Sunteți pe pagina 1din 16

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA „FINANŢE”
CATEDRA „BĂNCI ŞI ACTIVITATE BANCARĂ”

Lilian GÎRBU

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI: ORGANIZARE ŞI


FUNCŢIONARE

REFERAT
la disciplina universitară
„Monedă şi credit”

Autor: student gr FB-293 Lilian GÎRBU

Coordonator ştiinţific: conf.univ. d-na Ana BERDILĂ


Chişinău 2009
CUPRINS

INTRODUCERE.........................................................................................................3

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE PRIVIND BANCA CENTRALĂ..............4

1.1. Organizarea Băncilor Centrale..........................................................................4


1.2. Funcţiile Băncilor Centrale..................................................................................5

Capitolul 2. ANALIZA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII BĂNCII


NAŢIONALE A MOLDOVEI..............................................................7

2.1. Evoluţia Băncii Naţionale a Moldovei...............................................................7


2.2. Organizarea Băncii Naţionale a Moldovei ........................................................8
2.3. Funcţionarea Băncii Naţionale a Moldovei......................................................11

CONCLUZII ………………….…………………………………………................14
BIBLIOGRAFIE....………………………………………………………………..15
ANEXE....……………..…………………………………………………….….…...16

2
INTRODUCERE
Actualitatea temei. Economistul şi jurnalistul financiar britanic Walter Bagehot spunea:
„banii nu se conduc singuri”. Acea organizaţie însărcinată cu păstrarea, administrarea şi
regularizarea cantităţii de rezervă monetară a unei naţiuni este banca centrală, autoritatea monetară
a ţării. O astfel de instituţie a fost creată, odată cu obţinerea independenţei şi în Republica Moldova
sub denumirea de Banca Naţională a Moldovei. Astfel în condiţiile unei vulnelarabilităţi social-
economice, Băncii Naţionale a Moldovei i-a revenit un rol important în procesul de tranziţie la
economia de piaţă a Republicii Moldova.
Scopul cercetării. Prin acest referat, am vrut să descoper ceea ce este, cum acţionează, „cum
se mănîncă” Banca Naţională, dar în primul rînd cum se răsfrîng acţiunile ei asupra vieţii mele şi a
celor din jur. Puţin aş fi înţeles eficienţa activităţii BNM şi legătura acesteia cu fenomenul de
prosperare economică fară o comparaţie, însăşi, cu noţiunea de banca centrală şi cu structura,
activitatea ei în statele dezvoltate ale lumii.
Sarcinile referatului. În această lucrare am vrut să evidenţiez, în limita surselor disponibile,
modul de organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a Moldovei, rolul acesteia în cadrul
economiei statului, şi nu în ultimul rînd, tangenţele ei cu noţiunea de „bancă centrală”.
Obiectul investigat. Obectul investigat în referat este BNM, treapta superioară a sistemului
bancar moldovenesc, organism ce catalizează întreaga activitate economică din ţară.
Subiectul cercetări. BNM este de altfel o instituţia legală, publică şi autonomă, dar
responsabilă faţă de Parlamentul Republicii Moldova, însă aceasta ar trebui să-şi consolideze înca şi
mai mult independenţa pentru a garanta astfel stabilitatea economica. Prin activitatea ei se menţin
condiţiile necesare unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi al producţiei, cît şi preţuri
interne stabile.
Metodologia cercetării. În procesul de cercetare am utilizat deducţia, pornind de la
informaţia generală privind banca centrală, ajungînd la o formă a acesteia exprimată prin BNM.
Am analizat atît informaţia din literatura de specialitate, cît şi datele statistice ale BNM.
Baza informaţională. Evidenţiere mai amanunţită a particularităţilor, structurii şi funcţiilor
BNM le-am găsit în Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95 şi
într-un şir de articole din arhivă, iar informaţia privitor la alte bănci centrale am extras-o din
literatura de specialitate.
Structura referatului, destinaţia. Referatul este împărţit în 2 capitole, primul reflectînd
aspectele teoretice privitor la banca centrală, al doilea capitol descriind tematica de bază a
referatului- organizarea şi funcţionarea BNM. Referatul este destinat oricărui potenţial bancher,
guvernator al BNM sau simplu curios în domeniul bancar.

3
.1. ASPECTE TEORETICE CU REFERINŢĂ LA BANCA CENTRALĂ
1.1. ORGANIZAREA BĂNCILOR CENTRALE

Analiza sistemelor bancare contemporane evidenţiază că acestea sunt structurate pe două


nivele, respectiv banca centrală şi băncile de rang secundar, denumite şi bănci de sistem. Rolul
băncii centrale rezultă din rolul asupra emisiunii monetare şi din funcţia de autoritate monetară pe
care a preluat-o treptat pe măsura ce s-a implicat în afacerile statului şi în politica economică. Însă,
e necesară precizarea faptului că în momentul iniţial al formării băncilor, nu exista o delimitare
între acţiunile băncilor. În perioada convertibilităţii monetare, activitata de emisiune nu constituia
un privilegiu al băncilor centrale. Identificarea celor două tipuri de bănci s-a înfăptuit, în timp, prin
concentrarea emisiunii de monedă la nivelul unei singure bănci, banca centrală. Băncile centrale s-
au dezvoltat pe două căi. Una dintre ele este reprezentată de un proces lent de evoluţie, primul
exemplu constituindu-l Banca Angliei, care şi-a început activitatea ca bancă comercială (formă de
societate privată pe acţiuni) în 1694 , dar a căpătat peste ani puteri şi responsabilităţi care au
transformat-o treptat în bancă centrală. În cadrul acestui proces evolutiv este greu să spunem cînd a
încetat să mai fie bancă comercială şi a devenit bancă centrală. În contrast cu Banca Angliei,
numeroase bănci centrale aveau acest statut încă de la începutul activităţii lor ( Sistemul Federal de
Rezerve din SUA creat în 1913).
Deci , în ciuda denumirii lor, băncile centrale nu sunt „bănci” în sensul băncilor comerciale.
Ele sunt instituţii guvernamentale care nu se procupă de maximizarea profiturilor, ci de realizarea
anumitor scopuri pentru întreaga economie, cum ar fi prevenirea falimentelor băncilor comerciale
sau a şomajului, menţinerea nivelelor preţului, regularizarea cantităţii de monedă. Chiar dacă formal
băncile centrale sînt conduse de deţinătorii de capital privat, ele îndeplinesc funcţii guvernamentale
şi fac, aşadar, parte din guvern. De regulă cînd o bancă acţionează ca o bancă centrală, adică îşi
subordonează acţiunile mai mult intereselor publice decît intereselor deţinătorilor de stoc, ea
operează ca instituţie publică chiar dacă deţinătorii de stoc sunt cei care aleg conducătorii ei.
Activitatea băncilor centrale, gestionarea şi execuţia politicii monetare , este coordonată de anumite
organisme, în a căror componenţă se află membrii numiţi după diverse criterii. Astfel, în funcţie în
care alegerea guvernatorului şi membrii Consiliului de Administraţie depinde de raportul dintre
puterea politică şi banca de emisiune, se poate stabili gradul de independenţă al băncii centrale.
Structurile băncilor centrale sunt legate astfel de factorii politici ai ţărilor respective şi de tradiţia
acestora. În ţările centralizate există o unică instituţie, ca bancă centrală, care deţine sucursalele sau
agenţii în regiuni sau departamente, în timp ce în ţările federale, structura federală se regăseşte şi la
nivelul băncii centrale, în grade diferite. În SUA, Sistemul Federal de Rezerve menţine o formă mai

4
descentralizată, în sensul că teritoriul este divizat în districte, la nivelul cărora există o bancă
federală de rezerve, şi al cărei capital este deţinut de băncile comerciale, membre ale sistemului.
Pentru fiecare bancă afiliată, cota de subscriere este de 6 % din fondurile proprii, băncile comerciale
avînd obligativitatea respectării cotei rezervei minime obligatorii, ceea ce le conferă dreptul de a
realiza operaţiuni de rescontare. Băncile federale de rezervă au , în aparenţă, toate atributele băncii
centrale, atît din punct de vedere al emisiunii cît şi al refinanţării băncilor de sistem. Pentru
realizarea emisiunii monetare, din punct de vedere tehnic, se apelează la Tezaur, iar pentru aplicarea
politicii monetare sunt necesare deciziile Consiliului Guvernatorilor( compus din 7 membri numiţi
de preşedinte pentru o perioada de 14 ani).
În majoritatea celorlator ţări, organismul care asigură execuţia politicii monetare este
Consiliul de Administraţie, condus de un guvernator, numirea membrilor realizîndu-se cu
implicarea în grade diferite a executivului sau parlamentului. În Japonia, Banca Centrală
guvernatorul şi viceguvernatorii sunt aleşi pe o perioada de 5 ani, de către executiv, dar consilul de
administraţie care defineşte politica monetară este format dintr-un reprezentant al Ministerului
Finanţelor şi un altul, al Agenţiei de Planificare. În statele din zona Euro, 16 la număr, Banca
Central Europeană este responsabilă pentru administrarea politicii monetare, ea constînd din:
a) Consiliului Guvernatorilor BCE, alcătuit din membri ai consiliului director plus guvernatorii
băncilor naţionale ce fac parte din zona euro; b) Consiliul Director BCE ales la fiecare 8 ani şi
format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi alţi patru membri.

1.2. FUNCŢIILE BĂNCILOR CENTRALE

Indiferent de caracterul mai mult sau mai puţin centralizat al băncilor centrale, acestea
exercită funcţii generale, şi uneori ocazionale, prin care se evidenţiază rolul în cadrul sistemelor
bancare şi al economiilor contemporane. Economiştii enumeră următoarele funcţii:
1) Funcţia de emisiune. Banca centrala deţine monopolul asupra emisiunii monetare. În acest
domeniu s-au manifestat două principii: a) principiul băncii, potrivit căruia emisiunea de monedă
putea fi garantată cu avansuri şi împrumuturi, garantate la rîndul lor cu activitatea economică reală
de producţie şi schimb; b)principiul încasării metalice, carea avea la bază garantarea cu piese
metalice a emisiunii monetare.
2) Funcţia de bancă a statului, a administraţiei şi serviciilor publice- în toate ţările, banca
centrală deţine şi administrează conturile acestora, ale căror solduri figurează în pasivul bilanţului,
şi care, în principiu nu pot fi debitoare. Datorită intervenţiei de finanţare directă sau indirectă,
băncile centrale îndeplinesc rolul esenţial de consilier şi realizator al emisiunilor de titluri pentru

5
contul statului. Astfel, băncile centrale organizează sindicate pentru achiziţia de împrumuturi,
administrează datoria publică şi plata anuală a dobînzilor la titlurile de stat, toate aceste fiind
atribuţiuni atestînd, într-o măsură considerabilă funcţia de bancă a statului.
3) Funcţia de bancă a băncilor. Această funcţie reuneşte trei activităţi, strîns corelate între ele,
pe care le desfăşoară banca centrală. În primul rînd, fiecare bancă de rang secundar are in cont la
banca centrală, care nu poate fi debitor, şi pe baza căruia pot fi realizate viramente şi compensări
interbancare. În al doilea rînd, dacă în procesul compensărilor, anumite bănci au nevoie de
refinanţare, atunci banca centrală poate, în anumite condiţii să furnizeze resursele necesare,
alimentînd piaţa monetară. Şi într-un final, banca centrală trebuie să utilizeze intervenţiile pe piaţa
monetară pentru a menţine rata dobînzii şi masa monetară .
4)Funcţia de centru valutar şi de gestionare a rezervei valutare. Sub această denumire este
desemnată o triplă funcţie a băncii centrale: a) asigurarea, singură sau în concurenţă cu băncile de
tip secundar, a schimbului de monedă naţională în devize; b) păstrarea şi gestionarea rezervelor
valutare; c) supravegherea ratei de schimb a monedei naţionale. În toate ţările, băncile centrale, la
concurenţă cu băncile comerciale, furnizează devize agenţilor solicitanţi în condiţii mult mai
atractive, comparativ cu cele impuse de celelalte bănci. Totodată, băncile centrale îşi menţin
monopolul valutar chiar şi în practicarea cursurilor libere, întrucît sunt obligate să garanteze
convertibilitatea monedei naţionale în devize, la cursurile stabilite prin sistemul de cursuri fixe. În
acest scop, băncile apelează la propriile rezerve valutare, apelează la împrumuturi de la alte bănci
centrale, iar în situaţiile critice, procedează la ajustarea parităţilor, respectiv la subevaluare şi
supraevaluarea anumitor monede.
5) Funcţia prudenţială şi de supravegehere. Astfel banca centrală exercită controlul asupra
băncilor şi instituţiilor de credit, în scopul asigurării securităţii depozitelor şi al prevenirii
falimentelor bancare. Cîmpul de aplicare al acestor funcţii este următorul: a) autorizarea exercitării
activităţii bancare, crearea şi transformarea băncilor; b) concentrarea şi divizarea riscurilor bancare;
c) lichidarea şi solvabilitatea bancară.
Referitor la controlul exercitat de banca centrală în domeniul înfiinţării băncilor, criteriile în
adoptarea deciziilor, sunt, aproximativ, aceleaşi, în toate ţările şi anume: a) forma juridică (în
general societăţi comerciale); b) capital minim (variabil de la o ţară la alta); c) importanţa
mijloacelor utilizate şi pregătirea profesională; d) planul de activitate; e) nevoile economice ale
pieţii financiare.
Pentru a preveni falimentele bancare, banca centrală ar trebui să acţioneze ca ofertant de
împrumut de ultimă instanţă, împrumutînd banca „nevoiaşă” cînd alte bănci nu pot facae acest
lucru sau nu vor sa-l facă, chiar dacă asta înseamnă abandonarea temporară a altor atribuţii bancare.

6
2. ANALIZA ORGANIZĂRII ŞI FUNCŢIONĂRII BĂNCII NAŢIONALE A
MOLDOVEI

2.1. EVOLUŢIA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Sub denumirea de Banca Naţionala a Moldovei a fost creată prima bancă înfiinţată în arealul
românesc, la 12/24 martie 1857, cu sediul central la Iaşi şi sucursale la Galaţi şi Bucureşti.
Fondatorul acesteia a fost bancherul prusac F.W. Nulandt, director al Creditului Mobilier din
Dessau. Capitalul iniţial a fost de 10 milioane taleri, împărţiţi în 50.000 acţiuni, din care 45.000
erau deţinute de Nulandt şi banca din Dessau. Aşa-zis „naţională”, ea era în realitate o anexă a
băncii din Dessau, cu conducerea efectivă în oraşul german. Banca a obţinut privilegiul de emisiune
de bancnote convertibile la vedere cu valori de la 40 sorocoveţi în sus şi cu acoperire în aur. Însă
BNM nu s-a folosit de acest drept, motiv pentru care nu a fost şi prima bancă de emisiune. Cu toate
că înfiinţarea ei a fost considerată un succes al expansiunii capitalului bancar german, viaţa băncii a
fost una extrem de scurtă. Conducerea sa a fost de la început defectuoasă. Ea a acordat un volum
mare de credite pe termen lung unor mari proprietari funciari, ceea ce contravenea realităţilor
economice. Mai mult, conducerea băncii s-a lansat în afaceri speculative cum a fost cumpărarea de
cămile în contul armatei coloniale britanice sau obţinerea concesiunii pentru încasarea impozitelor
într-o provincie din Asia Mică. Aceste operaţiuni au dus la colapsul băncii. În iunie 1857 intră
temporar în stare de faliment, dar îşi reia activitatea. Banca Naţională a Moldovei a fost declarată
falimentară şi lichidată după numai un an de funcţionare, la 14/26 iunie 1858.
Însă, ca banca centrală din Republica Moldova, Banca Naţională a fost înfiinţată în anul 1991
la 4 iunie prin decretul preşedintelui Mircea Snegur. Băncii Naţionale îi revine un rol important în
procesul de tranziţie la economia de piaţă a Republicii Moldova. Din 1991 şi pînă în prezent au fost
elaborate şi implementate un şir de măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar şi de
credit. Cel mai important pas în acest sens a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie
1993 a monedei naţionale - leul moldovenesc - cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi
de credit antiinflaţioniste. A fost stopată inflaţia galopantă şi stabilizat cursul monedei naţionale. În
anul 1993 rata inflaţiei a constituit 2705.7%, în 1994 - 104.6%, în 1995 - 23.8% (cea mai scazută
rată în CSI), în 1996 - 15.1%, în 1997-11.2%, în 1998 ca urmare a crizei financiare din regiune ea a
crescut pînă la 18.3%. În 1994, ca rezultat al diminuării ratei inflaţiei, rata de refinanţare a B.N.M. a
devenit pozitivă în termeni reali.
În anul 1995 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională a
Moldovei şi Legea instituţiilor financiare. Conform primei legi, B.N.M. este independentă în
exercitarea atribuţiilor sale, fiind responsabilă faţă de Parlament. Cea de-a doua lege sus-menţionată

7
are drept scop crearea unui sector financiar puternic şi competitiv, neadmiterea riscului excesiv în
acest sistem, protejarea intereselor deponenţilor. Începand cu anul 1998 Banca Naţională a renunţat
la practica stabilirii cursului oficial de schimb al monedei naţionale faţă de dolarul SUA la Bursa
valutară şi a procedat la determinarea acestuia ca medie aritmetică simplă a mediilor ponderate a
cursurilor de cumparare şi vînzare a dolarului SUA contra lei moldoveneşti pe piaţa inter- şi
intrabancară. Faptul a permis descentralizarea pieţei valutare interne în corespundere cu practicile
ţărilor dezvoltate. Ca urmare a lichidării riscurilor excesive în bănci şi creării condiţiilor necesare
pentru menţinerea stabilităţii situaţiilor financiare ale acestora, care se bazează pe acţiunea forţelor
de piaţă, începînd cu 1 iulie 2004 a fost înfiinţat sistemul de garantare a depozitelor, care prin
garanţiile sale acoperă circa 90 la sută din depozitele persoanelor fizice. La sistemul de garantare a
depozitelor participă în mod obligatoriu toate băncile autorizate. Mijloacele destinate pentru
garantarea depozitelor se acumulează din contribuţiile băncilor, iar statutul legal al sistemului de
garantare a depozitelor asigură independenţa juridică, operaţională, financiară şi administrativă a
acestuia.
De asemenea, în contextul alinierii la standardele internaţionale, în anul 2006 Banca Naţională
a Moldovei a implementat un nou sistem automatizat de plăţi interbancare . Acesta este compus din
sistemul de decontare pe bază brută în timp real destinat procesării plăţilor urgente şi de mare
valoare şi sistemul de compensare cu decontare pe bază netă destinat procesării plăţilor de mică
valoare. Astfel, a fost realizată o infrastructură modernă de plăţi, care a determinat premise
importante pentru prestarea serviciilor de plată de o nouă calitate şi facilitarea efectuării plăţilor fără
numerar în ţară.

2.2. ORGANIZAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, Banca
Naţională a Moldovei este instituţia juridică, legală, publică şi autonomă responsabilă faţă de
Parlament. Principalul obiectiv al BNM este realizarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Banca
Naţională cooperează cu Guvernul Republicii Moldova în vederea atingerii obiectivelor sale şi, în
conformitate cu legea, ia măsurile necesare pentru a implementa această cooperare. BNM
informează periodic publicul cu privire la analizele sale macroeconomice, la evoluţia pieţelor
financiare şi datele statistice, inclusiv cu privire la oferta de monedă, acordarea de credite, balanţa
de plăţi şi piaţa valutară.

În fig. 2.2.1 este prezentată organigrama BNM

8
Consiliul de
Administraţie (CA)
Componenţa – 5
persoane

Dl Dorin Drăguţan
Guvernator
Preşedinte al CA

Dna Emma Tăbîrţă Dl Marian Moloşag


Prin-viceguvernator Viceguvernator Viceguvernator Viceguvernator
Vicepreşedinte al CA Membru al CA Mebru al CA Membru al CA

Dl Ancrei Rotaru – Dl Valdimir Ţurcanu – Dna Aurelia Busuioc Dna Natalia Dna Galina Balanov –
director Departament director Departamentul – director Zabolotnîi – director- controlor general
politică monetară şi reglementare şi Departamntul contabil şef Departamentul audit
cercetări supraveghere bancară operaţiuni valutare şi Departamentul Buget, intern
relaţii externe finanţe şi contabilitate

Dna Nina Savin – Dna Ludmila Isacov – Dl Igor Munteanu – Dl Eugeniu Prodan –
director Dl Alexandru Pein – şef şef direcţia balanţa de director şef Serviciu pază şi
Departamentul Direcţia juridică plăţi Departamentul securitate
operaţiuni de piaţă sistemul de plăţi (SP)

Dna Ecaterina Roibu Dl Radu Gajea – Dna Maria Ploşniţă –


– şef Direcţia resurse director Departamentul şef Direcţia operaţiuni
umane tehnologii cu numerar
informaţionale (TI)

Dna Elena Pleşca – şef Director


Secţia Statistică Departamentul
logistică, administrare
şi protocol

Sursa: Datele Băncii Naţionale a Moldovei //www.bnm.md


Fig. 2.2.1 Organigrama Băncii Naţionale a Moldovei

Din această figură se observă că după Legea nr. 548-XIII din 21.07.1995, cap VI Organizare
şi Administrare, Banca Naţională este formată din departamente, direcţii, servicii şi alte
subdiviziuni şi este condusă de Consiliul de administraţie, format din cinci membri şi reprezentat
actualmente de: a) Guvernatorul BNM – preşedintele Consiliului de administraţie, Dorin
Drăguţanu; b) Prim-viceguvernatorul BNM –vicepreşedintele Consiliului de administraţie, Victor
Cibotaru; c) Doi viceguvernatori ai BNM: Emma Tăbîrţă, Marin Moloşag.
Guvernatorul BNM se numeşte de Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului. La
fel şi primul-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale sînt numiţi de Parlament, la
propunerea guvernatorului. Fiecare dintre aceştia poate fi propus Parlamentului pentru numire, în
caz de respingere, nu mai mult de două ori. Candidaţi la funcţiile de administrare BNM pot fi
persoanele care deţin exclusiv cetăţenia Republicii Moldova, au domiciliul în ţară, au reputaţie
ireproşabilă şi o experienţă de muncă de 10 ani în domeniul financiar şi monetar. Membrii
Consiliului de administraţie se numesc pe termen de 7 ani, iar expirarea termenului mandatul lor
poate fi reînnoit de către legislativ. Ca şi alţi demnitari de stat, membrii Consiliului sînt obligaţi să
depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate. Totuşi ei nu pot fi reţinuţi,
arestaţi ori traşi la răspundere administrativă sau penală decît la decizia Procurorului General.

9
Conform acestei legi atribuţiile Consiliului de administraţie constau în stabilirea modului de
funcţionare a Băncii Naţionale, examinarea rapoartelor privind situaţia economică şi monetară a
statului cu privire la: a) administrarea şi executarea operaţiunilor BNM; b) realizarea şi
reglementarea politicii monetare; c) starea sistemului financiar, inclusiv a băncilor; d) situaţia pieţei
financiare şi valutare. Totuşi Consiliul are şi următoarele împuterniciri : a) adoptă actele normative
de aplicare generală ale Băncii Naţionale; b) stabileşte politica monetară în stat, inclusiv limitele
ratelor dobînzii la instrumentele politicii monetare, condiţiile de acordare a creditelor, tipul şi
nivelul rezervelor pe care instituţiile financiare sunt obligate să le ţină la BNM; c) stabileşte politica
valutară în stat, inclusiv modalităţile de determinare a cursului de schimb monedei naţionale; d)
decide asupra modului de eliberare a licenţelor, autorizaţiilor, permisiunilor, aprobărilor, prevăzute
de Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995; e) examinează, după caz, rezultatele
controalelor efectuate la bănci şi unităţi de schimb valutar,adoptă hotărоrile aferente acestora; etc.
De competenţa guvernatorului ţine responsabilitatea pentru formularea iniţiativelor în
domeniul politicii monetare şi valutare pentru a fi prezentate Consiliului de administraţie şi de
executarea lor, reprezentarea Băncii Naţionale în relaţiile cu alte instituţii. În cazul absenţei
guvernatorului sau în cazul imposibilităţii de a-şi îndeplini atribuţiile, acesta va fi suplinit de
primul-viceguvernator, iar în lipsa ultimului - de unul dintre viceguvernatori. Guvernatorul poate
transmite unele împuterniciri ale sale conducătorilor de subdiviziuni ale BNM.
Conform articolului 27 al legii mai sus menţionate guvernatorul şi ceilalţi membri ai
Consiliului de administraţie se destituie din funcţie la propunerea Preşedintelui Parlamentului dacă:
a) devin neeligibili pentru funcţia din Consiliu ; b) au fost condamnaţi prin sentinţa judecăţii rămasă
definitivă; c) au devenit insolvabili ca proprietari sau au fost declaraţi; d) au fost descalificaţi sau
suspendaţi de autorităţile competente de a practica în profesie ca urmare a comportării inadecvate.
Membrii Consiliului de administraţie pot fi destituiţi din iniţiativa guvernatorului în
următoarele circumstanţe: a) dacă au lipsit nemotivat la trei sau mai multe şedinţe consecutive ale
Consiliului; b) dacă nu-şi pot îndeplini atribuţiile din cauza incapacităţii fizice sau mintale; c) în
cazul unei atitudini necorespunzătoare faţă de muncă ceea ce a cauzat prejudicii substanţiale
intereselor BNM. La rîndul său guvernatorul se destituie din funcţie de Parlament cu votul a 2/3
din numărul total al deputaţilor, iar membrii Consiliului de administraţie se destituie cu majoritatea
simplă de voturi (50% + 1) de la numărul total al deputaţilor. Totuşi conducerea BNM poate
demisiona de bună voie cu condiţia informării în scris a Parlamentului cu trei luni înainte, însă timp
de un an după eliberarea lor din funcţie nu pot activa în calitate de conducători ai instituţiilor
financiare.În ceea ce priveşte personalul Băncii Naţionale guvernatorul angajează şi concediază în
modul şi condiţiile stabilite de Consiliul de administraţie. Aceşti funcţionarii nu au dreptul să

10
cumuleze funcţii pe baza acordului de muncă, să fie remuneraţi de persoane fizice şi juridice (cu
excepţia onorariilor pentru publicaţii şi plăţilor pentru predarea la instituţii de învăţămînt).Aceştia
sunt obligaţi să declare orice împrumuturi, cu excepţia celor primite de la Banca Naţională, iar în
ceea ce priveşte împrumuturilor pe care angajaţii le pot primi de la alte instituţii financiare, mărimea
lor este stabilită de consiliu.
Conform statutului funcţiilor pe care le deţin membrii Consiliului de administraţie şi alţi
funcţionari ai băncii nu pot reprezenta interese de afaceri comerciale în cazul în care ele intră în
contradicţie cu obligaţiunile lor de serviciu.
O altă obligaţiune a membrilor sau ex-membrilor consiliului stipulată prin lege este păstrarea
secretului profesional, adică aceştia nu au dreptul decît în cazurile prevăzute de lege să permită
oricărei alte persoane accesul la informaţia ce constituie secret comercial obţinută în timpul
exercitării atribuţiilor sale la Banca Naţională, să o publice sau să folosească această informaţie în
interes personal. Totuşi aceste informaţii pot fi prezentate controlului de audit extern, fie la cererea
Curţii de Conturi sau a autorităţilor străine de supraveghere a instituţiilor financiare şi nu în ultimul
rînd cînd însăşi interesele Băncii Naţionale necesită dezvăluirea acestei informaţii.
Astfel stabilitatea sistemului financiar moldovenesc, bazat pe principiile pieţei şi eficienţa
politicii economice generale a statului, şi într-o mare măsură bunăstarea social-economcă depinde
de activitatea Bancii Naţionale, dar în primul rînd de atitudinea şi mangementul aplicat de
conducerea de vîrf a instituţiei, de Consiliul de administraţie al BNM.

2.3. FUNCŢIONAREA BĂNCII NAŢIONALE A MOLDOVEI

Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, obiectivul
fundamental al Băncii Naţionale este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor, iar fără
prejudicierea obiectivului său fundamental, ea promovează şi menţine un sistem financiar bazat pe
principiile pieţei şi sprijină politica economică generală a statului.
Conform aceluiaşi act legislativ Banca Naţională are următoarele atribuţii de bază:
a) stabileşte şi implementează politica monetară şi valutară în stat;
b) acţionează ca bancher şi agent fiscal al statului;
c) întocmeşte analize economice şi monetare şi în baza lor adresează Guvernului propuneri, aduce
rezultatele analizelor la cunoştinţa publicului;
d) licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare;
e) acordă credite băncilor;

11
f) supraveghează sistemul de plăţi în republică şi facilitează funcţionarea eficientă a sistemului de
plăţi interbancare;
g) activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale;
h) stabileşte, prin consultări cu Guvernul, regimul cursului de schimb al monedei naţionale;
i) păstrează şi gestionează rezervele valutare ale statului;
î) întocmeşte balanţa de plăţi a statului etc.
În ceea ce priveşte autorizarea, reglementarea şi supravegherea activităţii instituţiilor
financiare, acestea se exercită luînd în consideraţie Principiile de bază ale Comitetului Basel pentru
supravegherea bancară efectivă. Autorizaţiile, inclusiv pentru tranzacţii cu cote substanţiale din
capitalul băncilor, se eliberează numai dacă Banca Naţională a Moldovei este pe deplin convinsă că
persoanele autorizate vor avea o situaţie financiară stabilă şi vor activa în conformitate cu cerinţele
legale de prudenţă, inclusiv cerinţele aferente calificării, experienţei, reputaţiei administratorilor şi
proprietarilor acestora. Astfel pe teritoriul Rerpublicii Modova activează 16 bănci comerciale
licenţiate şi anume: 1) Banca Comercială "Comerţbank" S.A.; 2) Banca Comercială "Banca
Socială" S.A.; 3) Banca Comercială "Victoriabank" S.A.; 4) Banca comercială "Moldova-
agroinbank" S.A.; 5) Banca Comercială "Moldindconbank" S.A.; 6) Societatea pe Acţiuni Banca de
Economii; 7) Banca Comercială "EuroCreditBank" S.A.; 8) Banca Comercială "Unibank" S.A.;9)
"Banca de Finanţe şi Comerţ" S.A.; 10) Banca Comercială "Universalbank" S.A; 11) Banca
Comercială "Energbank" S.A.; 12) Banca Comercială "ProCredit Bank" S.A.; 13) Banca
Comercială Română Chişinău S.A; 14) Banca Comercială "Eximbank - Gruppo Veneto Banca"
S.A.; 15) Banca Comercială; 16) "Moniasbanca - Groupe Societe Generale" S.A.
Reglementarea prudenţială determină indicii maximi şi poziţiile, care urmează a fi respectate
de bănci, cu privire la activele sale, activele ponderate la risc, elementele extrabilanţiere şi la
diferite categorii de capital şi rezerve. Băncile sunt obligate să armonizeze termenele şi dobânzile la
active şi pasive, să nu depăşească poziţiile neasigurate în valută străină, să menţină resursele lichide
în limita exigenţelor raportate la valoarea activelor sau pasivelor. Sistemele de control intern ale
băncilor sunt îndreptate spre protejarea intereselor deponenţilor, acţionarilor şi a clientelei prin
asigurarea respectării prevederilor legislaţiei în vigoare, reglementarea conflictelor de interese,
asigurarea folosirii depline a veniturilor pentru sporirea profiturilor, efectuarea cheltuielilor
autorizate conform destinaţiei, protejarea adecvată a activelor, înregistrarea corectă a obligaţiunilor.
Dacă să ne referim la balanţa de plăţi, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia faţă de Fondul
Monetar Internaţional la aderare să prezinte sistematic către FMI informaţii despre evoluţia
economiei naţionale, printre care şi documentele statistice aferente sectorului extern. Asftel în baza
Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei, Direcţia Balanţa de Plăţi a BNM elaborează

12
Balanţa de Plăţi, care este un cont macroeconomic ce rezumă în mod sistematizat tranzacţiile
rezident-nerezident, pentru o anumită perioadă de timp. Aferent Balanţei de plăţi ce conţine fluxuri
este întocmit documentul statistic Poziţia Investiţională Internaţională – un instrument de evaluare a
stocurilor de active şi pasive financiare la sfârşit de perioadă, vis-a-vis de partenerii străini. Direcţia
Balanţa de Plăţi a Băncii Naţionale este responsabilă, de asemenea, şi de elaborarea statisticii
Datoriei Externe a ţării. Metodologia compilării Balanţei de plăţi a Moldovei are la bază normele
metodologice, ediţia a V-a, ale Fondului Monetar Internaţional şi se află în continuă dezvoltare în
corespundere cu evoluţiile economice. Principiul metodologic principal – dubla intrare – ce asigură
înregistrarea informaţiei despre tranzacţiile internaţionale la cele două conturi ale balanţei, contul
curent şi contul de capital şi financiar, permite de a analiza evenimentele economice atât prin
statistica sectorului real, cât şi a celui financiar.
Ea conlucrează cu Guvernul în problemele financiare şi bugetare şi se obligă să explice
Parlamentului sau comisiilor lui permanente politica Băncii Naţionale, să avizeze proiecte de legi,
la cererea acestuia, însă este un organizm independent.
Criteriile independenţei politice ale Băncii Naţionale al sun prezentate în fig.2.3.1

Politica de credit şi de schimb valutar este doar de competenţa ei

Existenţa unor prevederi legale care Banca Naţională stabileşte nivelul


să protejeze banca centrală preţurilor după statutul ei

Independenţa politică a Băncii Naţionale a Moldovei

Numirea guvernatorului de către Nu există membri ai Guvernumul în


Parlament pe un termen de 7 ani cadrul Băncii Naţionale

Numirea membrilor de către Parlament


sau guvernator pe 7 ani

Sursa: Legea cu privire la Banca Nationala a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95// Monitorul
Oficial al R.M. nr.56-57/624 din 12.10.1995

Fig.1.1.1 Criteriile independenţei politice ale Băncii Naţionale a Moldovei

13
CONCLUZII

În acest referat am făcut cunoştinţe cu organizarea treptei superioare a sistemului bancar


moldovenesc exploarînd Banca Naţională a Moldovei, care îşi exercită funcţiile începînd cu 4 iunie
1991 prin Decretul Preşedintelui R. Moldova. De altfel am determinat că:
• Printre obligaţiile şi activităţile de bază ale BNM se regăsesc cele teoretice, caracteritice
oricărei alte bănci centrale şi anume cea de autoritate monetară, bancă a băncilor şi a
statului sau cea de centru valutar.
• Obiectivul general al BNM este de a asigura şi menţine stabilitatea preţurilor, însă
aceasta nu înseamnă că banca nu interprinde nici o masură pentru a combate şomajul şi
recesiunea economică, şi în genere pentru a asigura condiţiile necesare progresului
social-economic al ţării noastre.
• Obiectivele, funcţiile şi în genere modul de organizare ale instituţiei sunt stipulate în
„constituţia băncii”, adică Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII
din 21.07.95. Aici este strict delimitat că BNM n-acţionează pe acea direcţie aleasă de
guvernator sau subalternii săi, ci conlucrează împreună cu Guvernul, răspunzînd direct
în faţa Parlamentului. Anume organul legislativ îşi asumă responsabilitatea pentru a crea
un management cît mai eficient al băncii , numind guvernatorul şi membrii Consiliului
de Administraţie, destituindu-i din funcţie prin vot parlamentar.
• Banca Naţională este independentă în exercitarea atribuţiilor sale stabilite de prezenta
lege şi nu va solicita sau primi instrucţiuni de la autorităţile publice sau de la orice altă
autoritate.
Din statutul Băncii Naţionale, se înţelege că nu am prea avut acces la careva acte, proiecte de
activitate şi stategii care urmează a fi implementate, însă pe baza legii cu privire la BNM, statisticii
BNM şi literaturii de specialitate am reuşit să-mi creiez un tablou clar referitor la ceea ce este şi ce
prezintă Banca Naţională a Moldovei. De altfel recomand acest referat oricarui potenţial bancher
sau guvernator de bancă şi tuturor curioşilor şi iubitorilor de finaţe, dornici să înţeleagă pe scurt
modul de organizare şi funcţionare ale Băncii Naţionale ale Moldovei.

14
BIBLIOGRAFIE

I. Acte normative naţionale


1. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95// Monitorul Oficial al
R. Moldova nr. 56-57/624 din 12.10.1995

II. Lucrări Ştiinţifice


2. Kiriţescu,C. Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui.- Bucureşti: Editura Enciclopedică,1997.-
p.406
3. Mayer, T. Banii, activitatea bancară şi economia.- Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică
1993.-p. 589
4. Dardac, N. Monedă şi credit, modulul 2.- Bucureşi: Editura ASE Bucureşti, 2002.– p.200
5. Dicţionar Enciclopedic Britanica.- Bucureşti: Editura Litera Internaţional, 2009.- p.660

III.Surse statistice şi de date


6. Despre Banca Naţională a Moldovei// www.bnm.md.
7. Legislaţia Băncii Naţionale a Moldovei// www.bnm.md.

15
ANEXE

Numeşte
Băncile
Rezervelor
Federale (12
Comitetul Federal al Pieţii active cu 24
Libere sucursale
Băncile
Membre
reprezen- (contri-buie
membrii tanţii cu capital)
consiliului Băncilor
guvernatorilor Rezervelor Fiecare
Consiliul Federale grup alege
Guvernatorilor 3 cl.A bancheri
un director
3 cl.B afacerişti din cl.A şi
alege 3 cl.C public B în fiecare
district al
7 membri numiţi Rez. Fed
de preşedintele Directorii la
aprobă angajările şi salariile fiecare Banca
SUA şi
confirmat de Federală de
senat rezerve
aprobă salariile
Numesc
mare
Preşedintele, mediu
vice-preş. si pe mic
Consiliul ceilalţi
Federeal de conducători şi
Sfătuire (12 angajaţi
membri) alege

Sursă: Mayer, T. Banii, activitatea bancară şi economia- Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică
1993.-P. 179
ANEXA 1.1.1 Structura Sistemului Rezervelor Federale cu referire la ORGANIZAREA
BĂNCILOR CENTRALE

16

S-ar putea să vă placă și