ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC: O TEHNOLOGIE CONTROVERSATA

AN III IM-ID

Student: NICULAS FLAVIU DANIEL

 SCURT ISTORIC

O data cu dezvoltarea cunostintelor de biologie celulara, genetica moleculara si

inginerie genetica, manipularea artificiala a informatiei genetice a devenit posibila si o data
cu ea au aparut biotehnologiile moderne cu aplicatii in variate domenii precum medicina,
industria farmaceutica, agricultura, industria alimentara etc. Este de necontestat faptul ca
genetica a devenit "actorul" principal al stiintei contemporane, domeniul cel mai fascinant,
care permite interventia omului in procesele vietii.
Chiar daca istoria geneticii ca stiinta de sine statatoare masoara mai bine de un secol,
in domeniul agriculturii si al industriei alimentare, aplicatiile acesteia sunt relativ recente. In
acest sens, merita amintite unele date de referinta.

La inceputul secolului genetica a fost privita ca un "fundament stiintific plauzibil

pentru sustinerea economiei capitaliste a liberii intreprinderi" [1]. Ca prim pas, merita amintit
anul 1projtru descoperirea ADN-ului de catre James Watson si Francis Crick. In anii 1970
este creata prima molecula de ADN recombinant si cu aceasta asistam la nasterea unei noi
ere stiintifice, intitulata sugestiv: "era geniului genetic". In anul 1972 s-a obtinut prima
molecula hibrida de ADN prin unirea a doua fragmente diferite de ADN (unul de la o
maimuta, iar celalalt de la o bacterie). Chiar daca ar parea neobisnuit, prin aplicarea unor
tehnologii adecvate speciile biologice sunt manipulate intr-o maniera "simbiotica", diferita de
cea naturala.

Astfel ca in 1977 prin tehnici de inginerie genetica o bacterie va incepe sa produca un

hormon uman, somatostatina, realizare cu adevarat importanta pentru umanitate. Anii 1980
sunt marcati de elaborarea unei metode revolutionare de manipulare a genelor care permite
transferul acestora intre unitati sistematice foarte diferite, asigurand obtinerea organismelor
transgenice sau recombinante inclusiv intre regnuri, de exemplu intre regnul vegetal si cel
animal (1985 PCR - polymerase chain reaction). Astfel geniul genetic paraseste domeniul
consacrat al unei stiinte fundamentale, devenind prin noile biotehnologii create si dezvoltate
o stiinta industriala. In 1986, cercetatorii din Marea Britanie fac primele teste pentru
obtinerea unei specii de tutun rezistent la erbicide [2].
Intre 1996-1997 sunt aprobate si introduse in cultura soia rezistenta la daunatori
vegetali, porumbul rezistent la atacul de insecte si tomatele cu maturare indelungata.

INGINERIA GENETICA, BENEFICII SI EFECTE ADVERSE

Ingineria genetica este ansamblul de metode si tehnici care permit fie introducerea in
patrimoniul genetic al unei celule a uneia sau mai multor gene noi, "de interes", fie
codificarea expresiei unor gene prezente. Genele transferate se numesc "transgene",
produsele obtinute fiind desemnate ca: "organisme modificate genetic (OMG), sau organisme
transgenice".

In Romania (conform OG nr. 49/ 2000), organismul modificat genetic este definit ca
"organism care contine o combinatie noua de material genetic obtinut prin tehnicile
biotehnologiilor moderne, tehnici care-i confera noi caracteristici"
 Tehnicile de recombinare implica fie recombinarea acizilor nucleici si introducerea
directa in noul organism a materialului obtinut in afara acestuia (folosind fie virusi sau
plasmide bacteriene ca vectori sau prin macroinjectii si micro-incapsulari), fie tehnici de
fuziune celulara sau tehnici de hibridizare.
Beneficiile obtinute prin tehnicile de inginerie genetica in domeniul agroindustrial pot
fi clasificate astfel: plante rezistente la seceta si daunatori; cereale cu un continut crescut de
proteine; cereale fara gluten; orez cu un continut ridicat de vitamina A; seminte de rapita cu
acizi grasi care pot fi utilizati in regimuri dietetice; plante fara proteine alergene (kiwi fara
proteina alergena); bacterii acidolactice rezistente la bacteriofagi; tomate cu coacere in
timpul transportului; soia cu o cantitate crescuta de lecitina (prezenta, in mod obisnuit, in
galbenusul de ou) care este utilizata ca emulgator pentru margarina, ciocolata si alte produse
alimentare; chimozina modificata genetic (in mod obisnuit, chimozina este o enzima extrasa
din stomacul viteilor) utilizata in productia de branzeturi; fitaza obtinuta din OMG
(elibereaza fosforul care este legat ca fitat nedigerabil) folosita in alimente de origine
vegetala pentru dieta pasarilor si a porcilor; vitamine si arome alimentare [5].
Chiar daca aceste rezultate reprezinta posibilitati concrete pentru cresterea economica,
marirea substantiala a productiei de alimente, nu trebuie neglijate potentialele efecte adverse.
Acestea reprezinta subiectul unor dezbateri aprinse, atat din motive etice, cat si din motive
legate de riscul utilizarii si consumarii lor. Efectele adverse ale eliberarii OMG in mediu sunt
numeroase. Ele cuprind: bolilor umane (efecte toxice sau alergice); boli la animale si plante
(efecte toxice si alergice); efecte negative asupra dinamicii si diversitatii genetice a
populatiilor de specii din mediul respectiv; diminuarea rezistentei la patogeni (facilitand
diseminarea bolilor infectioase si/sau crearea de noi rezervoare sau vectori); compromiterea
tratamentului profilactic sau terapeutic vegetal, ve?terinar sau uman, de exemplu prin
transferul de gene care confera rezistenta la antibioticele utilizate in medicina umana si
veterinara; efecte asupra ciclului biogeochimic, in particular prin reciclarea carbonului si
azotului, dar si prin modificarea descompunerii in sol a materialului organic [6].

ASPECTE CONCRETE ALE CULTIVARII OMG

In conformitate cu informatiile de pe site-ul Ministerului Agriculturii, Padurilor si

Dezvoltarii rurale, in anul 1996 erau cultivate in intreaga lume in jur de 1,7 milioane de
hectare cu plante modificate genetic. In 2002 suprafata totala a crescut la 58,7 milioane de
hectare, ceea ce arata un ritm de crestere fara precedent in domeniul tehnologiilor agricole,
aproximativ de 35 ori. 99% din suprafata mondiala cultivata cu plante modificate genetic este
situata in patru state: SUA (66% din total), Argentina (23%), Canada (6%), China (4%). In
conformitate cu ultimele date, mai mult de jumatate din populatia lumii traieste in tari in care
este aprobata oficial cultivarea plantelor modificate genetic. La nivelul Uniunii Europene
sunt autorizate 18 OMG-uri, care includ varietati de porumb, soia, rapita, cicoare si
vaccinuri. In Romania, conform datelor oficiale, primele soiuri de plante modificate genetic
au fost testate in reteaua Institutului de Stat pentru Testarea si Inregistrarea Soiurilor in 1997-
1998. Primul soi de soia (Stine 2254 RR) si primul soi de cartof (Superior New Leaf)
modificate genetic au fost inscrise pe lista oficiala in 1998.
 Suprafata cultivata cu soia modificata genetic era de 15.500 de hectare in anul 1999,
iar cea cu cartof modificat genetic, in acelasi an, de 35 hectare. In 2002 suprafata cultivata cu
soia modificata genetic a fost de 31.100 de hectare, iar cea cultivata cu cartof modificat
genetic a fost de circa 15 hectare.

In anul 2000 a fost constituita, in baza prevederilor OG nr. 49/2000, Comisia

Nationala pentru Securitate Biologica, care a aprobat oficial cultivarea, in scop comercial
(pentru o perioada de 3 ani), a soiei RR (toleranta la erbicidul glifosat) si a cartofului Bt
(rezistent la gandacul din Colorado), suprafetele cultivate fiind de 32.200 de hectare,
respectiv 90 de hectare, aprobare reinnoita in 2003.

In "Catalogul oficial al soiurilor de plante de cultura din Romania" (ed. 2003) sunt inscrise
10 soiuri de soia modificate genetic.

ASPECTE JURIDICE

In SUA utilizarea organismelor modificate genetic se afla sub controlul strict al US Food and
Drug Administration. Pe baza modelului USFDA, a fost stabilit un cadru de lucru pentru
regimul de siguranta al alimentelor si in Europa. Legea pentru infiintarea autoritatii in
domeniu, European Food Authority (EFA), se afla in stadiul de dezbatere in Consiliul si in
Parlamentul European.

ROMANIA este singura tara din Balcani care a lucrat la o lege a organismelor modificate
genetic. Ordonanta Guvernului nr. 49/2000 a stabilit infiintarea Comisiei Nationale pentru
Securitate Biologica (CNSB), care a fost abilitata sa puna in aplicare dispozitiile legislatiei
nationale si internationale referitoare la regimul activitatilor care implica utilizarea
organismelor modificate genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne. Aceasta aplicare se
face numai dupa avizarea scrisa, emisa de Punctul Focal National. H.G. nr. 106/ 2002
prevede, incepand cu data de 7.02. 2003, etichetarea alimentelor obtinute din organisme
modificate genetic, sau care contin aditivi si arome modificate genetic, ori sunt obtinute din
organisme modificate genetic.

Ordinul M.A.P.A.M. nr. 462/2003 prevede obligativitatea agentilor economici (persoane

fizice sau juridice si asociatii fara personalitate juridica) de a declara, la directiile pentru
agricultura si dezvoltare rurala judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, suprafetele
cultivate cu plante modificate genetic, ca si productiile realizate.

ASPECTE ETICE SI SOCIALE

Datele demografice arata ca populatia globului s-a triplat in perioada 1950 (2,2 miliarde
oameni) - 1999 (6 miliarde oameni). Se preconizeaza ca in 2050 populatia globului va
masura circa 10 miliarde de oameni. Intrebarea care se naste de aici este: cum poate
pamantul hrani un numar atat de mare de oameni, cand la data actuala malnutritia afecteaza
aproximativ 800 milioane de oameni? Doar ca statele care sunt in stare sa produca si sa
cultive OMG-uri sunt state puternic industrializate. De fapt nu "statele" produc aceste
tehnologii, ci firme private, al caror interes nu este in primul rand unul umanitar, ci primeaza
calculele economice, rata profitului etc. Astfel, statele sarace nu-si pot permite cumpararea
de seminte sau de patente biologice.

Exista desigur actiuni "caritabile", dar ramane de vazut in ce masura este vorba de caritate
sau daca nu cumva se incearca mai mult experimentarea acestor produse. Pe langa posibilele
probleme de sanatate, care inca nu sunt demonstrate, dar nici demonstrabile, datorita
timpului relativ scurt de la introducerea lor (ceea ce ar fi relevant in acest caz ar fi statisticile
de sanatate pe diferite esantioane de populatie si pe intervale de timp indelungate) apar si
efectele asupra mediului ambiant, a soiurilor de plante endemice, a faunei specifice etc.

OMG-urile sunt produse netraditionale, a caror diseminare poate duce la o modificare a

ecosistemelor, modificare care nu va corespunde neaparat obiectivelor cercetate. Unii se tem
si ca incrucisarile cu populatia salbatica pot provoca o "poluare genetica".

Pana in prezent, utilizarea OMG in agricultura a fost axata, inainte de toate, pe reducerea
costurilor la nivelul exploatarii agricole, in principal, in tarile in curs de dezvoltare. Fiecare
societate ar trebui sa posede norme etice care sa regleze nu doar satisfacerea nevoilor
alimentare fundamentale, ci sa certifice daca acest deziderat presupune si mijloace adecvate.
Scopul nu poate justifica folosirea oricaror mijloace.

BIBLIOGRAFIE

[1] Astarastoae V., Trif A.B., Esentialia in Bioetica, Editura Cantes, Iasi, 1998;
[2] Craciun T., Jensen L.L., Genetica si viitorul omenirii, Editura Albatros, Bucuresti
2004; [3] Manea T., Diskurslinien in der ethischen Beurteilung der Stammzellforschung in
Rumanien, in vol. Crossing Borders. Cultural, religious and Political Differences Concerning
Stem cell Research, W. Bender, C. Hauskeller si A. Manzei (ed.), Agenda Verlag, Munster,
2005.