“Ion”, primul roman publicat de Liviu Rebreanu (în 1920), este un roman realist de tip obiectiv, cu

tematică rurală, o capodoperă a literaturii române interbelice. Considerat de Eugen Lovinescu “cea mai
puternică creaţie obiectivă a literaturii române”, romanul prezintă drama ţăranului ardelean integrat
într-o societate pentru care pământul este, mai mult decât un mijloc de subzistenţă, un criteriu al valorii
individuale. Opera literara “Ion” este un roman, prin amploarea acţiunii, desfăşurată pe mai multe
planuri, cu un conflict complex, personaje numeroase şi realizarea unei imagini ample asupra vieţii. Este
roman de tip obiectiv prin specificul naratorului (obiectiv, detaşat, impersonal), al naraţiunii (la persoana
a III-a) şi al relaţiei narator-personaj (naratorul omniscient ştie mai mult decât personajele sale şi,
omniprezent, dirijează evoluţia lor ca un regizor universal, conform unui destin prestabilit). Într-o ţară în
care civilizaţia tradiţională, arhaică a dominat secole de-a rândul, Liviu Rebreanu a readus problematica
țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, “Ion”. Opera literară “Ion” a
fost publicată în 1920 şi este considerată o adevărată capodoperă care înfăţişează universul rural in mod
realist, fara idilizarea din proza sămănătoristă.( . Curent social, cultural și literar inițiat la începutulsec.
XX,) Realismul este un curent literar aparut ca o reactie impotriva romantismului si promoveaza redarea
cat mai exacta a realitatii prin intermediul unor detalii numeroase, prin stabilirea clara a timpului si
spatiului in care se petrece actiunea, prin transformarea personajelor in tipologii si prin preferinta
pentru tema familiei. Romanul "Ion" de Liviu Rebreanu este un roman realist, social, interbelic si
modern. Opera se incadreaza in curentul realist deoarece regasim trasaturi specifice. O prima trasatura
este prezentarea veridica a realitatii. Este prezentata astfel o lume violenta( bataia dintre George Bulbuc
si Ion, bataile primite de Ana, sinuciderea carciumarului Avrum si a Anei), dar si o lume in care taranii nu
se comporta intotdeauna pe baza unui cod etic. O alta trasatura este prezentarea obiceiurilor si
traditiilor populare. Hramul bisericii, nunta, nasterea, hora sunt aspecte importante din viata unui om,
romanul "Ion" avand aspect de roman monografic. Tema principala a romanului este problematica
pamantului intr-o perioada istorica determinata, coroborata cu viata sociala a Ardealului de la inceputul
secolului al XX-lea. Ca teme secundare intalnim tema familiei si tema iubirii. Opera se incadreaza astfel
in realism, propunandu-si sa redea realitatea intr-un mod veridic si critic. O prima scena semnificativa
pentru tema si viziunea despre lume se afla in capitolul "Zvarcolirea" unde Ion, aflandu-se la cosit,
contempla holdele satului dornic sa le ia in stapanire. Acesta cuprinde lotul familiei si simte nevoia sa il
imbratiseze. Contemplarea pamantului ii ofera personajului stari contradictorii, de admiratie, dar si de
nemultumire ca a pierdut cea mai mare parte. O alta scena semnificativa se afla in capitolul "Sarutarea".
Este o scena memorabila ce ilustreaza relatia taranului cu pamantul sau. Ion primeste pamanturile lui
Vasile Baciu legal. Este primavara si merge sa le vada pentru prima oara deoarece "dragostea lui avea
nevoie de inima mosiei". In mijlocul delnitei, Ion se apleaca si saruta pamantul, simtind un fior rece
ametitor. Implinit, personajul isi vede puterile hiperbolizate: "Se vedea acum mare si puternic ca un
urias din basme" Titlul valideaza conditia de personaj eponim a protagonistului. Rasturnat, titlul reda un
pronume personal de persoana I, exprimand conditia tuturor taranilor din acea vreme. Caracterul
obiectiv este susţinut prin specificul relaţiei narator-personaj şi al naratorului omniscient şi
omniprezent . Se observă obiectivitatea, impersonalitatea naratorului, naraţiunea la persoana a III-a,
atitudinea detaşată în descriere. Naratorul omniscient ştie mai mult decat personajele sale şi,
omniprezent, dirijeaza evoluţia lor ca un regizor universal. El hotărăşte traiectoriile existenţei
personajelor, conform unui destin prestabilit şi legii cauzalităţii. Efectul asupra cititorului este de iluzie a
vieţii, datorat veridicităţii romanului. Actiunea incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului
Pripas se strang in curtea Todosiei la hora. In centrul actiunii sta Ion, taran sarac a carui unica dorinta
este averea. Desi o iubeste pe Florica, acesta o ia la joc pe Ana datorita averii sale. Ana ii este promisa de
catre tatal ei lui George Bulbuc, un alt taran sarac. Pentru a face rost de pamanturile Anei, Ion o lasa
insarcinata pe Ana, fiind nevoiti sa se casatoreasca. La nunta, Ion isi da seama ca tot pe Florica o iubeste.
Ducand o viata zbuciumata Ana se sinucide. Nici moartea sotiei, nici cea a fiului nu il opresc pe Ion din
vizitele la Florica. Sotul Floricai, George Bulbuc, afla de vizitele lui Ion si, prinzandu-l acasa la Florica, il
omoara. George Bulbuc este arestat, iar averea lui Ion revine bisericii. Structura romanului este
simetrica, circulara, deoarece incipitul si finalul prezinta aceleasi cinci imagini, dar in ordine inversa.
Simetria se pastreaza si la nivelul planurilor actiunii. Exista doua planuri paralele care prezinta
evenimente din viata a doua familii din medii sociale diferite. Trecerea de la un plan la altul se face prin
tehnica narativa a alternantei. Conflictul este, in principal, extern de natura sociala declansata intre
taranii saraci si cei instariti. Acest conflict este evidentiat inca din incipit cand, la hora, taranii instariti
stau de o parte, iar ce saraci de alta parte. In centrul acestuia se afla conflictul principal al romanului,
intre Ion si Vasile Baciu, declansat de dorinta lui Ion de a avea pamant, considerand ca o data cu acesta
se va bucura nu numai de bunastare, ci si de respect din partea celorlalti. Exista si un conflict secundar
manifestat la personajul principal, in sufletul caruia se o sa lupta intre patima pamantului si patima
iubirii. In opinia mea, tema romanului este reprezentata de drama familiei taranesti lipsita de pamant.
Romanul este o adevarata monografie a satului transilvanean de la inceputul secolului al XX-lea ilustrand
conflictul generat de lupta pentru pamant intr-o lume in care statutul social al individului este dat de
averea pe care o are.