Curs 9

SNMP - simple network management protocol

Furnizeaza o metoda de monitorizare si administrare a unei retele de calculatoare. Modelul SNMP de
administrare a retelei e format din 4 componente: noduri administrate, statii de administrare, informatii de
administrare, protocol de administrare.
Nodurile administrate pot fi hosturi, routere, imprimante, switch-uri care sunt capabile sa comunice
informatii de stare spre exterior.
Ca sa poata fi administrat prin intermediun SNMP, un nod trebuie sa poata executa un proces de
administrare. Un nod reprezinta un agent SNMP. Fiecare agent isi mentine o baza de date locala care contine
variabile ce descriu starea si istoricul starilor.
Administrarea retelei se face folosind statii de administrare care sunt calculatoare obisnuite care executa
programe speciale de administrare.
Colectia tuturor variabilelor SNMP posibile dintr-o retea este data intr-o structura de date numita MIB
(management information base).
Statiile de administrare intreaba agentii SNMP despre starea anumitor variabile denumite obiecte si le
modifica daca este necesar. Cea mai mare parte a SNMP o reprez acest tip de comunicare intrebare<->respuns.
Posta electronica (Email)
Este cea mai veche aplicatie folosita in internet (25 ani).
Primul sistem de posta electronica consta in protocoale de transfer de fisirere cu conventia ca prima
linie a fiecarui mesaj sa contina adresa receptorului.
Evidnet au aparut complicatii: trimiterea unui mesaj catre un grup era camplicat; autorul nu stia daca
mesajul a ajuns sau nu; nu era posibila transmiterea de mesaje care sa contina text, imagini, voce. Din acest
motiv au fot propuse siteme de posta electronica mai complicate. Detaliile standardului folosit actual se gasesc
in documentele RFC 821, RFC 822.
Sistemele de posta electronica sunt organizate in 2 subsiteme: -agentii utilizatori care permit
utilizatorilor sa citeasca si sa trimita scrisori; -agentii de transfer de mesaje care transporta mesaje de la sursa la
destinatie.
Sistemele de posta electronica pun la dispozitia utilizatorilor 5 functii de baza: -compunerea (crearea
mesajului); -transferul (deplasarea mesajului de la autor la receptor); -raportarea (informarea initiatorului despre
ce s-a intamplat cu mesajul); -afisarea mesajului (necesar pt ca utilizatorul sa poata citi posta. Se intampla sa fie
nevoie de conversii si formatari); -dispozitia (se refera la ceea ce face utilizatorul cu mesajul care poate fi:
eliminarea inainte/dupa citire, stregere, etc).
Majoritatea sist permit utilizatorilor sa-si creeze cutii postale pt pastrarea mesajelor sosite. O alta
facilitate e lista de adrese (email list) care permite trimiterea de mesaje spre un grup. Cand un mesaj e trimis
spre o lista, copii identice ale mesajului sunt expediate catre fiecare membru al listei.
Alte caracteristici evoluate: prioritatea mesajelor, criptarea mesajelor, copii la indigo, receptori
alternativi.
O idee de baza in sist de posta electronica e folosirea termenilor de plic si mesaje. Plicul incapsuleaza
mesajul. El contine informatia necesara pentru transportul mesajului (destinatie, priorotate, nivel de securitate).
Agentii de transfer de mesaje folosesc plicul pt routare (dirijare).
Mesajul din interiorul plicului contine 2 parti: antetul si corpul. Antetul contine informatii de control
pentru agentii utilizatori. Corpul mesajului se adreseaza in intregime utilizatorului uman.
Pentru a trimite un mesaj prin posta electronica, utilizatorul trebuie sa furnizeze mesajul, adr destinatie
si eventual alti parametri optionali. Adresa destinatie are forma: cutie_postala@locatie . Locatia e adresa de
dupa @ din adresa email si e folosita pentru a dirija mesajul catre serverul final pe care se afla casuta postala.
Formatele mesajelor
Email-ul de baza formatat ASCII utilizeaza RFC 822. Mesajele contin un plic simplu, un nr de campuri
antet, o linie goala, apoi corpul mesajului. Principalele campuri antet legate de transportul de mesaje sunt: To =
adresa DNS a receptorului primar; cc = adresa oricarui receptor secundar; From, Sender = cine a scris si cum a
trimis mesajul (pot fi identice).
O linie continand campul Received e adaugata de fiecare agent de transfer de pe traseu. Linia contine
identitatea agentului, data si ora la care a fost primit mesajul si aceste informatii pot fi utilizate pt gasirea
defectiei in sistemul de dirijare.
Return path e adugat de agentul final de transport si indica cum se ajunge inapoi la transmitator.
 Reply to e utilizat cand preferam ca un mesaj sa ni se intoarca la alta adresa.
MIME - multiproposal internet mail extension
Apar probleme in cazul in care mesajele transmise contin litere cu accent sau alfabete nelatine, limbi
fara alfabet (chineza), mesaje fara text (audio, video). Solutia acestor probleme, larg utilizata in acest moment e
MIME. Ideea fundamentala e continuarea folosirii formatului RFC 822, dar sa adauge la structura corpului
mesajului si sa defineasca regulile de codificare pt mesaje nonASCII.
Compatibilitatea cu RFC 822 permite mesajelor MIME sa poata fi transmise utilizand protocoale de
posta existente. Se definesc 5 noi antete de mesaje : -MIME_verison specifica agentului utilizator ca e vorba de
un mesaj MIME si ce vresiune e utilizata; -content_description specifica ce este continut in mesaj; -contentID
identifica continutul; -content_transfer_encoding arata cum e impachetat mesajul pentru transmisie; -
content_type identifica natura mesajului.
SMTP - simple mail transfer protocol
Posta electronica e livrata prin stabilirea de catre masina sursa a unei conexiuni TCP la portul 255 al
masinii destinatie. El e un protocol simplude tip ASCII.
Dupa stabilirea conexiunii TCP la portul 255, transmitatorul operand in calitate de client, asteapta ca
receptorul, operand ca server, sa confirma printr-o linie de text disponibilitatea de a prelua mesajul. In caz
negativ, conexiunea e eliberata si se incearca mai tarziu. Daca serverul e dispus sa primeasca email-ul, clientul
anunta de la cine e scrisoarea si cui este destinata. Daca destinatarul exista, mesajul e transmis, iar serverul ii
confirma livrarea.
Livrarea finala. Pentru a trimite sau primi un mesaj, un PC trebuie sa comunice cu un server de email
folosind un protocol de livrare. Un astfel de protocol e POP3 (post office protocol). El poseda comenzi pentru
conectarea si deconectarea utilizatorilor, aducerea si stergerea mesajelor. Scopul POP3 e sa aduca email-ul de
pe server si sa-l depoziteze pe masina locala a utilizatorului.
IMAC - interactiv mail access protocol
Este mai sofisticat si a fost proiectat pentru utilizatorii care folosesc mai multe calculatoare. Ideea de
baza e ca serverul sa pastreze un depozit central de mesaje la care accesul sa fie realizat de pe orice masina.
Spre deosebire de POP3, IMAC nu copiaza email-ul pe masina locala deoarece utilizatorul poate avea
mai multe mesaje.
RFC
La inceputul internetului standardizarea ii apartinea unui comitet numit IAB (internet activities board).
El se intalnea de cateva ori pe an si discutau drezultatele cercetarilor, dupa care informau departementul
apararii. Cand era nevoie de un nou standard, membrii IAB-ului il luau in discutie, apoi anuntau schimbarea
astfel incat programatorii sa-l poata implementa.
Comunicarile erau puse la dispozitie printr-o serie de rapoarte tehnice numite RFC (request for
comments - cerere pentru comentariu). Ele sunt memorate online si pot fi accesate de oricine.