Povestea lui Harap-Alb(caracterizare)

de Ion Creanga

Basmul este un tip de literartura ce reflecta cu fidelitate modul de

functionare a lumii rurale.
In literature romana,basmul cult este dezvoltata in special in perioada
marilor clasici.In acest context, basmul lui Creanga este cu totul aparte. Atasat
de lumea reala, avand o o evidenta sensibilitate taraneasca, Creanga s-a ridicat
la un mod de expresie deosebit. Daca basmul popular circula pe cale orala,
avand nenumarate variante, basmul lui Creanga nu poate fi repovestit fara a-si
pierde unicitatea.
Tipic basmului cult, tema acestuia este lupta dintre bine si rau, fiind
regasite in personajele principale.
Personajul principal este fiul craiului, mezinul imparatiei, care primeste
numele de Harap-Alb. Basmul lui Creanga este apropiat realitatii, pentru ca,
fiind basm, lupta dintre mezin si span este lipsita de puteri supranaturale. In
schimb, acesta are calitati si defecte, care sunt sugerate si de oximoronul din
numele sau. Harap-Alb, supus probelor puse de span, dobandeste calitatile
necesare sa devine viitor imparat,precum: mila, bunatatea, generozitatea si sa
nu mai judece dupa aparente.
La inceputul basmului, Harap-Alb este rusinos si lipsit de curaj. Privind
greselile facute de fratii lui, Harap-Alb nu este destul de convingator, iar cariul il
ia in deradere. Reactia sa este evidentiata de narator prin secventa:” fiul
craiului cel mai mic, facandu-se atunci rosu cum ii gotca, iese afara in gradina si
incepe a plange in inima sa, lovit fiind in adancul sufletului de apasatoarele
cuvinte ale parintelui sale”.
In gradina, Harap-Alb o respinge pe Sfanta Duminica care era deghizata in
cersetoare. Acesta nu asculta ce ii spune batrana, chiar daca aceasta avea sa il
ajute. Sfanta Duminica ii spune ce sa-I ceara tatalui pentru a-l lasa sa-si incerce
norocul in drumetie. Craiul ii da voie lui Harap-Alb sa plece si ii da armura,
hainele si calul pe care le-a avut el.
 Cu ajutorul calului, dar si vitejiei sale, Harap-Alb trece de proba de foc.
Acolo, tatal care era deghizat in urs, ii da pielea de urs si il sfatuieste pe mezin
sa nu se intovaraseasca cu omul span si sa se fereasca de omul ros.
In padure, acesta se rataceste, aratand ca mai are multe de invatat.
Intalnirea cu Spanul este secventa care face schimbarea statutului
protagonistului, dar arata si naivitatea acestuia. Chiar daca tatal mezinului i-a
spus sa stea departe de omul span, acesta este manipulat de catre Span si
pleaca impreuna prin labirint. Spanul ii varsa apa ramasa pentru drumetie,ca sa
il ademeneasca intr-o capcana. Acesta il pacaleste pe Harap-Alb sa intre in
fantana unde il blocheaza si il pune sa jure ca ii va fi sclav si ca vor face schimb
de indentitati, dandu-i numele de Harap-Alb.
Numele Harap-Alb are conotatii simbolice: harap insemna om cu pielea si
parul negru, in trecut fiind sclav. In concluzie, Harap-Alb inseamna sclav alb
supus initierii.
La curtea Imparatului Verde, Spanul il supune pe Harap-Alb celor trei
probe ce il vor pregati sa fie un conducator. La primele doua probe este ajutat
de Sfanta duminica , spunandu-i cum sa procedeze.
Ultima porba, fiind si cea mai complexa, Harap-Alb are nevoie de ajutoare,
asa ca ii ia sub aripa lui pe cei cinci. Chiar daca acestia aveau un ascpect
anormal, protagonistul nu mai judeca dupa aparente, dand dovada de
maturitate.
Imparatul Ros, ca sa ii dea fata, il pune la incercare pe Harap-Alb la o serie
de probe trecute cu ajutorul celor cinci si puterilor lor: casa de arama, marele
ospat, alegerea macului de nisip. Restul probelor au legatura cu fata de
imaparat: straja nocturna, la odaia fetei si prinderea ei cand se transforma in
pasare si se ascunsese “dupa luna”.
Fata il insoteste pe Harap-Alb la curtea imparatului Verde, unde aceasta il
demasca pe Span. Antagonistul ii taie capul lui Harap-Alb, fiind ultima etapa a
initierii, pentru ca ar fi divulgat secretul. Harap-Alb murind, dezleaga
juramantul, iar calul il zboara pana in ceruri. Fata foloseste apa vie si il aduce la
viata pe mezin.
Spanul are rolul initiatorului sau al pedagogului, fiind un “rau necesar”.
 In concluzie, Harap-Alb este personajul principal al operei “Povestirea lui
Harap-Alb”, pentru ca participa la toate evenimentele, fiind un exemplu de
urmat, noul conducator al imparatiei.