Citea acele însemne mâzgâlite pe foaie.

Totul era scris cursiv si caligrafic, lăsând impresia

frumosului. Dar nu era aşa, literele aduse la viață de o penita îmbibată în cerneală, îi răneau sufletul,
o aduceau la tăcere, o îngenuncheau şi o sileau să se lase pradă întunericului.

Mici picături de apă se prelingeau pe chipul frumos, lăsau urmă după ce se uscau. Însă nu
erau cicatrici, acestea se puteau şterge. Se putea ridica şi să-şi înalțe privirea fără teamă. Dar îi era
frica să mişte vreun deget. Rămase acolo, îmbrațişată de proprii demoni.