Proiect de Diploma

FUNDATIA ECOLOGICA GREEN
SCOALA POSTLICEALA F.E.G EDUCATION

FILIALA ROSIORII DE VEDE
SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

’’ASISTENT MEDICAL GENERALIST”
PROIECT DE DIPLOMA
INDRUMATOR,
ASISTENT MEDICAL TOBA LUCIANA DOMNITA
ABSOLVENT:PATRASCU
RODICA
2015
FUNDATIA ECOLOGICA GREEN
SCOALA POSTLICEALA F.E.G EDUCATION

FILIALA ROSIORI DE VEDE
TEMA PROIECTULUI DE ABSOLVIRE

INGRIJIREA BOLNAVILOR CU APENDICITA
ABSOLVENT,
PATRASCU RODICA
2015
MOTTO
’’Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o

pretuiasca , desi aproapte toti se nasc cu ea ’’
( HIPOCRATE )
ARGUMENT
Am abordat aceasta tema deoarece in zilele noastre leziunile inflamatorii ale

apendicelui, manifestate sub variate aspecte de evolutie acuta sau cronica, reprezinta azi una
din cele mai frecvente cauze de suferinta abdominala fiind considerata urgenta chirurgicala
abdominala in copilarie, adolescenta si la adultul tanar, fapt ce ma determinat sa imi aleg
aceasta tema de studiu si pentru instruirea mea profesionala.
In anul 1886 chirurgul american Reginald Fitz, bazat pe constatari anatomo-patologice
si clinice statueaza filiatia "inflamatie apendiculara -peritonita localizata" si foloseste prima
oara pentru definirea acestei leziuni notiunea de apendicita, termen care va fi adoptat de catre
toate scolile medicale din lume.
Leziunile inflamatorii ale apendicelui, manifestate sub variate aspecte de evolutie
acuta sau cronica, reprezinta azi una din cele mai frecvente cauze de suferinta abdominala
fiind considerata urgenta chirurgicala abdominala în copilarie, adolescenta si la adultul tânar.
Apendicita cronica, desi mai greu de identificat, sta la baza multor suferinte abdominale
pentru care sunt incriminate presupuse alte leziuni ale organelor digestive; asa de pilda, intre
cauzele care provoaca discutatul “sindrom de dispepsie secundara” alaturi de suferinta veziculei
biliare se situeaza si inflamatia cronica apendiculara (Chevalier)
CUPRINS
MOTTO
ARGUMENT
CAPITOLUL l :
Notiuni de anatomie si fiziologie a
apendicelui..............................................................pag 7
1.1 Apendicita acuta............................................pag10
1.2 Etiologie........................................................pag10
1.3 Patogenie.......................................................pag11
1.4 Fiziopatologie................................................pag12
1.5 Anatomie patologica.....................................pag13
1.6 Clasificare-forme clinice...............................pag14
1.7 Manifestari clinice ........................................pag16
1.8 Diagnostic pozitiv..........................................pag18
CAPITOLUL ll :
Rolul nursei...................................................................pag20
2.1 Explorari paraclinice............................................pag21
2.2 Evolutia si complicatiile.......................................pag23
2.3 Ingrijirea si tratarea bolnavilor cu apendicita.......pag28
CAPITOLUL lll :
Pregatirea preoperatorie a
bolnavului.................................................................pag28
3.1 Anestezia si actul chirurgical .............................pag31
3.2 Ingrijiri postoperatorii ........................................pag32
3.3 Ingrijirea plagii operatorii...................................pag33
3.4 Complicatiile postoperatorii si prevenirea
lor.............................................................................pag33
CAPITOLUL lV
Cazul l ..................................................................pag36
Cazul ll..................................................................pag52
Cazul lll.................................................................pag69
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
Notiuni de anatomie si fiziologie a apendicelui
Apendicele vermiform (Appendix vermiformis) sau simplu "apendicele" este un

segment rudimentar al intestinului gros, transformat în organ limfoid. El este implantat în cec la
2-3 cm sub varsarea ileonului si are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform.
Rareori are directia rectilinie; de cele mai multe ori descrie o ansa cu concavitatea mediala, este
spiralat, flexuos. Are o lungime variabila între 6-12 cm si un diametru de 5-8 mm.
La fat si nou-nascuti, apendicele prelungeste în jos fundul cecului si abia pe la vârsta de 5 ani
dobândeste forma si pozitia sa definitiva. Forma fetala se poate pastra si la adult(2-3% din
cazuri).
Situatie: apendicele vermiform este situat in fosa iliaca dreapta, în loja cecala,

împreuna cu cecul. El îl va urma pe acesta în diferitele lui pozitii (normala, înalta, joasa,
ectopica). In afara însa de situatia lui determinata de pozitia cecului, apendicele poate lua
pozitii variate si fata de cec, dar, oricare ar fi directia lui, punctul lui de insertie este
totdeauna acelasi: se gaseste la 2-3 cm sub deschiderea ileonul în cec si este marcat la exterior
prin întâlnirea celor trei tenii musculare (acestea, si mai ales tenia libera, servesc drept calauza
chirurgului la reperarea bazei apendicelui).
Situarea apendicelui
7
Mijloace de fixare: apendicele poate fi liber, deci mobil, sau fixat. El este legat de ileonul terminal
printr-o cuta peritoneala - mezoapendicele - care îi permite o mobilitate destul de mare, încât uneori
poate chiar sa se angajeze într-un sac herniar. Alteori peritoneul îl fixeaza de organele din jur.
Deseori el este imobilizat prin aderente secundare unor procese patologice (inflamatii s.a.).
Raporturile apendicelui variaza dupa pozitia sa fata de cec. Clasificarea pozitiilor apendicelui,
care ne pare cea mai simpla, logica si usor de retinut este dupa Testut-Jacob. Vom avea astfel
apendice: descendent, extern, intern si ascendent.
Apendicele descendent ar fi cel mai frecvent (42% dupa Testut-Lafforgue). Se gaseste în
partea mediala a fosei iliace interne, dedesubtul cecului, iar vârful sau - când apendicele are o
lungime obisnuita - poate ajunge pâna la strâmtoarea superioara a pelvisului.
Apendicele extern (26% dupa Testut-Lafforgue) coboara pe dinapoia vârfului cecului,
pâna în unghiul diedru format de peretele abdominal anterior cu fosa iliaca interna. Vine înapoi în
raport cu muschiul iliac si fascia sa; înainte - cu fundul cecului si cu peretele
abdominal anterior; medial - cu cecul; lateral - cu ligamentul inghinal si spina iliaca antero-
superioara).
Apendicele intern (17% dupa Testut-Lafforgue) se îndreapta spre interiorul cavitatii
peritoneale si ia contact cu ansele ileale. Adeseori se situeaza paralel cu ultima ansa ileala, iar
mezoapendicele este foarte scurt sau chiar lipseste, particularitati care creeaza dificultati tehnice
chirurgului.
Apendicele ascendent sau retrocecal (13% dupa Testut-Lafforgue) se insinueaza retrograd,
înapoia cecului si chiar a colonului ascendent.
Statistica traditionala Testut-Lafforgue este contrazisa de Wakeley, care pe 10.000 de cazuri a obtinut
urmatoarele rezultate: apendice retrocecal si retrocolic 65,28%; pelvian sau descendent 31,01%;
subcecal 2,26%; preileal 1,0%; retroileal 0,4%. Referirile manualelor de chirurgie accepta tot mai
mult aceasta clasificare.
Conformatia interioara a apendicelui. La interior, apendicele are o cavitate canaliculara

(cilindrica, moniliforma, partial obliterata). Cavitatea sa contine mucus, chim intestinal, detrirusuri
celulare, iar la fat meconiu.
Structura apendicelui: prezinta cele patru tunici constitutive ale intestinului:
- Tunica musculara: fibrele longitudinale grupate în cele trei tenii ale cecului, se prelungesc în
peretele apendicelui formând un strat continuu. La vârful apendicelui musculatura este
mai subtire, de aceea cele mai frecvente perforatii sunt cele apicale;
8
- Tunica submucoasa;
- Tunica mucoasa: prezinta un numar extrem de mare de foliculi limfatici pe lânga glandele

Lieberkuhn si numeroase celule argintafine endocrine;
- Tunica seroasa, peritoneul ceco-apendicular are o dispozitie complexa ce rezulta din modul de

evolutie ontogenetica a segmentelor ileo-ceco-apendiculare, a mezoului lor initial si a fenomenelor
de coalescenta care se produc în aceasta regiune.
Peritoneul cecal: în marea majoritate a cazurilor peritoneul înveleste în întregime cecul.
Peritoneul apendicular: pe apendicele vermiform peritoneul se comporta ca pe o ansa intestinala, îl

înveleste complet si apoi formeaza un mezo-apendice, care se fixeaza pe cec si pe ileon.
Peritoneul regiunii ileo-ceco-apendiculare formeaza o serie de plice si recesuri, cu o mare
variabilitate individuala. Ele au o mare importanta chirurgicala. Se descrie un reces ileo-cecal
superior, determinat de plica cecala vasculara; un reces ileo-cecal inferior determinat de
mezoapendice si plica ileocecala; unul sau mai multe recesuri retrocecale, determinate de plicele
retrocecale.
Vase si nervi
Arterele apendicelui provin din artera ileo-colica. Ea emite:
1. artera cecala anterioara, trece prin plica cecala la fata anterioara a cecului;
2. artera cecala posterioara mai voluminoasa, trece înapoia varsarii ileonului în cec;
3. artera apendiculara, de obicei unica, rar dubla, coboara înapoia ileonului, apoi în marginea
libera a mezoapendicelui si se ramifica în peretii apendicelui.
Venele sunt satelite arterelor. Vena apendiculara însoteste în mod constant artera omonima. Când
cecul si apendicele au o situatie retroperitoneala, atunci venele lor stabilesc comunicari cu cele ale
regiunii lombo-iliace.
Limfaticele: la nivelul apendicelui reteaua limfatica stabileste strânse comunicari cu foliculii
limfoizi ai organului. Distingem trei grupe de vase limfatice:
- cele anterioare converg spre câteva noduri cecale anterioare situate în plica cecala
vasculara;
- cele posterioare se îndreapta spre un grup de noduri cecale posterioare;
9
- vasele limfatice ale apendicelui: unele se opresc în nodurile situate în baza mezoapendicelui,
altele stabilesc comunicari cu retelele subseroase nu numai ale apendicelui si cecului ci si
ale colonului sau a unor regiuni mai îndepartate. Din cele trei grupe de noduri limfa e colectata în
grupul de noduri ileocolice, situate de-a lungul arterei omonime, iar de aici în nodurile mezenterice
superioare. În cazul unui ceco-apendice retroperitoneal, reteaua limfatica a sa se poate anastomoza
cu limfaticele peretelui abdominal posterior.
1.1 Apendicita acuta – DEFINIŢIE
Apendicita acuta este o afectiune chirurgicala, caracterizata prin inflamatia acuta a

apendicului ileo-cecal si reprezinta una din cele mai frecvente cauze de suferinta abdominala si de
interventie chirurgicala de urgenta.
Apendicita acuta este o boala frecventa în tarile civilizate. Inflamatia apendicului ileo-cecal se

poate însoti de complicatii grave locale sau la distanta. De aceea precizarea diagnosticului si a
momentului operator optim prezinta o mare importanta pentru vindecarea bolnavului fara risc sau
cu risc minim.
1.2 ETIOLOGIE
Etiologia apendicitei acute: este rara dar grava; în primii 20 de ani apendicita se întâlneste cel
mai frecvent, ea scade, devenind rara dupa 60 de ani.
Conditiile favorizante sunt numeroase: dispozitia anatomica a segmentului ceco-colic ce favorizeaza
staza stercorala, cudurile apendicelui, diverticulii apendicelui, pozitia retrocecala care favorizeaza
"autoinfectia" prin exaltarea virulentei florei microbiene.
10
Corpii straini intraapendiculari: calculii stercorali, sâmburi, oxiuri pot astupa complet lumenul
apendicelui si ulcera mucoasa exagerând virulenta microbilor aflati într-o cavitate închisa, adevarat
"tub de cultura".
Apendicita acuta traumatica: prin lovituri repetate în fosa iliaca dreapta (la tâmplari) este
determinata prin excitatia receptorilor atât de numerosi ai regiunii ileo-ceco-apendiculara deja
inflamati.
Regimul alimentar excesiv carnat sau exclusiv vegetal alcalinizeaza pH-ul digestiv, determinând
tulburari de diskinezie si alterari neurotrofice ceco-apendiculare.
Infectii acute: gripa, anginele, febrele eruptive (scarlatina, pojarul, rubeola), febra tifoida, pot
determina apendicita acuta. Aparitia apendicitei acute "epidemice" în cursul anginelor este atribuita
asemanarii structurii anatomice ce exista între amigdale si apendice, considerat
"amigdala abdomenului", datorita bogatiei sale în foliculi limfoizi.Infectii intestinale cronice:
colita dreapta, enterocolita, dizenteria, pot determina prin "propagare" inflamatia apendicelui de
origine enterogena, dând nastere unui proces complex anatomo-clinic: colo-tiflo-apendicita. Infectia
apendiculara poate proveni si de la organele vecine inflamate: anexita dreapta (apendiculo-
anexita), colecistita (apendiculo-colecistita), pielonefrita.
Infectia se produce prin: contact direct (apendicita exogena), pe cale limfatica sau prin cale nervoasa
prin reflexe viscero-viscerale.
Sindromul gonado-apendicular se întâlneste la fetele tinere hiperfoliculinice în perioada pre si
intermenstruala. Se datoreste hiperfoliculinemiei care prin hiperacetilcolinogeneza determina o
diskinezie si congestie apendicularâ puternica.
Din punct de vedere bacteriologic s-a constatat o flora microbiana polimorfa alcatuita din:
colibacili, streptococ, pneumococ, stafilococ, bacilul Friendlander, în care domina colibacilul.
In formele grave, gangrenoase, se constata prezenta anaerobilor: bacilul funduliformis, ramosus,
perfringens, fragilis.
1.3 PATOGENIE
Patogenia este complexa, neuro-vasculo-musculo-apendiculara si infectioasa, factorii

fiziopatologici infectiosi si neuro-dureros fiind cel mai constant întâlniti. Apendicita acuta însotita de
leziuni infectioase este cel mai frecvent observata.
De asemenea se întâlneste frecvent apendicita acuta fara apendicita (apendicalgia) neînsotita
de leziuni macroscopice dar obiectivata clinic prin dureri, leucocitoza, radiologie prin neinjectarea
apendicelui în timpul spasmului, iar histologic prin leziuni ale receptorilor
11
apendiculari. Apendicita acuta fara leziuni macroscopice vizibile intraoperator mai poate fi
produsa de un diverticul apendicular inflamat.
El poate fi descoperit la examenul microscopic. Cea mai frecventa cauza a apendicitei
este însa infectia microbiana.
Infectia în apendicita acuta se poate produce:
- pe cale hematogena;
- pe cale mucoasa;
- prin spasm neurovascular al vaselor apendiculare urmat de infarct prin ischemie si supuratie;
- prin spasm neuromuscular (diskinezie).
Apendicita acuta prin infectie hematogena este rar întâlnita.

Ea apare în timpul anginelor. starilor gripale, scarlatinei, stafilococilor. Infectia se
transmite prin vasele apendiculare trombozate care pot determina consecutiv o cangrena
apendiculara.
Apendicita acuta prin infectie de origine mucoasa se declanseaza în cursul unui proces
de colita, enterocolita, dizenterii, care favorizeaza inflamatia mucoasei apendicului si prin
exacerbarea virulentei microbiene a florei obisnuite a intestinului în urma transformarii în
"cavitate închisa" a lumenului apendicular astupat de stercoliti sau diferiti corpi straini
(viermi intestinali).
Apendicita acuta prin spasm neurovascular este consecutiva iritatiei interoreceptorilor

apendiculari prin diferiti excitanti: alimentari, chimici, sau prin modificari ale pH-ului. Când
flora microbina intraapendiculara este virulenta, spasmul vascular determina imediat
microtromboze urmate de micronecroze si supuratia peretelui apendicular în segmentul
ischemiat tardiv. Spasmul vaselor determina tulburari trofice în peretele apendicular ce
favorizeaza dezvoltarea infectiei prin mecanism neurotrofic.
Apendicita acuta prin spasm neuromuscular (diskinezia apendiculara) nu se însoteste

de leziuni vasculare sau mucoase vizibile microscopic. Apendicita "fara apendicita" este
determinata de excitanti specifici sau nespecifici (pH-ul alcalin, acetilcolina, foliculina)
si caracterizata fizio-patologic prin contracturi peristaltice ale apendicelui, iar clinic prin dureri.
Anatomo-patologic, nu se zaresc leziuni apendiculare vizibile sau palpabile. In
schimb, la examenul microscopic dupa impregnatie argentica se constata evidente leziuni
nervoase.
12
1.4Fiziopatologie
Obstructia segmentara a lumenului apendicelui determina acumularea de mucus in

interior. Concomitent creste proportional presiunea intraluminala. Germenii virulenti
prolifereaza si transforma mucusul in puroi. Acumularea secretilor si cresterea presiunilor in
apendicele inextensibil jeneaza drenajul limfatic si venos cu aparitia edemului; ulterior
afecteaza si circulatia arteriala cu instalarea ischemiei parietale, urmata de gangrena parcelara
si perforatie, dupa ce presiunea depaseste 100 cm apa (37). Presiunea si inflamatia irita
terminatiile nervoase din peretele apendicelui. Influxul se transmite pe caile viscerale care nu
localizeaza exact durerea. Astfel se explica durerea difuza, epigastrica sau periombilicala
resimtita de multi bolnavi la debutul bolii. Distensia stimuleaza miscarile peristaltice, durerea
apendiculara este uneori colicativa („colica apendiculara') si reflex determina greata,
varsaturi. Cand procesul septic depaseste seroasa apendiculara si, prin contact apendicele irita
peritoneul parietal, durerea devine intensa si localizata exact in functie de topografia
organului. Astfel in faza de stare a bolii durerea are, de obicei, sediul sau maximum de
intensitate in fosa iliaca dreapta. Iritatia peritoneului determina aparare si apoi contractura
musculara. Compromiterea vascularizatiei apendicelui prin tromboze este urmata de aparitia
unor zone ischemice cu infarctizari si necroze. Perforatia apendicelui survine prin detasarea
unei zone necrozate de obicei de pe marginea antimezenterica. Germenii microbieni patrund
in cavitatea peritoneala. In peritonitele generalizate secundare durerea se extinde si cuprinde
intreg abdomenul. Febra, tahicardia si cresterea numarului de leucocite se explica prin
actiunea toxinelor bacteriene si rezorbtia tesuturilor necrozate.
1.5 ANATOMIE PATOLOGICĂ
In ordinea gravitatii leziunilor morfopatologice deosebim:

- Apendicita acuta congestiva sau catarala în care apendicele apare usor tumefiat, cu desen
vascular accentuat pe suprafata seroasei apendiculare, mezoapendice infiltrat. Este manifestarea
cea mai benigna de leziuneapendiculara acuta, o inflamatie difuza sau localizata a mucoasei si
submucoasei;
13
Apendicita acuta congestiva sau catarala
- Apendicita acuta flegmonoasa (empiemul apendicular). Apendicele apare tumefiat, erectil,

cu luciul seroasei peritoneale sters. Se caracterizeaza prin leziuni nete, marcate de marirea de
volum a organului, ce este turgescent, sub tensiune, friabil (sta sa crape) si de obicei de
calibru inegal, având vârful mai gros în "limba de clopot". Cavitatea peritoneala contine un
lichid de reactie inflamatorie, tulbure, sero-purulent, nemirositor cu absenta germenilor în
cultura. Cavitatea apendicelui. închisa, contine puroi. Apendicele poate fi liber,dar cel mai
adesea este aderent la organele din vecinatate,datorita falselor membrane ce se formeaza in jurul
leziunii. . Mucoasa prezinta zone de ulceratie, microabcese în submucoasa si perete, rezultate
din distinctia foliculilor limfatici;
Apendicita acuta flegmonoasa la microscop
-Apendicita acuta gangrenoasa - reprezinta rezultatul grefarii infectiei

anaerobe pe fondul unor leziuni ischemice apendiculare localizate sau
generalizate. Poate fi localizata cu perforatie pe orice segment
apendicular sau generalizata, putrida, când apendicele este tumefiat, de culoare negricios-
verzuie, zona ia aspect de frunza vesteda, este flasca si
se însoteste de edem al mezoului, de adenopatie regionala si de prezenta
de lichid intraperitoneal, care, indiferent de cantitate este hiperseptic si
14
extrem de fetid. Poate apare peritonita generalizata, daca evolutia a fost
rapida. Daca evolutia a fost lenta, progresiva, ultimele anse ileale, marele
epiplon, anexele se pot acola prin false membrane între ele si blocarea
focarului septic apendicular cu formarea unui abces periapendicular si
ulterior producerea unei peritonite în doi timpi.
Apendicita acuta gangrenoasa
1.6 CLASIFICARE - FORME CLINICE
Forme clinice topografice:
- Apendicita retrocecala - apendicele este situat retrocecal si, aceasta pozitie, transfera

întreaga simptomatologie inflamatorie lombar sau lombo-abdominal, imprimând accese de
colica renala si mai ales ureterala. Palparea pune în evidenta atât durerea cât si apararea
musculara.
-Apendicita pelvina - exista situatii când pozitia pelvina a apendicelui sa fie mai marcata fie
prin ptoza cecala, fie printr-o lungime ce depaseste pe cea normala a apendicelui. Într -o astfel
de situatie procesul inflamator va afecta o data cu apendicele si organele cu care acesta are
rapoarte, în speta cu peretele rectal, cu vezica urinara iar la femei cu ovarul si trompa dreapta.
Legat de aceasta situatie topografica, la simptomatologia clasica se pot adauga câteva
elemente semiologice orientate în plus; este vorba de tenesmele rectale sau/si vezicale
generate de contactul dintre vârful inflamat al apendicelui cu peretii organelor respective, ca si
de unele fenomene disurice.
- Apendicita mezoceliaca semnifica procesul inflamator care survine pe un apendice în pozitie

latero-interna, pre sau retroileal. pozitie datorata unui mezoapendice scurt. Pozitia retroileala,
cea mai frecventa topografie în situarea mezoceliaca, corespunde direct bazei mezenterului si.
15
data fiind profunzimea apendicelui al carui vârf poate veni în contact cu promontoriul,
prezinta putina accesibilitate palparii.
- Apendicita subhepatica - reprezinta procesul inflamator survenit pe

organ în ectopie înalta, situatie în care simptomatologia este net modificata, luând
caracterul unei suferinte de hipocondru drept, greu de diferentiat de o suferinta a veziculei
biliare.
Forme clinice simptomatice:

- Apendicita acuta cu peritonita primitiva - corespunde perforatiei apendiculare ca leziune
de debut si este marcata clinic prin durere brusca, violenta, asemuita cu "lovitura de pumnal".
Durerea difuzeaza rapid prin fosa iliaca dreapta catre tot abdomenul, prezentând paroxisme la
orice miscare. Imediat dupa producerea perforatiei, datorita septicitatii continutului
apendicular, se produce ascensiunea termica marcata si,în câteva ore, se pot constata semnele
peritonitei grave.
- Apendicita cu peritonita septica difuza - corespunde gangrenei apendiculare, în care
formele grave de intoxicatie depasesc reactia peritoneala, astfel încât semnele locale sunt
moderate si contractura abia se contureaza.
- Apendicita toxica - corespunde unei peritonite hiperseptice datorata unor germeni foarte
virulenti. Foarte rapid de la debut se instaleaza socul toxico-septic marcat de faciesul
caracteristic, cu paloare intensa care contrasteaza cu cianoza buzelor si a extremitatilor. Durerile
locale sunt minime sau lipsesc; bolnavul poate prezenta varsaturi abundente, uneori
sanghinolente si diaree fetida, toate acestea ducând la o deshidratare care agraveaza mai mult
tabloul clinic.
Forme clinice în functie de vârsta

- Apendicita acuta la sugari - este întâlnita extrem de rar dar, atunci când se produce, este
practic imposibil de diagnosticat cu siguranta. Evolutia bolii la sugari este rapida, peritonita la
aceasta vârsta frageda poate duce în câteva ore la exitus.
- Apendicita acuta la copil - survine dupa angine, gastroenterite. Prezinta tulburari locale

discrete si tulburari generale toxice grave;
-varsaturi abundente adeseori cu aspect negricios, facies cianotic, puls mic filiform, tahicardie
cu temperatura normala, oligurie prin varsaturi, hepatonefrita. Alteori se întâlnesc perioade de
16
"acalmie înselatoare" ce pot fi generate de un tratament antispastic, antibiotic si care,
nerecunoscute, pot agrava starea generala a copilului.
- Apendicita acuta la batrâni - datorita reactivitatii mai reduse a organismului, tabloul clinic
este la început atenuat si boala ramâne neidentificata urmând a fi recunoscuta ulterior sub
masca unor afectiuni ocluzive. Se poate confunda cu tumorile benigne ale apendicelui sau
cu tumorile maligne. Un element clinic valoros care orienteaza mai mult catre o leziune
benigna inflamatorie este. În aceasta situatie, absenta scaunelor sanghinolente.
- Apendicita acuta la gravida - se întâlneste mai rar si este de un diagnostic mai dificil
datorita mascarii simptomelor. mai ales în primele luni de sarcina, de durerile abdominale
obisnuite din etajul abdominal inferior precum si de greturile si varsaturile prezente deseori în
sarcina. Leucocitoza crescuta, temperatura ridicata si prezenta unui puls mai frecvent vor
conduce spre diagnosticul de apendicita acuta.
1.7 MANIFESTĂRI CLINICE
Simptomatologia clinica a apendicitei acute este polimorfa, putându-se descrie o

forma obisnuita a îmbolnavirii caracterizata prin simptome subiective si obiective.
Simptomatologie:
. Durerea - este întotdeauna prezenta spontana sau provocata.
Durerea spontana survine de obicei în stare de plina sanatate aparenta, sau pe fondul
unui disconfort digestiv, care se instalase de câteva zile. Este localizata în majoritatea
cazurilor în fosa iliaca dreapta dar poate avea si un caracter difuz cuprinzând
întreg abdomenul. Poate fi localizata si aparent atipic (paraombilical, pelvin, lombar) în functie
de pozitia anatomo-topografica a apendicelui.
Violenta durerii sileste adeseori pe bolnav sa stea culcat, luând o pozitie oarecum
antalgica (coapse flectate pe bazin).
Durerea provocata local prin palpare îsi gaseste sediul în marea majoritate a
cazurilor, în fosa iliaca dreapta. Punctul maxim dureros se afla de obicei la jumatatea liniei ce
uneste ombilicul cu spina iliaca antero-superioara: punctul Mc.Burney. clasic au mai fost
descrise punctul dureros al lui Lanz, a lui Morris, mai important fiind însa triunghiul descris
17
de Iacobovici, determinat de o linie dusa de la ombilic la spina iliaca antero-
superioara, linia bispinala iliaca anterioara si verticala dusa pe marginea laterala a
muschiului drept abdominal.
Intensitatea durerii este variabila fiind în functie de evolutia apendicitei si de tipul de
reactie al bolnavului.
. Greturi si varsaturi - sunt mai tardive. Daca preced durerile, diagnosticul de

apendicita acuta devine improbabil. In peritonita sunt prezente varsaturile care sunt initial
alimentare apoi devin bilioase dar ele nu caracterizeaza prin frecventa apendicita.
. Inapetenta - este precoce si lipseste uneori. Senzatia de foame indica faptul ca
bolnavul nu are apendicita acuta.
. Tulburarile de tranzit - se manifesta sub forma de balonare-constipatie.
Sunt prezente la o parte din pacienti de unde tendinta folosirii purgativului.
.Diareea poate fi prezenta la copii sau în caz de apendicita acuta cu localizare pelvina
având uneori semnificatia unei forme grave.
Subfebrilitatea este aproape constanta. Febra depaseste 38° numai în complicatiile
bolii. Pulsul este tahicardie. Semne obiective:
-generale: bolnavul cu apendicita acuta prezinta o stare generala relativ buna în majoritatea
cazurilor. Vine netransportat la medic, uneori este anxios, relevând o discreta paliditate,
mentine flexia antalgica a coapsei drepte pe abdomen. Limba este încarcata, saburala.
-locale - se evidentiaza pe baza examenului obiectiv al abdomenului si sunt relevate în special
de palpare. Aceasta pune în evidenta triada simptomatica ce caracterizeaza apendicita acuta:
■ durere;
(Dieulafoy) ■ aparare musculara;
■ hiperestezie cutanata.
- inspectia:
■atitudinea imobila, de evitare a tuturor miscarilor;
■crisparea dureroasa la schimbarea pozitiei;
■peretele abdominal se blocheaza la inspiratie profunda;
18
■efortul de tuse exagereaza durerile cu efortul bolnavului de a duce
mâinile în fosa iliaca dreapta;
-palparea: evidentiata de triada lui Dieulafoy
- percutia abdomenului este sonora si dureroasa cu maximul de intensitate în fosa iliaca

dreapta.
Apararea musculara: mâna care palpeaza în fosa iliaca dreapta percepe o contractura
musculara a peretelui abdominal de diferite intensitati. Este evidenta la adultul tânar putând sa
fie mai stearsa la copil si la bolnavul vârstnic, fiind în relatie cu intensitatea reflexului
peritoneo-muscular. În localizarile apendicelui în afara fosei iliace drepte, durerea si apararea
musculara pot fi percepute în alte sedii, putând duce la confuzii cu alte procese inflamatorii ale
cavitatii peritoneale. Situarea apendicelui în pozitie pelvina determina ca durerea si apararea
musculara sa fie localizata în micul bazin. In apendicita subhepatica cele doua semne pot fi
evidente în hipocondrul drept. In apendicita mezoceliaca durerea si apararea musculara pot fi
localizate paraombilical.
Hiperestezia cutanata - este semnul lui Dieulafoy caracterizat prin aparitia durerii la o
excitatie blânda care se evidentiaza prin manevra Voskresenski. Examinatorul asezat în partea
dreapta a bolnavului întinde cu mâna stânga camasa tragând de partea ei inferioara, iar cu
pulpele degetelor II-III-IV ale mâinii drepte pornind de pe rebordul costal drept spre fosa
iliaca dreapta abdomenul fiind relaxat în expiratie, constata reactia bolnavului la durere când
degetele ajung în dreptul fosei iliace drepte.
MANEVRE care provoaca durerea:
. semnul clopotelului (Mandel): se percuta egal si progresiv cu un deget peretele abdominal

dinspre fosa iliaca stânga. Când se ajunge la nivelul fosei iliace drepte bolnavul acuza durere.
.manevra lui Rowfing se realizeaza apasând blând din fosa iliaca stânga spre hipocondrul
stâng, comprimând continutul gazos al colonului descendent de jos în sus. Datorita distensiei
cecale consecutive, bolnavul acuza durere în fosa iliaca dreapta.
.semnul psoasului - folosit în localizarile retrocecale ale apendicelui: bolnavul în decubit
dorsal, ridicând membrul inferior drept extins, prezinta durere datorita contractiei muschiului
psoas care irita apendicele inflamat din vecinatate.
19
. manevra Blumberg - evidentiaza prezenta si intensitatea reactiei peritoneale: apagând cu
vârful degetelor progresiv înspre profunzimea fosei iliace drept dupa decompresiunea brusca,
bolnavul acuza durere accentuata.
. semnul tusei - se cere bolnavului sa tuseasca
Tuseul rectal - poate fi de mare folos, în special în apendicita cu sediul pelvin, când se
constata sensibilitatea Douglas-ului mai ales în partea dreapta.
Tuseul vaginal - este valoros pentru depistarea sau excluderea unei cauze ginecologice a
durerii abdominale.
1.8 DIAGNOSTIC POZITIV

- este în primul rând un diagnostic clinic al carui element esential sunt durerea spontana si
provocata în fosa iliaca dreapta asociata cu apararea musculara localizata, hiperestezie
cutanata, constipatie si leucocitoza cu polinucleoza.
Numarul crescut al leucocitelor este aproape totdeauna prezent, cresterea fiind însa moderata
(<<10.000-15.000/mm3>>). Când este peste 30.000/mm3 pledeaza pentru o complicatie a
bolii. Elementele pozitive de examen paraclinic sprijina supozitia clinica dar adesea sunt
nesemnificative.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL APENDICITEI ACUTE

Diagnosticul diferential al apendicitei acute trebuie facut cu acele afectiuni care se
pot manifesta prin falsul abdomen acut. Se face cu:
. Afectiuni digestive:
a) Durerea cu localizare centro-abdominala. în stadiile precoce ale apendicitei poate sugera

o gastroenteritâ. Cheia diagnosticului de gastroenterita este ca greturile, varsaturile si diareea
de obicei preced durerea. Sensibilitate abdominala este slab localizata.
Pacientul mai poate prezenta si simptome de boala virala ca cefalee, mialgii, fotofobie.
Leucocitele pot fi rar crescute.
b) Limfadenita mezenterica - durerile sunt localizate centro-abdominal, flancul drept,
cadranul inferior drept dar fara aparare sau contractura.
c) Inflamatia diverticului Meckel prezinta un tablou clinic cu simptome si semne de
nedeosebit de apendicita. Apare de obicei la copii.
d) Ulcerul peptic perforat - poate simula o apendicita mai santul ales când continutul gastric
sau duodenal se scurge decliv prin
20
e) Pielonefrita - produce febra înalta, durere si sensibilitate în unghiul costovertebral.
Diagnosticul se confirma printr-un examen sumar de urina. parietocolic drept si da

nastere la durere si sensibilitate dureroasa în fosa iliaca dreapta.
f) Ocluzia intestinala înalta - este caracterizata prin varsaturi incoercibile si distensie

abdominala relativ mica în timp ce ocluzia intestinala joasa produce o distensie marcata si o
instalare mai tardiva a varsaturilor.
g) Peritonita difuza
h) Pancreatita acuta - durerea din etajul abdominal superior se asociaza cu varsaturi
abundente, eforturi de varsatura, dureri iradiate posterior în bara, hiperamilazemie,
hiperamilazurie.
i) Masa palpabila în fosa iliaca dreapta ridica problema unei invaginatii intestinale la copilul
mic, unei ileite terminale acute si a bolii Crohn la copii mai mari si adulti, unui chist de ovar
la femei, unui neoplasm intestinal la pacientii în vârsta.
. Afectiuni ginecologice:
a) Inflamatia pelvisului poate prezenta simptome si semne nediferentiabile de apendicita acuta.

Dar pot fi deosebite totusi pe baza unor criterii clinico-biologice. Sensibilitatea la
mobilizarea cervixului, leucoreea întaresc suspiciunea de boala inflamatorie a pelvisului.
b) Sarcina ectopica
c) Chisturile ovariene pot cauza dureri acute prin distensie sau ruptura.

d) Torsiunea de ovar - inflamatia ce însoteste un ovar poate fi palpata adesea prin examinare
pelviana bimanuala.
e) Ruptura sarcinii ectopice sau de folicul ovarian la adolescente poate simula toate stadiile

apendicitei acute, începând cu durere colicativa în fosa iliaca, cu raspândirea durerii si
sensibilitatii dureroase pe masura ce sângele disemineaza în cavitatea peritoneala.
Afectiuni urologice:
Colicile ureterale - calculii renali pot cauza durere în flanc, cu iradiere catre radacina coapsei
dar sensibilitatea este putin localizata. Hematuria sugereaza diagnosticul care este confirmat
de pielografia intravenoasa.
21
Apendicita pelviana poate fi simulata de salpingita, diverticulite, neoplasm de colon perforat.
Diferentierea între aceste afectiuni colonice si apendicita este greu de realizat mai ales în cazul
unei bucle sigmoidiene lungi care ajunge pâna în fosa iliaca dreapta.
Ca o regula generala, în dreapta, sensibilitatea dureroasa este mai difuza si colonul implicat se
poate manifesta ca o tumora localizata la examenul clinic.
Apendicita retrocecala cauzeaza durere si sensibilitate dureroasa situata mai înalt si
mai posterior decât în mod obisnuit si poate mima flegmonul perinefritic, pielonefrita acuta,
neoplasmul colonie perforat sau colecistita acuta. Febra mare si frisoanele sunt mai
caracteristice primelor doua din afectiunile enumerate decât apendicitei, iar piuria si durerea
în unghiul costovertebral sunt de asemenea prezente.
Colecistita acuta se asociaza cu durerea la palparea punctului colecistic si pozitivarea
manevrei lui Murphy în majoritatea cazurilor. Un usor icter si o masa palpabila în regiunea
vezicii biliare sugereaza de asemenea o colecistita acuta.
CAPITOLUL ll
ROLUL NURSEI IN INGRIJIREA BOLNAVIILOR CU APENDICITA ACUTA
Rolul nursei este important si priveste toate masurile necesare pentru diagnostic si
tratament. Bolnavii trebuie supravegheati permanent si orice semn nou aparut (varsaturi,
hemoragii, convulsii etc.) va fi semnalat medicului. O mare atentie trebuie acordata igienei:
spalarea bolnavului, schimbarea lenjeriei de corp si de pat, supravegherea si notarea
deranjelor operatorii, urmarirea si notarea zilnica, in grafic, a functiilor vitale (TA, puls,
temperatura, respiratie, diureza, tranzit intestinal pentru gaze si materii fecale si efectuarea
zilnica a bilantului hidric).
Nursa instituieste si urmareste respectarea recomandarilor dietetice pre si postoperatorii.
Nursa trebuie sa obtina consimtamantul scris al pacientului pentru efectuarea:
Ø investigatiile clinice si paraclinice (pentru stabilirea diagnosticului);
Øpregatire preoperatorii (in vederea efectuarii investigatiei chirurgicale);
Øsa pregateasca documentele medicale (fisa de consultatii, foaia de observatie clinica,

rezultatele examinarii);
22
Ø administrarea tratamentului medicamentos si a tuturor masurilor terapeutice ce au drept
scop vindecarea/ameliorarea afectiunii pentru care pacientul s-a internat.
Øsa pregateasca materialele si instrumentele necesare interventie chirurgicale;
Ø nursa trebuie sa specifice educatia sanitara.
2.1 EXPLORĂRI PARACLINICE
Hemoleucograma - evidentiaza o hiperleucocitoza globala între 10.000-15.000/mm

cu preponderenta P.M.N. Leucocitoza de 20.000/mm3 sugereaza formarea de abcese
periapendicular sau perforatie cu peritonita. Leucocitoza nu este esentiala pentru diagnosticul
de apendicita ci doar semnificativa, ea putând fi întâlnita în multe situatii de abdomen acut.
Leucocitoza normala se întâlneste la 20-30% din pacienti si drept urmare ea nu autorizeaza
expectativa daca semnele clinice sunt evocatoare pentru apendicita acuta.
Examinarea sedimentului urinar trebuie sa fie sistematica. Când apendicele inflamat

este în contact cu ureterul sau vezica urinara se întâlneste piurie sau hematurie microscopica
discreta. Daca sunt abundente, originea durerilor este sigur urinara. In sediment pot fi
gasiti un numar semnificativ de germeni în caz de infectii urinare sau genitale.
Radiografia abdominala simpla poate pune în evidenta un apendicolit la 1/3 din
copii si 1/5 din adultii cu apendicita. Asocierea dintre durerea abdominala localizata si
apendicolit este factor predictiv pentru apendicita acuta la peste 90% din pacienti.
In apendicita acuta avansata, datele radiologice de ileus localizat se pun în evidenta la nivelul
cecului si intestinului subtire adiacent.
In plus, apendicele poate produce un efect de masa, deplasând cecul, iar edemul tisular poate
duce la stergerea grasimii peritoneale prerenal si la nivelul psoasului.
Un apendice perforat rar poate cauza un pneumoperitoneu.
Ecografia abdominala este de mare importanta la femeile de vârsta

conceptiei si la copii, deoarece poate pune în evidenta alte cauze ale
durerii abdominale.
Datele asociate cu apendicita acuta includ:
-îngrosarea peretelui apendicelui peste 8-10 mm;
23
- distensia lumenului;
-lipsa compresibilitatii;
-formarea abcesului;
-lichid liber intraperitoneal.
Calitatea si acuratetea examenului ultrasonografic depinde de examinator.
.Tomografia computerizata trebuie luata în considerare la pacientii
atipici la care ecografia nu este disponibila sau este neconcludenta.
Datele tomografice de apendicita sunt reprezentate de:
-distensia apendicelui;
- îngrosarea peretelui;
-desinficarea inflamatorie a tesuturilor înconjuratoare;
-flegmon sau abces pericecal
-colectie aerica în cadranul inferior drept care semnaleaza perforatia.
. Clisma baritata trebuie considerata când tomografia sau ecografia nu sunt de ajutor
pentru diagnostic, dar trebuie evitata la pacientii cu colite toxice. Permite evaluarea prezentei
lumenului apendicular examinarea peretelui colonului pentru efect de masa, diagnosticul
afectiunilor colonului drept si ileonului terminal care pot simula apendicita acuta. Daca
substanta de contrast umple apendicele este putin probabila apendicita acuta.
. Laparoscopia diagnostica este utila la femeie în ovulatie cu examen clinic echivoc
pentru apendicita acuta. La acest subgrup 1/3 din femei se dovedesc a avea o patologie primitiv
ginecologica, apendicele poate fi extirpat cu ajutorul laparascopului desi avantajele acestei
metode fata de cea clasica nu sunt clar definite.
2.2 EVOLUŢIA SI COMPLICAŢIILE
Sub actiunea tratamentului medical, repausului, regimului alimentar în formele catarale ale
apendicitei acute, procesul inflamator poate ceda treptat, trecând într-o forma cronica, în celelalte
forme, cu tot tratamentul medical, boala are o evolutie progresiva, dând o serie de
complicatii: plastron, abces, peritonita si ocluzie.
A) Plastronul apendicular - reprezinta reactia peritoneala locala,
blocând extinderea infectiei în cavitatea peritoneala. In fosa iliaca dreapta
apare o tumora care creste relativ în dimensiuni, ajungând de marimea unui
pumn, aceasta tumora da senzatia ca dubleaza peretele abdominal, facând
24
corp comun cu el, alungita vertical, este dura, dureroasa, neta cu limite nete.
Din punct de vedere clinic plastronul apendicular se caracterizeaza prin
debut de colica apendiculara care cedeaza spontan sau trece neobservata de
bolnav, în special la batrâni, varsaturile dispar, pulsul si temperatura scad,
fosa iliaca dreapta redevine nedureroasa. Dupa 4-7 zile de la colica initiala,
reapare suferinta în fosa iliaca dreapta iar la palpare se evidentiaza o
tumora. Plastronul apendicular nu se agraveaza de urgenta sub influenta
tratamentului medical local si general, blocul apendicular poate sa dispara în
15-20 zile. în aceasta situatie bolnavul se externeaza cu indicatia de
apendicectomie dupa 6-8 saptamâni.
B) Abcesul apendicular - este complicatia unei apendicite perforate,
este o peritonita localizata. Construirea abcesului trece prin doua stadii:
Stadiul presupurativ - este pur inflamator caracterizat prin aparitia puroiului, cu bacili coli.
Cauzele favorizante sunt reprezentate de:
-prezenta aderentelor secundare crizelor anterioare;
-caracterul subacut al infectiei;
-sediul retrocecal al apendicelui;
-diagnosticul tardiv;
Abcesul apendicular poate fi descoperit în doua cazuri:
-dupa o criza de apendicita acuta atipica urmata de o faza de acalmie, iar la 3-4 zile se formeaza o
supuratie localizata;
-dupa o criza de apendicita acuta aparent banala si se constata intraoperator un apendice
perforat cu puroi.
In stadiul supurativ tabloul clinic este diferit:
-semne generale (caracteristice supuratiei localizate): curba termica oscilanta, transpiratii, frisoane,
stare generala alterata, curba leucocitelor ascendenta;
-semne locale - durere vie în fosa iliaca dreapta.
În lipsa unui tratament adecvat, abcesul poate genera o serie de complicatii:
-complicatii locale: abcesul sa adere la peretele abdominal determinând o fistula, poate sa
fistulizeze în rect sau vezica biliara, în cavitatea peritoneala si determina peritonita generala;
-complicatii generale: septicemie, septicopiemie cu multiple metastaze, abcese hepatice,
abcese pulmonare.
25
Abcesul descris cu localizare în fosa iliaca dreapta are o frecventa mica comparativ cu
abcesele apendiculare secundare infectiei apendicelui care prin localizarea lor, evolueaza fara
semne abdominale obiective, întârzie diagnosticul si favorizeaza formarea abcesului.
In functie de topografie abcesul apendicular prezinta o serie de particularitati chimice.
Abcesul apendicular pelvin este localizat în fundul de sac Douglas. La semnele de supuratie
profunda se asociaza semne vezicale (retentie de urina).
La barbat este mai usor de diagnosticat deoarece prin tuseul rectal se percepe colectia în sacul
Douglas.
La femei se palpeaza o împastare a fundului de sac vaginal drept. Absenta leucoreei si
unilateralitatea leziunii permit de regula stabilirea diagnosticului.
Abcesul retrocecal este situat în regiunea retrocecala. Aceasta forma de apendicita e adeseori
recunoscuta abia în stadiul de abces, când. la semnele de supuratie profunda se adauga si
semne de localizare ca: durerelombara joasa, nevralgii cerebrale. Prin palparea fosei renale,
bolnavul stând în decubit lateral stâng se percepe deasupra crestei iliace drepte o durere si o
colectie profunda.
Câteva forme etiologice prezinta aspecte clinice particulare:
-la batrâni abcesul apendicular are aspectul de ocluzii febrile sau de tumora colica.
-la femeile gravide diagnosticul fiind mai dificil se ajunge frecvent la abcesare.
Diagnosticul diferential al abceselor apendiculare ridica probleme. Diagnosticul diferential se
face cu:
26
-cancerul de cec si abces perineoplazic. Antecedentele trebuie sa sugereze necesitatea
irigografiei care va preciza diagnosticul;
-flegmon pionefritic.
C) Peritonitele apendiculare
Peritonita apendiculara poate constitui modul de debut al unei apendicite acute

(peritonite apendiculare primitive) sau apare ca o complicatie a unei apendicite acute
(peritonita secundara în doi timpi) sau a unui abces apendicular (peritonita secundara în trei
timpi).
Peritonita în doi timpi se produce prin difuziunea sau prin perforatia apendicelui.
Peritonita prin "difuziune" prezinta urmatorul tablou clinic:
Bolnavul a avut în urma cu mai multe zile o colica apendiculara (primul timp) a
carei simptomatologie s-a agravat însotita de varsaturi frecvente, febra se ridica, tranzitul
intestinal întârziat, pulsul în discordanta cu temperatura, leucocitoza. La inspectie abdomenul
meteorizat.
Timpul doi corespunde perforatiei apendicelui în peritoneul liber, adesea declansata
de o clisma sau un purgativ. Debutul este brutal cu dureri în fosa iliaca dreapta si alterarea
starii generale.
Peritonita în trei timpi
Primul timp este reprezentat de colica apendiculara care nu atrage atentia, pentru ca evolueaza
subacut.
In ai doilea timp se constituie abcesul apendicular.
În al treilea timp, abcesul perforeaza în cavitatea peritoneala si produce peritonita

generalizata.
In stadiul de abces, acesta poate fi sugerat de doua categorii de semne:
-aparitia semnelor generate de supuratie profunda, febra oscilanta cu frisoane si transpiratii;
-transformarea locala a plastronului care devine dureros central si uneori fluctuant.
27
Forme clinice
Exista mai multe forme de peritonita apendiculara în functie de unele particularitati

simptomatice, topografice, evolutive, etiologice. Forma simptomatica: forma ocluziva mai
frecventa la batrâni;
Forma topografica: peritonita generalizata este frecventa ca o complicatie a apendicitei acute

din fosa iliaca dreapta si mezencetalica peritonita localizata este mai frecvent complicatia
apendicitei pelvine si retrocecala;
Forma evolutiva: în prezent domina formele mascate, forme în care peritonita nu mai poate fi
rezolvata decât chirurgical.
Forma etiologica:
-peritonitele la copil sunt mai frecvente si mai grave din cauza rapiditatii leziunilor la vârste
mici;
-peritonitele la gravide sunt foarte severe; diagnosticul se stabileste foarte greu deoarece

lipseste contractura abdominala.
Diagnosticul într-o peritonita generalizata la adult: se urmareste etiologia peritonitei cu

apendicita acuta perforata. Se face diagnosticul cu perforatia unei piocolecistite, cu perforatia
unui ulcer gastroduodenal. La copil pot aparea manifestari (gastroduodenale) abdominale în
cursul pneumoniei, febrei tifoide, reumatism articular acut, care pot fi confundate cu
peritonitele.
Alte cauze ale peritonitei generalizate la copil sunt: perforatia diverticulului Meckel, ulcerul
gastric, peritonitele primitive gonococice, streptococice, pneumococice. In cazul unei peritonite
generalizate secundare sunt importante doua aspecte:
-recunoasterea difuzarii unui proces inflamator peritoneal;
-recunoasterea la timp a formarii abcesului apendicular din anamneza.
D) Ocluziile apendiculare
Apendicita este o cauza destul de frecventa de ocluzie intestinala. Mecanismul
ocluziei este foarte variat:
-mecanic - prin strangularea unei anse intestinale,
-mixt - prin aglutinarea anselor intestinului subtire în jurul focarului apendicular.
28
Cauza ocluziei este de asemenea variata:
-apendicitele pot fi factori de strangulare mai ales daca vârful este fixat;
-leziunile periapendiculare sunt de asemenea raspunzatoare de bride inflamatorii precoce,

abces apendicular, care determina ocluzia prin aglutinarea anselor.
Apendicita acuta mezocolica este tipul apendicitei ocluzive. Exista mai multe forme clinice în
functie de particularitatile simptomatice, topografice, etiologice:
-forme simptomatice: în unele cazuri apendicita acuta determina ocluzia,

care poate fi mecanica sau paralitica (apendicita mezocolica). în alte
cazuri apendicita apare tardiv consecutiv peritonitei;
-forme topografice: ocluzie complicata mai frecventa datorita rapiditatii difuziunii leziunilor la
peritoneu. La batrâni frecventa acestor complicatii se explica prin întârzierea diagnosticului,
ajungându-se la stadiul de abces.
2.3 ÎNGRIJIREA SI TRATAREA BOLNAVILOR CU APENDICITA
Apendicita acuta beneficiaza atât de tratament chirurgical cât si medicamentos.
Tratamentul chirurgical consta în apendicectomie (extirparea apendicelui) si se executa cu

caracter de urgenta imediat dupa stabilirea diagnosticului de apendicita acuta.
În caz de plastron apendicular se iau masuri dietetice restrictive (regim hidric 2-3 zile) si se
aplica punga cu gheata pe fosa iliaca dreapta. Bolnavul este tinut în repaus la pat si se va relua
alimentatia obisnuita numai daca evolutia locala si generala este buna. Se vor
administra calmante si antibiotice. Foarte utila este vaccinoterapia: vaccin DELBET si
POLIDIN. Daca procesul s-a resorbit clinic (nu se mai palpeaza formatiunea tumorala
caracteristica plastronului apendicular) bolnavul va putea merge la domiciliu si va reveni la
spital pentru apendicectomie "la rece" dupa 60-90 zile interval variabil în functie de ritmul în
care a evoluat procesul de resorbtie.
Daca formatiunea tumorala creste în volum si devine fluctuenta, sunt semne de

abcedare si în acest caz se va interveni chirurgical de urgenta.
29
CAPITOLUL lll
PREGĂTIREA PREOPERATORIE A BOLNAVULUI
Bolnavii care se interneaza pentru a fi operati au într-o masura mai mare sau mai
mica teama de interventia chirurgicala. De aceea asistenta medicala va trebui sa-i faca
bolnavului o primire calda si sa arate de la început bolnavului ca are în personalul spitalului
prieteni care se vor ocupa de sanatatea lui si ca acestia vor face tot ce trebuie pentru ca el sa
iasa din spital sanatos.
Asistenta medicala va conduce bolnavul la patul ce urmeaza sa-1 ocupe, va avea
grija sa amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu covalescenti, care nu au avut
complicatii postoperatorii, optimisti, care nu necesita tratamente medicale multiple.
Asistenta medicala va discuta cu bolnavul în mod foarte încurajator asigurându-l ca
totul se va desfasura în conditii perfecte, ca echipa operatorie (chirurgi, anestezisti, cadre
medii) va face totul ca interventia sa se desfasoare bine.
Ea va da câteva detalii generale asupra modului în care bolnavul va fi transportat la
sala de operatie, despre echipa de acolo care va prelua bolnavul. De altfel si echipa din blocul
operator va face acelasi lucru când preia bolnavul, ca totul se va desfasura normal, sa explice
fiecare gest pe care urmeaza sa-1 faca, faptul ca se va trezi la salonul de terapie intensiva sau
la pat, operat cu stare generala buna.
Punerea în tema a bolnavului cu toate aceste actiuni care se desfasoara asupra lui,
este de o mare importanta pentru a îndeparta teama de necunoscut si surprizele neplacute
dureroase, adeseori factor de stres extrem de important, care poate determina accidente grave.
Asistenta va recolta toate probele de laborator indicate de medic si se va îngriji sa-i
faca bolnavului toate investigatiile preoperatorii si sa introduca în foaia de observatie,
documentele în legatura cu examenele efectuate.
Actul chirurgical si cel anestezic produc unele modificari organismului operat.
Printr-un tratament adecvat, pre, intro si postoperator se vor remedia aceste modificari, astfel
ca organismul sa suporte bine operatia. Inima, plamânii, ficatul, aparatul urinar sunt cele care
sufera cel mai mult în timpul unei interventii chirurgicale. Pentru a stabili starea
lor functionala si modul cum vor raspunde interventiei chirurgicale se vor executa câteva
examene obligatorii si anume:
30
-daca bolnavul tuseste, se va efectua o radiografie a plamânilor pentru a depista o eventuala
boala pulmonara care necunoscuta si netratata în prealabil poate complica interventia
operatorie;
-se va executa EKG si se va masura tensiunea arteriala, se va numara frecventa pulsului si
cerceta calitatea acestuia;
-analiza simpla de urina va da informatii asupra starii functionale a rinichilor;
-examinarea sângelui - hemoleucograma - ajuta la slabilirea
diagnosticului:
-determinarea ureei sangvine, este obligatorie. Prezenta unei urei
crescute cu peste 0,50g %o releva tulburari renale sau hepatice. în aceasta
situatie mersul postoperator va fi îngreunat urmat chiar de riscuri grave,
motiv pentru care în afara cazurilor de extrema urgenta, când se face
corectarea intraoperator se va amâna operatia pâna la remedierea functiilor
renale hepatice.
Determinarea glicemiei peste 1-1,5 %o arata ca bolnavul are un diabet zaharat. Un
bolnav cu diabet nu va fi supus unei interventii chirurgicale, în afara cazului de maxima
urgenta, atunci când s-a realizat o reducere a glicemiei la normal sau cel putin la valori
superioare normalului. Acesta se obtine prin administrarea de insulina si printr-un
regim hipoglucidic. Tratamentul se va continua si intro si postoperator.
. tulburarile de sângerare si coagulare se vor remedia prin administrarea

de vitamine si vitamina K în caz ca se depisteaza o prelungire a timpului de
sângerare (peste 3 minute) sau a celui de coagulare (peste 7 minute).
Tuturor persoanelor trecute de 50 ani si fostilor suferinzi hepatici li se vor face

obligatoriu probele hepatice;
. determinarea grupei sanguine si a factorului R.H este obligatoriu
înaintea oricarei interventii care pune cât de cât problema administrarii intraoperatorii de
sânge;
-de mare importanta este de asemenea, sa se cunoasca si sa se trateze daca bolnavul are
alergie la unele medicamente;
-bolnavii care au folosit tranchilizante preoperator sau hipotensoare, de tip Hipozin, pot sa faca
scaderi tensionale intraoperatorii care adeseori foarte greu se remediaza si de aceea interventia
31
operatorie la acesti bolnavi trebuie facuta la 5-8 zile dupa ce au fost luate ultima oara aceste
medicamente.
Starea de nutritie a bolnavului trebuie sa fie buna înaintea operatiei. Un bolnav

deshidratat si denutrit face importante complicatii postoperatorii.
Femeile trebuie întrebate în legatura cu data la care trebuie sa apara ciclul menstrual pentru ca
pe de o parte nu este recomandabil a se face interventie chirurgicala în timpul menstruatiei, iar
pe de alta parte pentru catulburarile de ciclu releva stari patologice generale sau genitale ori
prezenta unei sarcini.
In cazul apendicitei acute "la rece" bolnavul va servi prânzul si cina în mod normal,
si nu în cantitati crescute pentru ca tractul digestiv sa fie cât mai liber. El va bea o cantitate
normala de lichide. Pentru asigurarea unui somn bun si înlaturarea starii de anxietate
preoperatorie, bolnavul va primi seara înainte de culcare, câte o tableta de Luminai si
Romergan.
Inaintea operatiei se va efectua:
- raderea pilozitatii din regiunea învecinata cu zona unde urmeaza a se practica incizia;
- efectuarea unei clisme foarte necesara pentru bolnavii operati pe tractul digestiv.
Femeile îsi vor lega strâns parul. Bolnavii nu vor avea la gât lantisoare, obiecte de
podoaba la mâini, la gât. Unghiile vor fi taiate scurt si nu vor fi lacuite pentru a se putea
observa capilarele extremitatilor degetelor. Protezele dentare vor fi scoase pentru ca acestea
sa nu se deplaseze în timpul anesteziei si sa astupe caile respiratorii.
Bolnavii batrâni cu varice este bine sa li se aplice bandaj elastic pe gamba si treimea
interioara a coapsei, cu scopul de a evita staza si o acumulare prea mare de sânge în aceste
vene, aceasta ar contribui la reducerea masei sangvine, motiv de producere a unui soc întra
sau postoperator precum si pentru împiedicarea aparitiei tromboflebitei postoperatorii. Cu
circa 45 minute înainte ca bolnavul sa fie introdus în sala de operatie i se va administra o fiola
de Mialgin intramuscular, iar cu 30 minute înainte o fiola de Atropina, medicatie asa numita
preanestezica.
În toata aceasta perioada preoperatorie asistenta medicala de anestezie si cea din

blocul operator se va preocupa de starea psihica a bolnavului asigurându-1 ca totul se va desfasura în
conditii normale.
32
3.1ANESTEZIA SI ACTUL CHIRURGICAL
In general este bine ca interventia chirurgicala pentru apendicita acuta, date fiind

surprizele care pot surveni la deschiderea cavitatii peritoneale, sa se desfasoare sub anestezie
generala, obtinuta fie pe cale respiratorie prin intubatie traheala, fie prin introducerea unui
anestezic intrarahidian. Se introduce 1,5 pâna la 3 ml de anestezic în functie de greutatea
bolnavului si de durata presupusa interventiei chirurgicale. Bolnavii cu rahianestezie trebuie
supravegheati în permanenta si perfuzati cel putin cu ser glucozat în timpul operatiei pentru a
mentine la normal constantele biologice care au tendinta de a se altera ca urmare a
efectuarii rahianesteziei.
In timpul actului chirurgical se va controla foarte. des tensiunea arteriala, pulsul,
numarul respiratiilor pe minut, faciesul, culoarea extremitatilor si starea generala a pacientului. Se
administreaza permanent oxigen pe sonda nazala. Ori de câte ori se face anestezie generala
cu intubatie traheala, pentru ca bolnavii sa suporte bine sonda, se administreaza miorelaxante. Se
folosesc ca miorelaxante Miorelaxinul, Floxedilul.
ACTUL CHIRURGICAL
Consta în apendicectomie McBurney este calea cea mai des folosita pentru abordarea
apendicelui, fiind convenabila pentru rezolvarea celor mai multe situatii. Este o incizie oblica în flancul
si regiunea inghinala dreapta, lunga de 6-8cm. Lungimea inciziei cutanate trebuie sa fie proportionala
cu gradul de adipozitate al individului, ca si cu leziunea presupusa a fi gasita deoarece prelungirea
acesteia, dupa deschiderea cavitatii peritoneale si dupa efectuarea manevrelor infructuase de gasire a
apendicului este greoaie ca executie, necesitând modificarea câmpurilor de izolare, ridicarea
33
penselor de reper, executia unei noi hemostaze, etc. De aceea este indicat ca la bolnavii cu
adipozitate marcata sau la cei care se banuieste existenta unei leziuni apendiculare mai complexe sa
se efectueze înca de la început o incizie cutanata mai lunga, de circa 10-15cm. Dupa ce apendicele
a fost extirpat, se face sutura "plan cu plan'' a peretelui abdominal si pansamentul steril.
3.2 ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
Odata adus bolnavul în salonul sau, sau în cel de terapie intensiva, asistentei medicale
îi revine sarcina de a-i acorda atentie deosebita. Ea trebuie sa nu uite ca orice operatie poate fi
marcata de complicatii grave si sa acorde oricarui semn de alarma pe care îl da bolnavul sau
oricarui semn patologic pe care-1 constata în starea generala a bolnavului maximum de
atentie.
Daca bolnavul trebuie sa continue o perfuzie de sânge sau solutii de electroliti,

asistenta medicala va informa asupra cantitatii pe care o are de administrat si o va administra.
Deasemenea, va da medicatia prescrisa de medic postoperator de câte ori este necesar va
administra medicamentatia calmanta în limita prescrisa de medic. Asistenta medicala nu va
parasi nici un moment bolnavul, atâta timp cât el este sub influenta substantelor narcotice.
Actiunea acestora poate sa revina cu toate ca bolnavul a plecat din sala de operatie trezit, cu
reflexele capatate, poate sa recada sub actiunea drogurilor administrate si daca nu este
supravegheat limba poate sa-i cada în fundul laringelui, sa astupe glota si bolnavul sa moara
asfixiat. In caz ca bolnavul a transpirat îi va schimba lenjeria. Va crea bolnavului cea
mai buna pozitie în pat asezându-i perna, ridicându-i spatarul patului, ajutându-1 sa se miste
pe o parte si pe alta, facându-i masaje si frectii pe piept si pe spate. Copiii operati ca si adultii
care nu sunt constienti au tendinta sa-si smulga pansamentele si de aceea trebuie imobilizati la
pat si supravegheati foarte îndeaproape.
Majoritatea bolnavilor care au fost operati, sunt transportati în saloane de terapie

intensiva unde ramân un timp. Aici se trezesc în prezenta unui personal necunoscut, într-un pat
si într-un spatiu deasemenea strain. Aceasta situatie poate sa le creeze neliniste, anxietate. De
aceea trebuie sa li se explice ca spitalizarea lor într-un salon de terapie intensiva este un
procedeu obisnuit dupa narcoza si un procedeu special pentru respectivul bolnav. I se va arata
ca în terapia intensiva lucreaza cadre de aceeasi calitate cu cele din saloanele obisnuite si li se
va vorbi în oarece masura familiarizat cu noul loc în care se afla. Ramâne apoi sarcina
34
asistentei de terapie intensiva sa demonstreze bolnavului ca este în deplina securitate. Acelasi
lucru i se va explica si familiei care poate sa fie alarmata ca bolnavul respectiv a fost retinut
într-un salon de terapie intensiva.
Asistenta medicala trebuie sa stie ca imediat ce pacientul este în situatie de a pune
întrebari în legatura cu evolutia operatiei, o va face si ca majoritatea pacientilor se vor interesa
daca afectiunea lor nu a fost extrem de grava.
Asistenta este datoare sa asigure bolnavul ca totul a decurs normal, ca nu a fost

nimic grav, si prin raspunsurile clare si simple, pe care le da bolnavului, nu trebuie sa dea
acestuia impresia ca îi ascunde ceva ci pur si simplu ca ea stie ca nu a fost nimic deosebit, ca
totul s-a desfasurat normal, ca totul a evoluat bine.
3.3 ÎNGRIJIREA PLĂGII OPERATORII
In obligatiile asistentei medicale intra si îngrijirea plagii operatorii. De la sala de

operatie bolnavul vine cu plaga acoperita cu un pansament steril. Asistenta medicala trebuie
sa examineze acest pansament, sa-1 schimbe zilnic si sa observe daca acest pansament nu este
îmbibat cu sânge sau cu puroi. Daca este îmbibat, ea trebuie sa anunte imediat medicul, care
va examina pansamentul bolnavului si va da instructiuni necesare suplimentare în functie de
caz.
Scoaterea firelor
Firele de sutura se scot în general între a IV-a si a V-a zi de la operatie, iar bolnavul este
externat a VI-a sau a VII-a zi de la operatie, daca nu are complicatii.
3.4COMPLICAŢIILE POST-OPERATORII SI PREVENIREA LOR
Complicatiile post-operatorii care pot aparea:
-complicatii hemoragice;
-complicatii bronsice;
-complicatii supurative;
-tromboembolii.
35
a) Hemoragia intraperitoneala urmarea unei defectiuni sub o forma
sau alta în modul de executie a ligaturii mezoapendicelui. Ea necesita
reinterventie, printr-o cale de acces larga pentru identificarea arterei
ileocecoapendiculare si ligaturarea ei în mod corect.
b) Complicatiile respiratorii sunt cele mai frecvente complicatii
postoperatorii. Complicatiile respiratorii pot fi atelectazia pulmonara,
bronsita, pneumonia.
Atelectazia se datoreste unei bronhii mai mult sau mai putin importante si
imposibilitatea de circulatie a aerului, în zona de sub acel segment. Pneumonia este de cele
mai multe ori urmarea unei atelectazii. Din cauza neventilarii zonei respective, germenii
microbienii existenti aici se dezvolta si dau nastere unei pneumonii, care poate cuprinde si
zone mai largi.
De obicei complicatia apare la 24-48 ore de la operatie, se manifesta printr-un puls
mai frecvent, respiratii mai numeroase, tuse. dureri toracice, cianoza si stare de agitatie, în
scurt timp apare expectoratia mai mult sau mai putin abundenta. Aceste complicatii apar de
obicei la cei în vârsta, la fumatori sau cei care varsa în timpul interventiei operatorii si au
aspirat o parte din continutul vomat.
Intubatia traheala si substantele narcotice administrate pe cale respiratorie
favorizeaza complicatiile pulmonare ca si unele infectii ale arborelui respirator, preexistente
operatiei. Complicatiile respiratorii apar la bolnavii care au stat mult în decubit dorsal dupa
operatie.
Terapia acestei complicatii consta în primul rând în prevenirea aparitiei ei în timpul
operatiei, apoi în aranjarea corecta a pozitiei bolnavului în pat, evitarea ca acesta sa stea pe un
cearceaf îmbibat cu transpiratii sau secretii, plasarea sa într-o camera bine aerisita si lipsita
de germeni infectiosi. Cu deosebire bolnavii mai în vârsta vor fi asezati imediat dupa operatie
alternativ câte o jumatate de ora în decubit dorsal, în decubit lateral stâng, în decubit lateral
drept.
Secretiile nazofaringiene vor fi aspirate cu insistenta la bolnavii înca inconstienti. Iar
dupa trezire bolnavii vor fi pusi sa le evacueze singuri si cât mai complex. Imediat ce bolnavul
se poate mobiliza din pat; el trebuie sa faca miscari cât mai lente, mai ales miscari respiratorii
iar ori de câte ori se constata ca are arbore bronsic încarcat va fi invitat sa tuseasca si sa
expectoreze.
Asistenta medicala trebuie sa cunoasca bine posibilitatea aparitiei unei astfel de
complicatii, adeseori grava si sa ajute bolnavul sa execute o respiratie profunda sa-1 sfatuiasca
sa expectoreze, sa-i administreze medicatia ajutatoare pe care o prescrie medicul.
36
c) Complicatii supurative. Marea majoritate a operatiilor se vindeca "perprimam" fara
sa supureze. Uneori însa plaga se infecteaza din diferite motive (de obicei intraoperator) si
catre a V-a si a VI-a zi apare un sindromperitoneal însotit de toate semnele peritonitei
localizate. In acest caz este indicata reinterventie chirurgicala de urgenta, cu drenajul
colectiei purulente, prin introducere de tuburi de dren în fundul de sac Douglas.
d)Complicatii circulatorii. Cea mai frecventa si cea mai grava din complicatiile
circulatorii este boala tromboembolica. Formarea de cheaguri în venele bazinului si ale
membrelor inferioare prezinta un pericol postoperator frecvent. Aceste cheaguri se datoresc
încetinirii circulatiei venoase, unor traumatisme sau iritatii care s-au produs asupra venelor
sau prin compresiune ce încetineste circulatia venoasa postoperatorie.
Anestezia si actul chirurgical oricât de novice pot fi ele, pot determina uneori
aparitia acestui accident.
Decubitul dorsal prelungit, lipsa de mobilizare precoce a membrelor mai ales a color

inferioare, chiar imediat dupa operatie sunt factori determinanti ai operatiei cheagurilor în
venele membrelor inferioare si ale micului bazin. La aparitia acestui accident, participa adesea
depresiunea respiratorie (amplitudinea foarte scazuta a miscarilor toracice) cauzata
de decubitul dorsal prelungit. Din cauza unei amplitudini mult scazute a miscarilor
respiratorii, circulatia sângelui venos catre inima, mai ales în vena cava inferioara, este mult
încetinita cauza frecventa pentru formarea de cheaguri. Printre factorii predispozanti se
numara obezitatea, vârsta înaintata, afectiuni cardio-vasculare, debilitate, starile de nutritie
defectuoase, focarele de infectie, prezenta de vene varicoase. Trombii formati în venele
bazinului mic sau ale membrelor inferioare, pot sa se dezvolte dând tulburari locale (situatia
cea mai frecventa) sau pot sa porneasca de aici catre plamâni dând nastere unei embolii
pulmonare, urmata deseori de moartea bolnavului. Afectiunea embolica poate depasi
plamânul, ajungând la creier, unde poate da nastere unei embolii cerebrale urmata de tulburari
grave nervoase sau chiar de moarte.
Boala trombolitica (feblotromboza sau trombofeblite) debuteaza de obicei prin dureri

la pulpa gambei molet, dureri sesizate de bolnav fie când merge, fie chiar când sta în pat. De
multe ori acesti bolnavi pot fi surprinsi de asistenta medicala masându-si pulpa, cu intentia de
a-si calma durerea. Este un gest inactiv, adeseori extrem de periculos, pentru ca prin masaj,
bolnavul poate sa-si mobilizeze cheagului prins înca de endoane care pornind apoi de-a lungul
venei poate da o emboliza grava, chiar mortala. Tratamentul preventiv consta în mobilizarea
foarte precoce în pat si imediat ce este posibil, miscarea pe propriile picioare. Tratamentul
37
curativ consta în administrarea de Heparina, urmata de Trombostop sub controlul
examenelor de laborator (timp Quick, timp Hawell, coagulograma) a starii generale si locale a
bolnavului.
Aceste complicatii nu au nimic specific pentru interventia în sine, ele putând surveni
dupa orice act operator. In ceea ce priveste frecventa cu care survin dupa apendicectomie, ca
si gravitatea lor, acestea depind de multiplii factori care este modul de solutionare operatorie,
urmarirea si tratamentul postoperatpriu.
38
CAPITOLUL IV
CAZUL l
NUME: P
PRENUME: N
VARSTA: 55 de ani
Data nasterii : 18 iulie 1960
DOMICILIU: Rosiorii de vede
OCUPATIE: pensionara
NATIONALITATEA: romana
RELIGIE: ortodoxa
DATA INTERNARII: 05.12.2014
ORA INTERNARII: 11¹º
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE:
- apendicita acuta, obezitate
MOTIVELE INTERNARII:
- durere in fosa iliaca dreapta, greturi si scaune moi.
ISTORICUL BOLII:
- simptomatologia a debutat in urma cu cateva zile, cu dureri in fosa iliaca dreapta, greturi si
scaune moi; simptomatologia se accentueaza, motiv pentru care se interneaza pentru tratament
de specialitate in sectia chirurgie.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:nesemnificative
ANTECEDENTE PERSONALE:nesimnificative
39
CONDITII DE VIATA SI MUNCA:igienice
EXAMEN CLINIC GENERAL
STARE GENERALA:modificata
STARE DE CONSTIINTA:prezenta
FACIES:incercanat
TEGUMENTE:palide
MUCOASE:clinic normale
APARAT RESPIRATOR:
- torace cu aspect normal,
- sonoritate pulmonara normala,
APARAT CARDIOVASCULAR :
- TA-110/60 mmHg
- AV- 80 pulsatii/minut
APARAT DIGESTIV :
- tranzit intestinal fiziologic,
-scaune moi ,
- varsaturi prezente,
APARAT URO-GENITAL:
- mictiuni frecvente,
- urini de aspect normal.

Starea pacientei impune interventii la urmatoarele nevoi:
-nevoia de a se misca si a-si mentine o buna postura
-nevoia de a adormi ,a se odihni

40
-nevoia de a se imbraca,a se dezbraca
-nevoia de a fii curat,a-si proteja tegumentele
41
CAZUL l
ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
Nevoia Elemente de Elemente de Surse de Diagnostic de Obiective Interventii Evaluare

fundamentala independenta dependenta dificutate nursing autonome si
delegate
Nevoia de a Torace normal

respira conformat Analize
TA=120/60
mmHg
A.V=76b/min

respira conformat
TA=110/60 VSH,HL,TS
mmHg
A.V=76b/min
Nevoia de a Torace normal VSH=2m/h

respira conformat HB=13g%
TA=120/60 TS=2’
A.V=76b/min TC=2,45’
42
Nevoia de a Respira in
respira limite normale
Nevoia de a Nevoia normala

respira satisfacuta
Nevoia de a bea Bolnavul se Vom ajuta Bolnavul se

si a manca alimenteaza si bolnavul sa se alimenteaza
se hidrateaza in alimenteze calitativ si
mod normal cantitativ
calitativ si
cantitativ
Nevoia de a bea Bolnavul se Bolnavul se

si a manca alimenteaza si alimenteaza
se hidrateaza in calitativ si
calitativ si
cantitativ
Nevoia de a bea Evoluti

si a manca favorabila
Nevoia de a bea Evolutie

43
Nevoia de a bea Nevoia normal Evolutie
si a manca satisfacuta favorabila
Nevoia de a Pacientul
elimina elimina in
limite
fiziologice
normale
elimina elimina in
limite
fiziologice
normale
Nevoia de a D=1500ml
elimina
S=1000ml
44
elimina
S=1000ml
Nevoia de a Nevoia normal

elimina satisfacuta
Nevoia de a se Incapacitatea de Postura Asezarea Ajutarea

misca si a avea a merge neadecvata bolnavului in bolnavului la
o buna postura pozitie comoda schimbarea
pozitiei
Nevoia de a se Durere sold Incapacitatea de Apendicita Postura Asezarea Ajutarea Persista durerea
misca si a avea drept,impotenta a merge neadecvata bolnavului in bolnavului la la nivelul
o buna postura functionala,menbru pozitie comoda schimbarea soldului drept.
inferior pozitiei Pacient in
drept,tronatie si pozitie de
abductie decubit
45
Nevoia de a se Nevoia normal
misca si a avea satisfacuta
o buna postura
Nevoia de a Somn Apendicita Dificultate de a Somn si odihna Algocalmin 2

dormi si a se necorespunzator dormi si a se eficienta tb/zi Evolutie
odihni odihni Cefort 2 g/zi favorabila
Nevoia de a Somn Dificultate de a Algocalmin 2 Evolutie

dormi si a se necorespunzator dormi si a se tb/zi favorabila
odihni odihni Cefort 2 g/zi
Nevoia de a Nevoia este

dormi si a se normal
odihni satisfacuta
46
Nevoia de a se Dificultate in a Dificultate in a Ajutarea
imbraca si se dezbraca se dezbraca si a bolavului la
dezbraca se imbraca imbracat si
dezbracat

imbraca si se dezbraca se dezbraca si a bolnavului la
dezbracat

imbraca si satisfacuta
dezbraca
Nevoia de a T=36º C(d)

mentine
temperatura T=36,2º C(s)
corpului
Nevoia de a T=37,6º C(d)

mentine
corpului
47
mentine
temperatura T=36,5 C(s)
corpului
Nevoia de a T=36,8 º C(d)

mentine
temperatura T=36,5 º C(s)
corpului

mentine satisfacuta
temperatura
corpului
Nevoia de a fi Igiena Ingrijirea Pieptanatul Ingrijirea
curat si a-si tegumentelor si zilnica zilnic,taierea privind
proteja a mucoaselor unghiilor curatenia
tegumentele corpului

48
Nevoia de a fi
curat si a-si Nevoia este
proteja normal
tegumentele satisfacuta
Nevoia de a Agitatie,nervozitate Stare de Combaterea Repaus la Stare

epuiza pericolele Durere,constrangeri neliniste durerii,calmarea pat generala
fizice bolnavului alterata
Nevoia de a Agitatie,nevozitate Durere,constrangeri Stare de Combaterea Repaus la Stare

epuiza pericolele fizice neliniste durerii,calmarea pat generala
bolnavului alterata
Nevoia de a Facies crispat Discutii cu Pacient

epuiza pericolele bolnavul linistit
Nevoia de a Nevoia
epuiza pericolele normala
satisfacuta
comunica cu comunica cu
semeni personalul
49
medical
semeni personalul
medical
semeni personalul
medical
Nevoia de a Nevoia
comunica cu satisfacuta
semeni
Nevoia de a Incapacitatea de Dificultate de a Pacient ortodox
actiona a se ruga actiona dupa
conform credintele si
propriilor valorile sale
credinte si
valori
Nevoia de a Incapacitatea de Dificultate de a

actiona a se ruga actiona dupa Pacient ortodox
comform credintele si
50
credinte si valori
Absenta
Nevoia de a Incapacitatea de locurilor de a
actiona conform a merge la practica religia
propriilor biserica
credinte si valori
Nevoia de a Incapacitatea de
actiona conform a se ruga
propriilor
credinte si valori
Nevoia de a se Bolnavul are Internat la spital Dificultatea de Ajutarea Facilitatea Imposibilitatea

realiza sentimentul de a-si asuma rolul bolnavului de a accesului de a indeplini
inutilitate social si de a se se adapta la familiei rolul social
realiza rolul de bolnav
Nevoia de a se Discutii cu
realiza bolnavul
Nevoia de a se
realiza Nevoie
satisfacuta
51
Nevoia de a se Imposibilitatea Dificultatea Accesul la radio Bolnavul se
recreia de a participa la desfasurarilor si T.V resuma la
activitatile recreative activitati reduse
recreative
recreia de a participa la desfasurarilor si T.V resuma la
activitatile recreative activitati reduse
recreative

recreia satisfacuta
Nevoia de a Bolnavul
invata si prezinta interes
descoperi fata de
afectiune
Nevoia de a invata Bolnavul este

si descoperi interesat de
afectiune
Nevoia de a invata Nevoia normal Pacientul este

si descoperi satisfacuta externat
52
53
EPICRIZA
Pacienta se interneaza in sectia de chirurgie ,simptomatologie debuteaza in urma cu

cateva zile cu dureri in fosa iliaca dreapta,greturi si varsaturi.
Beneficiaza de urmatoarele investigatii paraclinice :
-hemoleucograma
-hemoglobina=13,6%
-examen urina normal
-reactie VDRL=negativa
-pacienta a suferit interventie chirurgicala
-anestezie generala.
Recomandari medicale :
-evitarea eforturilor fizite timp de 30 de zi
-evitarea alimentelor si bauturilor care provoaca gaze intestinale.
54
CAZUL II
NUME: C
PRENUME: A.
VARSTA: 27 ANI
DATA NASTERII:11 IUNIE 1988
DOMICILIU:Rosiorii de Vede
OCUPATIE: casiera
RELIGIE: ortodoxa
ORA INTERNARII: 19³º
- apendicita acuta,infectie urinara
- durere in fosa iliaca dreapta.
- senzatie de voma, febra.
ISTORICUL BOLII:
- pacientul acuza de circa o saptamana dureri in fosa iliaca dreapta, insotite de circa
doua zile de febra si senzatie de voma.
55
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: nesemnificative
ANTECEDENTE PERSONALE: nesemnificative
STARE DE CONSTIINTA: prezenta
FACIES: palid, incercanat
TEGUMENTE: normal colorate
MUCOASE: normal colorate
APARAT RESPIRATOR:
- torace cu aspect normal;
- sonoritate pulmonara normala;
- murmur vezicular fiziologic.
APARAT CARDIOVASCULAR:
- TA – 105/60 mmHg;
- AV – 80 pulsatii/minut;
- soc apexian in spatiu V intercostal stang;
APARAT DIGESTIV:
- abdomen suplu, mobil, dureros spontan si la palpare in fosa iliaca dreapta;
- tranzit intestinal fiziologic;
56
- senzatie de voma;
- splina nepalpabila.
APARAT URO-GENITAL:
- mictiuni fiziologice;
- urini de aspect normal;
- loje renale nedureroase
-a se misca si a-si mentine o buna postura
-a adormi,a se odihni
-a se imbraca,a se dezbraca
-a fii curat ,a-si proteja tegumentele.
57
58
CAZUL ll

delegate

respira conformat Analize
TA=130/60
mmHg
A.V=76b/min

respira conformat
TA=110/60 VSH,HL,TS
mmHg TC radiografie
A.V=76b/min

TA=140/60 TS=2’
59

respira satisfacuta
Nevoia de a bea Bolnavul se Vom ajuta Bolnavul se

si a manca alimenteaza si bolnavul sa se alimenteaza
se hidrateaza in alimenteze calitativ si
calitativ si
cantitativ

calitativ si
cantitativ

60

elimina elimina in
limite
fiziologice
normale
elimina elimina in
limite
fiziologice
normale
elimina
S=1000ml
61
elimina
S=1100ml

elimina satisfacuta
Nevoia de a se Incapacitatea Postura Asezarea Ajutarea

misca si a avea de a merge neadecvata bolnavului in bolnavului la
o buna postura pozitie comoda schimbarea
pozitiei
Nevoia de a se Durere sold Apendicita Postura Asezarea Ajutarea Persista

misca si a avea drept,impotenta Incapacitatea neadecvata bolnavului in bolnavului la durerea la
o buna postura functionala,menbru de a merge pozitie comoda schimbarea nivelul soldului
inferior pozitiei drept.
drept,tronatie si Pacient in
abductie pozitie de
decubit

o buna postura
62
Nevoia de a Somn Apendicita Dificultate de a Somn si odihna Algocalmin 2 tb/zi
dormi si a se necorespunzator dormi si a se eficienta Gentamicina80g/zi Evolutie
odihni odihni favorabila
Nevoia de a Somn Dificultate de a Algocalmin 2 tb/zi Evolutie

dormi si a se necorespunzator dormi si a se Gentamicina /zi favorabila
odihni odihni
Nevoia de a Nevoia este

dormi si a se normal
odihni satisfacuta

dezbracat
63
dezbracat

dezbraca
Nevoia de a T=36º C(d)

mentine
corpului

mentine
corpului

mentine
temperatura T=36,5 C(s)
corpului
Nevoia de a T=36,8 º C(d)

64
mentine
temperatura T=36,5 º C(s)
corpului

mentine satisfacuta
temperatura
corpului


Nevoia de a fi
proteja normal
Nevoia de a Agitatie,nervozitate Durere,constrangeri Stare de Combaterea Repaus la Stare
bolnavului alterata
65
Nevoia de a Agitatie,nevozitate Durere,constrangeri Stare de Combaterea Stare de Stare
epuiza pericolele fizice neliniste durerii,calmarea neliniste generala
bolnavului alterata

Nevoia de a Nevoia
satisfacuta
semeni personalul
medical
semeni personalul
medical
semeni personalul
medical
66
Nevoia de a Nevoia
semeni
conform credintele si
credinte si
valori
credinte si
valori

actiona conform a se ruga actiona dupa
propriilor credintele si
credinte si valorile sale
valori
credinte si
valori
Nevoia de a Incapacitatea de Absenta
actiona conform a merge la locurilor de a
67
propriilor biserica practica religia
credinte si
valori
actiona conform a se ruga
propriilor
credinte si
valori

realiza bolnavul
Nevoia de a se Nevoie
realiza satisfacuta

recreia de a particita la desfasurarilor si T.V rezuma la
activitati recreative activitati reduse
recreative

recreative
68
recreia satisfacuta
69
recreative

recreative

recreia satisfacuta
Pacientul
Nevoia de a prezinta interes
invata si fata de
descoperi afectiune
Nevoia de a Bolnavul este

invata si interesat de
descoperi afectiune
Nevoia de a Nevoia normal Pacientul este
invata si satisfacuta externat
descoperi
70
EPICRIZA
Pacienta se interneaza in sectia de chirurgie ,acuza de circa o saptamana dureri in

fosa iliaca dreapta, insotite de circa doua zile de febra si senzatie de voma.
-hemoleucograma
-hemoglobina=13,6%
71
CAZUL IIl
NUME: M
PRENUME: A.
VARSTA: 26 ANI
DATA NASTERII:10 mai 1989
DOMICILIU:Rosiorii de Vede
OCUPATIE: casinica
RELIGIE: ortodoxa
ORA INTERNARII: 15³º
- apendicita acuta
- durere in fosa iliaca dreapta.
- senzatie de voma, febra.
ISTORICUL BOLII:
- pacientul acuza de circa trei zile dureri in fosa iliaca dreapta, insotite de circa doua
zile de febra si senzatie de voma.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: nesemnificative
72
ANTECEDENTE PERSONALE: nesemnificative
STARE DE CONSTIINTA: prezenta
FACIES: palid, incercanat
TEGUMENTE: normal colorate
MUCOASE: normal colorate
APARAT RESPIRATOR:
- torace cu aspect normal;
- sonoritate pulmonara normala;
- murmur vezicular fiziologic.
APARAT CARDIOVASCULAR:
- TA – 110/60 mmHg;
- AV – 78 pulsatii/minut;
- soc apexian in spatiu V intercostal stang;
APARAT DIGESTIV:
- abdomen suplu, mobil, dureros spontan si la palpare in fosa iliaca dreapta;
- tranzit intestinal fiziologic;
- senzatie de voma;
73
-splina nepalpabila.
APARAT URO-GENITAL:
- mictiuni fiziologice;
- urini de aspect normal;
-a se misca si a-si mentine o buna postura
-a adormi,a se odihni
-a se imbraca,a se dezbraca
-a fii curat ,a-si proteja tegumentele.
74
75
CAZUL lll

delegate
Nevoia de a Torace normal Analize
respira conformat
TA=110/60
mmHg
A.V=78b/min
Nevoia de a Torace normal VSH,HL,TS
respira conformat
TA=110/60
mmHg
A.V=78b/min
TA=130/60 TS=2’
76
respira satisfacuta
Nevoia de a bea Bolnavul se Vom Bolnavul
si a manca alimenteaza si ajuta bolnavul se alimenteaza
se hidrateaza in sa se alimenteze calitativ
mod normal si cantitativ
calitativ si
cantitativ
calitativ si
cantitativ

77
Nevoia de Pacientul
a elimina elimina in
limite
fiziologice
normale
Nevoia de Pacientul
a elimina elimina in
limite
fiziologice
normale
Nevoia de D=1400ml
a elimina S=1100ml
78
Nevoia de D=1500ml
a elimina S=1100ml
Nevoia de Nevoia normal

a elimina satisfacuta
Nevoia de a se Incapacitatea Postura Asezarea Ajutarea

misca si a avea de a merge neadecvata bolnavului in bolnavului la
o buna postura pozitie schimbarea
comoda pozitiei
Nevoia de a se Durere sold Incapacitatea Apendicita Postura Asezarea Ajutarea Persista
misca si a avea drept,impotenta de a merge neadecvata bolnavului in bolnavului la durerea la
o buna postura functionala,menbru pozitie schimbarea nivelul
inferior comoda pozitiei soldului drept.
drept,tronatie si Pacient in
abductie pozitie de
decubit
79
o buna postura
Nevoia de Somn Apendicita Dificultate de a Somn si odihna Algocalmin 2 Evolutie

a dormi si a se necorespunzator acuta dormi si eficienta f/zi favorabila
odihni a se odihni Cefort 2g/zi
Nevoia de Somn Dificultate de a Algocalmin 2 Evolutie

a dormi si a se necorespunzator dormi si f/zi favorabila
odihni a se odihni Cefort 2g /zi
Nevoia de Nevoia este

a dormi si a se
normal
odihni
satisfacuta
80
dezbracat
dezbracat
dezbraca
Nevoia de T=36º C(d)
a mentine T=37,4º C(s)
temperatura
corpului
Nevoia de T=37,6º C(d)
a mentine T=37,6º C(s)
temperatura
corpului
81
Nevoia de T=36,8º C(d)
a mentine T=37,5 C(s)
temperatura
corpului
Nevoia de T=36,8 º C(d)
a mentine T=36,5 º C(s)
temperatura
corpului
Nevoia de Nevoia normal
a mentine satisfacuta
temperatura
corpului
Nevoia de Igiena Ingrijirea Pieptanatul Ingrijirea
a fi curat si tegumentelor si zilnica zilnic,taierea privind
a-si proteja a mucoaselor unghiilor curatenia
Nevoia de Igiena Ingrijirea Pieptanatul Ingrijirea
a fi curat si a-si tegumentelor si zilnica zilnic,taierea privind
82
Nevoia de a fi
proteja normal
Nevoia de a Agitatie,nervozitate Durere,constrangeri Stare de Combaterea Repaus la Stare
bolnavului alterata
Nevoia de epuiza Agitatie,nevozitate Durere,constrangeri Stare de Combaterea Stare de Stare
pricolele fizice neliniste durerii,calmarea neliniste generala
bolnavului alterata

Nevoia de a Nevoia
satisfacuta
Pacientul
Nevoia de a
83
comunica cu
comunica cu
personalul
medical
semeni
semeni personalul
medical
semeni personalul
medical
Nevoia de a Nevoia
semeni
Nevoia de a Incapacitatea de Dificultate de a

actiona a se ruga actiona dupa Pacient ortodox
comform
84
propriilor
credintele si
credinte si
valori
valorile sale

comform
credintele si
propriilor
credinte si
valorile sale
valori
Nevoia de Incapacitatea de Absenta
a merge la locurilor de a
a actiona
biserica practica religia
conform
propriilor
credinte si
valori
actiona a se ruga
conform
85
propriilor
credinte si
valori
realiza bolnavul
Nevoia de a se Nevoie
realiza satisfacuta
86
recreative
activitati recreative activitati
recreative reduse
recreia satisfacuta
invata si prezinta interes
fata de
descoperi
afectiune
87
Nevoia de a
Bolnavul este
invata si
descoperi
interesat de
afectiune
Nevoia de a Nevoia normal Pacientul se
invata satisfacuta externeaza
si descoperi
88
EPICRIZA
Pacienta se interneaza in sectia de chirurgie ,acuza de circa trei zile dureri in fosa
iliaca dreapta, insotite de circa doua zile de febra si senzatie de voma.
-hemoleucograma
-hemoglobina=13,6%
89
BIBLIOGRAFIE
1.C.Borundel-Manual de medicina interna pentru asistenti medicali,

Editura Medicala,Bucuresti,1974
2.V.ranga si Teodorescu Exarcu-Anatomia si fiziologia omului,
Editura Medicala,1969
3.Lucretia Titirca-Ghid de nursing,Editura Viata Medicala Romaneasca,
Bucuresti,1995
4.Lucretia Titirca-Urgente medico-chirurgicale, Editura Medicala
Bucuresti,1993
5.Lucretia Titirca-Brevier de explorari funcionale si de ingrijiri speciale

acordate bolnavilor,Editura Viata medicala romaneasca,
1994
6.Lucretia Titirca-Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii
medicali , Editia a Vlll a,Bucuresti ,2008
7.C.Morez-Tehnica ingrijirii bolnavului ,Editura Medicala ,1978
8.Georgeta Balta,Antoaneta Metaxatos,Aglaia Kyovski-Tehnici de ingrijire

generala a bolnavilor,Editura didactica si pedagogica,Bucuresti,1983
9.Stanciu Maria-Proceduri de nursing,Editura Ex Ponto,Constanta,2007
10.Anca costin,Ana Maria Coruga-Curs de medicina interna pentru

astistentii medicali,Editura P.I.M,Iasi,2008
11.Sub redactia Elena Scortanu-Ingrijiri in boli interne si specialitati

inrudite,manual pentru asistenti medicali generalisti,Editia a ll a,2008
12.Karl Heinz Kristel-Ingrijirea bolnavului ,Editura AU

Education,Bucuresti,1998

Proiect de Diploma

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect de Diploma

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FUNDATIA ECOLOGICA GREEN

SCOALA POSTLICEALA F.E.G EDUCATION

SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

SCOALA POSTLICEALA F.E.G EDUCATION

TEMA PROIECTULUI DE ABSOLVIRE

’’Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o

Am abordat aceasta tema deoarece in zilele noastre leziunile inflamatorii ale

Notiuni de anatomie si fiziologie a apendicelui

Apendicele vermiform (Appendix vermiformis) sau simplu "apendicele" este un

Situatie: apendicele vermiform este situat in fosa iliaca dreapta, în loja cecala,

Conformatia interioara a apendicelui. La interior, apendicele are o cavitate canaliculara

Structura apendicelui: prezinta cele patru tunici constitutive ale intestinului:

- Tunica mucoasa: prezinta un numar extrem de mare de foliculi limfatici pe lânga glandele

- Tunica seroasa, peritoneul ceco-apendicular are o dispozitie complexa ce rezulta din modul de

Peritoneul cecal: în marea majoritate a cazurilor peritoneul înveleste în întregime cecul.

Peritoneul apendicular: pe apendicele vermiform peritoneul se comporta ca pe o ansa intestinala, îl

Arterele apendicelui provin din artera ileo-colica. Ea emite:

1.1 Apendicita acuta – DEFINIŢIE

Apendicita acuta este o afectiune chirurgicala, caracterizata prin inflamatia acuta a

Apendicita acuta este o boala frecventa în tarile civilizate. Inflamatia apendicului ileo-cecal se

Patogenia este complexa, neuro-vasculo-musculo-apendiculara si infectioasa, factorii

Apendicita acuta prin infectie hematogena este rar întâlnita.

Apendicita acuta prin spasm neurovascular este consecutiva iritatiei interoreceptorilor

Apendicita acuta prin spasm neuromuscular (diskinezia apendiculara) nu se însoteste

Obstructia segmentara a lumenului apendicelui determina acumularea de mucus in

1.5 ANATOMIE PATOLOGICĂ

In ordinea gravitatii leziunilor morfopatologice deosebim:

- Apendicita acuta flegmonoasa (empiemul apendicular). Apendicele apare tumefiat, erectil,

Apendicita acuta flegmonoasa la microscop

-Apendicita acuta gangrenoasa - reprezinta rezultatul grefarii infectiei

Apendicita acuta gangrenoasa

1.6 CLASIFICARE - FORME CLINICE

Forme clinice topografice:

- Apendicita retrocecala - apendicele este situat retrocecal si, aceasta pozitie, transfera

- Apendicita mezoceliaca semnifica procesul inflamator care survine pe un apendice în pozitie

- Apendicita subhepatica - reprezinta procesul inflamator survenit pe

Forme clinice simptomatice:

Forme clinice în functie de vârsta

- Apendicita acuta la copil - survine dupa angine, gastroenterite. Prezinta tulburari locale

1.7 MANIFESTĂRI CLINICE

Simptomatologia clinica a apendicitei acute este polimorfa, putându-se descrie o

. Durerea - este întotdeauna prezenta spontana sau provocata.

. Greturi si varsaturi - sunt mai tardive. Daca preced durerile, diagnosticul de

(Dieulafoy) ■ aparare musculara;

■ hiperestezie cutanata.

■atitudinea imobila, de evitare a tuturor miscarilor;

■crisparea dureroasa la schimbarea pozitiei;

■peretele abdominal se blocheaza la inspiratie profunda;

-palparea: evidentiata de triada lui Dieulafoy

- percutia abdomenului este sonora si dureroasa cu maximul de intensitate în fosa iliaca

MANEVRE care provoaca durerea:

. semnul clopotelului (Mandel): se percuta egal si progresiv cu un deget peretele abdominal

1.8 DIAGNOSTIC POZITIV

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL APENDICITEI ACUTE

a) Durerea cu localizare centro-abdominala. în stadiile precoce ale apendicitei poate sugera

Diagnosticul se confirma printr-un examen sumar de urina. parietocolic drept si da

f) Ocluzia intestinala înalta - este caracterizata prin varsaturi incoercibile si distensie

a) Inflamatia pelvisului poate prezenta simptome si semne nediferentiabile de apendicita acuta.

c) Chisturile ovariene pot cauza dureri acute prin distensie sau ruptura.

e) Ruptura sarcinii ectopice sau de folicul ovarian la adolescente poate simula toate stadiile

ROLUL NURSEI IN INGRIJIREA BOLNAVIILOR CU APENDICITA ACUTA

Nursa instituieste si urmareste respectarea recomandarilor dietetice pre si postoperatorii.

Nursa trebuie sa obtina consimtamantul scris al pacientului pentru efectuarea: