Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
14
Asistenţa în administrarea protocoalelor de rutare
Mersul lucrării
1. Identificarea reţelelor corporative.
2. Identificaţi şi descrieţi formatul IPv6.
3. Distingeţi componentele IPv6.
4. Identificaţi diferenţe între IPv4 şi IPv6.
5. Descrieţi avantajele Ipv6.
6. Concluzii, opinii, sugestii.
Bibliografie / Webografie.
Termen : 04.11.2020.
Breviar teoretic
Principii generale
Prelucrarea datelor pentru a fi transmise în reţea între două noduri (dispozitive din reţea) are
loc în mai multe trepte, la fiecare etapă fiind aplicate anumiţi algoritmi de împărţire a datelor în
entităţi mai mici, astfel încît la final să ajungă a fi impulsuri electrice, optice sau electromagnetice.
Acest model ierarhic de comunicare a fost standardizat, fiind numit modelul ISO-OSI. Dispozitivul fizic
atașat sau integrat unui calculator care permite conectarea la o reţea este un modem (GSM, DialUP)
sau o placă de rețea (Network Interface Card).
Pentru a construi o reţea izolată este suficient un dispozitiv de comunicare numit comutator de
rețea (network switch). Pentru a conecta două reţele este necesar un ruter (router). Deseori un ruter
are incorporat și un switch, permiţînd a folosi un sigur dispozitiv pentru ambele funcţii (interacţiune în
reţea, interacţiunea între reţele). La configurarea unui nod în reţea se indică obligatoriu adresa
ruterului, care va fi folosită pentru a comunica cu dispozitive din afara reţelei (Poartă implicită, Default
Gateway). Ruterul cel mai des implică capacitatea de a securiza conectarea între reţele (Paravan de
protecție, Firewall).
Implementare
În prezent sînt în uz două standarde pentru adresele IP: versiunea 4 (IPv4) și versiunea 6 (IPv6).
În cazul IPv4, o adresă este formată din patru numere cu valoare între 0 și 255 (primul număr
între 1 și 255) despărţite prin puncte.
Masca de rețea (uneori i se mai spune și mască de subreţea) definește porţiunile care sînt
rezervate pentru definirea reţelei și porţiunea pentru noduri.
Într-o reţea locală cel mai des se folosește masca de 24 de biţi (primele 3 numere rezervate
pentru reţea, ultimul număr rezervat pentru noduri) ce are forma: 255.255.255.0, de exemplu pentru
reţeaua 192.168.0.0/24 cu masca 255.255.255.0 porţiunea 192.168.0 este fixă și se numește rețea, iar
ultima cifră este diferită pentru toate dispozitive de reţea, numite noduri, ea variază de la 0 la 255.
Într-o reţea, prima și ultima adresă IP sînt rezervate pentru sistem, 192.168.0.0 și
192.168.0.255 în cazul dat, deci într-o reţea de 24 de biţi pot opera pînă la 254 de noduri.
Mai există un domeniu de adrese rezervate: 240.0.0.0/4 care are o istorie interesantă.
Aceste adrese IP (248 de milioane de adrese unice!) au fost rezervare în zorii adoptării IPv4
pentru „Utilizare în viitor”.
La moment este un deficit mare de adrese IPv4 și ar fi cazul să fie atribuite și aceste adrese, dar
aproape toate dispozitivele de reţea au fost programate să nu accepte adresele din acest interval
drept valide, astfel pentru a fi funcţionale, ar fi necesar un efort enorm al tuturor producătorilor și
posesorilor de dispozitive ca să rescrie și să implementeze „permisiunea” de a folosi aceste adrese pe
toate dispozitivele vechi și noi, ceea ce este practic imposibil.
Pentru a depăși această limită de puţin peste 4 miliarde adrese IPv4 unice în reţeaua Internet,
încă din 1996 a fost elaborat standardul IPv6, care oferă 1015 (340 miliarde de miliarde de miliarde
de miliarde!) adrese IPv6 unice.
Acest standard presupune flexibilitate și securitate mult mai înalte decît standardul precedent.
În IPv6 adresa IP cel mai des este reprezentată ca 8 grupuri de cîte 4 cifre hexazecimale
(de exemplu: 2001:0db8:85a3:08d3:1319:8a2e:0370:7334).
Spre deosebire de IPv4, în IPv6 reprezentarea poate avea lungime variabilă, datorită faptului că
grupurile ce sînt formate din patru zerouri pot fi omise (omiterea se face o singură dată), astfel
2001::2001, 2001:0000::0000:0000:0000:2001 și
2001:0000:0000:0000:0000:0000:0000:2001 reprezintă aceeași adresă.
Adaptare, profesor, P. Arcan