Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării

Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Facultatea Informatică, Inginerie și Design
Catedra Tehnologii informaționale și Design
Disciplina: Retele de calculatoare

Referat
Tema: Protocolul IPv6

A efectuat
Studentul gr.TIR-16 Gajiu Denis

A verificat
Profesor Bordian Vlad

Chișinău, 2018
 IP, cel mai popular protocol de retea din intreaga lume, este gata de lansarea unei noi
generatii, prin implementarea primelor produse adaptate pachetului de protocoale IPv6.
Cresterea neprevazuta a solicitarilor de conectare la Internet a impus cautarea unor noi
solutii pentru standardul de protocoale IPv4 aflat in uz, in primul rand pentru largirea
capacitatii alocate pentru adrese si a cresterii nivelului de securizare a datelor vehiculate. Cu
IPv6 problemele cheie ale adreselor, managementului pentru adrese si suportului pentru
comunicatii multimedia sunt rezolvate.

Prezentarea noului concept IPv6 si problemele legate de cresterea securitatii retelelor

au fost puse recent in discutie, cu ocazia simpozionului organizat la Budapesta pe 26
septembrie, de catre specialisti de la FTP Software. Cu aceasta ocazie, firma daneza Telebit
Communication a prezentat primul router multiprotocol dedicat retelelor IPv6 si prima retea
nationala realizata pe baza noului pachet de protocoale.

Dezvoltarea rapida a retelei Internet a condus la necesitatea reorganizarii sistemului de

adrese IP. Cei 32 biti rezervati pentru adrese la standardul IPv4 s-au dovedit insuficienti
pentru asigurarea cererii de adrese alocate, in special pentru utilizatorii mobili. Dupa numai
3 ani de la stabilirea directiilor prioritare in care se trebuia actionat, a aparut IPv6, versiunea
'next generation' a standardului pentru IP.

Principalele inovatii de care beneficiaza pachetul de protocoale IPv6 sunt:

· extinderea spatiului alocat pentru adrese;

· posibilitatea de autoconfigurare a unui host TCP/IP intr-o adresa IP;

· suport pentru multimedia ss aplicatii in timp real;

· cresterea gradului de securizare a datelor.

Prin extinderea dimensiunii adreselor cu un factor de ordinul 4, de la 32 la 128 biti, se

ofera un numar imens de adrese disponibile. In acelasi timp, cresterea spatiului de adrese
conduce, in mod firesc, la implementarea unor proceduri de autoconfigurare. Structura de
adrese de la IPv6 prevede o migrare usoara si gradata catre retelele bazate pe standardul
IPv4. Intr-o prima etapa se prevede transmisia datelor pe vechea infrastructura, prin
incapsularea in pachete compatibile IPv4, intre routere existente deja in retea. Pe masura
dezvoltarii tehnlogice, noile routere IPv6 le vor inlocui pe cele din infrastructura actuala.

Cu ocazia simpozionului de la Budapesta, firma FTP Software, lider mondial in

domeniul solutiilor TCP/IP, a prezentat noul protocol IP-SEC, care la ora actuala poate
asigura standardele de securitate pentru retelele IPv6 ale viitorului. Pachetul de protocoale
IPv6 poate beneficia astfel de noi tehnologii de securizare a datelor, precum autentificarea,
incriptarea si asigurarea integritatii datelor care, aplicate la nivel de kernel, pot asigura
securitatea intregului sistem, a aplicatiilor care ruleaza in cadrul acestuia si a pachetelor de
date transmise.

Cu aceeasi ocazie, firma daneza Telebit Communication A/S a lansat routerul

TBC2000, primul router multiprotocol destinat in exclusivitate retelelor bazate pe pachetul
de protocoale IPv6. Acest nou tip de router, precum si solutiile elaborate de FTP Software,
au servit furnizorului danez de servicii Internet UNI-C la crearea primei retele nationale
IPv6, pe coloana vertebrala a unei retele ATM cu rata de acces de 2,5 Gbpa. TBC2000
Integrated Multiprotocol Router incorporeaza o serie de tehnologii specifice accesului si
comutatoarelor ATM, dar si standardelor TCP/IP, X.25, CLNP (ISO/ IP), fiind compatibile
cu orice tip de retea.

Desi IPv6 este considerat standardul mondial al viitorului, solutiile software si

hardware prezentate la Budapesta reprezinta o dovada ca tranzitia catre secolul viitor a si
inceput deja.

Rutarea ipv6

În IPv6, antetul pachetului și procesul de forwardare a pachetelor de către rutere au fost

simplificate. Deși antetele de IPv6 sunt de 2 ori mai mari decât cele de IPv4, procesarea
pachetelor este mai eficientă:[9][10]

 Antetul de IPv6 a fost simplificat prin mutarea câmpurilor rar folosite în antete
de extensie opționale.
 ruterele IPv6 nu fragmentează pachetele. Gazdele cu IPv6 trebuie ori să
descopere dimensiunea maximă a pachetelor acceptate de toate ruterele de pe cale, să
fragmenteze pachetele la capetele transmisiunii sau să folosească un MTU de 1280 de octeți,
care este minimul acceptat de protocol.
 Antetul IPv6 nu este protejat de o sumă de control, făcându-se presupunerea că
integritatea datelor este asigurată atât la nivelul legătură de date, cât și la nivelul transport[11].
În acest fel, ruterele IPv6 nu trebuie să recalculeze suma de control atunci când schimbă unul
din elementele pachetului.
 Câmpul TTL din IPv4 a fost redenumit în Hop Limit, deoarece ruterele nu mai
trebuie să calculeze timpul petrecut de pachet în cozile dispozitivelor de rețea.

Notarea adreselor

O adresă IPv6 are 128 de biți, reprezentați ca 8 grupuri de 4 cifre hexazecimale separate prin
două puncte (:)

128 biți sunt reprezentați ca 8 câmpuri în sistemul hexazecimal:

2031:0000:130F:0000:0000:09C0:876A:130B
↑

Ca o abreviere, câmpurile egale cu 0 pot fi reprezentate printr-o singură cifră în loc de 4:

2031:0:130F:0:0:9C0:876A:130B
↑↑

De asemenea, domeniile succesive de 0 pot fi reprezentate ca două separatoare de câmp

consecutive:

2031:0:130F::9C0:876A:130B
↑
 Ierarhia

Nu toți biții dintr-o adresă IP sunt folosiți pentru adresarea stațiilor. O adresă IPv6 folosește
primii 64 de biți din adresă pentru identificatorul rețelei, iar ceilalți 64 de biți pentru
identificatorul portului (plăcii de rețea). Metoda este asemănătoare cu clasele de adrese din
IPv4.

Transformarea MAC→EUI-64

Identificatorul portului este determinat automat de către gazdă, fără niciun fel de configurare,
pe baza adresei MAC a plăcii de rețea astfel[13]:

1. se transformă adresa MAC (numită și EUI-48) într-un identificator EUI-64 adăugând

secvența 0xFFFE între primii 3 și ultimii 3 octeți din adresă (metoda descrisă în imaginea
din dreapta)
2. se modifică valoarea celui de-al șaptelea bit din primul octet (bitul Universal/Local) din
identificator, obținându-se ultimii 64 de biți ai adresei IPv6.

În plus față de acest identificator, RFC 3041 prevede și posibilitatea folosirii unui
identificator temporar. Acesta este generat folosind o valoare istorică (aleatorie în primă
fază) și următorul algoritm:

1. se ia valoarea istorică și este concatenează identificatorul automat descris mai sus

2. se calculează hashul MD5 pe suma de la pasul anterior
3. se salvează ultimii 64 de biți ai hashului ca valoare istorică pentru următoarea adresă
temporară
4. se iau primii 64 de biți și se setează bitul 7 (bitul Universal/Local) pe 0, ceea ce
corespunde unei adrese locale, valoarea rezultată fiind folosită ca identificator de gazdă
 Autoconfigurarea IPv6

Autoconfigurarea adreselor IPv6

Implementarea IPv6 utilizează una din cele două metode pentru alocarea adreselor IP
la o gazdă: alocare statică (care reprezintă o gestionare complexă) sau DHCPv6 / BOOTP,
care alocă în mod automat adresele IP la o gazdă, odată ce calculatorul este în rețea.

IPv6 oferă o facilitate numită autoconfigurare independentă, care este similară cu DHCP.

Spre deosebire de DHCP, această autoconfigurare nu necesită utilizarea unei cereri

speciale de DHCP sau server atunci când se alocă adrese IP pentru dispozitive de rețea
generice care nu au suport DHCP (cum ar fi mâini robotizate folosite în fabricație).

La utilizarea protocolului DHCP, orice interfață de pe ruter configurată cu o adresă

IPv6, devine „furnizorul” de adrese IP pe rețeaua atașată.

Măsurile de protecție care împiedică duplicarea adreselor au fost înglobate în IPv6.

Această caracteristică se numește Duplicate Address Detection. Cu protocolul IPv4, nimic
nu împiedică ca două gazde să se conecteze la rețea cu adrese identice. Sistemele de operare
sau unele programe sunt capabile să detecteze problema, dar rezultatele apar adesea
imprevizibile.