Curs2

Softul de retea
Cand au fost proiectate primele retele accentul a fost pus pe dispozitive, programele fiind gasite
ulteriror. Aceasta stratefie este evident incorecta. Programele de retea sunt acum bine structurate. In continuare
vom studia tehnici de structurare a programelor.
Ierarhii de protocoale
Pentru reducerea complexitatii majoritatea retelelor sunt organizate sub forma de nivele (layers).
Fig2.1

Aceste intrebari sunt valabile pentru orice tip de retea. Conceptul de niveluri ne ajuta sa intelegem
actiunile ce au loc in timpul comunicarii intre calculatoare.
Un exemplu in care poate fi folosit acest concept este conversatia umana. Cand va creati o idee pe care
vreti sa o comunicati altei persoane, primul lucru este sa alegeti cum doriti sa exprimati ideea, dupa care veti
decide cum sa o comunicati, iar in final sa transmiteti datele.
Pentru a rezolva problema retelelor incompatibile organizatia internationala pentru standardizare (ISO)
a creat un model de retea care sa ajute producatorii diferiti sa creeze retele compatibile intre ele. Modelul de
referinta creat se numeste OSI (1984). Acest model le-a oferit producatorilor un set de standarde care asigura
compatibilitatea si interoperabilitatea intre diferite tipuri de tehnologii folosite in retelele de atunci.
Modelul de referinta OSI are 7 nivele, fiecare ilustrand o anumita functie a retelei (OSI – open system
interconection).
Divizarea functiilor retelei in 7 nivele ofera diferite avantaje: -imparte comunicarea in retea in parti mai
mici si mai simple; -standardizeaza componentele de retea pentru a permite dezvoltarea lor de catre mai multi
programatori; -ofera posibilitatea diferitelor tipuri de hardware si software sa comunice intre ele; -previne ca
schimbarile intr-un nivel sa le afecteze pe celelalte; - aceasta divizare ajuta si simplifica invatarea si intelegerea
mecanismelor de comunicare in retele.
Cele 7 nivele sunt urmatoarele:
Fig 2.2

Fiecare nivel din modelul OSI are un set de functii pe care le executa pentru ca pachetele de date sa
calatoreasca de la sursa la destinatie intr-o retea.
Nivelul aplicatie este cel mai apropiat de utilizator. Ofera servicii de retea pentru aplicatiile
utilizatorului. Este singurul nivel care nu ofera servicii nici unui alt nivel, ci doar aplicatiilor care se executa in
afara modelului (Ex: browsere web, prg procesare text). Acest nivel stabileste disponibilitatea partenerilor de
comunicare, sincronizeaza si stabileste acceptanta procedurilor pentru recuperarea erorilor si controlul
integritatii datelor.
Nivelul prezentare asigura faptul că informatia de la nivelul aplicatie al unui sistem este inteligibila de
nivelul aplicatie al altui sistem. Daca este necesar acest nivel transleaza datele folosind un limbaj comun.
Nivelul sesiune stabileste, administreaza si inchide sesiuni intre 2 porturi care comunica. Acest nivel isi
ofera serviciile nivelului prezentare. De asemenea sincronizeaza dialogul intre 2 nivelel de prezentare si se
ocupa de schimbul de date.
Nivelul transport segmenteaza datele in cazul sitemului care transmite date si le reansambleaza in
cadrul sist receptor. Pentru a oferi servicii de calitate se folosesc tehnici de detectia si refacere a erorilor si
tehnici de control a traficului.
 Nivelul retea e un nivel complex ce ofera colectivitate si alegerea caii celei mai bune intre 2 sisteme din
retele separate geografic (alegerea caii, routare, adresare).
Nivelul legatura de date ofera tranzitare sigura a datelor peste legatura fizica. Acest nivel se ocupa de
adresarea fizica, topologia retelei, accesul la retea, informarea erorilor.
Nivelul fizic(1) defineste specificatii electrice, mecanice, procedurale si functionale pentru activarea,
mentinerea si dezactivarea legaturii fizice intre sisteme. Acest nivel foloseste caracteristici ca: nivele de
tensiune, rate de transfer, distante maxime de transmisie, conectica.
Daca un computer doreste sa transmita date la un alt computer, datele trebuie intai impachetate printr-un
proces numit incapsulare. Incapsularea impacheteaza datele in protocolul necesar inainte de tranzitul din retea.
Astfel, in timp ce datele se misca de sus in nos in cadrul nivelelor OSI, el primeste prefixe, sufixe si alte
informatii.
Fig 2.3

Retelele rebuie sa efectueze urmatorii 5 pasi pentru a incapsula datele:

1).Crearea datelor: mesaj email, caracteristicile sale alfanumerice sunt convertite in date care pot calatori intre
retele.
2).Impachetarea datelor pentru transfer: prin utilizarea segmentelor, functiile de transfer se asigura de faptul ca
host-urile de la cele 2 capete pot comunica corect.
3).Se adauga adresa de retea la header: datele sunt puse intr-un pachet numit si datagrama care contine adresa
sursa si destinatie a retelei.
4).Se adauga adresa locala: fiecare dispozitiv de retea trebuie sa depuna pachetul intr-un cadru (frame). Acest
cadru permite conexiunea cu urmatorul dispozitiv direct conectat la legatura.
5).Convertirea in biti pentru transmisie: cadrul trebuie convertit intr-o succesiune de biti pentru transmisia prin
mediu fizic. O functie de sincronizare, folosind clock-uri ofera dispozitivelor posibilitatea de a recunoaste acesti
biti care calatoresc prin mediul folosit.
Modelul TCP/IP
Modelul de referinta TCP/IP se afla la baza internetului si a ARPANET-ului. Arpanet-ul a fost o retea
de cercetare a DoD (Department of Defence). Reteaua Arpanet a inceput sa conecteze prin intermediul ei retele
universitare, guvernamentale, de ordinul sutelor. Mai tarziu au fost adaugate legaturi prin satelit si radio. Astfel,
interconectarea noilor retele folosind protocoale existente a creat probleme. Astfel a aparut modelul TCP/IP
(1988).
DoD a creat acest model pentru ca a dorit ca reteaua lor sa supravietuiasca oricaror conditii, chiar unui
razboi nuclear. Modelul TCP/IP are 4 nivele: aplicatie, transport, internet si de acces la retea.
Obs: A nu se confunda numele comune din OSI cu cele din TCP/IP pt ca ele au functii diferite in fiecare model.
Fig 2.4

Nivelul aplicatie: design-erii protocolului TCP/IP au combinat nivelele superioare ale protocolului OSI
creand un nivel aplicatie care se ocupa de protocoalele de nivel inalt, modele de reprezentare, encodare si
dialog.
Nivelul transport: se ocupa de calitatea serviciilor, controlul traficului si corectia erorilor.
 Nivelul internet: rolul e ca trebuie sa transmita pachetele in orice retea si sa se asigure ca vor ajunge la
destinatie indiferent de calea urmata. Protocolul care guverneaza acest nivel se numeste Internet Protocol: IP.
Nivelul acces la retea: numele acestui nivel este destul de confuz. Mai este denumit si Host To
Network. Acest nivel se ocupa de toate problemele care trebuie rezovate pentru ca un pachet IP sa treaca printr-
o legatura fizica. Nivelul contine detalii despre tehnologia LAN si WAN si toate detaliile continute in nivelele
fizic si legatura de date din modelul OSI.
Similaritati: -ambele modele au nivele; -includ nivelul aplicatie chiar daca aceste nivele includ servicii
diferite; -au nivele de transport si retea compatibile.
Diferente: -TCP/IP combina nivelele prezentare si sesiune si le pune in aplicatie; -TCP/IP combina
nivelele fizic si legatura de date ale lui OSI si le include in acces la retea; -TCP/IP e mai simplu pentru ca are
mai putine nivele; -protocoalele TCP/IP sunt standarde internet, deci TCP/IP este un model credibil datorita
prtocoalelor sale; -in contrast, retelele existente nu sunt construite pe modelul OSI, chiar daca OSI e folosit ca
ghid.