si industriale: suspensii, pulberi granulate.

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub

forma de pulbere simpla, divizata
in doze unitare, pentru administrare orala.

Conditii de formulare:

Fenazona este o pulbere cristalina alba, sau

lamele mici, incolore, fara miros, cu
gust slab amar. Se pulverizeaza la gradul de
diviziune prevazut de F.R.X

Preparare si conditionare: fenazona se pulverizeaza in mojar dupa care se divide

pe cartele in 30 doze. Se repartizeaza in capsule de hartie sau casete si se
conditioneaza in pungi de hartie.

Controlul calitatii: uniformitatea masei dupa F

.R.X.

Pastrare: ferit de lumina.

Actiune si intrebuintari: analgezic -

antipiretic, hemostatic local.

27
3.3.PULBERI COMPUSE

Sunt constituite din doua sau mai multe

componente cu grad de maruntire
apropiat. Omogenitatea pulberilor compuse depinde
de natura si marimea particulelor
dispersate. Pentru pulberile care se administreaza
dupa dizolvare in apa, gradul de
maruntire corespunzator sitei V presupune o marime
a particulelor mai mica de 315 u.m, iar pentru cele
care se adrninistreaza ca atare, o marime a
particulelor
corespunzatoare sitei VII, deci sub 160 urn.

3.4.PULBERI CU SUBSTANTE SI
DENSITATE DIFERITE

In practica farmaceutica se prescriu adesea

formule magistrale care contin
asociate pulberi cu densitati diferite. Diferentele in
marime si densitate intre
particulele de omogenizat produc separarea
componentelor, astfel incat este necesara
marirea duratei de amestecare.

Pentru cresterea eficientei procesului de

omogenizare, pulberile cu densitate mare

28
 se adauga la inceput, iar cele cu densitate mica la
final, facand exceptie de la regula
adaugarii in ordinea cantitatilor.

In vederea exactitatii de dozare, acolo unde este cazul se determina pentru fiecare
substanta in parte, precum si pentru pulberea compusa realizata masa volumetrica,
volumul specific precum si densitatea reala.

Forma farmaceutica: preparat magistral sub forma de pulbere compusa,

nedivizata, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare:

Hidrogencarbonatul de sodiu si carbonatul

bazic de bismut sunt pulberile cu
densitate mare, iar hidroxidul de aluminiu si oxidul
de magneziu au greutate specifica
mica. Cantarirea se va efectua foarte atent pentru ca
pulberile se imprastie cu usurinta,
Omogenizarea pulberilor necesita un timp de
arnestecare indelungat, trecerea prin sita
de 2 - 3 ori si din nou amestecare in mojar.

Tendinta separarii particulelor cu densitati

diferite are loc nu numai la
amestecarea componentelor, ci si in timpul
conditionarii si pastrarii.

Preparare si conditionare:
Hidrogencarbonatul de sodiu se pulverizeaza in
mojar, se adauga carbonatul bazic de bismut si in
final oxidul de magneziu si
hidroxidul de aluminiu. Se amesteca si se trece prin
sita VII de 2 - 3 ori, dupa care
pulberea se amesteca din nou in mojar si se introduce

29
 in punga de hartie.

Caracteristici si controlul calitatii; pulbere

alba, omogena, fina, cu gustul sarat-
lesietic.

Pastrare; la loc uscat.

Actiune si intrebuintari: pansament gastric,

antiacid.

3.5.SARURI PENTRU
REHIDRATARE ORALA

Forma farmaceutica: preparat industrial sub forma de pulbere compusa,

nedivizata, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare:

Clorura de sodiu: cristale incolore, sau pulbere cristalina alba fara miros, cu gust
sarat, usor solubila in apa.

Clorura de potasiu: cristale incolore, sau pulbere cristalina alba fara miros, cu
gust sarat, solubila in 3 ml apa.

Bicarbonat de sodiu: pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust sarat si lesietic,
solubil in 12 ml apa.

30
 Glucoza: pulbere cristalina alba fara miros, cu
gust dulce, higroscopica, solubila
in 1 ml apa, cantitatea corespunde la 10 g glucoza
anhidra.

Componentele prezinta densitati diferite. in

vederea asocierii, se va pulveriza
fiecare substanta, separat.

Tehnologia de preparare: se amesteca pulberile adaugandu-se treptat in ordinea

crescatoare a maselor. Se cerne pulberea prin sita V si se reomogenizeaza prin
trirurare in mojar.

Conditionare - amhalare: in recipiente bine

inchise sau plicuri termosudate, a 15
g pulbere, Cutie cu 30 plicuri.

Caracteristici: pulbere alba, cu gust dulce usor

sarat si amar.
Pastrare: la loc uscat si ferit de umiditate.

Actiune si intrebuintari: rehidratare si aport de

electroliti, in tratamentul diareei.

Posologie: se dizolva pulberea 30 g (2 plicuri) intr-un litru de apa proaspat fiarta

si racita sau ceai de menta. Se administreaza in cantitati de aproximativ 200 ml o
data. Solutia neadministrata se pastreaza la frigider, dar numai 12 - 24 ore.
Solutia obtinuta contine 111 mmol glucoza, 90
mmol Na+, 80 mmol CI , 30
mmol HC03- si 20 mmol K+.

Ingerata, solutia substituie pierderea de apa si saruri minerale la bolnavii cu

diaree acuta infectioasa, fiind utila pentru corectarea starilor de deshidratare si
dezechilibru electrolitic.

Dozele necesare sunt de circa 50 ml/kilocorp, in deshidratarea usoara (gradul I)

si 80 Ml/kilocorp deshidratarea medie (gradul II). Cantitatea se administreaza in decurs de 4

31
ore (la copil cu lingurita sau, la inceput, cu pipeta).

Reactii adverse: rareori varsaturi (se repeta administrarea); uneori intoleranta la

glucoza, cu prelungirea diareei (se recurge in acest caz la hidratare parenterala -
perfuzie).

3.6.PULBERE ALCALINA

Forma farmaceutica: preparat oficinal, sub

forma de pulbere compusa pentru
administrare orala.

Consideratii de formulare:

Sulfat de sodiu anhidru (R) Na2 S04

(Mr=142,O) se obtine din sulfat de sodiu
10H20 (Mr = 322,2) uscat la 300e timp de 1 ora,
apoi la 1300e pana la masa
constanta. Este o pulbere alba, amorfa, fara miros,
cu gust sarat, slab amar: Este
solubil in 6 l apa. Solutia apoasa are reactie neutra.
Hidrogenfosfat de disodiu (Na2 HP04 .
2H20) (Mr = 141,97) se obtine prin uscare la 50 0e a
fosfatului de sodiu 12H20 (Mr = 358,16). Este o
pulbere alba, fara miros, cu
gust sarat, racoritor. Este solubil in 7 l apa, solutie
apoasa are reactie a1calina.
Substantele se pulverizeaza.

Formula prevazuta in F.R X contine 12 g pulbere compusa care se va dizolva

intr-un litru de apa. Uneori medicul prescrie prepararea unei cantitati mai mari de
pulbere, corespunzatoare la 10 doze, nedivizata, recomandand pacientului se dizolve o
lingurita cu pulbere la un pahar cu apa.

Preparare sf conditionare: substantele, pulverizate (V) se amesteca in ordine

crescanda a maselor. Amestecul se trece prin sita V. Pulberea se introduce in pungi
sau capsule de hartie.
32
 Caracteristici si controlul calitatii: pulbere
alba, cu gust sarat amarui, pH = 8,2 - 9,8.

Pastrare: ferit de umiditate, in borcane uscate si bine inchise. Se prepara la

nevoie.

Actiune si intrebuintari: slab coleretica si

antiacida fiind utila pentru drenarea
blanda a cailor biliare. Are si actiune laxativa sau
purgativa (functie de doza), Se
administreaza in afectiuni hepatice, biliare,
dispepsii, constipatii.
Posologie: un pachet de 12 g. se dizolva in 1000
ml apa proaspat fiarta si racita.
Din solutia obtinuta se bea 150 - 200 g, de 1 - 2
ori pe zi, cu cel putin 1h ora inainte de
masa Solutia poate fi incalzita la 45°C inainte de
administrare.

Solutia preparata cu apa potabila devine

opalescenta datorita reactiei
componentelor cu saruri de calciu si magneziu din
apa; pacientul poate utiliza apa
fiarta si racita, cand se obtine o solutie limpede.

3.7.PULBERE LAXATIVA
EFERVESCENTA

33
 ....................................................................................... Forma far
doua produse (0 capsula de
hartie albastra si una alba), care se administreaza pe
cale orala, dupa dizolvarea lor in
apa.
Consideratii de formulare:

In formula sunt asociate componente care vor reactiona intre ele dupa prealabila
dizolvare in apa.

Are loc reactia de neutralizare intre

componente, cu degajare de bioxid de carbon
si formare de tartrat si sulfat de sodiu:

34
 Cantitatea de hidrogencarbonat de sodiu prevazuta in diferite formule poate varia
fata de cantitatea teoretica necesara reactiei de neutralizare, astfel incat solutia poate fi
usor acida sau usor alcalina.

Substantele din compozitia pulberii trebuie sa fie bine uscate.

Preparare si conditionare:

Sulfatul de sodiu anhidru si hidrogencarbonatul de sodiu se amesteca, se trec prin

sita V si se introduc intr-o capsula de hartie albastra.

Acidul tartric pulverizat si trecut prin sita V se introduce intr-o capsula de hartie
alba.

Caracteristici si controlul calitatii: pulberi albe care dizolvate impreuna in apa

produc efervescenta. Solutia obtinuta este slab acida.

Pastrare: la loc uscat.

Actiune si intrebuintari: laxativa, acidifianta.

Posologies ambele pachete constituie o doza. Se dizolva fiecare pachet in 100 g

apa fiarta si racita si se administreaza succesiv incepand cu solutia
alcalina.

Preparatul se poate administra si dupa amestecarea celor doua solutii, pentru ca

distensia peretilor stomacului sa nu aiba loc brusc datorita degajarii bioxidului de carbon.

Farmacopeea mentioneaza: cand se prescrie "pulbere seidlitz" se elibereaza

"pulbere laxativa efervescenta",

Nu se va administra in caz de ulcer gastric sau duodenal deoareee exista pericolul

perforatiei stomacului.

35
3.8. PULBERI HIDROSCOPICE SI EFERVESCENTE

Substantele higroscopice si delicvescente absorb apa din mediul ambiant. In

amestecul de gaze care formeaza aerul atmosferic apa sub forma de vapori se poate
gasi in diferite proportii.

Absorbtia umiditatii din atmosfera este dependenta de umiditatea relativa. Astfel,

bromura de stroniu este delicvescenta intr-o atmosfera umeda, pe cand in aer foarte
uscat este eflorescenta.

La o umiditate relativa (peste 60%) se manifesta tendinta unor substante de a

absorbi apa. Numarul substantelor care absorb umiditatea din atmosfera este destul de
mare. Aceste substante sunt denumite higroscopice. Uneori, cantitatea de umiditate
absorbita poate fi atat de mare, incat substantele se inmoaie sau se 1ichefiaza, cand se
produce dizolvarea in cantitatea de apa absorbita, Substantele care se lichefiaza
datorita aviditatii fata de umiditate sunt denumite delicvescente.

Se pot lua insa o serie de precautii pentru a micsora absorbtia umiditatii din aer
de catre substante.

Substantele higroscopice se pot aduce sub forma de granulate, pentru a oferi o

suprafata de contact cat mai redusa cu atmosfera. De aceea, substantele higroscopice
nu trebuie aduse la un grad de pulverizare prea avansat. Pulverizarea acestor substante
trebuie sa fie facuta intr-un mojar uscat, pentru a elimina umezeala. Prepararea se va
efectua in incaperi uscate. Ferite de umiditate. Cantarirea se efectueaza rapid pe, pe
hartie cerata, pentru a evita un contact prea indelungat cu aerul atmosferic.

Totodata, pulberile higroscopice trebuie sa se ambaleze in mod deosebit. Se

recomanda eliberarea intr-un ambalaj dublu de hartie. Pentru ambalajul interior este
indicata folosirea de hartie cerata parafinata sau chiar staniol. Totodata este bine ca
pachetele care contin astfe1 de pu1beri sa fie pastrate in borcane de sticla bine inchise.

Un fenomen opus este eflorescenta pulberilor, cand se produce pierderea partiala

sau tota1a a apei de crista1izare. In acest caz, tensiunea de vapori pe suprafata
cristalelor este mai mare decat cea a aerului ambiant. Din aceasta categorie fac parte
sulfatuI de aluminiu sulfatul de .sodiu, boraxul, carbonatul de sodiu, sulfatul de zinc.
36
 Dintre substantele puternic active se pot mentiona fosfatul de codeina care
contine apa in proportie de 2,59% si clorhidratul de morfina cu un continut de 14,59%.

Astfel de substante trebuie pastrate in conditii corespunzatoare, pentru a

irnpiedica eflorescenta.

In cadrul pulberilor care se pot umezi si inmuia trebuie amintite amestecurile de

si.rbstantc cristalizate,care adesea pot pierde usor apa de cristalizare. Sulfatul de sodiu,
sulfatul de magneziu, fosfatul de sodiu si alte pulberi pierd usor o parte din apa de
cristalizare in contact cu aerul, putand duce la amestecuri umede. La prepararea
acestor pulberi este necesar sa se ia anumite precautii. De obicei, aceste substante se
usuca pana la greutate constanta pe baie de apa si dupa aceea se asociaza cu alte
substante. Bineinteles ca trebuie sa se tina seama de cantitatile care se iau in lucru in
functie de greutatea moleculara a substantei respective.

3.9. AMESTECURI DE PULBERI CARE SE UMEZESC

Uneori intalnesc asociate substante delicvescente care sunt prescrise pentru

administrarea sub forma de casete. In asemenea cazuri, umezirea pulberilor se evita,
de preferinta eliberand casetele in borcane de stic1a inchise etans. Pastrarea casetelor
in conditii necorespunzatoare duce destul de repede la umezirea amestecului care este
urmata de descompuneri mai mult sau mai putin profunde.

O alta metoda de a preveni umezirea unor asemenea amestecuri este adaugarea de

pulberi inerte in prescriptie. Astfel, o serie de pulberi delicvescente divizate in casete
sunt mai stabile daca se adauga carbonat de magneziu, oxid de magneziu usor, oxid de
37
magneziu ponderos sau talc. o eficacitate mai redusa o prezinta lactoza si amidonul.
In orice caz, astfel de amestecuri se prelucreaza printr-o triturare usoara.

3.10. PULBERI CARE CONTIN AMESTECURI EUTECTICE

Amestecul unor substante organice se lichefiaza sau se transforma intr-o masa

pastoasa dupa triturarea impreuna. Acest fapt se datoreaza formarii unui amestec
eteric cu punct de topire scazut, uneori chiar sub temperatura camerei.

Printre substantele care tind sa actioneze in acest fel cand sunt asociate cate doua
sau mai multe si care sunt folosite mai des in farmacie sunt urmatoarele: acetanilida,
acid acetilsalicilic, antipirina, camfor, cloralhidrat, fenazona, fenacetina, fenol,
mentol, salol, timol etc.

O metoda pentru evitarea acestei dificultati este dispensarea separata a celor doua
substante si administrarea a cate unei doze din fiecare. Aceasta metoda poate fi
aplicata in cazul medicamentelor pentru uz intern.

O alta metoda este aceea de a adauga pulberi inerte absorbante, cum ar fi:
carbonat de magneziu, oxid de magneziu usor, oxid de magneziu ponderos, amidon
lactoza, talc, fosfat de calciu etc.

Carbonatul de magneziu si oxidul de magneziu usor sunt cei mai folositi diluanti.
In scopul prevenirii inmuierii aspirinei, acidul salicilic si a altor compusi care creeaza
dificultati, s-a propus adaugarea de acid silicilic (marimea particulelor de 50J,l in
proportie de 20%).

In general substantele care dau amestecuri eutectice se asociaza cu diluantul si se

amesteca usor cu o spatula sau cu o foaie de hartie. De obicei, o cantitate egala de
diluant cu cea a substantei respective este suficienta pentru a impiedica lichefierea
pentru o perioada de doua saptamani, daca amestecul se pastreaza in conditii
corespunzatoare. Toate pulberile care tind sa devina moi sau pastoase trebuie sa fie
eliberate in ambalaje duble.
Prin triturare in mojar si amestecarea celor doua componente in proportie de 50 -
80%-se obtin amestecuri eutectice moi sau vascoase. Dintre pulberile - absorbante
38
indicate, numai oxidul de magneziu (0,10 g/doza) conduce la rezultate bune;
amidonul, lactoza sau caolinul nu se pot utiliza pentru prevenirea formarii
eutecticului,deoarece aglomereaza amestecul de pulberi si il inmoaie imediat dupa
preparare.

Uneori, in formula, se asociaza si salol (Phenilii salicylas) care are punet de opire
42°C; la pulverizare se topeste si se aglomereaza.

Formula se poate prepara si prin separarea componentelor cu rondela de hostia.

Se intrebuinteaza in tratamentul afectiunilor gastro-urinare.

Acidul acetilsalicilic si fenazona prin pulverizare, in prezenta umiditatii din aer,

reactioneaza formand salicilatul de fenazona (salipirina), amestecul se inmoaie, devine
lipicios, datorita higroscopicitatii acidului acetic rezultat din reactie:

FORMULA

Intrucat in formula, cele doua componente care reactioneaza sunt in cantitati

egale, se poate inlocui cu o cantitate dubla de aspirina (sau se face echivalenta daca
cele doua componente sunt prescrise in doze diferite).
Rezolvarea retetei se poate realiza si prin utilizarea unei pulberi absorbante:
aerosil 5 - 8% fata de greutatea intregului amestec de pulberi.
Se utilizeaza ca analgesic antipiretic si inafectiuni reumatismale.

39
 3.11. PULBERI CU SUBSTANTE TOXICE SI PUTERNIC ACTIVE

Substantele toxice sau putemic active se prescriu in pulberi compuse in doze

foarte mici, de ordinul miligramelor, sau centigramelor. Pentru a se asigura o cantarire
precisa a acestora se recurge la diluarea lor cu pulberi inerte in proportii stabilite. Prin
diluarea substantelor putemic active cu o pulbere inerta in proportii anumite se ajunge
la asa numitele pulberi titrate.

Pulberile titrate se prepara in concentratii de 1: 100 si mai rar in concentratii de

1: 10 (pentru substante care se prescriu in cantitati de centigrame). Diluarea pulberilor
active se face de obicei cu lactoza. Aceasta este o substanta inerta din punct de vedere
terapeutie si chimic. Pentru a se asigura omogenitatea amestecului, este indicat sa se
adauge si o mica proportie de carmin. Substanta colorata permite sa se urmareasca mai
usor daca amestecul obtinut este uniform.

Alaturi de pulberile titrate de substante chimice se utilizeaza si diferite pulberi

titrate de diferite preparate de origine animala sau vegetala. In acest caz, adausul de
substante diluate urmareste obtinerea unor amestecuri cu un continut determinat de
substante active. Ca excipient se foloseste lactoza, zaharoza, glucoza, amidon, pulbere
de licviritie sau pulbere din acelasi produs vegetal, cu un continut mai redus de
principii active.

Astfel, extractul de beladona uscat se dilueaza cu lactoza sau dextrina pana la un

continut de 1,42 - 1,58 g% alcaloizi totali, exprimati in hiosciamina, extract de chinina
uscat, se aduce la un titru de 20% alcaloizi totali, extract uscat de hiosciam 1a 0,30 g%
alcaloizi totali.

Pu1berea de digitala este adusa la 10u./g cu un diluant inert cu o pulbere de

digitala cu o activitate mai slaba. Pentru a se ajunge la o concentratie determinata,
excipientii trebuie sa fie uscati pana la gradul de umiditate obisnuita (mentionat in
farmacopee ).

40
 PREPARAREA PULBERII TITRATE DE ATROPINA

SULFURIC41%

Atropini sulfas ……………………………………………………………………1g

Saccharum lactis …………………………………………………………………….. 99g

Se va tine seama ca sulfatul de atropina cristalizeaza cu 1 H 2O este o substanta

eflorescenta la prepararea pulberii se vor respecta regulile indicate pentru pulberile cu
substante toxice.

Omogenitatea pulberii se poate asigura prin prepararea pulberii titrate in prezenta

unei substante colorante (admisa de M.S.). La preparare se vor folosi ustensile
speciale de la "Venena".

Preparare: Sulfatul de atropina se cantareste exact si se aduce intr-un mojar

in care s-au triturat mai inainte 1 - 2 g lactoza. Dupa ce se tritureaza bine pana se
obtine o pulbere uniforma, se adauga treptat mici portiuni din restul de lactoza,
arnestecand in continuu. Dupa uniformizare, pulberea se cerne si apoi se amesteca din
nou la mojar. Pentru a se putea asigura o dispersare omogena in cazul pulberilor care
contin substante foarte active, este necesar ca timpul de amestecare sa fie prelungit la
aproximativ 15 minute. Inainte de a se pune in mojar substanta activa, se tritureaza
mai intai o mica cantitate de lactoza cu scopul de a astupa peretii mojarului, inlaturand
pierderea de substanta activa prin fixarea acesteia in porii mojarului. Lactoza are
avantajul ca are o densitate apropiata de a majoritatii substantelor active. Cu toate
aceste sunt cazuri cand unele substante toxice au o greutate specifica mare (acidul
arsenios, unele saruri de mercur), avand tendinta de a se stratifica.
Conditionare: pe flaconul de pulbere titrata .se aplica etichete speciale iar pe eticheta de
uz intern se specifica si denumirea de sulfat de atropina:

Pulbere titrata de sulfat de atropina 1 %

100 g pulbere titrata, 1 g sulfat de atropina;

1 ° g pulbere titrata, 0,1 g sulfat de atropina;

1 g pulbere titrata, 0,01 g sulfat de atropina;

41
 0,1 g pulbere titrata, 0,00 1 gsulfat deatropina,

Pastrare: in borcane de sticla de culoare bruna, la .Venena'' in fata borcanului cu

suIfat de atropina.

Caracteristicii pulbere fina, omogena, de culoare alba (roz sau bleu cand s-a
utilizat o substanta coloranta) cu gust foarte amar, toxic.
Intrebuintari: pulbere titrata de sulfat de atropina 1 % se utilizeaza pentru
prepararea pulberilor magistrale.

3.12. PULBERI CU EXTRACTE

Prepararea pulberilor in a caror compozitie intra extracte depinde in primul rand

de consistenta extractului. Cand sunt prescrise extracte uscate se procedeaza in mod
obisnuit.

Extractul trebuie sa fie bine pulverizat si amestecat treptat cu pulberea compusa

pans se obtine un produs uniform. Dupa unele pareri, extractele uscate se dizolva sau
se disperseaza intr-o mica cantitate de apa sau de lichid hidroalcoolic de concentratia
vehiculului care a servit la prepararea lui, dupa care se adauga treptat restul pulberilor
si se tritureaza. Cantitatea de lichid adaugata trebuie sa fie minima, pentru a nu se
influenta omogenitatea pulberii. Adaugarea de lichide permite in oarecare masura o
dispersare mai bun a si mai usoara a extractului vegetal. Totusi prezenta apei sau a
altui lichid poate da nastere la o serie de reactii intre componentele pulberii compuse
sau poate influenta in mod negativ conservarea preparatului. De aceea este preferabil
sa se recurga la dispersarea extractului uscat prin triturare mai intai singur si apoi

42
 treptat cu restul pulberii.
La incorporarea extractelor uscate in pulberi trebuie sa se tin a seama de faptul ca
unele dintre accstea sunt diluate (titrate).

Extractele moi se incorporeaza dupa o prealabila amestecare cu lactoza, cand sunt

transformate in pudra cu ajutorul unei incalziri usoare. In locul lactozei se poate folosi
si pulberea de licviritie. Extractele moi pot fi incorporate si daca sunt dizolvate intr-o
mica cantitate de alcool si amestecate cu o parte din componentele pulberii compuse
intr-un mojar incalzit pana la evaporarea alcoolului. Extractul va ramane dispersat in
pulbere, dupa care se adauga restul ingredientelor. Aceste metode se folosesc cand
amestecul contine o cantitate mai mare de extract moale. Cand pulberea compusa
contine proportii mai mici de 30% de extract moale se poate obtine un preparat
satisfacator prin triturarea extractului moale mai intai cu cantitati mici de pulbere si
adaugarea treptata a restului de pulberi pana la obtinerea unui amestec omogen. Cand
cantitatea de extract moale prescrisa in pulbere depaseste 30% se procedeaza la
transformarea sa in extract uscat cu ajutorul unei pulberi inerte: lactoza, amidon,
dextrina, aerosil in proportiile:

3 g extract moale - 109 pulbere inerta.

Pulberea inerta se amesteca cu extractul moale intr-o capsula de portelan;

amestecul se usuca pe baia de apa, dupa care se pulverizeaza si se amesteca cu
celelalte componente ale pulberii compuse.

Extractele fluide pot fi incorporate in pulberi compuse daca proportia lor nu

depaseste 10% fata de cantitatea total a a amestecului. Cand cantitatea de extract fluid
este mai mare, acesta va fi amestecat cu o cantitate egala de lactoza sau pulbere
vegetal si inerta pentru a mari viteza de indepartare a solventului prin marirea
suprafetei de evaporare. Amestecul pus intr-o capsula se aseaza pe baia de apa si se
amesteca cu o bagheta de sticla pana la evaporare cand se obtine un preparat de
consistenta unui extract. Amestecul se incorporeaza in proportiile:

1 g extract fluid sau tinctura - 1 ° g pulbere inerta.

Acelasi mod de preparare poate fi utilizat si in cadrul prezentei in prescriptie a

altor componente lichide care se supun de asemenea evaporarii la sicitate.

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub forma de pulbere compusa,

43
divizata, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare:

Extractul moale de valeriana obtinut prin percolarea cu alcool diluat a radacinilor

si rizomilor plantei Valeriana officinalis este de consistenta moale, brun-inchis, cu
miros caracteristic si cu gust caracteristic, Contine ulei volatil: monoterpene si
sescviterpene ciclice si aciclice: hidrocarburi, aldehide, cetone si alcooli esterificati
sau nu, cu acizi volatili din seria valerianica. Activitatea terapeutica se considera ca
este data de valepotriati - esteri ai acidului valerianic cu ciclopentan - (C)- piranul.
Cantitatea de extract moale prevazuta in formula nu depaseste 30%.

Un praf a 0,25 g contine 0,05 g extract moale de valeriana.

__________ 100 g ...................................................................................X

X=20g%

Ceea ce permite introducerea in pulbere fara adausul unei substante auxiliare

absorbante.

Daca extractul de valeriana este prea vascos se recomanda dispersarea lui cu un

intermediu volatil (1- 2 ml alcool, eter, clorofonn) si triturarea cu sulfatul de chinina
pana la omogenizare. In cazul unui extract cu o consistenta mai moale, se poate
amesteca cu o pulbere inerta: 3' g extract moale - 109 lactoza, deci pentru 0,75 g
extract moale se utilizeaza 2,50 g lactoza, astfel ca in final un praf va avea o greutate
de 0,41 g (0,75 g extract moale + 2,50 g lactoza + 3 g sulfat de chinina). In acest caz
nu se indica uscarea amestecului de extract moale si lactoza pe baia de apa, datorita
pierderii principiilor active volatile din extract.

Cantarirea extractului moale de valeriana se efectueaza pe o sticla de ceas sau pe

hartie cerata. Sulfatul de chinidina se pastreaza' la "Separandum" si are dozele
maxime: pentru o data 0,50 g , pentru 24 ore 2 g.

Cantitatea prescrisa de medic nu este depasita.

Preparare: extractul moale de valeriana se disperseaza in pulberea de sulfat de

chinina si se amesteca pana la omogenizare.

44
 Conditionare:

Pulberea se divizeaza pe cartele, se repartizeaza in capsule de hartie cerata, care

se conditioneaza in hartie de aminoplast.

Pastrare: se prepara la rece, se pastreaza ferit de umiditate.

Caracteristici: pulbere omogena, de culoare bruna, cu gust amar si miros

specific.

lntrebuintari: sedativ al sistemului nervos vegetativ, utilizat in stari de

hiperexcitabilitate nervoasa, nevroze cardiace, digestive.

3.13. PULBERI CARE CONTIN SUBSTANTE SI ULEIURI VOLATILE

Pulberile compuse care contin in amestec substante volatile, ca mentol, camfor,

tirnol, carbonat de amoniu sau uleiuri volatile de menta, de anason etc., se prepara
asociind cantitati mici din substantele respective cu una din celelalte pulberi, dupa
care se adauga treptat restul ingredientelor.

Triturarea substantelor volatile se face de preferinta cu o substanta care are o

reactivitate chimica mai scazuta. De exemplu, se va adauga substantelor volatile
substante anorganice sau substante organice mai putin reactive inainte de a se adauga
pulberi vegetale sau substante organice cu structura complexa care se descompun mai
usor.

Un mijloc bun de a incorpora uleiurile volatile in pulberi il constituie

oleozaharidele (elaeosacchara). Oleozaharurile sunt amestecuri omogene de ulei
volatil si zahar pulverizat ( 1 picatra ulei volatil cu 2 g zahar).

Dupa omogenizare se trece prin sita. Se amesteca bine cele doua componente, prin
triturare la mojar. Uleiul volatil se incorporeaza picurandu-se pe baza pistilului si nu
direct in pulberea de zahar, pentru a nu se forma conglomerate si a se obtine o pulbere
uniforma.

Oleozaharurile se prepara la nevoie, deoarece se altereaza usor prin oxidarea

esentei in contact cu aerul, preparatul pierzandu-si mirosul placut. Amestecurile
divizate care contin oleozaharuri se introduc in capsule de hartie cerata sau
45
pergaminata, iar cele nedivizate in borcane de sticla. Se intrebuinteaza rar ca atare.

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub forma de pulbere compusa, de uz

intem.

Consideratii de formulare:

Formula pune problema dispersarii uleiului volatil de menta si a extraetului de

oeladona; de asemenea sunt asoeiate pulberi cu densitati diferite.

Extraetul de beladona se va tritura eu o cantitate de 1-2 g hidrogenearbonat de

sodiu, iar uleiul de menta se va dispersa cu o cantitate de oxid de magneziu.

Preparare: uleiul de menta se disperseaza in mojar cu ajutorul oxidului de

magneziu. Separat se pulverizeaza extractul de beladona cu 1-2 g hidrogencarbonat de
sodiu, se adauga restul de hidrogencarbonat de sodiu, nitratul bazic de bismut, uleiul
de menta dispersat in oxidul de magneziu si in final restul de oxid de magneziu.
Pulberea se cerne prin sita V si se reomogenizeaza din nou in mojar. Se conditioneaza
in punga de hartie cerata sau cutie de aminoplast.

Pastrare: se prepara la cerere, se pastreaza ferit de umiditate.

Caracteristici: pulbere alba, omogena cu miros caraeteristic de ulei de menta.

In trebuintari: antiacid in afectiuni gastrice: gastrite hiperacide, ulcer gastric si

gastro-duodenal.

3.14. PULBERI CU SUBSTANTE OXIDANTE

Pulberile compuse care contin in amestec substante putemic oxidante, cum sunt
eolorantii, nitratii, peroxizii, permanganatii, alaturi de agenti producatori se prepara eu
anumite precautii, deoarece un contact mai violent intre cele doua categorii de
substante poate provoca aprinderea sau explozia amesteeului.

In asemenea cazuri, pulverizare se face pentru fiecare substanta in parte, iar

triturarea se face cu grija, fara a lovi amestecul cu pistilul sau mai bine pe o foaie de
hartie eu ajutorul unei spatule.
46
3.15. PULBERI EFERVESCENTE (pulberi gazogene)

Pulberile efervescente sunt pulberi compuse, care in prezenta apei dau o solutie
ce degaja gaz (bioxid de carbon). In aceste amestecuri sunt prezente substante cu
caracter acid(de obicei acizi organici, ca acidul citric, acidul tartric, acidul acetil
salicilic), alaturi de substante cu caracter alcalin (bicarbonatul de sodiu). Prepararea
pulberilor gazogene tine seama de caracterul substantelor care intra in compozitie.
Astfel se va evita pe cat posibil amestecarea substantelor acide cu cele alcaline si
prezenta umiditatii. Fiecare substanta se pulverizeaza separat si se usuca. Se
arnbaleaza de o parte substantele acide, iar de alta parte substantele alcaline se
expediaza de obicei in pachete de hartie cerata. O alta metoda este de a prepara cele
doua amestecuri de pulberi, granulate in mod separat, dupa ce granulatele se amesteca,
luandu-se precautii ca pastrarea sa se faca in prezenta umiditatii. Prezenta umiditatii
trce la descompunerea amestecurilor efervescente si punerea in libertate a bioxidului
de carbon.

3.16. PULBERI CU SUBSTANTE GRASE

Grasimile de consistenta solida sau moale: ceara, alcool cetilic, unt de cacao, acid
stearic, lanolina, vaselina etc. pot fi prescrise in pulberi compuse pentru a asigura o
protectie a amestecfllui de pulberi sau a intarzia absorbtia intestinala.

Acestea se disperseaza uniform si acopera cu o pelicula (film protector) stabila

particulele de pulbere. Dispersarea substantelor grase in pulberea compusa se
realizeaza prin doua procedee:

- substanta grasa se dizolva in eter, amestec eter-alcool, cloroform, dispersia

obtinuta se amesteca cu o pulbere absorbanta: amidon, talc, oxid de zinc etc. pana la o
repartitie uniforma si evaporarea intermediului; pulberea se ceme prin sitele VI si VII,
de cateva ori, pentru a asigura omogenitatea amestecului;

- substanta grasa se fluidifica prin topire in capsula de portelan, pe baia de apa, se

adauga pulberea absorbanta prescrisa in formula si se tritureaza pana la omogenizarea
si racirea amestecului dupa care se adauga si celelalte componente; pulberea se cerne
prin sitele VI-VII.

Acidul acetilsalicilic prin triturare cu fenazona formeaza un eutectic moale.

47
 Pentru al proteja, acidul acetilsalicilic se acopera cu acidul stearic fluidificat prin
topire in capsula de portelan pe baia de apa.

Metoda se poate aplica la prepararea comprimatelor cu acid acetilsalicilic in

industrie.

3.17. PULBERI CU SUBSTANTE COLORATE S1 COLORANTE

Numarul substantelor colorate si colorante utilizate la prepararea pulberilor

compuse este destul de restrans: albastru de metilen, violet de gentiana, nitrofuran,
ihtiol, carbune, sulf, pulberi si extracte vegetale.

Uneori pentru a avea indicatii asupra omogenitatii unei pulberi compuse (in
special pulberi cu substante toxice)se folosesc substante auxiliare colorante: carmin
(uz extern) sau coloranti alimentari (uz intern).

Manipularea acestor substante se va face cu atentie, atat in cea ce priveste

cantarirea, pulverizarea cat si cernerea lor, datorita culorii si actiunii de colorare. Se va
lucra intr-un spatiu ferit de curenti de aer. Cantarirea se va efectua pe hartie de
celofan, talerele balantei si lingurita, dupa utilizare, vor fi sterse cu un tampon de vata
imbibat in alcool. In timpul prepararii acestor pulberi se va lucra pe coli de hartie,
pentru protejarea masei de receptura.

In general, in farmacie se utilizeaza vesela si ustensile (mojare, cartele, site,

spatule inox) destinate numai acestor pulberi. Dupa folosire se vor spala bine cu apa si
se sterg cu alcool, ca sa nu ramana pe ele eventuale particule de colorant, care pot
impurifica alta pulbere ce urmeaza sa fie preparata.

Pulberile colorate si colorante se adauga in pulberea compusa in final, dupa

omogenizarea si amestecarea componentelor prescrise, indiferent de cantitatea in care
se afla (carbunele).
Se evita cemerea pulberilor colorate sau se vor cerne numai prin sitele folosite in
cazul unor asemenea pulberi. Sitele vor fi bine spalate si uscate la etuva, imediat. In
general, se va cerne separat amestecul pulberi necolorate, dupa care are loc
adaugarea pulberii colorante si omogenizarea preparatului.

Se va evita introducerea de pulberi colorate in amestecurile de pulberi

higroscopice, eutectice etc.
48
 Eliberarea pulberilor cu substante colorate si colorante se va face numai cu
capsule amilacee si nu in capsule de hartie, chiar daca medicul nu da nici o indicatie in
acest sens. Administrarea capsulelor amilacee faciliteaza administrarea pulberii,
evitand in acelasi timp colorarea.

Ambalarea pulberilor divizate in capsule amilacee este indicat sa se realizeze in

cutii de carton sau polietilena si nu in pungi de hartie (protectie fata de umiditate).

Forma farmaceutica: preparat magistral, sub forma de pulbere compusa,

nedivizata, pentru administrare orala.

Consideratii de formulare:

Formula contine in amestec pulberi cu densitati diferite si o substanta colorata cu

densitate mica - carbunele medicinal. Se va respecta ordinea de amestecare a
componentelor, carbunele adaugandu-se in final, indiferent de cantitate; omogenitatea
dispersiei fiind indicata de aspectul uniform al preparatului. Amestecul de pulberi
depaseste 20 g, se va cerne prin sita V.

Preparare: se tritureaza bicarbonatul de sodiu, se adauga carbonatul bazic de

bismut, pulverizat in prealabil, caolinul, carbonatul de calciu si in final carbunele.
Componentele se amesteca pana cand preparatul devine omogen. Pulberea se cerne
prin sita V si se reomogenizeaza in mojar.

Conditionare: in punga de hartie cerata.

Pastrare: se prepara la rece, se pastreaza la loc uscat.

Caracteristici: pulbere omogena, de culoare neagra, cu gust salciu amarui si

reactie alcalina.

Intrebuintari: se utilizeaza in afectiuni gastro-duodenale ca pansament gastric,

adsorbant si neutralizant al aciditatii gastrice.

49
3.18. PULBERI PENTRU SOLUTII DE UZ EXTERN (SPALATURI)

Astfel de produse sunt complet solubile si sunt destinate sa fie folosite sub forma
de solutii apoase desi pentru cornoditate se elibereaza sub forma de amestecuri pulverulente.
Deoarece deseori contin si substante aromatice volatile sunt trecute printr-o sita deasa pentru
a evita aglomerarile si sunt eliberate in borcane de sticla' cu gat larg.

PUDRE:

Pudrele sunt pulberi de uz extern, cu un grad avansat de diviziune, destinate

aplicarii pe tegumente sau mucoase. Contin substante active dispersate omogen in una
sau mai multe substante cu rol diluant.

Dupa natura substantelor dispersate si scopul administrarii lor se clasifica in:

- pudre medicamentoase, utilizate in tratamentul bolilor de piele, ulceratiilor

plagilor, cu actiune anti-rnicrobiana, antiseptica, dezinfectanta, absorbanta-sicativa,
. dezodorizanta etc.
- pudre cu aplicatii speciale, pentru insuflatii auriculare, cataplasme, dentrifice,
depilatoare;

- pudre cosmetice, cu actiune de protectie a tenului impotriva agentilor

atmosferici, razelor solare, ca decongestive, racoritoare, absorbante, sub forma unor
pulberi fine sau compacte (farduri).

Pudrele destinate aplicarii pe plagi, arsuri, pielea sugarilor sau pudrele care
contin antibiotice trebuie sa fie sterile (F.R.X). In acest scop substantele termostabile
vor fi sterilizate la etuva, la temperaturi care variaza in functie de' natura
camponentelor pudrei, prepararea efectuandu-se in conditii aseptice (boxa sterila).
Pudrele se prepara dupa regulile generale descrise la pulberi:

- pudrele se aduc la un grad de diviziune avansat, corespunzator sitelor VIII sau

IX (pulberi foarte fine si extrafine);

- se vor lua masurile de asepsie si sterilitate atunci cand aceste operatii sunt
obligatorii;

- se va tine seama de proprietatile substantelor: substantele cu apa de cristalizare

sa ramana uscate;
50
 - evitarea eventualelor interactiuni ale substantelor 'higroscopice sau formarea de
amestecuri eutectice;

- substantele lichide, moi, se disperseaza in amestecul de pulberi cu ajutorul unui

solvent volatil adecvat. Proportia de substanta hidrofoba sau eutectic lichefiat nu
trebuie sa depaseasca .5% din cantitatea de pulbere absorbanta. In cazul in care aceasta
proportie este depasita, pentru evitarea aglomerarii pudrei se indica inlocuirea partiala
a diluantului, in proportie de 5-10 % printr-o substanta cu putere mare de absorbtie;

- la prepararea pudrelor se utilizeaza sub stante diluante - excipienti: de natura

anorganica (aerosilul, caolinul, carbonatul de calciu, carbonatul de magneziu, oxidul
de zinc, oxidul de titan, talcul, etc.) si de natura organica (amidonul si derivatii lui).
In compozitia pudrelor mai pot intra substante auxiliare ca parfumuri, coloranti,
agreganti (pentru pudrele compacte), edulcoranti, aromatizanti, agenti de spumare si
agenti mecanici (pentru pudrele dentrifice).
Pudrele care se aplica pe plagi, arsuri, pielea sugarilor sau cu antibiotice, trebuie
sa fie sterile. Pentru celelalte pudre, normele O.M.S. prevad: 102 microorganism/gram
(pudre care se aplica pe pielea intacta, intravaginal, intraauricular), dar sa fie lipsite de
enterobacterii, Pseudomonas aeruginosa si Staphalococcus aureus.

Pudrele nesterile se conditioneaza in pungi de hartie pergaminate, cutii de

arriinoplast sau cutii metalice cu capac dublu, perforat (pentru a permite aplicare
pudrei pe tegumente, prin scuturare).

Pudrele sterile se conditioneaza in borcane de sticla sterilizate, notandu-se pe

eticheta "steril" sau "preparat aseptic" precum si termenul de valabilitate. Acesta are o
valoare diferita, dependenta de temperatura la care sunt pastrate pudrele:

- la temperatura camerei (200c): pudrele cu antibiotice, enzime sunt active 7 zile

- la temperatura +4°C activitatea se pastreaza 3 - 6 luni, pe eticheta preparatului

mentionandu-se "a se pastra la rece".

Pudre sicative - adsorbante

Au in compozitia lor substante cu capacitate mare de adsorbtie: amidon, oxid de

zinc, talc, carbonat bazic de'magneziu.

Forma farmaceutica: preparat magistral sub forma de pulbere compusa, pentru

51
administrare externa.

Consideratii de formulare:

Oxidul de zinc si talcul sunt substante termostabile si pot fi sterilizate la 180 -

200°C, 1 ora. Amidonul prin incalzire la 160°C, 2 ore, pierde capacitatea de imbibare.

52
 BIBLIOGRAFIE

1. DUMITRU LUPULEASA, CORNELIA FICA, TEHNOLOGIA

FARMACEUTICA EDITURA " CAROL DAVILA " BUCURESTI 2005.

2. DUMITRU LUPULEASA, DUMITRESCU ANA MARIA, V. HARJAU -

CURS DE TEHNICA FARMACEUTICA EDITURA TEHNOPLAST
COMPANY BUCURESTI.

3.,FARMACOPEEA ROMANA EDITIA A X -A

EDITURA MEDICALA BUCURESTI 1993 SI
SUP. 2001-2006

4.LUPULEASA D. , I. POPOVIC! TEHNOLOGIE

5.FARMACEUTICA EDITURA POLIROM IASI 2011

6.REGULI DE BUNA PRACTICA FARMACEUTICA 2010

7.AGENDA MEDICA EDITURA MEDICALA BUCURESTI 2007

45