ANTIACIDE SI ANTIULCEROASE
 MOTTO

“Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti
se nasc cu ea.”

Hipocrate
 CUPRINS
ARGUMENT - - - - - - - - - - - - - - - -- -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 1

CAP. I PARTE GENERALA - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 3

1.1 TEORII ASUPRA APARITIEI BOLII ULCEROASE - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - 6

2.1 GENERALITATI PRIVIND MEDICAMENTELE ANTIULCEROASE - - - - - - - - - - - - - 8

CAP. II MEDICAMENTE ANTIACIDE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -9

1.2 COMPUSII CU ALUMINIU - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 10

2.2 COMPUSII DE MAGNEZIU - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -11

3.2 COMPUSII DE CALCIU- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -12

4.2 BICARBONATUL DE SODIU- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 12

CAP.III MEDICAMENTELE INHIBITOARE ALE SECRETIEI GASTRICE DE ACID

CLORHIDRIC- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 14

1.3 BLOCANTE H2-HISTAMINERGICE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 14

2.3 PARASIMPATOLITICE ANTISECRETORII GASTRICE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 15

3.3 MEDICAMENTE ANTIGASTRICE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 15

4.3 MEDICAMENTE ANTIULCEROASE CE ACTIONEAZA PRIN PROTEJAREA

MUCOASEI GASTRO-DUODENALE - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - 18

5.3 SARURILE DE BISMUT - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - - - - -18

CAP.IV MEDICAMENTE UTILIZATE FRECVENT IN TRATAMENTUL BOLII ULCEROASE- 21

CAP.V SCHEME DE TRATAMENT SI TEHNICI FARMACOTERAPEUTICE FOLOSITE

IN ERADICAREA INFECTIEI CU HELICOBACTER PYLORI- - - - - - - - - - - - - - - - - - -37

CONCLUZII - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -41

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

ANEXE
 ARGUMENT

Scopul acestei lucrări este trecerea în revistă a principalelor clase de medicamente

antiulceroase şi a problemelor fundamentale legate de farmacoterapia antiulceroasă, precum şi
prezentarea principalelor medicamente apărute şi introduse în farmacoterapia ulcerului peptic.
       

Medicamentele antiulceroase sunt utilizate în întreaga lume ca farmacoterapie simptomatic –

patogenică în boala ulceroasă. Frecvenţa apariţiei acestei boli este îngrijorătoare, dat fiind
faptul ca este determinată de o multitudine de factori: stres, fumat, alimentaţie
necorespunzătoare, bacteria Helicobacter pylori, efecte adverse ale AINS administrate timp
îndelungat. In condiţiile vieţii moderne, când factorii de stres sunt tot mai larg răspândiţi si au
implicaţii esenţiale asupra stării de sănătate a populaţiei, ulcerul gastro-duodenal deţine unul
din primele locuri privind numărul de persoane suferinde, precum si aria de răspândire.
In tratamentul ulcerului gastro-duodenal, se practica o medicaţie complexa, care, pe
lângă masurile igienico-dietetice, indica si o medicaţie simptomatica, cu medicamente care
inhiba secreţia gastrica, inactivează acidul clorhidric si pepsina şi protejează mecanic
mucoasa gastrica de agresiunea clorhidropeptică.
Ulceraţia gastrica poate avea cauze genetice sau patologice, dar pot interveni si unii
factori de mediu. Principalul factor implicat in apariţia ulceraţiei gastrice pare fi
hiperaciditatea gastrica.
Prevelaţia globală (ulcere active, cicatrizate, operate) este de 10% din populaţie.
Ulcerul duodenal este de 2-3 ori mai frecvent decât ulcerul gastric. Se pare ca factorii
ulcerogeni intervin in prima parte a vieţii.
Fumatul creste riscul ulcerului gastric si duodenal, descreşte rata vindecării si creste
rata recidivelor. Fumatul potenţează factorii agresivi asupra mucoasei gastrice (aciditate
gastrica si secreţia de pepsina, refluxul sărurilor biliare, infecţia cu Helicobacter pylori) si
afectează mecanismele de apărare ale mucoasei gastrice si duodenale (factorul de creştere al
epidermei, secreţia de bicarbonat si de mucus gastric, circulaţia sanguina a mucoasei). In acest
fel, fumatul poate sa disturbe echilibrul intre factorii agresivi si cei de apărare, conducând
spre predispoziţia la ulcer peptic.
Se presupune ca si alimentaţia ar fi unul din factorii ulcerogeni modificaţi in ultimele
decenii.
Creşterea consumului de grăsimi saturate care constituie precursori ai acidului
arahidonic, sursa de prostaglandine E si A, cu rol protector al mucoasei gastrice si duodenale,
explica reducerea îmbolnăvirilor prin ulcer.
         Aplicarea medicamentelor eficiente, îndeosebi a inhibitorilor de receptori H2,reduc
complicaţiile ulceroase. Se constata si scăderea procentului populaţiei infectate cu
Helicobacter pylori [aceasta infecţie se produce in copilărie datorita condiţiilor igienice
necorespunzătoare].
Mortalitatea prin ulcer gastric este mai mare decât cea prin ulcer duodenal.
 CAPITOLUL I
Partea generală

1. Generalităţi privind fiziopatologia bolii ulceroase

2. Generalităţi privind medicamentele antiulceroase - Clasificare

Generalităţi privind fiziopatologia bolii ulceroase

         Mecanismele fiziopatologice capabile să explice apariţia ulcerului nu sunt complet

elucidate. În prezent, se cunoaşte alterarea a două categorii de factori capabili să producă
ulcerul: exacerbarea factorilor ulcerogeni, numiţi şi factori de agresiune, şi diminuarea
factorilor ulceroprotectori sau factori de apărare.
Stomacul secretă o cantitate mare de acid clorhidric la un pH în jur de 1,
corespunzător unei concentraţii de ioni de hidrogen mult superioară celei din mediul intern.
Secreţia acidă este rezultatul activităţii celulelor parietale ale epiteliului fundic.
Activitatea celulelor parietale, respectiv secreţia de acid clorhidric, este controlată stimulator
de histamină, vag (acetil colina şi gastina), iar controlul inhibitor este realizat de unele
prostaglandine şi somatostină.
Controlul excitator este centrat pe histamină, stimulator general, foarte activ, al
secreţiei acide. Histamina eliberată de mastocitele acumulate în mucoasa fundică şi în măsură
mai mică , de celulele de tip enterocromafinic, acţionează receptori specifici de tip H2 situaţi
la polul circulator al membranei parietale.
Receptorii H2 sunt cuplaţi pozitiv cu sistemul mesager secund adenilat ciclaza/AMPc
prin intermediul unei proteine Gs, acţionarea lor determinând mărirea cantităţii de AMPc şi
consecutiv creşterea secreţiei de acid clorhidric. În ulcerul duodenal, există o eliberare
crescută de histamina mediată vagal.
Prin această anomalie, se realizează o secreţie crescută de acid clorhidric. S-a
demonstrat că celule parietale conţin receptori specifici pentru factori paracrini, endocrini şi
neutrali şi care sunt implicaţi în reglarea secreţiei de acid clorhidric. Până în prezent , s-au
identificat receptori pentru: histamina (receptori H2), gastrina, acetil colina (receptori M1,
M2), prostaglandine, somatostina, receptori beta,etc. S-a observat o creştere a sensibilităţii
celulei parietale (provenite de la bolnavii cu ulcerul duodenal) la histamină.
Vagul acţionează prin mijlocirea plexului intramural, respectiv a celulelor ganglionare
prevăzute cu receptori colinergici muscarinici de tip M1. Excitarea acestor celule provoacă
eliberarea de acetil colina la terminaţiile post-ganglionare, care acţionează stimulator atât
asupra celulelor parietale secretoare de acid, cât şi asupra celulelor eliberatoare de histamina
si gastrina. Stimularea colinergica a celulelor parietale implica receptori muscarinici probabil
de tip M3 si, ca mesager secund, ionii de calciu.
Controlul excitator secretor vagal este important in faza bazala interdigestiva si in faza
cefalica a secretiei de acid clorhidric. In ulcerul duodenal, exista o hiperproductie de acid
clorhidric la majoritatea pacientilor. Excesul de HCl apare mai des la pacientii cu antecedente
heterocolaterale de ulcer si la care ulcerul a devenit manifest inaintea varstei de 30 de ani.
Exista argumente privind mecanismul secretiei de HCl.
Alimentele stimuleaza secretia de HCl prin intermediul vagului si, de asemenea, prin
eliberarea de gastrina si histamina datorita distensiei gastrice. Secretia de HCl dupa stimul
alimentar a fost evidentiata la 52% din bolnavii cu ulcer duodenal. Durata secretiei
postprandiale este crescuta la bolnavii cu ulcer fata de normal.
Secreţia nocturnă de HCl este crescuta peste valori normale de 50% din bolnavii cu
ulcer duodenal. La persoanele sanatoase, exista noaptea un repaus secretor de cateva ore, iar
2
 in ulcer duodenal, secretia de HCl este continuă-stare. Secretia continua si crescuta de
HCl netamponat de alimente in cursul noptii conduce la expunerea duodenului la un pH acid.
In concluzie, hiperproductia de HCl se datorează cresterii masei celulare parietale, tonusului
vagal crescut, secretiei marcate de HCl in perioadele interdigestive si, mai ales, nocturn si
stimularii postprandiale crescute, care este de nivel mai ridicat decat normal la 60% dintre
pacientii cu ulcer duodenal, iar durata stimularii este prelungita. Celulele parietale au o
sensibilitate crescuta la stimularea gastrinica.
Toate acestea se traduc prin cresterea secretie bazale si a secretiei stimulate de HCl. In
ulcerul duodenal, exista o prelungire a expunerii duodenului la secretia acida datorita
evacuarii gastrice precipitate.
Celulele secretoare de gastrina – celulele antrale G – sunt excitate colinergic si de
catre aminoacizii alimentari in faza gastrica a secretiei acide. Gastrina actioneaza receptori
specifici de pe membrana celulelor parietale, stimuland secretia acida prin intermediul
sistemului mesager calcic. Secretia de gastrina este controlata prin mecanism feed-back de
catre concentratia H+, excesul avand efect inhibitor, iar minusul efect excitator.
Gastrina se gaseste in concentratie serica crescuta la 52% din bolnavii cu ulcer
duodenal. Se constata o eliberare crescuta de gastrina la pranzurile proteice. De asemenea,
este secretata o gastrina mai potenta si cu o actiune mai prelungita: gastrina G-17 si G-34 care
predomina la pacientii ulcerosi.
Hiperplazia antrala a celulelor G este evidentiata la unii ulcerosi. Evacuarea gastrica
intarziata, constatata la unii pacienti cu ulcer gastric, explica hipergastremia.
Pepsina este o enzima proteolitica secretata de mucoasa gastrica si duodenala
(segmentul proximal). In functie de motilitatea electroforetica, s-au identificat in mucoasa
gastrica 7 proteaze (pepsinogeni). Pepsinogenii 1-5 au structura antigenica asemanatoare si
sunt cunoscuti in literatura sub denumirea de pepsinogen I (PG I), iar pepsinogenii 6-7, sub
denumirea de pepsinogen II (PG II). La bolnavii cu ulcer duodenal, este crescut nivelul seric
al PG I. In ulcerul gastric, este crescut nivelul PG II si scazut raportul PG I/PG II. Activarea
pepsinogenilor se face numai la pH acid .
Sucul gastric contine, de asemenea, pepsinogen, care sub influenta acidului clorhidric
se transforma in pepsina (pepsina A, B si C), aspartic proteinaza responsabila de hidroliză a
10-155 din proteinele ingerate.
Activitatea enzimatica este maxima la pH=2, scade considerabil la pH=5, pepsina
fiind inactivată ireversibil când pH-ul este aproape de neutralitate.
Secretia clorhidropeptidica este importanta pentru procesul de digestie alimentara, dar
agresiva pentru mucoasa gastroduodenala. Corespunzator, mucoasa poseda mecanisme
importante de aparare impotrive agresiunii clorhidropeptice.
Factorii de apărare
Secretia gastrica este inhibata de continutul in grasimi al alimentelor si se produce
acidifierea duodenului prin stimularea secretiei de secretina. S-a presupus ca, la pacientii cu
ulcer duodenal, exista un deficit al inhibitiei secretiei gastrice, dar, desi la ulcerosii duodenali
evacuarea gastrica este precipitata si duodenul este expus aproape continuu unui pH scazut,
nu s-au constata diferente semnificative intre nivelul hormonilor inhibitori (secretina, CCK) si
nici intre nivelul secretiei gastrice intre loturi de normali si ulcerosi.
Mucusul, secretat de anumite celule glandulare, realizeaza o patura protectoare pe
suprafata mucoasei. Functia sa este conditionata de o compozitie optimala (sunt inportante
indeosebi macromoleculele cu structura de glucozaminoglicani si glicoproteine), ca si
proprietati reologice adecvate. Mucusul normal permite difuzarea ionilor de H+ intr-o singura
directie – de la celulele secretorii catre lumen – si impiedica retrodifuzarea dintre sucul gastric
inspre suprafata epiteliului.
3
 Consecutiv, este sustinut un gradient de pH, de la valori de 1,5 – 3,5 in lumenul
stomacului, la valori apropiate de neutralitate la suprafata celulelor epiteliale.
Mucusul permite, de asemenea, fluxul ionilor de Na+, K+ - ATP_aza mentine o
concentratie mare de Na+ , cu rol protector. La aceasta, se adauga secretia de NaHCO3 a
celulelor epiteliale, care, izolata de sucul gastric prin patura de mucus, asigura inca o bariera
protectoare fata de aciditate. In plus, mucusul inhiba activarea pepsinogenului in pepsina si
impiedica retrofuziunea moleculelor de pepsina din lumen in epiteliu. Astfel este asigurata
digestia alimentelor, fara sa se produca digestia mucoasei.
Elementele de baza din structura mucusului sunt glicoproteine, ce reprezinta 60%-70%
din greutatea sa.
Exista 2 straturi de mucus:
a) un strat extern ce acopera epiteliul;
b) mucusul intracelular de la extremitatea apicala a celulei (strat intern).
Stratul de mucus extracelular este in echilibru permanent cu cel intracelular. Mucusul
are capacitatea de tamponare a HCl. Inhiba permeatia pepsinei, care are totusi capacitatea de a
digera. La bolnavii cu ulcer, se constata ca stratul de mucus este mai subtire si mai slab.
In ulcerul duodenal, s-a observat ca secretia de bicarbonat este semnificativ scazuta in
duodenul proximal. Nu se stie daca aceasta anomalie este primara (determinata genetic) sau
este secundara unor factori castigati. Celulele epiteliale gastrice si duodenale secreta
bicarbonat. Secretia este foarte importanta la nivelul bulbului duodenal. Rol important au
prostaglandinele si acidifierea lumenului duodenal. Secretia de bicarbonat este redusa de
inhibitorii cicloxigenazei. Antiinflamatoarele, alcoolul, sarurile biliare si furosemidul scad
secretia de bicarbonat.
Fluxul sangvin în mucoasă este un alt element important de aparare, intervenind
pentru indepartarea acidului retrodifuzat si pentru troficitatea normala a mucoasei.
Microcirculatia sanguina din mucoasa gastrica si duodenala, prin aportul nutritiv si
gradul de oxigenare, asigura integritatea componenetelor barierei gastrice. Irigarea mucoasei
gastrice este neuniforma. Prin metode spectrofotometrice, s-a demonstrat ca, in aria oxintica,
circulatia sanguina este mai bine prezentata decat in antru.
Curbura mica din zona antrala beneficiaza de cel mai redus aport sanguin. Integritatea
si functionalitatea celorlalte structuri ala barierei mucoasei gastrice depind de acordul
sanguin.
Capacitatea de refacere si regenerare a epiteliului si elementelor mezenchimale ale
mucoasei asigura vindecarea micilor leziuni provocate de agresiunea mecanica si chimica.
Refacerea mucoasei gastrice si duodenale dupa diversele injurii si alterari este deficitara la
pacientii ulcerosi. Restituţia mucoasei tine de o serie de factori care-i asigura integritatea.
Prostaglandinele exercita un “efect citro-protector”, atribuit favorizarii mecanismelor
fiziologice de aparare – secretia de mucus, de bicarbonat, fluxul sanguin in mucoasa,
troficitatea si regenerarea mucoasei.
Prostaglandinele, mai ales cele din seria E, inhiba secretia de HCl, actionanad asupra
celulelor parietale. PG sunt substante inhibitoare in organism. In ulcerul duodenal, s-a
observat ca rata sintezei PG E2, prostaciclinei si a PH F2 alfa in mucoasa gastrica si
duodenala sunt mai scazute fata de persoanele sanatoase.
Post alimentar, in mucoasa duodenala la sanatosi, creste productia de PG, dar ea este
diminuata la pacientii cu ulcer duodenal. Aceste rezultate sugereaza ca scaderea sintezei de
PG duodenale ar putea avea o semnificatie patogena in ulcer guodenal. Antiinflamatoarele,
alcoolul, fumatul si acizii biliari isi exercita efectul “gastroagresiv “ prin inhibitia secretiei de
PG endogene.
4
 Celulele epiteliului gastric. Ca structura de protectie, epiteliul de suprafata se
caracterizeaza prin doua proprietati: rezistenta electrica si selectivitate ionica. In conditii
patologice, H+ poate retrodifuza in interstiţiu prin doua zone:

a) membrana celulei (trans-membranar);

b) spaţiul intercelular (trans-junctional).
Epiteliul gastric este o bariera ce previne retrodifuzarea H+, secreta mucus, secreta
bicarbonat si ajuta la cicatrizarea leziunii ulceroase.
Turn-over-ul celular este redus si refacerea epiteliala este întârziată la pacienţii cu
ulcer duodenal.
Factorul epidermal de creştere se numără printre hormonii ce ar putea avea un rol
antiulceros, actionand asupra epiteliului gastric, accelerand maturarea si stimuland
proliferarea celulara. In acelasi timp, factorul epidermal de crestere actioneaza si asupra
celulelor parietale, prin inhibarea secretiei de HCl. La bolnavii cu ulcer duodenal, s-a raportat
o scădere semnificativa in saliva a secretiei factorului epidermal de crestere. Plecand de la
aceasta observatie, s-a speculat ideea ca factorul epidermal de crestere poate contribui la
crearea unui “status ulceros “.
Somatostina secretata de parachin inhiba atat secretia de acid, cat si cea de gastrina.
Atat prostaglandinele, cat si somatostina sunt cuplate negativ, printr-o proteina Gi, cu adenilat
ciclaza, actiunea lor determinand micsorarea disponibilului de adenilat ciclic.
In boala ulceroasa, se produce un dezechilibru intre factorii agresivi si cei de aparare a
mucoasei, in favoarea primilor. La o parte din bolnavii cu ulcer duodenal, exista o
hipersecretie de acid, referitor mai ales la secretia nocturna.    

SUBCAPITOLUL 1.1

Teorii asupra aparitiei bolii ulceroase

Ulcerul apare pe mucoasa digestiva expusa contactului cu sucul gastric care conţine
acid si pepsina.
In stomacul normal, se realizează un echilibru intre factorii ulcerogeni (acid, pepsina,
bila), si factorii de protecţie (mucus, troficitatea mucoasei influenţată de circulaţia sanguina la
nivelul ei, aceasta condiţionând secreţia de mucus, producerea de bicarbonat la nivelul
celulelor epiteliale si regenerarea celulara rapida). In acest mecanism, un rol deosebit revine
prostaglandinelor endogene.
Ulcerul apare când este tulburat echilibrul mentionat prin cresterea factorilor agresivi
(mai ales in ulcerul duodenal) si/sau diminuarea celor de protectie (mai ales in ulcerul
gastric). In ulcerul gastric, are rol important si refluxul excesiv de secretii alcaline, prin
functionarea neadecvata a pilorului. In ulcerul duodenal, stomacul se goleste de doua ori mai
repede decat la normali, afluxul acid masiv afectand mucoasa.
Un alt factor favorizant in ulcer sunt tulburarile ischemice tranzitorii pe tot stomacul,
mai accentuate la nivelul ulcerului. Au fost aduse si argumente privind implicatia
microorganismului Helicobacter pylori in patogenia ulcerului. Germenul produce degradarea
mucinei prin proteoliza. Se considera ca pH-ul ulcerogenic al sucului gastric este sub 4,5.
In ulcerul gastric, ar interveni activarea brusca a anhidrazei carbonice, cu cresterea
ionilor de H+ in interiorul celulelor oxintice si depasirea capacitatii de transport si de
neutralizare intracelulara. In patogenia ulcerului peptic, pot interveni si factori de
mediu (alimentatia nerationala, fumatul), genetice, psihici, alergici, boli cronice
5
 Refluxul duodeno-gastric este expresia tulburarilor de motilitate la nivelul tubului
digestiv superior.
Incompetenta sfincterului piloric si undele antiperistaltice initiate in duoden sau mai
jos determina regurcitarea continutului duodenal (intestinal) in stomac.
Substanţele de reflux ajunse in stomac au o tripla origine: biliara, pancreatica si
intestinala. Cu acţiune posibil ulcerogena (sau efect permisiv), sunt de reţinut acizii biliari,
lizolecitina, fosfolipaza pancreatica si enzimele proteolitice pancreatice.
Consecinţele refluxului duodeno-gastric sunt gastrita de reflux, scăderea potenţialului
transmucos si retrodifuziunea H+ in interstiţiu.
Enzimele proteolitice pancreatice, in special tripsina, îşi exercita efectul agresiv pe un
epiteliu modificar de ceilalti factori de reflux.
Alterarea mecanismelor fiziologice de agresiune si aparare se produc sub influenta
unor factori externi pe terenul predispus genetic.
Factorul genetic are rol primordial in ulcero-geneza si permite validarea factorilor
externi. S-a constatat prezenta ulcerului la 50% din gemenii univitelini. Predomina sexul
masculin. Rudele pacienţilor cu ulcer duodenal au şansa mare de a face ulcer decât persoanele
de control; riscul de apariţie al ulcerului gastric si duodenal este de 2.5 ori mai mare.
Grupul sanguin 0 creste riscul de apariţie al ulcerului. Statusul non-secretor (saliva,
suc gastric) ridica riscul ulcerogen la 1.5 fata de normal. Combinarea grupului sanguin 0 cu
statusul non-secretor creste riscul de dezvoltare al ulcerului de 2,5 ori.
S-a constatat o preponderenta a pepsinogenului I la bolnavii cu ulcer duodenal. Masa
celulelor parietale este mai crescuta la pacienţii cu ulcer duodenal decât la persoanele de
control, deşi aceasta poate fi efectul secreţiei gastrinice crescute. S-au înregistrat hiperplazii
ale celulelor G in antrul pacienţilor ulceroşi.
Asocierea unor afecţiuni endocrine, îndeosebi neoplazia multipla endocrina, este mai
frecvent întâlnită la pacienţii cu ulcer duodenal.
Studii recente au demonstrat si o asociere cu antigenele de histo-compatibilitate. La
pacienţii cu ulcer duodenal, se constata prezenta mai frecventa a antigenelor HLA-B5 si
HLA-B12.
Helicobacter pylori este considerat agentul etiologic al ulcerului, este o bacterie
spiralata si ciliata, ce se deplasează cu uşurinţă in gelul mucusului gastric. Poseda un bogat
echipament enzimatic (urează, mucinaze, peptidaze, fosfolipaza A, etc.), ce-i conferă
patogenitatea. Trăieşte sub stratul mucos intre celulele epiteliale si in jurul criptelor gastrice.
Ureaza hidrolizeaza ureea in amoniac, apara bacteria de mediu acid si este in acelasi
timp un toxic celular ce modifica proprietatile fizico-chimice ale mucusului gastric.
Mucinazele si peptidazele prezente in structura bacteriei, interactioneaza cu
glicoproteinele din mucusul gastric, determinand o depolimerizare si pierderea proprietatilor
reologice ale acesteia.
Fosfolipaza, componenta a echipamentului enzimatic bacterian, poate actiona asupra
lecitinei ce ajunge in stomac prin refluxul duodeno-gastric si asupra fosfolipidelor din
membrana celulelor epiteliului gastric.
Mecanismele enumerate altereaza bariera mucoasei gastrice, cu posibilitatea
retrodifuziunii H+ in interstitiu.
Fumatul prelungeste evolutia ulcerului, creste rata recurentei, predispune la
complicatii (hemoragie, perforatie) si da rezistenta la tratament. Actiunea fumatului se traduce
prin cresterea secretiei bazale si stimularea de HCl, cresterea sintezei de pepsinogen, scaderea
sintezei de pepsinogen din pancreas, stomac si duoden, scaderea presiunii sfincterului piloric,
scaderea secretiei de mucus gastric si a debitului sanguin in mucoasa gastrica si duodenala,
inhibarea sintezei prostaglandinelor din stomac si duoden.
6
 Alimentatia nu influenteaza ulcerogeneza. Au existat numeroase teorii si scheme
dietetice de tratament ale ulcerului care nu si-au dovedit consistenta. Nu existe nici un aliment
capabil sa produca ulcerul. Nu sunt argumente nici pentru efectul ulcerogen al cafelei.
Alcoolul poate favoriza ulcero-geneza prin inducerea cirozei hepatice. Efectele iritante
ale alcoolului asupra mucoasei gastrice sunt trecătoare si mecanismele adaptative le înlătură
in timp.
Descoperirea peptidelor cerebrale si a relaţiei acestora cu tubul digestiv prin influenta
secreţiei si motilităţii gastrice au dat un substrat material influentei stresului in ulcero-geneza.
Stresul acut induce leziuni ale mucoasei gastrice si realizează ulcerele de stres si
gastrita hemoragica acuta.
Stresul cronic constituie un factor patogenic ulcerogen si s-au constatat si modificări
de personalitate la pacienţii ulceroşi: hipocondri, dependenţi de necesităţi, personalităţi slabe.
Antiinflamatoarele acţionează asupra diferitelor structuri ale mucoasei gastrice. Prin
inhibarea sintezei prostaglandinelor endogene, se explica in cea mai mare parte apariţia
leziunilor mucoasei gastrice. Aspirina produce injurii directe asupra epiteliului si favorizează
retrodifuziunea H+. Prin inhibarea sintezei prostagladinelor endogene, se amplifica secreţia de
HCl.
Antiinflamatoarele, ca si alcoolul, acţionează asupra celor doua grupe de factori:
a) agresiunea clorhidropeptica pe care o amplifica;
b) mecanisme de apărare pe care le inhiba.
Alcoolul, antiinflamatoarele, refluxul duodeno-gastric si fumatul, actioneaza asupra
mucoasei gastrice prin mecanisme similare. Cand cei 4 factori se gasesc la acelasi bolnav,
exista riscul aparitiei unor leziuni gastrice severe.
Daca este prezent si factorul genetic ulceros, sunt create toate conditiile pentru
activarea sau complicarea ulcerului gastric si duodenal. Corticosteroizii au rol ulcerogen
numai in doze mari.

SUBCAPITOLUL 2.1
Generalităţi privind medicamentele antiulceroase -
Clasificare

Medicaţia antiulceroasă cuprinde:

Substanţe care scad aciditatea gastrica;
Substanţe care favorizează mecanismele protectoare ale mucoasei.
Medicamentele care scad aciditatea gastrica se împart in doua grupe:
a) antiacide gastrice, care neutralizează acidul clorhidric din sucul gastric
b) substanţe antisecretorii, care actioneaza împiedicând stimularea activităţii celulelor
parietale de către histamina, vag si gastrina, inhiband pompa protonica responsabila de
secretia de H+ sau diminuand secretia acida prin actiune de tip prostaglandinic sau
somatostatinic.
Scopul imediat al tratamentului antiulceros este suprimarea durerii si vindecarea
ulcerului activ.
Tratamentul de lunga durata urmareste prevenirea recidivelor si evitarea complicatiilor
(sangerari, perforatie).

7
   CAPITOLUL II
         
     Medicamente antiacide

Antiacidele sunt baze slabe capabile sa neutralizeze acidul clorhidric, din cavitatea
stomacului, acţionând local, direct, prin mecanism chimic (reacţia de dublu schimb), sau fizic
(absorbţia).
Eficacitatea antiacidelor depinde de intensitatea si viteza actiunii neutralizante. In
afara consecintei directe, neutralizarea HCl, determina scaderea activitatii pepsinei,
contribuind la micsorarea agresivitatii secretiei pentru mucoasa, respectiv la eficacitatea
terapeutica.
Antiacidele linistesc durerea ulceroasa, fiind eficace simptomatic. Eficacitatea reala, in
aceasta privinta este greu de evidentiat, din cauza amploarei efectului placebo.
Folosite curent, antiacidele permit accelerarea vindecarii ulcerului duodenal.
Cantitatea de acid care trebuie neutralizat este crescuta datorita abolirii procesului de inhibare
a secretiei acide prin insasi activitatea acestuia.
Marirea pH – ului la nivelul antrului declanseaza reflex eliberarea de gastrina, hormon
ce stimuleaza secretia de HCl si motilitatea gastrica.
Cresterea volumului si aciditatii mucusului gastric sub influenta antiacidelor este
evidenta indeosebi la bolnavii cu ulcer duodenal. Pentru antiacide, se produce si un rebound al
aciditatii, hipersecretia continuand si cand pH –ul gastric revine la valori joase, fiziologice.
Antiacidele pot modifica motilitatea gastro-intestinală. Creşterea pH-ului continutului
gastric mareste tonusul sfincterului esofagian inferior si stimuleaza motilitatea stomacului.
Motilitatea intestinala este influentata diferentiat, in functie de compus – compusii Mg2+ au
proprietati laxative, cei ai Al3+ au efect constipant, CaCO3 provoaca, uneori, şi constipatii.
După capacitatea de a absorbi sau nu din tubul digestiv, antiacidele se împart in doua
grupe:
Sistemice (alcalinizante);
Nesistemice (neutralizante si absorbante).
Dintre cele nesistemice, CaCO3 si derivaţii de Mg sunt parţial sistemice.
După solubilitatea in apa si acid clorhidric, se împart in trei grupe:
1) Alcanizante: bicarbonat de sodiu; fosfat disodic; citrat de sodiu.
Sunt solubile in apa si acid. Administrate in doze mai mari decât cele necesare pentru
neutralizarea acidului din conţinutul gastric, produc reacţia alcalina a acestuia, cu stimularea
secundara a secreţiei acide. Se absorb prin tubul digestiv si modifica rezerva alcalina, putând
fi cauza de alcaloza metabolica( atunci când sunt administrate in doze mari ) si alcalinizează
urina.
Alcaloza metabolica este, de obicei, nerelevantă clinic, dar poate avea consecinţe
patologice, atunci când funcţia renală este insuficientă. Alcaloza cronica, in condiţiile
ingestiei de cantităţi mari de Ca2+ si fosfaţi, poate provoca un sindrom caracteristic
“sindromul calciu – alcalii“, caracterizat prin hipercalcemie, alcaloza si creşterea creatininei
serice. Alcalinizarea urinei poate favoriza dezvoltarea litiazei.
Excesul de Na+, conţinut in dozele mari de NaHCO3, poate fi dăunător in insuficienta
cardiaca si la hipertensivi.
2) Neutralizante: carbonat de calciu; oxid de magneziu; carbonat de magneziu;
trisilicat de magneziu; hidroxid de aluminiu; fosfat de aluminiu.
Sunt insolubile in apa, dar solubile in acid. Administrate in exces nu pot realiza decât
un pH gastric neutru, nefiind solubile in apa. Nu modifica rezerva alcalina.

8
 Magneziul, calciul, aluminiul care se absorb limitat, nu pun in mod obişnuit probleme
pentru dozele uzuale, dar se pot acumula in cantităţi toxice, la bolnavii cu insuficienta renala.
Adsorbante: săruri de bismut; silicat de aluminiu si magneziu; bentonite.
Sunt insolubile in apa si in acid. Au efect antiacid redus, acţionează ca “pansamente “
ale mucoasei gastrice, formând un film protector la suprafaţa acesteia.
Antiacidele se administrează obişnuit asociate intre ele, sub forma de comprimate
(orale sau pentru supt), pulberi sau ca suspensii. Disponibilitatea pentru acţiune este mai mare
pentru formele lichide.
Majoritatea preparatelor conţin hidroxid de aluminiu ( antiacid nesistemic), oxid sau
hidroxid de magneziu si carbonat de calciu (antiacide predominant nesistemice).
Preparatele antiacide pot conţine substanţe cu alte efecte avantajoase in diferite situaţii
clinice:
- beladona sau alte anticolinergice: inhiba activitatea secretorie antiacida a celulelor
parietale si întârzie golirea stomacului, prelungind efectul antiacid;
- acid alginic : realizează o spuma ce menţine antiacidele in partea superioara a
conţinutului gastric si le poarta către esofag, fiind avantajos in esofagita de reflux;
- dimeticona (simeticona): derivat siliconic, care scade tensiunea superficiala si are
proprietăţi antispumante, cu consecinţe antiflatulente.
Administrarea antiacidelor, functie de influenta alimentelor asupra secreţiei si
motilităţii gastrice, recomanda o prima doza la 1 ora după ingestia alimentelor, când efectul
de tamponare ale acestora diminuează si secreţia de acid creste si a doua doza după alte 2 ore,
urmând ca, după o ora, sa se reia din nou ciclul masa – antiacide.
Ultima doza – seara la culcare.
Cantităţi mari de antiacide sunt necesare in sindromul Zollinger – Ellison.
Antiacidele se pot asocia cu folos, unui medicament antisecretor, mai ales in prima
săptămână de tratament a ulcerului activ, realizând, chiar in doze relativ mici, liniştirea durerii
si uşurarea simtomatică.
Tratamentul de lunga durata nu este avantajos, fiind incomod si provocând frecvent,
efecte nedorite.
 SUBCAPITOLUL 1.2
                   Compuşii cu aluminiu
1. Hidroxidul de aluminiu este un antiacid nesistemic cu acţiune slaba si lenta – 1 g
gel uscat de Al(OH)3, (echivalent cu circa 500mg Al2O3), poate neutraliza 7.5mEq de acid in
60 minute. Puterea neutralizanta variază cu preparatul si scade pe măsura învechirii sale sau la
căldură (datorita deshidratării). Preparatele cele mai active nu pot creste pH-ul gastric la
valori mai mari de 4,5. Formele lichide (suspensii) permit o reacţie ceva mai rapide cu acidul.
Administrarea pe nemâncate Al(OH)3 este puţin eficace, deoarece golirea stomacului
nu ii permite sa neutralizeze in timp util aciditatea gastrica. Prezenta alimentelor in stomac,
prelungeşte timpul de acţiune, făcând posibila neutralizarea acidului. Al(OH)3 are acţiune
antiseptica directa, deoarece la pH mai mare de 3, absoarbe si inactivează pepsina. De
asemenea, leagă acizii biliari, ceea ce poate contribui la beneficiul terapeutic, având in vedere
agresivitatea acizilor biliari din bila refulată, pentru mucoasa gastrica. Aluminiul trivalent
inhiba motilitatea gastrointestinala, întârziind golirea stomacului si provocând constipaţie.
Al3+ reacţionează cu proteinele si au acţiune astringentă, care poate contribui la
efectul constipant.
La nivelul stomacului, acţiunea astringenta poate fi cauza de iritaţie, manifestata
rareori prin greata si voma.

9
 In intestin, se formează fosfat de aluminiu insolubil, care se elimina. Tratamentul
îndelungat poate fi cauza de carenta fosfatica, cu osteoporoza, hipercalciurie si nefrolitiaza
secundara. Sărurile insolubile in acizi graşi cu Al3+ pot forma concreţiuni, care se elimina
prin scaun, si rareori pot produce obstrucţie intestinala.
Ionii Al3+ se absorb in cantităţi mici in intestinul subţire, realizând concentraţii
plasmatice detectabile. La bolnavii cu insuficienta renala depozitele tisulare de Al cresc si pot
apare fenomene toxice; tratamentul indelungat poate provoca osteodistrofie (atribuita, in
parte, depunerii Al in oase), miopatie proximala, encefalopatie (manifestate uneori prin
fenomene de dementa sau convulsii).
In folosirea Al(OH)3 trebuie avute in vedere numeroase interactiuni medicamentoase.
Biodisponibilitatea preparatelor de fier, a digoxinei, propranololului, anticolinergicelor,
indometacinului, ketoconazolului este scazuta – asemenea medicamente trebuie administrate
la un intervel de cel putin 2 ore dupa antiacid. Biodisponibilitatea diazepamului este crescuta
(mecanismul nu este cunoscut).
Al(OH)3 se foloseste sub forma de gel in suspensie apoasa si gel uscat. Preparatele
utilizate medical cuprind oxid de Al si cantitati variate de carbonat bazic de Al.
Continutul in Al2O3 este de circa 4% in suspensii si cel putin de 47% in gelul uscat.
Dozele recomandate pentru o data sunt de 5-30 ml gel in suspensie si 0.5-1g gel uscat.
Pastrarea indelungata a preparatelor de Al(OH)3 – mai ales a gelului uscat – determina
pierderea capacitatii antiacide.
2. Carbonat bazic de aluminiu;
Glicinatul de Al;
Fosfatul de Al.
Cele trei substanţe menţionate mai sus are proprietati asemanatoare cu Al(OH)3.
Ultimul, putin eficace ca antiacid, poate creste fosfatemia, daca este administrat timp
îndelungat la bolnavii cu insuficienta renal
 SUBCAPITOLUL 2.2
                   Compuşii de magneziu
Hidroxidul de magneziu, compus foarte putin solubil dar foarte reactiv cu H +, este un
antiacid cu actiune intensa, rapida si de durata relativ scurta.
Capacitatea de neutralizare este de 34 mEqacid pentru 1g Mg(OH)2.
Administrat in exces, creste pH-ul gastric de la 8-9.
In intestine, se formeaza fosfat si bicarbonate de magneziu, saruri insolubile care se
elimina prin scaun. La persoanele normale nu se produce alcaza, dar urina poate deveni
alcalina. Mg2+ din intestin actioneaza osmotic, atragand apa, marind continutul intestinal si
crescand reflex peristaltismul, cu consecinte laxative. Este posibil sa intervina si o stimulare a
motilitatii intestinale prin intermediul colecisto-chininei, a carei secreţie o creste.
O mica parte din magneziu (5-25%) se absoarbe, fara sa provoace efecte sistemice,
deoarece se elimina renal. In prezenta insuficientei renale, Mg se poate acumula in cantitati
toxice.
Hidroxidul si ceilalti compusi de Mg scad biodisponibilitatea digoxinei si tetraciclinei.
Preparatele folosite ca antiacide sunt suspensie apoasa de Mg(OH) sau laptele de
magneziu, care se administreaza in doza de 5-15 mL odata si pulberea, cate 500-750 mg
odata.
2. Oxidul de magneziu sau magnesia austa formeaza in apa Mg(OH)2, actionand ca
atare; 1g reactioneaza cu 8-20 mEq acid in decurs de 30 minute. Se recomanda in doze de
250mg-1g, ca antiacid si 2-5g, ca laxativ.

10
 3. Carbonatul de magneziu are efect antiacid mai slab, mai lent si mai durabil,
Elibereaza in stomac CO2, care poate da senzatia de greutate epigastrica. Ca si ceilalti
compusi cu magneziu, poate fi cauza de intoxicatie cu magneziu in insuficienta renala. Dozele
utile sunt 250mg-1g, ca antiacid si 2-5g, ca laxativ
4. Trisilicatul de magneziu este putin activ ca antiacid – nu poate ridica pH-ul la valori
mai mai mari de 3; efectul este lent si durabil. Poate fi ineficace, cand se administreaza pe
stomacul gol, deoarece trecerea rapida in duoden nu lasa timp pentru reactia cu HCl din
stomac. Dozele mari au proprietati laxative. Rareori formeaza concretiuni intestinale.
Mg absorbit determina uneori fenomene toxice la bolnavii u insuficienta renala. Au
fost semnalate cazuri de calculoza renala silicica, in conditiile tratamentului inde lungat.
Dozele recomandate sunt de 0.5-2g o data.
5. Magaldratul, un hidroximagneziu aluminat complex, actioneaza atat prin Mg2+ cat
si prin Al(OH)3, care se formeaza in stomac. Efectul, mai putin intens decat cel al
preparatelor cu Al(OH)3, este relativ rapid si durabil.

                           SUBCAPITOLUL 3.2
                  Compuşii de calciu

Carbonatul de calciu sau creta preparata, o sare foarte putin solubila, are actiune
antiacida, intensa, rapida si relativ durabila: 1g neutralizeaza 13 mEq de acid in 30 minute.
Intensitatea efectului antiacid, poate diferi in functie de dimensionarea particulelor si structura
cristalina a preparatului. Reactia cu HCl duce la formarea de CaCl2 solubila si elibereaza
CO3. Ionii de Ca2+ stimuleaza secretia de gastrina si mecanismele vagale, respectiv provoaca
un rebound al secretiei acide; acest efect nedorit, poate fi contracarat prin administrarea
frecventa a antiacidului. Ionii de Ca2+ stimuleaza, de asemenea, secretia pancreatica
enzimatica si provoaca contractia veziculei biliare.
In intestin, calciul precipita in cea mai mare parte, prin formare de carbonat, fosfat si
sapunuri. Aceasta poate avea consecinte constipante; uneori se formeaza concretiuni fecale. In
caz de tratament prelungit, dozele mai mari de 8g/zi, provoaca hipercalcemie cronica, care
poate fi periculoasa la bolnavii cu insuficienta renala. Hipercalcemia favorizeaza formarea
calculilor renali.
Uneori, urina devine alcalina, rareori se dezvolta o alcaloza sistemica. Folosirea
abuziva a antiacidului, in conditiile unei dieta lactate indelungate, poate fi cauza de
hipercalcemie cu alcaloza si calcinoza. Carbonatul de calciu se administreaza in doza de 1-
2g/zi. Se asociaza, de regula, cu alte antiacide, pentru a evita dozele prea mari.

 SUBCAPITOLUL 4.2

                     Bicarbonatul de sodiu

Bicarbonatul de sodiu este o sare alcalina solubila. Are actiune antiacida rapida si
foarte relevanta clinic. Doza de 1g neutralizeaza 12 mEq HCl. Administrat postprandial,
creste pH-ul gastric la 7-8, realizand, la multi bolnavi, un beneficiu terapeutic imediat.

11
 Efectul este de scurta durata, deoarece antiacidulează repede epuizat. Se produce un
rebound moderat al secretiei. CO2 care se elibereaza brusc in reactia cu HCl, provoaca
distensie, uneori neplacere gastrica, dar erupţia care urmeaza poate da o senzatie de usurare.
NaHCO3 este un antiacid sistemic tipic, aducand in organism un exces de baza.
Corespunzator, produce alcalinizarea urinii, iar riscul alcalozei este semnificativ, cand
medicamentul se administreaza frecvent, timp indelungat; uneori se dezvolta sindromul
“calciu – alcalii“. De aceea, bicarbonatul de sodiu nu este potrivit pentru folosirea cronica.
Datorita continutului mare de sodiu, este contraindicat la bolnavii cu insuficienta cardiaca,
hipertensiune arteriala sau insuficienta renala.
Dozele obisnuite pentru efectul antiacid gastric sunt de 0.5 – 4g o data. Este
recomandabil sa nu se depaseasca 16g/zi (pentru varstele inaintate 8g/zi ).

12
              

 CAPITOLUL III

 Medicamentele inhibitoare ale secreţiei gastrice de acid clorhidric

In functie de mecanisme, la implicate in secretia acidului clorhidric, se poate obtine

inhibitia secretorie, cu patru categorii de medicamente :
1. ANTIHISTAMINICE H2 = blocantele receptorilor H2 – histaminergici.
Exemple : cimetidina , ranitidina, famotidina ,roxatidina, mizatidina.
2. PARASIMPATOLITICE = diminueaza controlol parasimpatic; - blocantele
receptorilor colinergici muscarinici.
Exemple : atropina, anticolinergice de sinteza : pirenzepina, oxifenoiu, propantelina,
oxifenciclimin.
3. ANTIGASTRINICE = blocantele receptorilor gastrinici
Exemple : proglumid.
4. a) Antisecretoare – impiedica procesul de formare sau secretie a ionilor de H+:
– inhibitoarele carboanhidrazei = diminueaza disponibilul de H+
Exemple : acetazolamida.
– blocantele H+, K+ - ATP – azei (pompa de protoni ) = impiedica secretia de H+.
Exemple : omeprazol, lanzoprazol, rabeprazol, pantoprazol.
b) Antisecretoare – inhibitoare ale secretie celulelor parietale de catre substantele
analoage cu compusi fiziologici.
b1) analogi ai prostaglandinelor E
Exemple : misoprostolul.
b2) analogi ai somatostinei
Exemple :octeotridul.
                    SUBCAPITOLUL 1.3
                   Blocante H2 – histaminergice

Impiedicand efectul excito-secretor gastric al histaminei, antacoid care reprezinta o

veriga indispensabila in controlul activitatii secretorii a celulelor parietale. Cimetidina,
ranitidina, famotidina si alte medicamente din aceasta grupa, constituie mijloace terapeutice
eficiente in boala ulceroasa. Eficacitatea terapeutica in ulcer este similara. Deosebirile intre
diferitele blocante H2 – histaminergice se refera la potenta (doza eficace), proprietatile
farmacocinetice si reactiile adverse.
Aceste medicamente inhiba si secretia gastrica stimulata prin insulina, pentagastrina,
alimente, stimulare vagala.
CIMETIDINA

Sinonime: Altramet , Asiloc , Beclomet , Cimetidin, Cimetidine , Cimehexal,

Cimesan , Cemidin , Cimedine , Cimetidinum , Histodil , Ipivoret , Tagamet.

Este un compus de sinteza cu nucleu imidazolic (ca si histamina), are proprietati inhibitoare
marcate fata de secretia gastrica, diminuand volumul secretiei, secretia de acid si secretia de
pepsina. Este inhibata secretia acida bazala si cea stimulata prin histamina, pentagastrina,
carbacolina, insulina si cafeina. Doza de 1,2 g/zi, administrata fractionar, determina
micsorarea secretiei bazale cu circa 80%, a celei stimulate prin alimente cu 50% si a celei

13
nocturne cu 80-90%, efectul se mentine in jurul a trei ore, pentru dozele administrate in cursul
zilei si 7 ore pentru cea administrata la culcare. O doza unica a 800 mg, luata la culcare, scade
secretia nocturna cu 56-85% si secretia din 24 ore cu circa 50%. Tratamentul prelungit
determina o hidroclorhidrie cronica, cu un pH mai mare de 4, pe nemancate. La bolnavii cu
sindrom Zollinger – Ellison, o doza unica de cimetidina, scade debitul acid bazal de la 15
mEq/ora, la mai putin de 10mEq/ora, efectul fiind maxim dupa 2-4 ore de la administrarea
orala. Secretia de pepsina, stimulata de alimente, este deasemenea inhibata de catre
cimetidina, dar mai putin decat cea de acid clorhidreic. Secretia pancreatica nu este
modificata.

Se fixeaza pe receptorii H2 histaminergici situati la polul circulator al membranei

celulelor parietale pe care ii antagonizeaza competitiv si scade cantitatea de AMPc
intracelular. In afara blocarii secretiei induse de histamina, scade partial si secretia acida
indusa prin mecanism vagal si gastrinic. Se adminstreaza oral, principalul metabolit fiind
derivatul S-oxid.

RANITIDINA
Sinonime: Gertocalm, Lumaren, Med Ranitidin, N-Ranitidin, Novo-Ranitidine,
Ptinolin, Raniberl, Ranisan, Ranitab, Renital, Ranitidin, Ulcoran, Ultidin, Zantac.
Este un compus aminoalchilic, cu nucleu furanic, este un blocant H2 histaminergic cu
proprietati asemanatoare cimetidinei. Are potenta de 4-10 ori mai mare: 300mg ranitidina
reduc secretia gastrica acida pe 24 ore cu 75%, fata de o reducere cu 50% realizata de 800mg
cimetidina; dozele care reduc debitul acid bazal in sindromul Zollinger –Ellison, de la
15mEq/ora la mai putin de 10 mEq, sunt de 500mg ranitidina si de 1.9g
cimetidina.Eficacitatea terapeutica este asemanatoare. In conditiile administrarii orale,
biodisponibilitatea medie a ranitidinei este de 52%.
Epurarea se face mai ales pe cale renala si este incetinita la batrani si la
uremici.Ranitidina se administreaza obisnuit pe cale orala. Indicatiile si schemele de tratament
sunt similare celor pentru cimetidina, 300mg ranitidina corespund la 800mg cimetidina.
Pentru tratamentul ulcerului activ se administreza 300mg o data pe zi, la culcare, pentru
profilaxia recurentelor 150mg/zi.Exista si preparate pentru injentii si perfuzii intravenoase.
Este mai bine suportata decat cimetidina.

FAMOTIDINA
Sinonime : Famodar, Famotidin, Famogast, Famosan, Famotidin, Gastrosidin, Lecedil,
Nevofam, Novo Famotidine, Panalba, Quamatel, Tidine, Ulceran, Ulfamid.
Este un compus cu nucleu tiazolic, are proprietati farmacodinamice si terapeutice
similare celor cle cimetidinei. Potenta este mult mai mare – in conditiile clinice dozei de
800mg cimetidina ii corespund 40mg famotidina. Biodisponibilitatea dupa administrare orala
este de 45%, iar timpul de injumatatire este de 2.6ore. Este epurata predominant prin
eliminare urinara. Famotidina are aceleasi indicatii ca cimetidina, iar schemele de tratament
sunt asemanatoare.
In ulcer se administreaza curativ 40mg o data pe zi, profilactic 20mg o data pe zi.

                 SUBCAPITOLUL 2.3
                          Parasimpatolitice antisecretorii gastrice

14
 Au drept scop scaderea influentelor vagale excitosecretorii. In dozele uzuale, inhiba
secretia bazala de HCl cu 40-50%, prin scaderea volumului de acid. Secretia in faza cefalica
este , de asemenea, diminuata semnificativ. Scade si secretia de pepsina. In acelasi timp este
redusa secretia de NaHCO3 si de mucus (dezavantaj). Dozele active scad si secretia salivara.
Secretia pancreatica si biliara sunt slab influentate.
Grabesc vindecarea ulcerului gastric sau duodenal; prin tratament de durata, scad
frecventa recurentelor si a complicatiilor. Asocierea cu antiacidele este avantajoasa.
Atropina si parasimpatoliticele clasice au efecte antimuscarinice neselective, blocand
toti receptorii muscarinici M1, M2 si M3 (si probabil M4 si M5), deci impiedica consecintele
metabolice celulare ale actionarii acestora de catre neurotransmitatorul vagal: stimularea
sistemului mesager fosfolipaza C (fosfatidil inozitol )/Ca2+, inhibarea sistemului adenilat
ciclaza/AMPc, activarea canalelor potasiului.
Au spectru larg de actiuni farmacologice, care se pot manifesta ca si este nedorite.
Pentru atropina, cele mai sensibile sunt glandele salivare, bronsice, sudoripare, intermediar se
comporta muschii netezi si inima, iar cele mai putin sensibile sunt celulele parietale gastrice.
Astfel, este necesara o doza mai mare, ce va determina efecte nedorite anticolinergice.
ATROPINA
Sinonime: Atropine
Este un alcaloid din Atropa belladona si alte solanacee, cu structura aminica. Efectul
sau antisecretor gastric este putin electiv si de durata relativ scurta; inhiba motilitatea
gastrointestinala, creste tonusul sfincterului piloric, relaxeaza sfincterul esofagian. Intarzie
golirea stomacului, utila in ulcerul duodenal si prelungeste efectul antiacidelor, dar poate fi
daunatoare in ulcerul gastric pentru ca mareste timpul de contact al leziunii cu sucul acid, prin
staza gastrica si obstructie pilorica. Relaxarea sfincterului esofagian este dezavantajoasa in
esofagita de reflux.
Ca antiulceros, atropina se administreaza oral, dozele obisnuite fiind de 0.5-1 mg o
data. Se poate folosi sub forma de solutie apoasa 1%, cate 10 picaturi (0,5 ml, respectiv 0,5
mg atropina) de trei ori/zi adaugand o a patra doza de 20 picaturi (1 mg), seara la culcare.
Preparatele de belladona reprezinta o alta modalitate de administrare a alcaloidului.

                           SUBCAPITOLUL 3.3
               Medicamente antigastrinice

PROGLUMIDA
Sinonime : Proglumide, Milid.
Este un derivat de acid izoglutamic cu proprietati antisecretorii gastrice atribuite
blocarii receptorilor gastrinei la nivelul celulelor parietale. Este utilizata limitat pentru
tratamentul ulcerului activ. Eficacitatea este modesta. Este recomandata, de asemenea, in
gastrite si pentru combaterea iritatie gastrice de cauza iatrogena. Se administreza oral, cate
400mg de 3 ori/zi (inainte de mese), obisnuit in asociatie ca antiacide.

Inhibitoarele carboanhidrazei

ACETAZOLAMIDA
Sinonime : Acetazolamide.
Este un sulfon amida heterociclica. In dozele relativ mari inhiba secretia gastrica acida
bazala si pe cea stimulata prin histamina, insulina pentagastrina.
15
 Actiunea antisecretorie este atribuita inhibarii carboanhidrazei, enzima indispensabila
pentru formarea ionilor de hidrogen
din componenta acidului clorhidric. Are si efect diuretic si alcalimizeaza urina, scade
presiunea intraoculara (in glaucom), poate influenta favorabil micul rau epileptic. Dozele
recomandate pentru tratamentul ulcerului activ sunt de 25 mg/kg si zi timp de 10-14 zile, apoi
20 mg/kg si zi 3-5 saptamani. Pentru profilaxia recaderilor, se pot administra 20 mg/kg si 2-3
saptamani in fiecare primavara si toamna.
Preparatul Ulcosilvanil contine 400 mg acetazolamida/comprimat, impreuna cu doze
mici de bicarbonat de sodiu, bicarbonat de potasiu si citrat de sodiu.

OMEPRAZOLUL
Sinonime: Belmazol, Epirazole, Gastiazole, Gertalgin, Glaveral, Losec, Ocid, Omeran,
Omez, Risek, Ultop, Antia, Gastrolog, Mopral.
Este un derivat de benzimidazol. Efectul antisecretor este mai intens decat pentru
blocantele H2. H+, K+ - ATP-aza, numita si pompa protonica, este o enzima proprie celulelor
parietale, care functioneaza ca un sistem transportor, realizand efluxul ionilor de H+ ,
necesitari formarii acidului clorhidric, in shimbul influxului ionilor de K+. In mediul acid din
canaliculele secretorii ale celulelor parietale, omeprazolul este protonat; astfel se acumuleaza
local, nu mai poate patrunde prin membrana celulara in citoplasma, este inactiv si transformat
in mediul acid intr-o sulfenamida, forma activa biologic. Sulfenamida se leaga covalent de
gruparile – SH ale resturilor de cisteina de pe suprafata extracelulara a subunitatii alfa a H+,
K+, ATP-azei (responsabila de functia transportoare si cea enzimatica).
Pompa de hidrogen este blocata ireversibil, iar refacerea ei implica sinteza a noi
molecule de proteina enzimatica, ceea ce necesita timpul de injumatatire al H+, K+, ATP–azei
este de 18 h.
Astfel, este explicat de ce secretia este inhibata pentru mai mult de 24 de ore, desi
epurarea omeprazolului se face mult mai repede (timpul de injumatatire este de 60 de minute).
Omeprazolul este administrat oral sub forma enterosolubila deoarece acidul clorhidric
din stomac il inactiveaza si ii scade absorbtia; au o biodisponibilitate de aproximativ 50-70%.
Ca urmare a inhibarii severe a secretiei gastrice de acid clorhidric, este stimulata
secretia de gastrina, a carei concentratie plasmatica creste de 2-4 pana la 10ori, iar revenirea la
valorile psihologice se face dupa 2-4 saptamani de la oprirea tratamentului. Daca tratamentul
este de lunga durata, hipergastremia poate determina hiperplazia celulelorenterocromafine,
rareori tumori carcinoide si nivele crescute ale nitrozaminelor in stomac, ceea ce teoretic
poate favoriza dezvoltarea cancerului gastric.
Deoarece omeprazolul inhiba sistemul citocrom P450 din ficat, el poate diminua
procesul de inactivare metabolica a unor medicamente ( fenitoina , warfarina ).
ESOMEPRAZOLUL
Sinonime Emamera, Esomeprazol, Helides, Nexium.
Este un derivat de omeprazol izomerul S al acestuia, substanta labila in mediul acid.
Se administreaza ca granule enterosolubile, au o absortie rapida, biotransformare totala,
metaboliti inactivi. Excretie prin urina 80% si prin fecale. Recomandat in boala de refluf
gastroesofagian si pentru eradicarea Helicobater pylori in cadrul schemelor terapeutice.
Comprimatele se inghit intregi, cu lichid sau se desfac in ½ pahar cu apa necarbogazoasa,
amestecand pana la descfacerea completa si band continutul imediat sa pana la 30
minute.Granulele nu se mesteca sau se divizaza.In boalade reflux gastroesofagian, pentru
vindecarea eroziunilor, se administreaza 40 mg o data pe zi, 4 saptamani si se poate prelungi
cu inca 4 saptamani, in cazul in care eficienta nu este maxima.Pentru tratamentul simtomelor
si profilaxia recidivelor, se administreaza 20 mg o data pe zi, pe o perioada stabilita de
16
 medicul curant.In eradicarea Helicobater pylori se administreaza 20 mg x 2 / zi,
asociat cu
antibiotice, timp de 7 pana la 14 zile. Nu se ajusteaza dozele la varstnici, in insuficenta
renala si hepatica. Forma injectabila i. v. 20 sau 40 mg o data pe zi.

Analogi ai prostaglandinelor E

Se folosesc analogii de sinteza ai PGE1 si PGE2 care au efect mai durabil si sunt mai
bine suportati decat prostaglandinelor naturale. PG naturale secretate de mucoasa gastrica
(PGE1,PHE2 , PGE3 ), Inhiba secretia de acid clorhidric de catre celulele parietale si protejeaza
mucoasa (sunt citoprotectoare ).

SUBCAPITOLUL 4.3

     Medicamente antiulceroase ce acţionează prin protejarea mucoasei gastro-duodenale

Acestea sunt eficace in ulcer, datorita protejarii directe a mucoasei sau datorita
favorizarii factorilor fiziologici de protectie si aparare locala.

Sucralfatul
Sinonime: Sucralfate, Gastrofait, Ulcogant, Venter, Sucraphil, Sucralan, Alusulin,
Andapsin, Antepsin, Sucrate, Ulcerban.
Are o molecula complexa care consta in zaharoza (sucroza) sulfatata si conjugat cu
hidroxid de aluminiu si se incarca puternic negativ, ceea ce determina legarea de substantele
posesoare de sarcini pozirive – proteine si peptide, glicoproteine si glicopoproteine,
medicamente si metale.
Legarea încrucişată cu mucinele din componenţa mucusului este urmată de formarea
unui gel complex având proprietăţi protectoare prin acţiunea mecanică, absorbant, de
tamponare şi prin schimb ionic.
Sucralfatul protejează mucoasa gastroduodenală ,atenuează inflamaţia şi favorizează
vindecarea leziunilor. Efectul este atribuit:
- acţiunii antipepetice, datorită absorţiei moleculelor de pepsină şi legarii proteinelor,
ceea ce împiedică formarea complexului enzima-substrat;
- creşterii secreţiei de mucus şi modificării compoziţiei sale, având drept consecintă
mărirea vascozitatii, o protectie mecanica si chimica superioara a mucoasei, rezistenta
mucusului la proteoliza.
- stimularii formarii si secretiei de prostaglandine de catre mucoasa gastrica, cu
consecintele biologice cunoscute (marirea secretiei de mucus si bicarbonat, o circulatie mai
buna in mucoasa, ameliorarea troficitatii si favorizarea proceselor de reparare).
       Studii controlate au aratat ca sucralfatul este eficace ca tratament al ulcerului; in ulcerul
duodenal activ, s-a dovedit superior placebo-ului si comparabil cu blocantele H2.
In cazul ulcerului gastric activ, au fost obtinute, de asemenea, rezultate similare celor
ale cimetidinei si ranitidinei; frecventa recaderilor in conditiile tratamentului cronic,a fost cea
mai mare pentru sucralfalt. Asociatia sucralfalt - blocante H2 nu realizeaza beneficii
superioare in ulcer. Ulcerul duodenal provocat de antiinflamatorii nesteroidiene se vindeca in
aceeasi proportie pentru sucralfat si ranitidina; rezultatele in ulcerul gastric sau slabe.
Sucralfatul atenueaza simptonele dispeptice produse de antiinflamatoriile nesteroidiene, dar
nu previne dezvoltarea ulcerului iatrogen. Au fost obtinute rezultate bune in profilaxia
ulceratiilor si hemoragiilor de stres. Eficacitatea in esofagita de reflux este modesta. Nu se
administreaza decat la bolnavi cu nisa ulceroasa.
17
 Sucralfatul se administreaza oral sub forma de comprimate sau suspensie (preparata
din pulberi sau granule). Medicamentul este foarte bine suportat. Nu se asociaza cu antiacide
sau antihistaminice H2.

SUBCAPITOLUL 5.3

                        Sarurile de bismut

Diferite saruri de bismut (aluminat, fosfat, silicat, subcarbonat, subgalat, sulcitrat de

bismut), administrate oral au fost folosite in trecut pentru tratamentul diverselor afectiuni
digestive: gastrite, diaree sau constipatie, colopatie functionala.
Efectele antiacid si antiseptic propuse, nu s-au dovedit a fi reale. In plus, dozele mari
administrate continuu, timp indelungat, provoaca o encilopatie toxica manifestata prin
mioclonii tulburari de mers, confuzie mintala. Lipsa eficacitatii si riscul toxic au exclus aceste
preparate din terapeutica.
Subcitratul de bismut coloidal
Sinonime: De-Nol, Citrat bazic de bismut; mai exact, dicitrato-bismutatul tripotasic.
        Este un complex coloidal, continand cantitati mici de bismut. Administrat oral, in contact
cu acidul clorhidric la pH sub 3,5, se formeaza oxiclorura de bismut, insolubila, precipitarea
fiind maxima intre 2,5-3,5;precipitatul cristalin este aderent de resturile proteice de pe
suprafata leziunii ulceroase, pe care o protejeaza de agresiune. Formeaza, de asemenea, un
complex stabil cu glicoproteinele mucinei, marind functia protectoare a mucusului. A fost
descrisa si o actiune de stimulare a secretiei de prostaglandine,cu consecinte citoprotectoare.
In plus, a fost dovedita o actiune antiseptica fata de Helicobacter pylori; pe langa actiunea
bactericida, se produce inhibitia protezei secretate de germen, care are proprietati mucolitice,
afectand capacitatea protectoare a mucusului. Eficacitatea subcitratului de bismut coloidal ca
tratament curativ al ulcerului duodenal si gastric este similara celei a cimetidinei si ranitidinei.
Vindecarea este mai durabila. Se administreaza oral sub forma de comprimate sau solutie.
Medicamentul este bine suportat, fiind lipsit de toxicitatea sarurilor de bismut cunoscute
anterior, deoarece concentratia realizata in plasma este mica. Administrarea de antiacide
trebuie evidata 1/2 ora in jurul prizei preparatului (eficacitatea este conditionata de mediul
acid din stomac), de asemenea, nu se bea in timpul tratamentului..

Carbenoxolona.

Sinonime: Carbenoxolone, biogastrone

Este sarea disodica a hemisuccinatului de enoxolona (enoloxona sau acidul gliceretinic
este o substanta continuta in radacina de licviritie). Administrarea carbenoxolonei la bolnavii
cu ulcer gastric realizeaza o proportie de vindecari superioara celei obtinuta prin placebo, dar
inferioara vindecarilor produse de cimetidina.
In ulcerul duodenal, eficacitatea este mai slaba decat in ulcerul gastric. Beneficiul
terapeutic este atribuit stimularii secretiei de mucus bogat in glicoproteine protectoare si
prelungirii duratei de viata a celulelor epiteliului mucoasei gastroduodenale. Se administreaza
oral, cate 100 mg de 3 ori/zi, (dupa mese) in prima saptamana, apoi alte trei saptamani cate 50
mg de 3 ori/zi.
Dezavantajul principal consta in efectele de tip mineralo corticoid.

Hidroxilatul de colagen

18
 Hidroxilatul de colagen contine numeroase substante, printre care acidul aspartic si
ornitidina, glicina si cisteina, prolina, alanina, metionina, triptofen. Au efecte de favorizare a
cicatrizarii ulcerelor gastrice. Produsul Colgast, conditionat in comprimate pentru supt,
contine hidroxilat de colagen liofilizat 0,25 g, hidroxid de aluminiu 0,55g, carbonat de
magneziu 0,15g. El asociaza actiunea antiacida cu cea de favorizeaza a epitelizarii mucoasei.
[2]

Spirulina

Sinonime : Spirulina platensis

Este o microalga albastra-verde, din familia Oscilatoriceae. Numele exprima forma
spirala a filamentului algei. Are diviziune asexuata. Crete in mediu intens alcalin, impropriu
pentru alte plante. Temperatura optima 35-36o C. Contine proteine 64-67%, lipide 5-7%,
glucide 12-17%,minerale 5-8%, acizi nucleici 4%, steroli 1-5%vitamine (B12 cu 25% mai
mult decat ficatul de bovine sau 30 mg la 60 g spirulina, A , E). Pe baza compozitiei, se
foloseste in mai multe tari, sub forma de comprimate, singura sau asociata. Indicatii:
energizant, adjuvant in diabet, anemii, hepatita cronica, gastrite, pancreatite, cataracta,
glaucom. Intr-un studiu clinic comparat, la bolnavii cu ulcer gastric si duodenal, a influentat
putin durerea, nu a modificat secretia gastrica acida si a favorizat cicatrizarea mai putin decat
alte antiacide moderne.

19
                                CAPITOLUL IV
 Medicamente utilizate frecvent în tratamentul bolii ulceroase

Omeprazol - D.C.I. : Omeprazolum

Denumiri comerciale :
1. Epirazole ( Epico, Egipt ) - capsule 20mg, cutie x 16 capsule;
2. Gastrozole (Amriya, Egipt ) - capsule 20mg, cutie x 14 capsule;
3. Glaveral (Hepl, Grecia ) - capsule entero-solubile 20 mg;
4. Gertalgin (Faran, Grecia ) - capsule 20 mg , falcon x 14 capsule;
5. Losec ( Krka, Slovenia) - capsule 40 x 20 mg;
6. Odasol (Genepharm, Grecia) - capsule 20 mg, cutie x 14 capsule;
7.Omez (Dr. Reddy's, India) - capsule 20 mg, cutie x 3 blist. x 10 capsule.

Forma de prezentare: capsule operculate.

Compozitie: microcapsule enterosolubile ce contin 20 mg omeprazol.
Proprietati: Omeprazolul, un derivat de imidazol, este considerat medicamentul cu cea
mai puternica si durabila actiune de inhibare a secretiei gastrice acide. Este o baza slaba, care
elibereaza forma activa in mediul acid la nivelul celulelor parietale, unde se acumuleaza.
Substanta marcata radioactiv dispare repede din plasma, dar se mentine mai mult de 14 ore la
nivelul celulelor parietale. Studii efectuate asupra glandelor gastrice izolate au aratat
inihibarea diferitelor tipuri de secretie simulata (prin histamina, carbacolina, AMPc) si a
secretiei bazale. Actiunea este atribuita deprimarii activitatii H+, K+, ATP-azei, enzima din
membrana celulelor parietale care transfera ioni de H+ din citoplasma in mediul extracelular,
avand functie de pompa de protoni. Actiunea ei este durabila si mai rapida, o singura priza
zilnica exercita un control reversibil asupra secretiei gastrice.
Omeprazolul s-a dovedit foarte eficace terapeutic la ulcerosi. Durerea ulceroasa se
linisteste in cea mai mare masura inca din prima saptamana de tratament. Studii controlate au
aratat ca tratamentul cu doze de 30 mg/zi, determina vindecarea ulcerului duodenal in
proportie de 73% dupa 2 saptamani si 92% dupa 4 saptamani (pentru cimetedina, proportia de
vindecari a fost de 46%, respectiv 74%); tratamentul cu 40mg/zi a realizat vindecari de 93%
din cazuri dupa 2 saptamani si 100% dupa 4 saptamani.
Frecventa regidivelor, la 6 luni de la vindecare si oprire a medicatiei, a fost de 31%
(fata de 50%-60% pentru blocantele H2 histaminergice). Au fost obtinute rezultate bune si in
ulcerul gastric, de asemenea, in sindromul Zollinger-Ellison.
Farmacocinetica
Absortie si distributie: Produsul este format din microcapsule enterosolubile ce contin
omeprazol, aceste fiind labil in mediul acid. Absortia omeprazolului incepe dupa ce acesta
paraseste stomacul. Absortia este rapida, picul plasmatic apare dupa 0,5-3,5 ore.
Biodisponibilitatea absoluta este doar de 30%-40% dupa administrarea unei doze de 20-40
mg, datorita unei metabolizari prestimatice insemnate. Dupa administrari repetate a unei doze
zilnice unice biodisponibilitatea creste pana la 60%.
Prezenta alimentelor nu influenteaza biodisponibilitatea omeprazolului.
20
 La subiectii sanatosi, timpul de injumatatire de 0,5-1 ora si clearance-ul total este de
500-600 ml/min. Omeprazolul se leaga de proteine in proportie de 95%.
Metabolizare si eliminare : Se metabolizeaza la nivelul ficatului, rezultand derivati
sulfurati sulfonati si hidroxiomeprazol.
Se elimina prin urina sub forma de metaboliti in proportie de 77%. Cei doi metaboliti
principali din urina sunt hidroxi oneprazolul si acidul carboxilic corespunzator. Se elimina, de
asemenea, pe cale biliara. La pacienti cu disfunctii hepatice, biodisponibilitatea creste
aproximativ 100%, comparativ cu o doza i.v., datorita primului pasaj hepatic, iar timpul de
injumatatire biologica al substantei medicamentoase creste la aproape 3 ore, clearence-ul
plasmatic mediu fiind de 70 ml/min, comparativ cu valoarea de 500-600 ml/min in cazul
subiectilor normali. La pacienti cu afectiuni cronice renale al caror clearance creatininic este
cuprins intre 10 si 62 ml/min/1,73 m2, distributia omeprazolului a fost similara cu cea a
subiectilor sanatosi, cu toate ca s-a inregistrat o crestere a biodisponibilitatii. Deoarece
excretia renala este principala cale de eliminare a omeprazolului, eliminarea s-a incetinit
direct proportional cu scaderea clearance-ului creatinei. Rata de eliminare este scazuta la
pacientii varstnici, iar biodisponibilitatea creste. Dupa administrarea unei doze de 40 mg la
subictii varstnici, biodisponibilitatea omeprazolului a fost de 76% fata de 58% pentru aceeasi
doza la subiectii tineri.
Indicatii terapeutice: ulcerul duodenal evolutiv, ulcer gastric evolutiv, esofagita de
reflux, sindrom Zollinger-Ellison. De asemenea, este indicat ca tratament preventiv in caz de
recidiva in esofagita de reflux si in ulcerul gastric si duodenal dificil de controlat.
Mod de administrare
Adulti:
Ulcer duodenal : 20 mg/zi (o priza timp de 2 saptamani). Daca vindecarea nu este
totala, tratamentul se poate prelungi cu 2 saptamani. Daca este vorba de un ulcer refractar la
alte tratamente, se pot folosi 40 mg/zi(intr-o singura priza) timp de 4 saptamani. In caz de
recidive, se pot aplica din nou aceleaşi scheme de tratament.
Ulcer gastric: 20 mg/zi (o priza) timp de 4saptamani. In caz de recidive, se aplica
aceeaşi schema de tratament. La cei cu ulcer gastric refractar la alte tratamente: 40 mg/zi,
timp de 8 saptamani.
Esofagita de reflux: 20 mg/zi, 4 saptamani. Tratament suplimentar daca este cazul, 4
saptamani. Esofagita refractara la alte tratamente: 40 mg/zi, 8 saptamani. Recidiva: se repeta
schema de tratament. Tratament de intretinere: la pacienti cu esofagita de reflux recidivanta,
se pot preveni recaderile cu 20 mg omeprazol/zi cu o durata a tratamentului mergand pana la
6 ani.
In ulcerele recidivante, dificil de controlat, se recomanda un tratament de 12 luni cu 20
mg/zi. In cazurile refractare vindecate prin omeprazol (40mg/zi), tratamentul preventiv de 20
mg/zi poate fi insuficient. Se poate creste doza la 40 mg (priza zilnica unica).
Sindrom Zoollinger-Ellison: tratamentul se individualizeaza; durata lui depinde de
manifestarile clinice. Bolnavii cu forme grave care nu raspund la alte metode terapeutice au
fost tratati cu succes(in 90% din cazuri) cu doze cuprinse intre 20-120 mg/zi. Pentru o
posologie superioara de 80 mg/zi, doza cotidiana trebuie repartizata in doua prize.
Copii: nu se dispune de o experienta clinica necesara stabilirii unei posologii adecvate.
In caz de insuficienta renala sau hepatica si la vârstnici, nu este necesara o ajustare a dozelor.
Contraindicatii: hipersensibilitatea la omeprazol.
Reactii diverse: omeprazolul este in general bine tolerat. Pot sa apara: diaree, cefalee,
greata, meteorism, constipatie, eruptii cutanate, fotosensibilizare. Au semnalate tulburari
hematologice: anemie, neutropenie, pancitopenie, trombocitoponie. Aceste manifestari sunt
trazitorii si de intesitate moderata.
21
 Precautii in administrare: In caz de ulcer gastric, se recomanda verificarea benignitatii
leziunilor inainte de inceperea tratamentului. Ca si in cazul altor medicamente antisecretoare
gastrice, omeprazolul favorizeaza dezvoltarea bacteriilor intragastrice prin dimunuarea
volumului si aciditatii sucului gastric, mai ales in cazul tratamentelor de lunga durata. La
copii, eficacitatea si toleranta medicamentului nu a fost studiata.
Sarcina si adaptare: Studiile efectuate pe animale au demonstrat efecte teratogene sau
embriotoxice, dar se impun masuri de prudenta, ca de altfel in cazul tuturor medicamentelor
noi: se recomanda sa nu se administreze in primul trimestru de sarcina, iar in restul perioadei
de sarcina sau in perioada de adaptare se prescrie numai in caz de necesitate absoluta.
Proprietati farmacotoxice: Mecanismul prin care pot sa apara celulele cancerigene
gastrice (celule ECL) se explica prin hipoclorhidria prelungita si constat semnalata in cazul
administrarii omeprazolului. Omeprazolul poate afecta si alte celule din tractul
gastrointestinal, fie direct, fie prin inducerea hipoclorhidrei. Studii efectuate pe 200 de
pacienti dupa tratament cu omeprazol, in timp de 12 luni, au demonstrat ca desi exista ricul
aparitiei tumorilor gastrice in cazul unor tratamente prelungite, nu a fost pusa in evidenta
prezenta celulelor cancerigene.
Supradozare: Studii efectuate pana in prezent au demonstrat ca doza unica letala este
de 4000 mg/kg la sobolani, animalele prezentand convulsii, tulburari respiratorii si cardiace.
Nu exista date privind supradozarea la oameni, dar o doza de 360 mg/zi este bine tolerata. In
caz de supradozaj se recomanda tratament simptomatic.
Interactiuni: Diazepamul, fenitoina, warfarina (medicamente metabolizate prin oxidare
hepatica): omeprazolul poate incetini eliminarea lor. Se recomanda informarea pacientilor si
reducerea posologiei. Nu s-au gasit interactiuni cu propranololul sau teofilina, dar nu trerbuiee
exclusa posibilitatea interactiunii cu alte medicamente metabolizate in mod egal prin
intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Se impune prudenta in cazul asocierii
cu substante medicamentoase cu afinitate mare pentru proteinele plasmatice. Gastrointestinale
topice: nu este o cunoscuta o influenta a gastrointestinelor topice, cum ar fi hidroxidul de
aluminiu, in absorbtia omeprazolului. Se recomanda administrarea lor la interval de 2 ore.
Conditii de pastrare: Deoarece omeprazolul este fotosensibil; se recomanda pastrarea
capsulelor in ambalajul original, ferit de lumina si umezeala, la temperatura camerei.

       Lansoprazolul - D.C.I.: Lansoprazolum

Denumiri comerciale :
1. Lanzap (Dr. Reddy's, India) - capsule 30mg, Ct. x 20;
2. Lanzul (Krka, Slovenia ) - capsule 30m, Ct x 14.

Actiune terapeutică: lansoprazolul este inhibitor al pompei de protoni gastrice; este un

derivat benzimidazolic substituit ce actioneaza in faza finala a producerii de acid, controland
ca atare aciditatea intragastrica, independent de stimuli. El inhiba in mod pronuntat secretia de
acid gastric bazal sau stimulat. Lansoprazolul este astfel un medicament antisecretor foarte
eficient in tratarea rapida a ulcerului gastroduodenal acut, a esofagitei erozive si in reducerea
hiperaciditatii gastrice la pacientii suferind de sindromul Zollinger-Ellison.
Compozitie: capsule cu eliberare lenta ce contin granule filmate enterice.
Actiune farmacodinamica: actiunea consta in stoparea secretiei gastrice acide
independent de stimuli, prin inhibarea selectiva a pompei gastrice la nivelul celulelor
parietale. Nu influenteaza secretia de pepsina sau evacuarea gastrica. Prin administrare de
lansoprazol, se obtine vindecarea ulcerelor receptorilor H2, fiind eficient si in cazul
pacientilor care nu reactioneaza la acestia din urma.
22
 Actiunea farmacocinetica: absorbtia depinde de modul de conditionare si dozaj. Se
absoarbe rapid prin administrarea de capsule cu eliberare lenta. Biodisponibilitatea creste
odata cu cresterea dozelor si a duratei tratamentului. Legarea de proteinele plasmatice este de
95-96%. Metabolizarea este rapida si completa la nivel hepatic. Excretia se face prin urina in
procent de pana la 80%. Afectiunile hepatice maresc biodisponibilitatea. Absorbtia este
incetinita de administrarea in timpul meselor.
Indicatii terapeutice: se recomanda in tratamentul pe termen scurt al ulcerului
duodenal activ, in eradicarea bacteriei Helicobacter pylori pentru a reduce riscul recidivelor
ulcerului duodenal, in tratamentul de intretinere pentru vindecarea ulcerilor duodenale, in
tratamentul pe termen scurt al ulcerelor gastrice active benigne, in tratamentul arsurilor si al
altor simptome asociate cu gastroesofagite de reflux, tratamentul pe termen scurt al
esofagitelor erozive si tratamentul de intretinere pentru vindecarea esofagitelor erozive si a
conditiilor hipersecretorii patologice, inclusiv in sindromul Zollinger-Ellison si a ulcerelor
generate de tratamentul cu AINS.
Contraindicatii: la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la lansoprazol.
Dozare: Ulcer gastric: 30 mg o data pe zi timp de 8 saptamani, iar in cazurile severe
60 mg o data pe zi. Esofagita de reflux: 30 mg o data pe zi timp de 8 saptamani. Cazurile
recidivante: 60 mg o data pe zi. Ulcer duodenal:30 mg o data pe zi de 2-4 saptamani.
Sindromul Zollinger- Ellison: 120 mg o data pe zi. Terapia de intretinere: 30-60 mg conform
reactiei pacientului.
Reactii adverse: lansoprazolul este in general bine tolerat, nedeterminand reactii
adverse importante. Efectele secundare sunt de asemenea slabe. Administrarea la varstnici nu
determina o mai mare incidenta. Cele mai frecvent întalnite sunt: diaree, cefalee, afectiuni
alergice dermatologice. Foarte rar, apar reactii diverse asupra organismului in intregime:
reactii anaficaltice, astenie, candidoze, dureri in piep, edeme, febra, sindrom gripal; asupra
sistemului cardiovascular: angina, accidente cerebro-vasculare, hipertensiune sau
hipotensiune, infarct de miocard, palpitatii, soc, vasodilatatie; asupra sistemului digestiv:
melena, anorexie, cardiospasm, constipatie, gura uscata, sete, dispepsie, disfagie, stenoza
esofagiana, ulcer esofagian, esofagita, decolorarea fecalelor, flatulenta, gastroenterite,
hemoragie gastrointestinale, hematemeza, cresterea apetitului si a salivatiei; asupra sistemului
endocrin: hiperglicemie si hipoglicemie; asupra sistemului hematologic si limfatic:
agranulocitoza, anemie aplastica, hemoliza, leucopenie, pancitopenie, trombocitopenie;
asupra sistemului musculo-osos: artrite, dureri musculo-osoase, mialgii; asupra sistemului
nervos: agitatie , amnezie, apatie, confuzii, depresii, halucinatii, descresterea libidoului,
nervozitate, parestezii.
Precautii: lansoprasolul nu se va folosi in afectiunile gastrice maligne. De asemenea va
fi evitata administrarea pe o durata indelungata. Nu se recomanda copiilor.
Interactiuni cu alte medicamente: Administrarea de lansoprasol determina cresterea
concentratiei de diazepam, fenitoina, warfarina si digoxinasi reduce absorbtia de fier,
ampicilina si ketoconazol. Administrarea in timpul meselor determina scaderea absorbtiei si a
biodisponibilitatii. Lansoprasolul este metabolizat de sistemul enzimatic citocrom P450.
Studiile au aratat ca lansoprazolul nu are interactiuni clinice semnificative cu alte
medicamente metabolizate de sistemul citocrom P450, cum ar fi antipirina, indometacin,
ibuprofen, fenitoin, propranolol, prednison, la subiectii sanatosi determinand doar o usoara
crestere a concentratiei acestora deoarece acestea sunt metabolizate de varietate izoenzime al
citocromului P450. Cand lansoprazolul este administrat concomitent cu teofilina, o usoara
crestere (de 10%) in clearence-ul teofilinei a fost observata.
S-a observat ca lansoprazolul are o interactiune semnificativa cu amoxicilina. La
administrarea concomitenta cu sucrafalt 1 g (a 30 mg lansoprazol), absortia inhibitorului
23
 pompei de protoni a fost intarziata si biodisponibilitatea a fost redusa cu 17%; din
aceasta cauza, lansoprazolul trebuie luat cu cel putin 30 minute inainte sucralfatului. La
administrarea concomitenta cu antiacidele, acestea nu interfera cu efectul lansoprazolului.
Deoarece lansoprazolul cauzeaza o profunda si de lunga durata inhibare a secretiei
gastrice acide, este teoretic posibil ca lansoprazolul sa interfere cu absortia medicamentelor
pentru care pH-ul gastric este un determinant important al biodisponibilitatii (exemplu:
ketoconazol, saruri de fier, digoxin).
Sarcina si alaptarea: Acest medicament se foloseste la femeile insarcinate doar in caz
de necesitate neaparata. Nu este cunoscut daca este excretat in laptele uman; deoarece multe
medicamente sunt excretate in lapte si datorita potentialului pentru reactii adverse serioase la
sugari si datorita potentialului de tumorogenitate arartat de studiile de carcinogenitate la
sobolani, trebuie luata decizia daca se va intrerupe alaptarea sau administrarea
medicamentului, luand in considerare importanta medicamentului pentru mama.
Folosirea lansoprazolului la femei: peste 800 de femei au fost tratate cu lansoprazol.
Ratele de vindecare a ulcerelor la femei au fost similare cu cele la barbati. Incidenta ratelor de
reactii adverse au fost de asemenea similare cu cele observate la barbati.
Folosirea lansoprazolului la persoanele in varsta: ratele de vindecare la pacientii in
varsta sunt similare cu cele la varsta tanara. Rata incidentelor efectelor adverse si a
anomaliilor observate prin testele de laborator, este de asemenea similara cu cea observata la
pacientii tineri. Pentru pacientii in varsta, dozajul si administrarea lansoprazolului nu necesita
a fi adaptate pentru o indicatie particulara.
Conditii de pastrare : la loc intunecat, uscat si rece.
Supradozare: dozele orale pana la 5000 mg/kg la sobolani si soareci nu au produs
moartea sau alte semne clinice.
Lansoprazolul nu este scos din circulatie prin hedializa.

Pantoprazolul - D.C.I. :Pantoprazolum

Denumiri comerciale:
• Controloc (Byle Gulden, Germania ) - comprimate 40 mg, acido rezistente, Fl. x 14 si
28 cpr. .
• Seltraz ‚(Dr. Reddy”s, Romania) , comprimate gastrorezistente de 20 si 40 mg., ct. X
28 cpr.
• Pantoprazol (Nycomed Romania), comprimate gastrorezistente de 20 si 40 mg, ct cu
14 sau 28 cpr., pulbere ptentru solutie injectabila 40 mg.
• Nolpaza( Krka, Slovenia), comprimate gastrorezistente de 20 si 40 mg, pulbere pt
solutie injectabila 40 mg..
• Pacid (Terapia, Romania), comprimate gastrorezistente 20 mg, ct. X 30 .
• Redacib (Sandoz, Romania)
• Zencopan (Zentiva, Cehia) comprimate de 20, 40 mg., ct x 28 cpr.
Proprietati farmacoterapeutice: inhibitor selectiv al pompei de protoni, substituient de
benzimidazol.
Indicatii: ulcer duodenal, ulcer gastric, esofagita de reflux, moderata sau severa, boala
peptica ulceroasa asociata cu infectia cu infectia Helicobacter pylori, aditional la tratamentul
antimicrobian.
Nota: Pantoprazolul nu este indicat in caz de acuze gastrointestinale usoare cum ar fi
dispepsia psihogena. Inaintea inceperii tratamentului trebuie exclusa posibilitatea unui
neoplasm gastric sau a unei boli neoplazice a esofagului, dearece tratamentul cu pantoprazol
poate ameliora simptomele unui ulcer malign, ceea ce intarzie diagnosticul.
24
 Diagnosticul de esofagita de reflux trebuie confirmat endoscopic.

Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la unul din constituientii sai.

Precautii: Administrarea in sarcina si in perioada de alaptare. In timpul sarcinii si a
alaptarii pantoprazolul va fi folosit in cazuri de stricta necesitate. Studiile pe animale au
dovedit absenta efectului teratogen, a leziunilor fetale. Medicamentul a fost detectat in
cantitati foarte mici in laptele matern. Administrarea la copii: nu exista inca experienta
necesara privind tratamentul la copii.
Interactiuni medicamentoase: Diminuarea absorbtiei intestinale a medicamentelor
administrate concomitent per os, care necesita un pH gastric acid (exemplu: ketoconazolul).
Interferenta cu medicamentele metabolizate prin sistemul enzimatic al citocromului P450
hepatic, nu poate fi exclusa, dar este minima. Demonstrate prin teste specifice, nu exista
interactiuni cu: carbamazepina, cafeina, etanolul, diclofenacul, diazepamul, warfarina,
teofilina, fenitoina, digoxina si contraceptivele orale. Nu exista interactiuni cu medicatia acida
concomitenta.
Mod de administrare: Absenta unor indicatii speciale permite folosirea schemei
standard. Doza uzuala recomandata este de o tableta de Controloc (40 mg pantoprazol) in
priza unica zilnica. In anumite cazuri, aceasta doza poate fi crescuta la 2 tablete/zi. Doza
maxima zilnica pentru pacientii varstnici sau cu insuficienta renala este de 40 mg pantoprazol.
La pacientii cu insuficienta hepatica severa sa va administra o tableta de Controloc (40 mg de
pantoprazol) la 2 zile. Se va inghiti intrega tableta nemestecata si fara a se sparge, cu apa,
inaintea sau in timpul micului dejun.
Durata tratamentului: Ulcerul duodenal se vindeca in 2 saptamani. Ulcerul gastric se
trateaza in 4 saptamani. Cazurile deosebite pot beneficia de prelungirea terapiei pana la 4
saptamani in ulcerul duodenal, 8 saptamani pentru ulcerul gastric si esofagita de reflux.
Absenta unor studii asupra sigurantei administrarii indelungate impune limitarea terapiei
continue la aproximativ 8 saptamani.
Supradizare: indigestia voluntara sau accidentala a unor doze excesive de pantoprazol
nu determina simptome de supradozare. Doze peste 240 mg administrate i.v. au fost bine
tolerate. In cazul ingestiei unor doze excesive se aplica procedurile obisnuite de dezintoxicare.
Hemodializa nu este eficace.
Reactii adverse: tratamentul cu pantoprazol poate da ocazional cefalee sau diaree.
Rareori s-au constat : greturi in abdomenul superior, balonare , eruptii cutanate si ameteli. In
cazuri individuale s-au raportat: edeme, febra, debutul unor stari depresive si tulburari de
vedere (vedere incetosata). In cazul aparitiei altor efecte secundare in afara celor mentionate
este recomandat sa se adreseze medicului.
Conditii de pastrare: in limita termenului de valabilitate.

Rebeprazolul - D.C.I. Raabeprazolum

Denumiri comerciale:
1. Aciphex - coprimate 20 mg, gastro rezistente;
2. Pariet (Laborat. Eisai, Anglia) - comprimate 10 mg, gastro rezistente.

Proprietati farmacoterapeutice: inhibitor selectiv al pompei de protoni; este un derivat

de benzimidazol substuit.
Indicatii terapeutice: Acest medicament este rezervat tratamentului ulcerului duodenal
evolutiv, esofagitelor erozive sau ucerative prin reflux gastroesofagian (inflamatie a
stomacului)
25
 si tratamentului pe termen lung a esofagitelor prin reflux gastroesofagian.
Pentru vindecarea refluxului gastroesofagian eroziv sau ulcerativ, rabeprazolul sodic
este indicat pentru o scurta perioada, de la 4 la 8 saptamani, in vindecarea si ameliorarea
simptomelor refluxului gastroesofagian. Pentru pacientii care nu s-au vindecat dupa 8
saptamani, poate fi administrat in continuare inca 8 saptamani; in tratamentul de intretinere al
refluxului gastroesofagian eroziv sau ulcerativ, este indicat in reducerea ratei recidivelor
simptomelor de arsuri.
Vindecarea ulcerului duodenal: este indicat un tratament pentru o perioada scurta,
pana la 4 saptamani, pentru vindecarea si ameliorarea simptomelor. Majoritatea pacientilor se
vindeca in mai putin de 4 saptamani. Tratamentul conditiilor hipersecretorii patologice,
inclusiv sindromul Zollinger-Ellison: este indicat pentru un tratament de lunga durata.
Vindecarea ulcerului gastric: durata tratamentului este de 6 saptamani; in caz de necesitate,
poate fi prelungit inca 6 saptamani.
Calea de administrare: calea orala; acest medicament trebuie inghitit fara a fi mestecat
sau strivit, cu un pahar de apa;acest medicament trebuie administrat dimineata , inainte de
micul dejun. Contraindicatii: la pacientii cu hipersensibilitate la rabeprazol si benzimidazoli
substituiti.
Precautii generale: raspunsul simptomatic la terapia cu rabeprazol nu exclude prezenta
cancerului gastric. Pacientii vindecati de reflux gastroesofagian au fost tratati pana la 40 luni
cu rabeprazol si au fost monitorizati cu biopsie gastrica periodica. Pacientii fara infectie cu
Helicobacter pylori nu au avut nici o schimbare clinica patologica importanta in mucoasa
gastrica. Pacientii fara infectie cu Helicobacter pylori nu au avut nici o schimbare clinica
patologica importanta in mucoasa gastrica. Pacientii cu infectia Helicobacter pylori initiala, au
avut o inflamatie slaba sau moderata in corpul stomacului sau in antrumul gastric. La nivelul
initial, s-a observat ca 8% dintre pacienti au o atrofie a glandelor in corpul stomacului si 15%
au atrofii in antrumul gastric. La nivelul final, 15% dintre pacienti au atrofii ale glandelor in
corpul stomacului si 11% au atrofii in antrumul gastric. Aproximativ 4% din pacienti au
metaplazii intestinale la un moment dat, dar nu au fost observate schimbari consistente.
Interactiuni medicamentoase: Rabeprazolul este metabolizat de catre sistemul
enzimatic citocrom P450.Studiile efectuate la subiectii sanatosi au aratat ca rabeprazolul nu
are interactiuni clinice semnificative cu alte medicamente metabolizate de sistemul enzimatic
citoclom P450, cum ar fi warfarina si teofilina, luate intr-o singura doza orala, cu diazepamul,
ca o singura doza i.v ( cu alte doze suplimentare orale ). In incubatii in vitro in ficatul uman,
microzomii au indicat ca rabeprazolul inhiba metabolismul ciclosporinei. Acest grad al
inhibarii este similar cu acela al omeprazolului, la concentratii echivalente. Rabeprazolul
produce o inhibitie sustinuta a secretiei acide. O interactiune cu componentele care sunt
dependente de pH-ul gastric pentru absorbtie, poate apare datorita scaderii aciditatii observata
cu rabeprazol. De exemplu, la subiectii normali, coadministrarea rabeprazolului 20 mg ,
determina o scadere cu aproximativ 30% in biodisponibilitatea ketoconazolului si o crestere in
cea a digoxinului. Din aceasta cauza, pacientii trebuie sa fie monitorizati cand astfel de
medicamente sunt luate concomitent cu rabeprazolul. Coadministrarea rabeprazolului cu
antiacidele nu produce schimbari clinice relevante in concentratie plasmatica a rabeprazolului.
Carcinogenitate, mutagenitate, diminuarea fertilitatii: In studii de carcinogenitate timp
de 88-104 saptamani la soareci, rabeprazolul, la doze orale de pana la100 mg/kg/zi nu
produce nici o crestere in aparitia tumorilor. Rabeprazolul produce hiperplazia celulelor
gastriceenterocromafine la femelesi masculi sobolani si a celulelor tumorale carcinoide la
femele sobolani la toate dozele, inclusiv la cea mai mica doza testata. Cea mai mica doza
(5mg/kg/zi), produce o expunere sistemica la rabeprazol. Rabeprazolul a fost gasit pozitiv la
testul cu privire la mutatia genelor. Metabolitul lui demetilat a fost deasemenea gasit pozitiv.
26
 Rabeprazolul a fost gasit negativ la testul in vitro asupra cromozomilor celulelor
pulmonare
de hamster si la testul in vitro asupra capacitatii de sinteza a hepatocitului de sobolan.
Rabeprazolul la doze i.v pana la 30mg/kg/zi, a fost gasit a nu avea efect negativ asupra
fertilitatii si reproducerii la femele si masculi sobolani.
Sarcina. Efecte teratogene: Studiile au fost facute cu doze i.v la sobolani, pana la 50
mg/kg/zi si la iepuri cu doze i.v pana la 30mg/kg/zi si nu au relevat nici o scadere a fertilitatii
sau vreo afectare a fetusului datorate rabeprazolului.
Nu sunt totusi studii bine controlate si adecvate organismului uman pentru a avea o
acluziu clara in cazul femeilor insarcinate. Dearece studiile reproduse pe animale nu sunt
intotdeauna aplicabile in cazul raspunsului la rabeprazol al organismului uman, acest
medicament ar trebui folosit doar in caz de neaparata nevoie in cazul femeilor insarcinate.
Alaptarea: Dupa administrarea rabeprazolului la sobolanii ce alapteaza, radioctivitatea
in lapte a atins nivele cea au fost de 2 pana la 7 ori mai mari decat nivelele sanguine
anterioare. Nu este cunoscut daca rabeprazolului in ultima perioada de gestatie si in timpul
lactatiei la doza de 400 mg/kg/zi a determinat o scadere a greutatii corpului fatului sau noului
nascut. Din momentce multe medicamente sunt excretate in lapte si datorita potentialului
pentru reactii adverse la noi nascuti datorita rabeprazolului, trebuie luata decizia de a
intrerupe sau tratamentul cu rabeprazol, luand in xonsiderare importanta pentru mama.
Folosirea pediatrica: siguranta si eficacitatea la pacientii din aceasta categorie nu a fost
inca stabilita.
Folosirea la femei: ratele de vindecare in ulcerul duodenal si in esofagita eroziva la
femei sunt similare cu cele la barbati. Reactiile adverse la femei apar cu frecvente similare ca
si la barbati.
Folosirea la batrani: din numarul total de subiecti in stidii clinice, 19% au fost de peste
65 ani, in timp ce 4% aveau mai mult de 75 ani. Nici o diferenta in siguranta si eficacitatea
tratamentului nu a fost observata intre aceste categorii de varsta si subiectii mai tineri;
experientele clinice raportate nu au aratat diferente in raspunsul la tratament intre pacientii
mai tineri si cei mai in varsta, dar o sensibilitate apreciabila la unii indivizi mai in varsta nu
poate fi exclusa.
Folosirea la conducatorii auto: ametelile care au fost raportate care pot perturba
conducatorii auto impun ca inainte de conducerea masinii, utilizarii medicamentului trebuie
facuta doar in urma consultarii medicului.
Reactii adverse: In lumea intrega , peste 2900 de pacienti au fost tratati cu rabeprazol,
cu doze variabile si durate de tratament diferite. In general, tratamentul cu rabeprazol a fost
bine tolerat, atat cel pe termen lung, cat si cel pe termen scurt.
Reactiile adverse au fost in general similare pentru doze intre 10 si 20 mg. Asupra
organismului intreg: astenie, febra, reactii alergice, frisoane, discomfort general, dureri in
piep, reactii de fotosensibilizare. Asupra sistemului cardiovascular: hipertensiune arteriala ,
infarct miocardic, electrocardiograma normala, migrene, sincope, angina pectorala, palpitatii.
Asupra sistemului digestiv: diaree, dureri abdominale, dispepsie, voma, flatulenta, constipatii,
gastroenterite, hemoragii rectale, melena, anorexie.
Asupra sistemului endocrin: hipertiroidism sau hipotiroidism.
Asupra sistemului sanguin si limfatic: anemie, limfoadenopatii, anemie hipocroma,
dereglari metabolice si functionale (edeme periferice, crestere in greutate, deshidratare,
scadere in greutate).
Asupra sistemului musculo-scheletic: mialgii, artrite, dureri de oase, artroze, bursite.
Asupra sistemului nervos: insomnie, anxietate, depresii, somnolenta, hipertonie, convulsii.
Asupra sistemului respirator: dispnee, epistaxis, astm, laringite.
27
 Supradozare: nu au fost inregistrate experiente neplacute datorate supradozarii cu
rabeprazol. Au fost primite 7 rapoarte de supradozari accidentale cu rabeprazol. Doza maxima
raportata a fost de 80 mg. Nu au fost semne clinice sau simptome asociate cu nici o
supradoza. Pacientii cu sindrom Zollinger-Ellison au fost tratati cu rabeprazol pana la 120 mg.
Nu este cunoscut nici un antidot specific pentru rabeprazol. Rabeprazolul nu este
hemodializabil. In cazul supradozarii, tratamentul trebuie sa fie simptomatic. O singura doza
orala de 786 mg/kg pentru soareci si de 1024 mg/kg pentru sobolani, au fost letale. O singura
doza orala de 2000 mg/kg nu au fost letale la caini. Simptomele majore ale unei intoxicatii
acute au fost: hipoactivitate , respiratie dificila si convulsii la soareci si sobolani, diaree,
tremur, convulsii si coma la caini.
Dozare si administrare: Pentru vindecarea refluxului gastro-esofagian eroziv sau
ulcerativ: doza recomandata la adulti este de 20mg/zi, timp de 4 pana la 8 saptamani. Pentru
pacientii care nu s-au vindecat dupa 8 saptamani , tratamentul trebuie urmat inca 8 saptamani.
Tratamentul de intretinere pentru vindecarea refluxului gastroesofagian: doza recomandata la
adulti este de 20 mg/zi. Vindecarea ulcerului duodenal: doza recomandata pentru adult este de
20 mg/zi inainte de masa de dimineata pentru o perioada de pana la 4 saptamani. M

         Ranitidina - D.C.I.: Raniyidinum

Denumiri comerciale :
1. Gertocalm (Faran, Grecia) - comprimate filmate 150 mg; 300 mg, cutie x 20;
2. Lumaren (Elpen, Grecia ) - soluţie injectabilă 25 mg/ml - 2 ml;
3. Med-ranitidin (Medimpharma Serv, Romania) - comprimate filmate 150 mg, Fl. x
20;
4. Novo-ranitidine (Novopharm) - comprimate filmate 150mg, 300mg, Fl. x 100;
5. Ptinolin (Help, Grecia) - comprimate 150mg;
6. Raniberl (Berlin Chemie, Germania) - comprimate filmate 150mg, Ct. x 20;
7. Ranisan (Zravlje, Iugoslavia) - comprimate 150mg, soluţie injectabilă 50 mg/ml;
8. Ranital (Lek, Slovenia) - comprimate 150mg. Ct. x 10;
9. Ranitidin (Torrent, India) - comprimate 150mg; 300mg; Ct. x10;
10. Ulcoran(Europharm Largo, Romania) - capsule 150mg. Ct. x 20;
11. Ultidin(Hefazur + Hemofarm, Romania) - comprimate 300mg, Ct. x 30;
12. Zantac (Glaxo Wellcome, Anglia) - comprimate filmate 75mg, Ct. x 6; 150mg, Ct.
x 20, 60; fiole 50 mg/2ml Ct. x 5.

Actiune terapeutica: Ranitidina blocheaza receptorii histaminergici H2 si prin aceasta

diminueaza secretia de acid gastric. Datorita unui sistem ultraselectiv de actiune, reactiile
adverse la tratament sunt rare si nesemnificative. Dupa administrarea unei doze de 150 mg,
concentratia din plasma este suficienta pentru inhibarea secretiei acide timp de 12 ore. O
singura doza de 300mg ranitidina administrata seara, la culcare, este suficienta pentru
mentinerea valorii ridicate a pH-ului in gastroduoden pe timpul noptii si a doua zi. Ranitidina
se absoarbe rapid dupa injectare intramusculara. Nivelul maxim al absorbtiei este atins in 15
minute. Absorbtia din tesutul intramuscular este aproape completa. S-au semnalat cazuri
izolate de interactiuni cu alte medicamente ( midazolam,teofilina, warfarina, etanol ).
Indicatii terapeutice: Ulcer gastric si duodenal (diagnosticate radiologic sau
endoscopic); esofagita de reflux; sindrom Zollinger-Ellison; conditii patologice de
hipersecretie; sangerari ale tractului gastrointestinal superior datorate efectului peptic al
sucului gastric (tratate numai pe cale parenterala).
Contraindicatii: nu au fost semnalate.
28
 Precautii de administrare: Inainte de tratarea cu ranitidina a simptomelor de ulceratii
peptice, trebuie exclusa prezenta neoplasmului gastric. Administrarea ranitidinei in sarcina,
alaptare si la copii sub 14 ani se va face numai daca este absolut necesara. Se va manifesta
prudenta in cazul administrarii ranitidinei la pacientii cu insuficienta hepatica sau renala. Daca
ranitidina se administreaza intravenos in doze mari, este indicat sa se monitorizeze zilnic
SGPT dupa a cincea zi de administrare. Deoarece ranitidina poate provoca rezultate fals
pozitive de proteinurie la testul cu Multistix, se recomanda ca testarea sa se faca cu acid
sulfosalicilic.
Reactii secundare: Unii pacienti pot acuza cefalee, oboseala, constipatie, greata, iritatii
cutanate, motiv care, in general, nu impun intreruperea tratamentului. Rareori pot aparea
leucopenii, trombocitopenii, valori usor crescute ale creatininei si ale transaminazelor, dar
care sunt nesemnificative din punct de vedere clinic.
Dozare si mod de administrare: Pentru comprimate, doza uzuala zilnica este de
300mg, administrata fie printr-un comprimat de 150mg dimineata si unul seara, fie printr-un
singur comprimat de 300mg la culcare. Durata tratamentului este de 4 pana la 8 saptamani. In
cazuri grave, cum ar fi sindromul Zollinger-Ellison, s-a practicat dozarea de pana la 6 g pe zi,
iar terapia trebuie continuata atât cat este indicat clinic. Terapia de intretinere: 1 comprimat de
ranitidina de 150 mg seara la culcare pe o perioada de 6 pana la12 luni pentru prevenirea
recidivei ulcerului. Pentru fiole, injectiile cu ranitidina sunt indicate pentru tratament in
spitalela pacientii cu hipersecretie patologica, la care terapia pe cale orala nu a dat rezultate
sau la care medicamentul nu se poate administra per os. Injectiile intramusculare: 50 mg (2
ml) la fiecare 6-8 ore. Diluarea nu este necesara. Injectiile intravenoase: 50 mg la fiecare 6-8
ore. Continutul unei fiole se dilueaza in solutia fiziologica salina, 5% glucoza sau alta solutie
compatibila pana la volumul total de 20 ml. Injectarea se face in minimum 5 minute.
Perfuzia intravenoasa: 50 mg la fiecare 6-8 ore. Continutul unei fiole se dilueaza in
100 ml solutie fiziologica, 5% glucoza sau alte solutii compatibile si se perfuzeaza timp de 15
minute. Se poate administra si in doza de 25 mg/ora timp de 2 ore, cu repetare la intervale de
6-8 ore. Doza maxima zilnica este de 400 mg.

Famotidina - D.C.I.: Famotidinum

Denumiri comerciale:
1. Famodar (Dar Al Dawa, Iordania) - comprimate 20 mg, 40 mg, Ct. x 10, 20;
2. Famodin (Helcor, Romania) - comprimate filmate 40 mg, Ct. (Fl.) x 30;
3. Famogast (Polfa, Polonia) - comprimate filmate 40 mg, Flacon x 20;
4. Famosan (Alkaloid, Macedonia) – comprimate 20 mg, 40 mg, Ct x 20;
5. Gastrosidin (Eczacibaasi, Turcia) – comprimate 40 mg, Ct x 30;
6. Lecedil (Zdravlje, Iugoslavia) - comprimate 20 mg, 40 mg;
7. Novofam (Mustafa Nevzat, Turcia) - comprimate 40 mg, Ct x 30;
8. Novofamotidine (Novopharm) - comprimate filmate 20 mg, 40 mg, Fl. x 200;
9. Panalba (Help, Grecia) - comprimate 40 mg;
10. Quatemal (Gedeon Richter, Ungaria) - comprimate 20 mg, Ct. x 28; 40 mg, Ct. x
14; pulverizator liof. 20 mg, Ct. x 5 fl. pulv. + 5 fiole solv;
11. Ulceran (Madochemie, Cipru) – comprimate 40 mg, Ct. x 10;
12. Ulfamid (Krka, Slovenia) - comprimate 40 mg, Ct. x 10.

Actiune farmacoterapeutica: famotidina reduce secretia gastrica bazala si stimulata

prin antagonizarea receptorilor H2 a celulelor parietale din mucoasa gastrica. Absortia ei nu
este afectata de administrarea comcomitente de hrana sau produse antiacide.
29
 Dupa administrarea orala, efectul apare intr-o ora si dureaza 10-12 ore.
Biodisponibilitatea
famotidinei este de 40-45%, timpul de injumatatire al plasmei este de 2,3-3,5 ore, dar
la unclearence de creatinina mai scazut de 10 ml/min poate fi crescut pana la 20 ore. 30-35%
din doza orala este excretata prin rinichi sub forma neschimbata.
Indicatii terapeutice: Ulcer gastric si duodenal, reflux gastroesofagian si alte stari de
hipersecretie (sindromul Zollinget-Ellison). Prevenirea ulcerului recidivant, prevenirea
aparitiei de acid gastric in anestezia generala (sindromul Mendelsson).
Contraindicatii: Hipersensibilitatea la famotidina, sarcina, adptare. Este contraindicata
la copii, din cauza lipsei de experinta clinica in domeniu.
Mod de administrare: In ulcerul gastroduodenal o singura doza pe zi la culcare de 40
mg, sau de 2 ori pe zi cate 20 mg dimineata si seara. Durata tratamentului este 4-8 saptamani.
Prevenirea recidivelor se realizeaza cu o singura doza de 20 mg pe zi inainte de culcare. In
refluxul gastro-esofagian se administreaza 20 mg de doua ori pe zi (dimineata si seara timp de
6 saptamani). Daza esofagita persista, se vor administra de doua ori pe zi cate 20-40 mg, timp
de 12 saptamani. In sindromul Zollinger-Ellison, administrarea se va individualiza in functie
de pacient. In mod normal, doza initiala este de 20 mg, la fiecare 6 ore. Administrarea se va
continua atata timp cat starea clinica o cere. In anestezia generala, pentru prevenirea aspiratiei
de acid gastric, se vor administra 40 mg in seara premegatoare interventiei chirurgicale sau in
dimineata operatiei.
Efecte secundare: In cazuri rare pot aparea: cefalee, hioertermie, oboseala, diaree sau
constipatie, reactii alergice, aritmii, icter colestatic, cresterea tranaminazelor serice, anorexie,
voma, greata, uscaciurea gurii. In situatiei foarte rare pot aparea agranulocitoza, pancitopenie,
leucopenie, trombocitopenie, dureri musculare, dureri articulare, tulburari psihice tranzitorii,
bronhospasm, alopecie, acnee, prurit, piele uscata, tulburari ale gustului.
Interactiuni medicamentoase: Famotidina nu influenteaza sistemul enzimatic citocrom
P450 si, prin urmare, nu influenteaza metabolismul medicamentelor metabolizate prin acest
acest sistem. Din cauza cresterii pH-ului gastric absortia ketoconazolului poate fi redusa in
cazul administrarii concomitente.
Precautii de administrare: Inainte de inceperea tratamentului cu famotidina trebuie
exclusa prezenta unei tumori maligne. La pacientii cu afectiuni hepatice, doza se va reduce.
Supradozare: Se recomanda spalaturi gastrice, tratament simptomatic si de sustinere.
 
Sucralfatul - D.C.I.: Sucralfatum

Denumiri comerciale [3]:

1. Alusulin (Biogal, Ungaria) - comprimate 1 g, Ct. x 60;
2. Gastrofait (Eipico, Egipt) - comprimate 1 g, Ct. x 20;
3. Sucralan (Lannacher, Austria) - comprimate 1g, Ct. x 20, 50;
4. Sucraphil 1000 (Philopharm, Germania) - comprimate 1 g ;
5. Venter (Krka, Slovenia) - comprimate 1g, Ct. x 50; granule suspendabile, plicuri 1
g.

Actiune terapeutica: Sucralfatul actioneaza local asupra mucoasei gastrice si

duodenale. Produsul formeaza pe suprafata leziunii o pelicula ce protejeaza intreaga zona de
actiunea agresiva a sucului gastric. In plus, sucralfatul accelereaza vindecarea leziunilor
gastrice sau duodenale si conduce la ameliorarea bolii.
Indicatii terapeutice: Tratamentul ulcerului gastric si duodenal; ameliorarea tabloului
simptomatic si accelarea vindecarii leziunii.
30
 Profilaxia ulcerului gastric si duodenal la pacientii cu ulcere reactivitate.

Mod de administrare : Se administreaza dupa dizolvarea prealabila intr-un pahar pe

jumatate plin cu apa . Comprimatele pot fi înghiţite si intregi, impreuna cu o cantitate mare de
lichid.
Ulcer duodenal: de 2 ori cate 2 comprimate sau de 4 ori cate un comprimat pe zi.
Administraea se face pe stomacul gol, fie 2 comprimate dimineata la trezire si 2 comprimate
seara inainte de culcare, fie cate un comprimat inaintea celor 3 mese principale si al 4-lea
seara, inainte de culcare.
Ulcer gastric: de 4 ori cate 1 comprimat zilnic (cate 1 comprimat inaintea celor celo 3
mese principale si la 4-lea seara, inainte de culcare). In general, este suficient un tratament de
4-6 saptamani pana la vindecarea ulcerului. Daca vindecarea nu este completa, tratamentul
poate fi extins la o prioada de 12 saptamani.
Pentru profilaxia recidivelor de ulcer gastric sau duodenal: de 2 ori cate 1 comprimat
zilnic, dimineata la trezire si seara inainte de culcare. Daca dupa vindecarea ulcerului exista
pericolul unei recidive, tratamentul se poate prelungi 6 pana la 12 luni.
Contraindicatii: hipersensibilitatea la substanta activa a produsului medicamentos. La
pacientii cu insuficienta renala, in special la cei cu dializa, la pacienti suferind de boala
Alzheimer sau alte forme de tulburari functionale cerebrale, se impun precautii la
administrarea medicamentul.
Sarcina si adaptare: Nu exista experienta suficienta in utilizarea sucralfatului in sarcina
si adaptare, de aceea in astfel de situatii trebuie administrat cu multa precautie. Experimentele
pe animale de laborator nu au aratat efectele embriotoxice sau teratogene. Nu sunt de asteptat
efecte toxice asupra sugarilor in urma trecerii sucralfatului in laptele matern.
Efecte secundare: sucralfatul este bine tolerat si poate fi utilizat fara sa rezerve chiar in
tratamente prelungite. Ocazional, pot aparea constipatii usoare precum si tulburari nespecifice
ca: exantem, greata, vertij, uscaciurea gurii.
Interactiuni medicamentoase: La administrarea simultana de tetraciclina, fenitoin,
digoxin, acid chenodezoxicolic, resorbtia acestora poate fi redusa. Acest efect poate fi evitat,
daca se administreaza medicamentele de mai sus la 1-2 ore inainte sau dupa sucralfat.
Indicatii speciale de administrare: Inainte de inceperea tratamentului pentru ulcer
gastric, trebuie eliminata posibilitatea unei maladii maligne.

        Subcitratul de bismut - D.C.I. Bismuthi subcitras colloidal

Denumiri comerciale :
1. Citrat bazic de bismut (INCDCF, Romania) - drajeuri 120 mg, Fl x 50 ;
2. De-nol (Jamanouchi Brocades, Olanda) - comprimate 120 mg. Ct. x 40 ;

Indicatii terapeutice: Ulcerul gastric si duodenal. Gastrite insotite de simptome ca dispepsia,

cand este urmarita eradicarea Hellicobacter pylori.
Dozare: De 2 ori cate 2 tablete pe zi, pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de
micul dejun si cu jumatate de ora inainte de cina sau de culcare. S-au de 4 ori cate o tableta pe
zi pe stomacul gol, cu jumatate de ora inainte de fiecare dintre cele 3 mese principale ale zilei
si inainte de culcare.
Mod de administrare: Tratamentul trebuie uemat timp de 1-2 luni. Aceasta este urmat
de o perioada de pauza de 2 luni fara alte preparate continand bismut. Daca o doza nu a fost
luata la timp, aceasta trebuie totusi administrata daca nu este timpul pentru urmatoarea doza.
Contraindicatii : Disfunctie renala majora.
31
 Precautii speciale de administrare: Utilizarea prelungita a unor doze mari de compusi
continand bismut nu este recomandata deoarece aceasta poate conduce ocazional la
encefaloptie reversibila. Nu este recomandata utilizarea concomitenta a altor medicamente
continand bismut.
Proprietati farmacologice: Mecanismul de actiune: in mediul acid gastric, formeaza un
precipitat sub forma unui strat protector local care adera in principal la zona ulceroasa si
inhiba actiunea pepsinei. Protejeaza mucoasa prin stimularea sintezei si a secretiei de
prostaglandine endogene, prin care este crescuta producerea de bicarbonat si mucus. In plus,
exercita o actiune antibacteriana impotriva Helicobacter pylori. Produce eradicarea acestei
bacterii cu imbunatatirea imaginii histologice si inlaturarea simptonelor gastritei. Poate fi
combinat cu amoxicilina sau cu nitroimidazoli pentru a imbunatati rata de eradicare a
Helicobater pylori, iar tripla terapie incluzand subcitrat de bismut, tetracilina sau amoxicilina
si metronidizol, a dat cele mai bune rezultate.
Efecte farmacodinamice: Vindecarea ulcerelor gastrice sau duodenale. Actiunea
antibacteriana asupra Helicobacter pylori asociata cu observatia ca recurentele la un an dupa
tratament cu alte medicamente utilizate atat in terapia ulcerului duodenal cat si a ulcerului
gastric.
Proprietati farmacocinetice : Absortie: desi subcitratul de bismut este un agent activ
local, cantitati mici de bismut sunt abosorbite in timpul terapiei (mai putin de 0,2% din doza).
Distributie: Bismutul este principal regasit in rinichi, celelalte organe continand doar urme de
bismut. Biotransformare : precipita in stomac in compusi de bismut insolubili, probabil
oxiclorura de bismut si citrat de bismut. Excretie cea mai mare cantitate din bismutul ingerat
se elimana prin fecale. Clearence-ul urinar al cantitatii mici de bismut absorbit este de
aproximativ 50 ml/min. Cea mai mare parte din bismutul absorbit se elimina cu un timp in
injumatatire de 5-11 zile.
Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiune: Nu trebuie administrate alte
medicamente sau consumate alimente sau bauturi, in special antiacide, lapte, fructe sau sucuri
de fructe cu o jumatate de ora inainte sau dupa administrarea dozei deoarece aceasta poate
influenta efectul produsului. Teoretic, absortia tetraciclinelor poate fi redusa de administrarea
subcitratului de bismut.
Sarcina si adptare: Nu sunt disponibile informatii suficiente privind administrarea in
timpul sarcinii sau alaptarii, pentru a aprecia posibilele efecte negative.
Reactii diverse : Pot aparea innegrirea scaunului ca urmare a formarii sulfatului de
bismut, dar aceasta poate diferntiata cu usurinta de melena.Alte efecte, de natura
gastrointestinala sunt: greturi, varsaturi, constipatii si diaree. Ocazional s-a raportat unei
usoare reactii alergice la nivelul pielii.
Supradozare: supradozarea masiva, acuta, poate conduce la insuficienta renala ale
carei prime simptone pot aparea in timp de pana la 10 zile. tratamentul in caz de intoxicare: in
intoxicatile acute, dupa o singura administrare de supradoza, tratamentul consta in spalaturi
gastrice. In general, absortia bismutului nu este atat de mare incat sa necesite un tratament
suplimentar. In intoxicatiile acute cat si in cele cronice este necesara determinarea
concentratiilor de bismut in sange si urina. Terapia de chelare este un acid
dimercaptosuccinic, sau cu acid dimercaptoporan sulfonic. In cazde disfunctii renale severe
concomitente, terapia de chelare trebuie sa fie urmata de hemodializa.

          Medicamente antiacide folosite in terapeutica

Compuşi de magneziu: oxid de magneziu (magnesia usta), hidroxid de magneziu,

carbonat bazic şi trisilicat
32
 Denumiri comerciale :
1. Milk of magnesia (Pharmex rom & Stanley, Romania) - comprimate 385 mg,
hidroxid de magneziu, Fl. x 30;
2. Milk of magnesia (Smithkline Bucham, Anglia) - comprimate 300 mg, hidroxid de
magneziu, Ct. x 24;
3. Trisilicalm (Sicomed, Romania) - comprimate 0,50 g. Ct. x 50.

Actiune terapeutica: Antiulceros, antiacid. Pansament gastric eficace cu efect antiacid

si laxativ. Trisilicatul de magneziu, ca si oxidul si hidroxidul de magneziu, au proprietati
antiacide si absorbante. Ajuns in stomac, acesta intra in reactie cu acidul clorhidric, dand
nastere clorurii de magneziu si acid silicic hitrat, acesta din urma joaca rol de absorbant al
HCl,intesificand trisilicatului de magneziu, in ceea ce priveste scaderea aciditatii gastrice.
Clorura de magneziu, rezulta din prima reactie chimica a trisilicatului, ajungand in intestin,
reactioneaza cu continutul acesteia, astfel luand nastere carbonatul de magneziu care se
elimina prin fecale si clorura de sodiu care este resorbita. Consistenta gelatinoasa pe care
trisilicatul de magneziu o capata in stomac favorizeaza acoperirea unui eventual ulcer cu o
pelicula antiacida protectoare.
Indicatii terapeutice: Hiperaciditate gastrica, flatulenta deficitara, ulcer duodenal si
ulcer gastric, gastrita hiperacida si esofagita de reflux, constipatie.
Mod de administrare: Hidroxilul de magneziu: 2-4 comprimate de 3-4 ori pe zi. Se
amesteca sau se inghit. Doza maxima este de 16 comprimate pe zi. Trisilicalmul: timp de 7-10
zile de la instituirea tratamentului se administreaza de 3 sau chiar 4 ori pe zi cate 2
comprimate, ultima priza seara cat mai tarziu. Apoi doza zilnica este de 3 comprimate in 3
prize. Preparatul se administreaza intre mese sau la 2 ore dupa masa.
Reactii adverse: Tratamentul indelungat abuziv poate fi cauza de hipercalciurie si
nefrolitiaza secundara. Relativ rar, poate apare o usoara tendinta de diaree.
Contraindicatii: Abdomen acut, gastrita hipoacida, prudenta la insuficienta renala
avansata (risc de acumulare a magneziului). Antiacidele ce contin magneziu micsoreaza
absortia intestinala a tetraciclinelor ce trebuiesc administrate cu o ora inainte de compusii de
magneziu.

Compusi de aluminiu: hidroxid si fosfat de aluminiu

Denumiri comerciale :
1. Alu-Phar (pharma Plus, Elvetia) - Aluminiu hidroxidat : susp. int. cu 320 mg/ml,
Flacon 500 ml;
2. Aluminium hydroxide (Rima pharmaceuticals, Islanda) – comprimate 500 mg.

Actiune terapeutica: Antiulceros, antiacid, pansament al mucoasei gastrice. Aluminiul

din hidroxid se absoarbe partial din tubul digestiv si se elimina urinar. Fosfatul de aluminiu nu
se absoarbe digestiv. Ionii de aluminiu actioneaza astringent si decongestiv asupra mucoasei
gastrice.
Indicatii terapeutice: Boala ulceroasa, gastrita hiperacida, adjuvant in terapia
cortizonica.
Mod de administrare: 300 mg de 3 ori pe zi, inaintea meselor principale.
Reactii diverse: Rareori greata, varsaturi si constipatie (datorita actiunii astringente a
hidrixilului de aluminiu). Pot diminua tranzitul intestinal. Impiedica absortia fosforului.
Fosfatul de aluminiu poate diminua absortia fiereului.
Contraindicatii: Achilie gastrica, gastrita hipoacida, staza gastrica, glaucom.
33
 Compusi de calciu: carbonat de calciu

1. Antacid (Europharm, Romania) - Carbonat de calciu 500 mg, comprimate, Ct. x 20 ;
2. Rennie (Hoffman La Roche, Germania) - Carbonat de calciu 680 mg; Carbonat de
magneziu 80 mg ; comprimate masticabile, Ct. x 12, 24.
Actiune terapeutica: La nivelul stomacului, carbonatul de calciu reactioneaza cu acidul
clorhidric, in urma reactiei rezultand clorura de calciu. Are loc astfel neutralizarea excesului
de aciditate gastrica. La nivelul duodenului, 80-90% din clorura de calciu se transforma in
carbonat insolubil, iar restul de 10-20% se absoarbe. Carbonatul de calciu stationeaza la nivlul
stomacului, avand actiune antiacida. La nivelul intestinului are un efect absorbant, favorizand
constipatia. Administrarea carbonatului de calciu poate fi urmata de o usoara crestere a
aciditatii (efect rebound). Carbonatul de magneziu, ca si carbonatul de calciu, are o capacitate
ridicata de neutralizare a hiperaciditatii gastrice.
Indicatii terapeutice: Tratamentul unor simptone, cum ar fi pirozinul sau dispepsiile
datorate unei gastroduodenite sau refluxul gastroesofagian.Combat efectele neplacute cauzate
de hiperaciditatea gastrica, indigestie acida, indigestie pe baza nervoasa sau cauzata de
tulburari biliare, dispepsie, deranjamente stomacale.
Mod de administrare: 0,5 g de cateva ori pe zi.
Reactii diverse: Poate sa apara constipatie. Administrarea indelungata a unor doze
mari poate duce la hipercalcemie si alcaloza metabolica. Care se manifesta prin simptone
digestive (greturi, varsaturi) si oboseala. Aceste efecte pot sa apra si in cazul unei insuficiente
renale.
Contradictii: Nu se administreaza persoanelor cu debilitate fizica, la cei cu functia
renala alterata sau in caz de hipercalcemie.
Precautii de utilizare: La varstnici si la cei cu insuficienta renala, ca si in cazul unui
tratament indelungat cu doze mari, se va supravegea cacemia (si functia renala).
Interactiuni medicamenroase: Poate diminua absortia unor medicamente: tetracicline,
cimetidina si alti antagonisti ai receptorilor H2, preparate pe baza de fier, clorpromazina.
Administrarea concomitenta a diureticelor tiazidice poate creste riscul hipercalcemiei.

Combinatii cu compusi de aluminiu, calciu si magneziu

Combinatiile se realizeaza o capacitate antiacida sporita, folosind doze ale fiecarui

component care sunt bine tolerate.Asocierea calcului cu magneziul, determina inlaturarea
reciproca a efectelor opuse asupra trazitului digestiv (calciul intarzie tranzitul, magneziul
accelereaza tranzitul).
Combinatii:
1. Almagel (Pharmacia, Bulgaria) - Aluminiu hitroxidat gel 4,75 ml; Magneziu
Hidroxidat gel 100 mg; suspensie, Flacon 170 ml ;
2. Almagel A (Pharmacia, Bulgaria) - compozitie de la Almagel, in plus Benzocaina
100mg/5 ml, cu actiune anestezica locala, Fl. 200 ml.
Mod de administrare: Adulti: 1-2 lingurite de 4 ori pe zi, eventual si 1-2 doze in timpul
noptii. Copii pana la 10 ani, 1/3 din doza adultiilor; 10-15 ani, 1/2 din doza adultilor;
3. Andrews antacid (Sterling, Anglia) - Carbonat de calciu 600 mg; Carbonat de
magneziu 125 mg; comprimate Ct x 60.
Mod de administrare: Se sug sau se sparg in gura 1-2 comprimate la nevoie. Maximum
12 comprimate/24 ore. Nu se recomand la copii.
4. Antacidin (Pharco, Egipt) - Aluminiu hidroxid gel 500 mg; Magneziu hidroxid 300
mg; comprimate, Ct. x 20;
34
 5. Antigast (Diomsana, Romania) - comprimate masticabile cu Carbonat de Ca 0,68 g;
Carbonat bazic de Mg 0,08 g. Ct. x 20 ;
6. Dicarbocalm (Sicomed, Romania) - Carbonat de calciu 0,48 g; Carbonat de
magneziu 0,011 g; Trisilicat de magneziu 0,006 g; comprimate, Ct. x 50 ;
7. Maalox ( Rhone Poulenc Rorer, Franta) - Hidroxid de aluminiu 400 mg; Hidroxid
de magneziu 400 mg; comprimate masticabile, Ct. x 40.
Mod de administrare: Se sug sau se sparg in gura
8. Maalox (Rhone Poulenc Rorer, Franta) - Suspensie, 100 ml, continand: Gel de
hidroxid de aluminiu 3,49 g; Gel de hidroxid de magneziu 3,99 g ; Flacon 250 ml.
Mod de administrare: 1-2 linguri la aparitia durerilor sau la 1 1/2 ora dupa masa. Se
agita flaconul inainte de administrare.
9. Maalox heartburn relief (Rhone Poulenc Rorer, Franta) - Suspensie, 1 ml,
continand: Hidroxid de alumini gel 28 mg; Carbonat de magneziu 35 mg;
10. Magel (Vitamed, Israel) - Hidroxid de aluminiu 5.8%; Hidroxid de magneziu
2,8% ; susp. int. ;
11. Malucal (Laborclied Pharma, Romania) - Hidroxid de aluminiu 200 mg (gel
uscat); Hidroxid de magneziu 200 mg; comprimate masticabile, Flacon x 60 ;
Mod de administrare: 1-4 comprimate de 2-4 ori pe zi, la 1-1 1/2 ora duppa masa sau
la aparitia durerilor si seara la culcare. Poate fi administrat la diabetici.
12. Malugel, Malugel B (Pharmasol, Ungaria) - Suspensie, 250 ml continand:
Hidroxid de aluminiu si de magneziu, Sorbitol, Benzocaina.
13. Novalox (Santa, Grecia) - Aluminiu glicinat 0,3 g; Oxid de magneziu 0,1 g ;
comprimate masticabile, Ct. x 50 ; suspensie, Flacon 300 ml. O lingura suspensie contine
dozele de mai sus.
14. Silicolact (Aesculap, Romania) - Trisilicat de magneziu 250 mg; Hidroxid de
aluminiu gel 250 mg ; comprimate, Ct. x 20.

Hidrotalcit: Alumino-magneziu hidroxi-carbonat hidrat. Este o sare complexa,

insolubila in apa. Utilizata in doze orale de 0,5-1 g.
1. Talcid (Bayer, Germania) – comprimate masticabile 500 mg, Ct. x 20, 50; susp. Int.
1 g/10 ml; Ct. x 20, plicuri x 10 ml.
Mod de administrare: 1-2 compr. masticabile sau 1 plic suspensie de 3-4 ori/zi, la 1-2
ore dupa masa, inainte de culcare sau la aparitia senzatiei dureroase.

Almasilat: Alumino-magneziu silicat hidrat. Sare complexa, artificiala, insolubila in

apa, utilizata in doza orala de 1g. Antiacid, antidiarec.
1. Gelusil si Gelusil lipuid (Godecke Parke Davis, Germania) - comprimate cu 0,55g
silicat hidrat de aluminiu si magneziu ; suspensie 1 ml continand: 0,172g silicat hidrat de
aluminiu si magneziu. Flacon 200 ml.
2. Gelusil Lac (Godecke Parke Davis, Germania) - comprimate 0,5, Ct. x 20;
3. Tri-om gel (Lab om, Elvetia) - Gel cu 30% aluminiusilicat de magneziu si de calciu
amorf, de sinteza; cutii x 20 plicuri x 10g gel (3g pulbere); flacon 360 ml gel (10g gel = 3g
pulbere).
Mod de administrare: 3g de 3-5 ori pe zi.

35
  CAPITOLUL V
Scheme de tratament si tehnici farmacoterapeutice folosite in eradicarea infecţiei
cu Helicobacter pylori

Infectia cu H.p., fara indoiala, cea mai comuna si larg raspandita infectie din lume,
joaca un rol important in patogenia ulcerului peptic .Dovada pentru un rol cauzal al H.p. in
ulcerul peptic, rezulta din două puncte majore de vedere:
1. Majoritatea pacientilor cu ulcer sunt infectati cu H.p. si raspandirea acestei infectii
atat in ulcerul gastric cat si in cel duodenal este foarte mare;
2. Vindecarea infectiei cu H.p. reduce dramatic reaparitia ulcerului.
Concluziile privind mecanismele prin care H.p. induce ulcerul peptic sunt restranse in
principal la studiile ce observa consecintele eradicarii H.p. de catre antibiotice combinate cu
inhibitori de pompa protonica (I.P.P) si substanta ce contine bismut.
Cativa factori specifici de virulentaa ai bacteriei, cum ar fi citotoxina asociata genei A,
percum si alte substante toxice, incluzand amoniacul, lipopolizaharidele (endotoxine), factorii
de activare plachetara, oxidul nitric (NO) si alti factori au fost implicati in gastrite si au fost
dovediti a fi de o impornata semnificativa in cancerul gastric, mai ales la tanara generatie.
Inflamatia cronica, gastrita atropica, metaplazia intestinala, afecteaza mecanismele de
aparare si in combinatie cu hipergastrinemia, deficienta de vitamina C din stomac, excesul de
metaboliti ai oxigenului si proliferarea celulelor epiteliale, au fost asociate cu cancerul gastric.
Aceasta patologie in mai multe trepte, propusa cu mult timp inainte de a fi descoperita
bacteria Hellicobacter pylori in stomac, duce la cancer .dar poate fi impiedicata de catre
eradicarea H.p. Aceasta este oarecum o sursa contoversata deoarece atrofia gastrica si
metaplazia intestinala poate fi deasemenea cauzata si de alti factori, cum ar fi: refluxul biliar,
alimente iritante, autoimunitatea organismului.
H.p. a fost aparent colonizata in organismul uman din timpuri stravechi si este
adaptata perfect pentru persistenta sa in stomac. Cateva genotipuri, incluzand gena A (tipul
A), sunt asociate cu cresterea riscului bolilor gastrice si duodenale.
O data cu viata moderna, probabil pentru prima data in istoria imunitatii, exsista un
numar mare de persoane necolonizate. Ulceratia duodenala a fost prezenta timp de 200 ani pe
primul loc. Cand H.p. a disparut, ulcerentia duodenala si rata cancerului gastric a scazut.
Diagnosticul si tratamentul bacteriei H.p. este un punct crucial in menagementul
diferitelor afectiuni gastro-duodenale. Relatia dintre H.p. si ulcerul gastric si duodenal este
larg dovedita si definitiv si nu sunt indoieli privind importanta vindecarii si eradicarii bacteriei
in aceste afectiuni. Predominanta H.p. in ulcerul perforat si hemoragic, pare a fi inferioara
celei din ulcerul peptic necomplicat si cand eradicarea H.p., impiedica reaparitia hemoragiei
in ulcerul pieptic (in toate cazurile), efectul vindecarii bacteriei in ulcerul perforat este inca
necunoscuta. Menagementul H.p. dupa chirurgia gastrica este deasemenea controversat. Multe
studii sugereaza ca H.p. poate persista si dupa chirurgia gastrica, incidenta sa fiind in acest
caz mult mai mica decat inainte de operatie.
Se pare ca infectia cu H.p. joaca un rol major in dezvoltarea recurentelor ulcerelor
dupa chirurgia gastrica sau in inducerea cancerelor gastrice. In orice caz, nu sunt date
concludente ca vindecarea de H.p. poate preveni aparitia cancerelor gastrice.
Tratamentul ulcerului peptic la pacientii care au H.p. pozitiv, ar trebui sa includa o
terapie antimicrobiana pentru a eradica infectia. Avand la baza consideratiile unei rezistente
antimicrobiene primare, un tratament recomandat este combinarea unui inhibitor al pompei de
protoni(lansoprazol 30mg sau omeprazol 20 mg), claritromicina 500 mg si amoxicilina 1g,
fiecare de 2 ori pe zi, timp de 14 zile. Comparativ cu ulcerele H.p. pozitive, ulcerele H.p.
negative sunt mult mai agresive, caracterizate de inalte rate de recurenta si de riscuri crescute
36
 de hemoragie si perforare. Terapia de termen lung cu inhibitori de pompa protonica,
pot fi folositoare la acesti pacienti. Inhibitorii de acid, pot de asemenea sa aiba un rol
determinant in tratamentul initial la pacientii care au ulcer hemoragic, incluzand si ulcerele
asociate folosirii de antiiflamatoare nesteroidiene.
Pentru pacientii care necesita in continuare un tratament cu antiinflamatoare
nesteroidiene, I.P.P. s-au dovedit a fi folositori in vindecarea ulcerelor pieptice, mai mult
decat antagonistii receptorilor H2 al histaminei.
I.P.P. s-au dovedit a fi eficienti si in prevenirea ulcerelor de stres si joaca un rol
important in tratamentul ulcerelor pieptice H.p. negative, cat si H.p. pozitive, precum si in
oprirea sangerarii tractului gastrointestinal superior.
Recent, o noua tripla terapie cu I.P.P. si doi agenti microbieni, este larg acceptata in
locul triplei terapii clasice. I.P.P. au unefect direct si indirect asupra H.p.
Practic, o singura doza de I.P.P. este aproape ineficace pentru eradicare H.p. In terapia
combinata, I.P.P. sunt presupusi a contribui cu succes la eradicarea prin inhibarea secretiei
acide. Deoarece o crestere a pH-ului in stomac protejeaza agentii antimicrobieni de degradare
in mediul acid, o descrestere a volumului sucului gastric, contribuie de asemenea la
concentrarea antibioticilor. Recent, interactiunea dintre I.P.P. si claritromicina, cu enzimile
metabolice de ficat, a fost evidentiata, ceea ce explica efectul sinergic al acestor medicamente.
Heterogenitatea genotipului enzimelor metabolice a fost de asemenea eluvidata, ceea ce poate
fi responsabila de diferentele dintre efectul I.P.P. la pacienti. Luând în considerare
interactiunile dintre I.P.P. si agentii antimicrobieni si heterogenitatea genotipului enzimelor
metabolice, a trebuit imbunatatita terapia pentru eradicarea H.p.
Schema cea mai folosita a triplei terapii, dupa ultimile cercetari este:
In prima saptamana: - omeprazol, 20mg de 2 ori/zi
- amoxicilina 500mg de 3 ori/zi
- claritromocina 500mg de 3 ori/zi
- metronidazol 400mg de 3 ori/zi
Daca aceasta nu are succes, se va administra, in a 2-a saptamana:
claritromicina 500 mg de 3 ori/zi;
amoxicilina 500 mg de 3 ori/zi;
sau
De-Nol (tripotasiu decitrat de bismut) 120mg ;
Metronidazol 400mg de 3 ori/zi. [19]
Mecanismul de actiune ce duce la pierderea viabilitatii celulelor bacteriei Hellcobacter
pylori. pare sa difere intre cei 3 I.P.P (lansoprazol, omeprazol si pantoprazol). Lansoprazolul
s-a dovedit a fi cel mai potent dintre cei trei agenti de inhibarea cresterii, distrugerii si
dereglarea morfologiei bacteriei.
Eradicarea Hellicobacter pylori descreste semnificativ pH-ul intragastric atins in
timpul tratamentului cu lansoprazol, pe toata perioada zilei. pH-ul intragastric din timpul
tratamentului cu ranitidina, nu a fost afectat de eradicarea Hellicobacter pylori, cu exceptie in
perioada nocturna; astfel eradicarea Hellcobacter pylori s-a dovedit a avea un efect mai
pronuntat rezultat din proprietatile inhibitoare ale pompei protonice ale lansoprazolului, decat
cele ale ranitidinei.
Ca si ceilalti inhibitori de pompa protonica, rabeprazolul are in vitro activitatea
antibacteriana impotriva Hellcobacter pylori, mai crescuta decat lansoprazolul si omeprazolul.
Eradicarea infectiei cu Hellicobacter pyllori a condus la un beneficiu important pentru
pacientii cu ulcer gastroduodenal, deoarece majoritatea acestor pacienti primesc tratament pe
toata durata vietii. Recidiva dupa vindecarea cu succes a Hellicobacter pyllori poate fi cauzata

37
 fie de agravarea ulcerului sau de reinfectarea cu Hellicobacter pyllori, ambele fiind
evenimente rare in zilele noastre, sau este atribuita administrarii medicamentelor
antiinflamatoare nesteroidiene sau a aspirinei.
In unele arii geografice, recidivele Hellicobacter pyllori negative sunt propuse ca noi
patofiziologice si inca neelucidate aspecte ale bolii.
Vindecarea infectiei Hellicobacter pyllori in ulcerul duodenal necomplicat, consta in 7
zile de tratament cu inhibitor de pompa protonica la baza triplei terapii, ce contine doua
antibiotice: claritromicina si/sau amoxicilina si metronidazol. In ulcerul gastric este
recomandat ca I.P.P sa fie administrat mai departe timp de trei saptamani, deoarece aceste
ulcere au un timp de vindecare mai indelungat.
Pentru salvarea terapiei, dupa esec, trebuie luata in considerare rezistenta tipului de
microorganism, si este oferita sub forma unei tetra terapii sau a unei doze mari de I.P.P si
amoxicilina.
Esecurile tratamentului folosind tripla terapie ce include metronidazolul, sunt
frecvente la pacientii infectati cu Hellcobacter pyllori rezistenta la metronidazol in mucoasa
gastrica. Rate de eradicare inalta la acesti pacienti au fost descrise cand regimul tratamentului
include saruri de bismut , comparativ cu cele care includ I.P.P. S-a dovedit ca fie sarurile de
bismut, fie I.P.P, pot fi eficace in tratamentul infectiilor cu tulpini de Hellicobacter pylori
rezistente la metronidazol, cand sunt folositi in doze suficient de mari.
Ranitidina bismut citrat este o noua sare care se pare a fi folositoare in eradicarea
bacteriei Hellicobacter pylori, cand este combinata cu antibioatice.
Efectele antiulcer ale ranitidinei bismut citrat, ranitidina clorhidrat si bismut citrat
coloidal, prin actiunea asupra motilitatii, morfologiei si supravetuirii bacteriei Hellicobacter
pyllori au fost examinate pentru a se determina daca eficacitatea clinica a ranitidinei bismut
citrat poate fi legata de o actiune specifica in inhibarea motilitatii bacteriei.
S-a dovedit ca ranitidina bismut citrat inhiba cresterea Hellicobacter pylori si are un
efect inhibitor specific asupra mecanismului motor bacterian. Aceste actiuni farmacologice
contribuie la eficacitatea clinica a acestui agent.
Efectul antibacterian al extractului crud de usturoi facut in casa si a comprimatelor pe
baza de usturoi, singure sau combinate cu antibiotice sau omprazol, a fost determinat clinic.
Nu a fost observata nici o diferenta intre comprimatele cu usturoi pe baza continutului diferit
de alicina; combinarea usturoiului cu omeprazol, a aratat un efect sinergic care este dependent
de concentratie.
Pentru viitor, evaluarea combinarii usturoiului cu agentii conventionali impotriva
Hellicobacter pylori in tratamentul ulcerului, a fost justificata.
Mortilitatea bacteriei Hellicobacter pyllori este esentiala pentru colonizare.
Hellcobacter pyllori a fost aratat a-si expune activitatea chemotactica spre uree si Na+ si ioni
bicarbonat,care sunt secretati de epiteliului gastric. Importanta activitatii ureazei pentru
motilitatea chemotactica a H.p. in mediul vascos, a fost de asemenea demonstrata. Astfel,
aplicarea medicamentelor ce inhiba motilitatea chemotactica a fost propusa ca o strategie
pentru eradicarea H.p.
Acest efect inhibitor a fost evoluat prin analiza in vitro a chemotaxiel si a proliferarii,
analiza ce a demonstrat ca Sofalcone reduce proliferarea si afecteaza motilitatea chemotactica
a bacteriei. Acest medicanent poate fi folosit pentru inhibarea abilitatii bacteriei de a coloniza
stomacul uman.
Impreuna cu H.p, o alta cauza majora a ulcerului peptic este antiinflamatoarele
nesteroidiene. Daca ulcerele nu sunt atribuite H.p.,majoritatea trebuie sa fie atribuite
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS). Pacientii cu artrita reumatoida care iau AINS, timp
indelungat, sunt mai susceptibili sa faca ulcer gastric, care apare de obicei in antrumul gastric.
38
 Mai mult, morfologia ulcerelor gastrice la cei care iau AINS, difera de cele in care nu
sunt implicate aceste. Pozitia ulcerului dat de AINS a fost observata mai rar in antrum decat in
varful sau corpul stomacului. Ulcerele date de H.p.,in antrum, nu difera semnificativ de cele
din varful sau corpul stomacului; se afirma astfel ca H.p. joaca un rol nesimnificativ in
ulcerele din antrum la pacientii care iau AINS. [9]
Recidiva ulcerelor duodenale a fost observata endoscopic dupa eradicarea H.p; 10
saptamani dupacompleta eradicare, a fost aratata vindecarea ulcerelor gastrice si recidiva
celor duodenale in ciuda eradicarii complete. Aceasta sugereaza ca eradicarea H.p. modifica
conditiile patofiziologice ale secretiei acide si faciliteaza recidevele ulcerelor duodenale.
Dictonul "no acid - no ulcer", in trecut, a sumarizat gandirea generala a patogenezei
bolii ulceroase. Este recunoscut astazi faptul ca infectia cu H.p. este factorul major cauzal care
determina atat ulcer gastric cat si cel duodenal. Infectia este asociata cu multe anomalii ale
secretiei acide, fiziologia secresiei acide revenind la normal, dupa eradicarea bacteriei.
Deoarece nu toti indivizii infectati cu H.p. nu au facut ulcer, susceptibilitatea gazdei,
virulenta bacteriei si/sau factori specifici ai mediului de viata a bacteriei, ar trebui sa dea
raspunsul necesar in clarificarea cauzelor determinante ale ulcerului. Infectia cu H.p. produce
distrugerui tisulare indirect, deoarece bacteria nu invadeaza direct tesutul gastroduodenal. O
varietate de enzime bacteriene, toxine si mediatori inflamatorii produsi in raspunsul la
colonizarea bacteriei, provoaca o reactie de aparare a integritatii mucoasei gazda.
La o gazda susceptibila, apararea deficitara face ca epiteliul sa fie mai vulnerabil la
actiunea distructiva a accidului si la dezvoltarea ulcerului.Eradicarea bacteriei H.p. conduce la
o vindecare a ulcerului rapida si la vindecarea tesutului afectata, ceea ce va preveni recidiva
ulcerului.
Recomandarile Consensului European Maastricht 1997, privind tratamentul infectiei
cu H.p, sunt bazate pe rate inalte de eradicare obtinute cu tripla terapie bazata pe Losesc
(omeprazol):
Nexium 20 mg x 2/zi;
Clartromicina 500 mg x 2/zi;
Amoxicilina 1000mg x 2/zi,
acestea fiind administrate timp de o saptamana.
SAU
Omeprazol 20 mg x 2/zi ;
Claritromicina 250 mg x 2/zi ;
Metronidazol* 400 mg x 2/zi,
administrate tot timp de o saptamana.
Alta varianta asemanatoare este :
Omeprazol 20 mg x 2/zi ;
Amoxicilina 500 mg x 2/zi ;
Metronidazol* 400 mg x 2/zi.
*in loc de metronidazol, se poate administra tinidazol.

39
                                   Concluzii
Medicamentele anticeluroase sunt utilizate în întreaga lume ca farmacoterapie
simptomatic-patogenică în boala ulceroasă.
2. Sub denumirea de boală ulceroasă, sunt asociate următoarele afecţiuni: ulcer gastric
şi ulcer duodenal (ulcer pieptic, activ sau nu, ulcer peptic hemoragic), gastro-esofagită de
reflux, sindromul Zollinger-Ellison.
3. Frecventa ulcerului este îngrijorătoare în întreaga lume, fiind determinant de o
multitudine de factori ce concura la patogeneza acestei boli: stresul, fumatul, alimentaţia
corespunzătoare, bacteria Helicobacter pylori, efectele adverse ale medicamentelor
antiinflamatoare nesteroidiene administrate timp îndelungat.
4. Principalele grupe de medicamente sunt:
Antiacide;
Inhibitoare ale secreţiei de acid clorhidric ;
Protectoare ale mucoasei gastro-duodenale.
Descoperirile recente au făcut posibilă obţinerea unei noi generaţii de medicamente
anticeluroase (de exemplu, inhibitoare ale pompei de protoni sunt rabeprazolul,
pantoprazolul), cu acţiune selectivă sau specifică şi a căror reacţii adverse semnalate sunt, în
general, moderate şi reversibile.
5. Infecţia cu Helicobacter pylori trebuie considerată o problemă globală de sănătate.
Aceasta se bazează pe mortalitatea asociată infecţiei, datorită riscului de hemoragie şi cancer
gastric.
6. Pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori, se recomandă cu tărie terapia,
conţinând un inhibitor de pompă protonică şi unul din următoarele două antibiotice,
cloritromicina şi amoxicilina, şi metronidazol sau tinidazol.

40
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

DOBRESCU D. – FARMACOTERAPIE PRACTICA, VOL.2,

EDITURA MEDICINALA, BUCURESTI 1989.

DOBRESCU D., EMANOIL M., SUBTIRICA V., DRAGAN A., IVAN

C., DOBRESCU L., ANCA I. – MEMO MED 2005- MEMORATOR DE
MEDICAMENTE.

GHID FARMACOTERAPIC, EDITIA A 7-A, EDITURA MINESAN,

BUCURESTI 2005.

GRIGORESCU M., PASCU O., 0 TRATAT DE GASTRO-

ENTEROLOGIE CLINICA, VOL.1, EDITURA TEHNICA, BUCURESTI
1996.

STROIESCU V.- BAZELE FARMACOLOGICE ALE PRACTICII

MEDICALE, EDITIA A VII-A, EIDTURA MEDICINALA, BUCURESTI
1998.
ANEXE