SPECTOGRAFUL

Un spectrograf este un
instrument care separă lumina într-
un spectru de frecvență  și
înregistrează semnalul folosind
o cameră. Există mai multe tipuri de
mașini cu caracteristica
de spectrografe, în funcție de natura
precisă a valurilor. Termenul a fost
folosit pentru prima dată în iulie
1876 de Dr. Henry Draper, când a
inventat cea mai veche versiune a acestui dispozitiv, și pe care el a folosit-o
pentru a capta mai multe fotografii ale spectrului stelei Vega. Această primă
versiune a spectrografului a fost greoaie de a utiliza și dificil de a gestiona.
Un mod de a defini un spectrograf este ca un dispozitiv care separă lumina
prin lungimea sa de undă și înregistrează aceste date.[4]Un spectrograf de
obicei are un sistem detector multi-canal sau sistem de imagare care
detectează spectrul de lumină.
Există mai multe tipuri de spectografe , cele mai intâlnite fiind:
- Spectograful stelar si solar;
- Spectograful cu scală ;
 1.Spe
ctogr
aful

stelar si solar
Primele spectrografe au folosit hârtie fotografică ca detector.
Clasificarea spectrală a stelelor și descoperirea secvenței principale, legea lui
Hubble și secvența Hubble au fost toate făcute cu spectrografe care utilizează
hârtie fotografică. Pigmentul de plantă fytocrom a fost descoperit utilizând un
spectrograf care a folosit plante vii ca detector. Spectrografe mai recente
folosesc detectoare electronice, cum ar fi ccd-uri care pot fi folosite pentru
ambele lumini vizibilă și UV. Alegerea exactă de detector depinde de lungimi
de undă ale luminii care este de înregistrat.
Telescopul Spațial James Webb succesor va conține atât un spectrograf
infraroșu apropiat (NIRSpec) și un spectrometru infraroșu mediu (MIRI).

2. Spectograf cu scală
Un spectrograf cu scală utilizează două grilaje de difractie(d), rotite cu 90 de
grade una în raport cu cealaltă și plasate aproape una de alta. Prin urmare, un
punct de intrare și nu o fantă este folosit și un al doilea cip CCD înregistrează
spectrul. De obicei se încearcă să se regăsească un spectru pe diagonală, dar
atunci când ambele grilaje au o spațiere largă și unul este aprins(d) astfel încât
numai primul ordin este vizibil și celălalt este aprins astfel încât o mulțime de
ordine superioare sunt vizibile, se obține un spectru foarte fin frumos pliat pe
un cip CCD comun mic. Cipul mic înseamnă de asemenea că optica
colimatoare nu trebuie să fie optimizată pentru comă sau astigmatism,
dar aberația sferică poate fi setată la zero.