realizează în formatul standard specific rețelei.

Nivelul aplicație nu comunică cu aplicațiile ci

controlează mediul în care se execută aplicațiile, punându-le la dispoziție servicii de
comunicație. Printre functiile nivelului aplicațtie se afă: identificarea partenerilor de
comunicație, determinarea disponibilității acestora și autentificarea lor, sincronizarea
aplicațiilor cooperante și selectarea modului de dialog, stabilirea responsabilităților pentru
tratarea erorilor, identificarea constrângerilor asupra reprezentării datelor, transferul
informației.
Acestor nivele li se asociază seturi de protocoale, denumite protocoale OSI. Un protocol
de comunicare reprezintă un set de reguli care determină formatul și modalitatea în care datele
sau informația pot fi trimise sau primite. Pe lânga modul de împartire pe verticală, în modelul
OSI se mai apelează la unul pe orizontală, adică fiecare start este subdivizat pe orizontală - în
aceste locuri aflandu-se protocoalele. Ca și principiu, un protocol M dintr-un strat 4 al
calculatorului sursă va comunica în calculatorul destinație cu protocolul M din stratul 4 al
mașinii respective.
Primele trei nivele de la baza ierarhiei (fizic, legatură de date, rețea) sunt considerate ca
formând o subrețea de comunicație. Subrețeaua este raspunzătoare pentru realizarea
transferului efectiv al datelor, pentru verificarea corectitudinii transmisiei și pentru dirijarea
fluxului de date prin diversele noduri ale rețelei.
Modelul OSI este foarte general, pur teoretic și asigură o mare flexibilitate în cazul
dezvoltării rețelelor prin separarea diverselor funcții ale sistemului pe nivele specifice.
Numărul relativ mare de nivele din acest model face necesară utilizarea unui mare număr de
interfețe și a unui volum crescut de secvențe de control. De aceea, în numeroase cazuri
Modelul OSI nu este implementat în intregime de producători, nivelele sesiune și prezentare
putând să lipseasca (unele din funcțiile atribuite acestora în modelul OSI fiind preluate de alte
nivele). Modelul OSI este un model orientativ, strict teoretic.
Drept exemplu de realizare a unui transfer de date între doua mașini gazdă vom prezenta
modul în care se citește o pagină web aflată pe un calculator situat la mare distanță. În primul
rând utilizatorul lansează un program pentru vizualizarea paginilor web (browser). Browser-ul
este entitatea aplicație care va "negocia" obținerea paginii solicitate. La nivelul aplicație se va
identifica existența resursei cerute de client (clientul este browserul, care-l reprezinta pe
utilizator) și a posesorului. Se realizează autentificarea serverului și se stabilește dacă acesta
este disponibil. Nivelul sesiune va stabili o conexiune între procesul client și procesul server
apoi nivelul transport se va ocupa de întreținerea conexiunii și de corectarea erorilor netratate
la nivelul rețea. În final, nivelul rețea va asigura transferul datelor în secvențe (pachete),
stabilind drumul acestora între server și client.

3
Modelul arhitectural TCP/IP
Modelul TCP/IP a fost utilizat de rețeaua ARPANET și de succesorul acesteia,
INTERNET, numele provenind de la protocoalele care stau la baza modelului: TCP
(Transmission Control Protocol) și IP (Internet Protocol). Obiectivul central avut în vedere la
proiectarea rețelei a fost acela de a se putea interconecta făra probleme mai multe tipuri de
rețele, iar transmisia datelor să nu fie afectată de distrugerea sau defectarea unei parți a rețelei,
în același timp arhitectura rețelei trebuind să permită rularea unor aplicații cu cerinte
divergente, de la transferul fișierelor și până la transmiterea datelor în timp real
(videoconferințe). Suita de protocoale TCP/IP gestionează toate datele care circulă prin
Internet.
Modelul TCP/IP are patru nivele și este diferit de modelul OSI, dar se pot face echivalări
între acestea.

Modelul OSI vs. Modelul TCP/IP

Nivelul de acces la rețea (Network Access) înglobează funcțiile nivelelor OSI 1 și 2. Pe

acest nivel se definesc standardele de rețele (Ethernet, Fast Ethernet, GigaEthernet,
10GigaEthernet, Token-Bus, Token-Ring, WLAN, WIFI, Bluetooth etc.) și protocoalele
pentru comunicații seriale PPP (Point-to-Point Protocol) și SLIP (Serial Line Internet
Protocol). Legătura cu nivelul Internet este făcut de două protocoale de adresare ARP
(Address Resolution Protocol) și RARP (Reverse Address Resolution Protocol). ARP
comunică la cerere, pe baza adresei IP a unui echipament, adresa fizică (MAC) de 6 octeți a
acestuia (RFC 826). RARP furnizează la cerere adresa IP dată unui echipament cu adresa
MAC, pe baza unor tabele de adrese (RFC 903). ARP și RARP se utilizează numai în
interiorul unui LAN. Aceste protocoale nu folosesc IP pentru încapsularea datelor.

Pe nivelul Internet, se folosesc protocoalele IP (Internet Protocol), ICMP (Internet

Control Message Protocol) și IGMP (Internet Group Management Protocol).
Nivelul internet este axul central al arhitecturii, rolul sau fiind acela de a permite
gazdelor să emită pachete în rețea și de a asigura transferul lor între sursă și destinație
4